gestiunea politicilor macroeconomice

GESTIUNEA POLITICILOR MACROECONOMICE

Capitolul I. Obiectivele politicilor macroeconomice

Teoria politicilor macroeconomice utilizeaza anumite obiective pentru a evalua incercarea decidentilor politici de a influenta comportamentul agentilor economici si a imbunatati performantele economiei.

Principalele obiective ale politicilor macroeconomice, general acceptate, sunt urmatoarele :

atingerea unui nivel inalt si stabil de utilizare a fortei de munca ;

mentinerea unui nivel stabil al indicelui general al preturilor ;

evolutia crescatoare a venitului/outputului real (crestere economica)

atingerea echilibrului balantei de plati externe

Utilizarea cat mai completa a fortei de munca

Intr-o economie de piata, somajul va exista intotdeauna, deoarece :

i. Indivizii isi schimba slujbele, deci vor fi someri in timpul in care ei cauta o noua slujba

ii. Unele sectoare industriale vor intra in declin din cauza scaderii cererii si ofertei

Exista deci o mare incertitudine in privinta definirii unui nivel acceptabil al somajului, numit rata naturala (de echilibru) a somajului, sau mai scurt NAIRU

Pentru a reduce NAIRU, trebuie urmate mai degraba politici care vizeaza imbunatatirea structurii si functionarii pietei fortei de munca. Se considera ca somajul structural este o problema mai serioasa decat somajul frictional. Cei mai multi indivizi care cauta locuri de munca, deci sunt in somaj frictional, se pot astepta sa se intoarca la munca dupa o perioada destul de scurta de timp, dar cei mai multi muncitori aflati in somaj structural nu au perspectiva imediata a unei slujbe decat daca accepta una care nu pretinde o calificare inalta si deci este prost platita. Unii accepta astfel de slujbe, altii raman someri pana cand li se ofera slujbe conform cu nivelul de calificare sau cu salariile dorite.

Politicile desemnate sa reduca nivelul somajului de frictiune nu vor avea nici un impact asupra somajului structural. Politicile destinate stimularii cererii agregate vor fi capabile sa reduca somajul ciclic la zero, dar nu vor influenta rata naturala a somajului. Factorii care afecteaza somajul natural sunt legati de nivelul ofertei agregate. Pe de alta parte, insa, somajul ciclic poate fi redus, influentand astfel nivelul cererii agregate.

Rezulta, deci, ca atingerea acestui scop ridica o mare varietate de probleme si ca nu este posibil printr-o singura politica sa se influenteze favorabil toate tipurile de somaj. Alegerea unei combinatii de politici destinate combaterii somajului se face in raport cu numarul de someri din fiecare categorie, cu costurile economice si sociale implicate de existenta acestora s.a.

Stabilitatea preturilor si a inflatiei

Inflatia poate fi definita, in general, ca un proces de crestere continua a indicelui general al preturilor. De mai multi ani exista o controversa privind sursele inflatiei, afirmandu-se doua mari curente care se confrunta si care au dat extrem de multe rezultate teoretice si experimentale in sprijinul propriilor conceptii si impotriva conceptiilor opuse.

Primul curent este cel care sustine ca singura explicatie rezonabila a procesului inflationist consta in actiunea cererii in exces, astfel incat o politica ce impune restrictii ale cererii este de o importanta esentiala in orice program antiinflationist.

Al doilea curent important este cel care considera procesul inflationist ca fiind un fenomen extra economic, avand origini sociale si politice. Reprezentantii mai moderati ai acestui curent admit ca, in anumite circumstante, cererea in exces poate juca un anumit rol in cresterea sau scaderea ratei inflatiei, dar chiar si ei resping politicile de restrangere a cererii.

Cresterea economica echilibrata

Cresterea economica reprezinta unul din obiectivele principale ale politicilor macroeconomice, alaturi de reducerea somajului si mentinerea la un nivel constant a ratei inflatiei.

