MARIMEA SI FUNCTIILE PROFITULUI

MARIMEA SI FUNCTIILE PROFITULUI

Masa profitului la inchiderea exercitiului financiar se consemneaza in contul de rezultate. Deoarece profitul este acela care asigura o parte a resurselor necesare autofinantarii intreprinderii si stimularii actionarilor si salariatilor sai, maximizarea sa apare ca un obiectiv prioritar al lor. Cuantificarea profitului se face cu ajutorul a doi indicatori: masa profitului si rata profitului.

a) Masa profitului reprezinta suma totala pozitiva, ca rezultat al diferentei intre veniturile realizate si cheltuielile aferente efectuate de o intreprindere - firma, agent economic, ramura sau economia unei tari. Ea prezinta importanta deoarece arata nu numai marimea absoluta a rezultatului net al activitatii firmei, ci si posibilitatea de autofinantare a acesteia, care rezulta din modul de utilizare a profitului.

Profitul care ramane la dispozitia firmei (profitul net) se repartizeaza pentru: finantarea investitiilor si a unor lucrari de dezvoltare si modernizare finantarea cresterii normale a stocurilor de materii prime, materiale etc., in crearea cresterii productiei; crearea de rezerve pentru prevenirea unor riscuri sau acoperirea unor nevoi neprevazute; participarea salariatilor la profit; plata dividendelor cuvenite asociatilor si actionarilor; sustinerea unor actiuni social-culturale etc.

b) Rata profitului exprima gradul de profitabilitate sau de rentabilitate al firmei si se determina ca raport procentual intre masa profitului si costurile efectuate de o intreprindere, volumul capitalului avansat pentru obtinerea acestuia, ori cifra de afaceri, folosind relatiile:

Modalitatile de calcul a ratei profitului releva gradul de rentabilitate pe produs, intreprindere, ramura sau arata cum s-au valorificat factorii de productie, intr-o anumita perioada de timp.

Masa si rata profitului sunt determinate de urmatorii factori: nivelul pretului de vanzare; randamentul factorilor de productie; cantitatea, structura si calitatea productiei; durata dintre momentul expedierii marfurilor si pana cand se incaseaza facturile etc., factori ce vor fi tratati intr-un paragraf ulterior.

Determinarea masei profitului se face avand in vedere cele doua forme consa-crate ale calculatiei economice: cuantificarea antefactum (antecalculatia) si cuantificarea postfactum (postcalculatia).

a) Antecalculatia masei profitului este deosebit de importanta atat pentru intreprinzator, cat si pentru stat, deoarece:

-intreprinzatorul va putea cunoaste ce masa de profit va putea obtine pentru a-si satisface intentiile decizionale de reinvestire si dezvoltare, pe de o parte, si marimea dividendelor ce fac atractive plasamentele de capital ale actionarilor si asociatilor in intreprinderea respectiva, pe de alta parte;

-vor putea fi cunoscute obligatiile fiscale din taxe si impozite, legal stabi-lite pentru a fi varsate la bugetul statului.

Teoria si practica financiara, din tara noastra, are in vedere mai multe metode de determinare previzionara a masei profitului, dintre care mentionam¹: metoda sintetica, metoda directa, metoda raportarii la perioada de baza etc.

b) Postcalculatia masei profitului presupune luarea in considerare, pe de o parte, a cheltuielilor de exploatare, financiare, exceptionale, iar, pe de alta parte, a veniturilor aferente, din comparatia lor conturandu-se "rezultatul economico-financiar total", favorabil sau nefavorabil:

in care: Pe(f,ex) - profitul din exploatare (Pe), din operatiuni financiare (Pf) si din operatiuni exceptionale (Pex); V - venituri din exploatare (Ve), financiare (Vf) si exceptionale (Vex); C - cheltuieli din exploatare (Ce), financiare (Cf) si exceptionale (Cex)

Practica economica atesta ca in economiile moderne, profitul intreprinderii in-deplineste simultan mai multe functii:

a) Profitul devine o sursa importanta de autofinantare si se considera un "element motor de dezvoltare" a intreprinderii (SC, RA), care finanteaza fluent activitati de productie, de comercializare, asistenta sociala, cultura, invatamant, etc. El poate fi investit in aceeasi activitate, dar poate fi orientat in sustinerea altor noi activitati prin intermediul actionarilor;

b) Profitul este o parghie financiara de intarire a gestiunii economice a in-treprinderii pentru amplificarea rezultatelor financiare, fiind si un indicator al efi-cientei. Ca regula, puterea competitiva a firmei cu costuri mici impune o gestionare riguroasa a cheltuielilor;

c) Profitul este indicatorul calitativ de orientare generala si de decizie ma-nageriala a unei activitati rentabile ce stimuleaza initiativa in formarea surselor necesare promovarii progresului tehnic, dar si in asumarea riscurilor ce apar prin participarea pe o piata concurentiala. Sunt multe situatii cand statul poate limita indirect nivelul "profitului admis" pe ramuri, subramuri sau la unii agenti economici;

d) Profitul este un criteriu de performanta cu o motivare legala. El atentio-neaza prin intreprinzatori si actionari asupra necesitatii sporirii eforturilor privind cultivarea unui spirit de economisire a factorilor de productie, stimularea activitatii de inovare, crearea de produse noi, majorarea investitiilor noi in activitatea de cercetare si cresterea calitatii produselor, etc.;

e) Profitul este un instrument al controlului operativ, ce evidentiaza si exprima eficienta cu care sunt combinati factorii de productie de catre orice intreprinzator - manager - intreprindere pe diferite trepte organizatorice (produs, loc de munca, atelier, sectie, intreprindere, subramura, ramura economica).

Vezi, V. Duran, Economie. Teorie si practica, Ed. Eurostampa, Timisoara, 2000, p. 188-191