Cresterea economica presupune, in esenta, cresterea outputului pe termen lung, ceea ce constituie un lucru diferit fata de modificarile pe termen scurt ale acestuia, modificari care au loc ca urmare a unor socuri si perturbatii intamplatoare. Aceste socuri afecteaza cererea sau oferta agregata care determina, in continuare, fluctuatii in nivelul outputului, care isi cauta noua valoare de echilibru.

Atingerea acestui obiectiv, in conditiile prezervarii raporturilor dintre cresterea outputului si cresterea factorilor necesita o abordare a politicilor macroeconomice dintr-o perspectiva orientata catre oferta, deorece cresterea economica implica, in ultima instanta, cresterea outputului real, deci a ofertei agregate.

Asigurarea echilibrului balantei de plati externe

Obiectivele politicilor macroeconomice prezentate mai sus considerau economia nationala ca pe un sistem inchis, fara legaturi de orice fel cu alte economii nationale. Daca extindem aceasta viziune, considerand economia ca pe un sistem deschis, care are fluxuri de intrare si de iesire, atunci putem formula un obiectiv legat de asigurarea echilibrului intre aceste fluxuri.

Tranzactiile dintre diferite economii se pot imparti in doua mari categorii: tranzactii cu bunuri si servicii si tranzactii cu capital.

In general, plecand de la o balanta de plati echilibrata, orice reducere a exportului net va determina un deficit al balantei de plati, presupunand ca nu are loc nici o schimbare in balanta contului de capital. si, invers, orice crestere a exportului net sau reducere a importului net va determina un surplus al balantei de plati in aceeasi ipoteza.

Atingerea obiectivelor politice enuntate necesita aplicarea unui set de politici macroeconomice care, in anumite conditii, pot deveni contradictorii sau pot determina efecte opuse celor dorite de decidenti. Din aceasta cauza, apare mai evidenta necesitatea formularii unor principii de baza de analiza si evaluare a politicilor macroeconomice.

Analiza si evaluarea politicilor macroeconomice se efectueaza pornind de la o serie de principii de baza, care pot fi sintetizate astfel:

: Cand iau decizii, oamenii se gandesc la viitor si asteptarile lor viitoare pot fi modelate presupunand ca ei percep fluctuatiile economice si utilizeaza informatiile care le detin pentru a face prognoze cat mai exacte, dar nu lipsite de erori.

: Politicile economice trebuie descrise mai degraba ca niste reguli, decat considerand instrumentele ca fiind exogene si luand doar schimbarile la un moment de timp dat ale acestor instrumente

: Pentru ca o anumita regula sa funtioneze mai bine este necesar sa se stabileasca o anumita continuitate in aplicarea acestei reguli

: Economia este, in general, stabila ; dupa un soc, economia va reveni, eventual, la traiectoriile normale de trend ale outputului si utilizarii fortei de munca. Totusi, datorita rigiditatii structurilor economice, aceasta revenire poate fi destul de lenta.

: Obiectivul politicii macroeconomice este sa se reduca marimea (sau durata) fluctuatiilor in output, somaj si inflatie la nivelelurile normale, dupa ce socurile afecteaza economia.

Capitolul II. Instrumente folosite la atingerea obiectivelor

O data ce scopurile macroeconomice au fost corect si clar formulate, decidentul politic trebuie sa specifice instrumentele de care dispune pentru a determina economia sa atinga aceste scopuri. Instrumentele disponibile depind, totusi, de cadrul institutional existent in fiecare economie.

Cel mai frecvent se utilizeaza doua mari tipuri de instrumente : instrumentele politicii fiscale si instrumentele politicii monetare. Instrumentele politicii fiscale sunt cele care afecteaza economia reala, influentand cererea de bunuri si servicii, economiile populatiei, investitiile firmelor s.a.

Cele mai importante instrumente ale politicii fiscale sunt considerate : cheltuielile guvernamentale si sistemul impozite si taxe.

Instrumentele politicii monetare afecteaza economia monetara, influentand masa monetara, fluxurile valorice din cadrul economiei s.a. Cele mai importante instrumente ale politicii monetare sunt considerate a fi variatia ofertei de bani si operatiunile pe piata deschisa.

Instrumente ale politicii fiscale :

Cumpararile guvernamentale de bunuri si servicii

Cumpararile de bunuri si servicii efectuate de guvern pot afecta direct cererea agregata pe piata bunurilor si serviciilor. Orice achizitie guvernamentala de bunuri se adauga cererii de bunuri si servicii, deci cererea agregata la nivelul intregii economii se amplifica.

In termenii modelului AD-AS, aceasta amplificare presupune deplasarea curbei AD catre dreapta, ca in figura 1.

Pe termen scurt, cresterea cererii agregate determina cresterea outputului real si, daca acesta depaseste nivelul sau potential, exercita o presiune crescatoare asupra preturilor si salariilor.

Cresterea preturilor P se explica prin faptul ca existenta unei cereri agregate in exces nu va fi imediat acoperita de o oferta agregata la acelasi nivel. Productia are nevoie de un anumit timp pentru a se adapta la schimbarea cererii agregate. Drept urmare, preturile bunurilor si serviciilor pentru care exista o cerere in exces vor creste.

Figura 1.

Cresterea salariilor pe piata fortei de munca este datorata cresterii cererii de forta de munca, cerere pe care sectorul productiv al economiei o formuleaza ca urmare a dorintei sale de a creste oferta, pentru a raspunde cresterii cererii de bunuri si servicii. Crescand cererea de munca, salariile - deci pretul fortei de munca - tind si ele sa creasca. Aceasta duce la cresterea ofertei de munca, adica la reducerea somajului.

Ocuparea intr-un grad mai inalt a fortei de munca determina, mai departe, cresterea outputului, deci a ofertei de bunuri si servicii, dar si a venitului disponibil, adica a cererii agregate. Se manifesta, astfel, un proces de tip multiplicator, proces care amplifica efectul initial (de impact) al cresterii cumpararilor guvernamentale de bunuri si servicii.

Reducerea cumpararilor guvenamentale de bunurii si servicii deplaseaza curba cererii agregate AD catre stanga, efectele declansate de o astfel de reducere fiind opuse celor prezentate anterior. Asadar, in urma unei astfel de politici, outputul, deci oferta agregata de bunuri si servicii, se reduce, iar ocuparea fortei de munca scade, crescand, in schimb, somajul.

Am aratat mai sus ca schimbarile in cumpararile guvernamentale de bunuri si servicii pot duce la modificari mai mari in cererea agregata datorita efectului multiplicator.

In proiectarea unei politici fiscale este deosebit de importanta cunoasterea efectelor unor astfel de procese multiplicatoare datorita faptului ca ele pot duce la cresteri ale cererii agregate mai mari decat cele dorite si care pot fi satisfacute prin oferta agregata corespunzatoare. O cerere in exces care nu este satisfacuta face ca nivelul preturilor sa creasca, deci determina efecte inflationiste greu de contracarat.

Platile transferabile

Cresterea sau descresterea platilor transferabile afecteaza marimea cresterii cererii agregate intr-un mod oarecum diferit de modul in care aceasta se schimba datorita cumpararilor guvernamentale de bunuri si servicii.

Prin platile transferabile are loc o redistribuire a veniturilor in cadrul economiei, de la indivizi cu venituri mai mari la indivizi cu venituri mai mici sau fara venituri. De aceea, o schimbare in platile transferabile nu va afecta direct cererea agregata, ci o va afecta indirect prin intermediul venitului disponibil si, mai apoi, al cheltuielilor de consum.

Pe langa caracterul temporar sau permanent al modificarilor de venit, in studiul efectelor platilor transferabile trebuie avut in vedere si comportamentul diferit al gospodariilor in raport cu nivelul venitului disponibil permanent pe care il realizeaza.

Acele gospodarii care au un venit disponibil permanent mai mare pot sa-si mentina consumul la un nivel relativ constant, economisind atunci cand venitul lor creste temporar si luand cu imprumut atunci cand venitul lor scade temporar. Deci, aceste gospodarii sunt afectate doar de schimbari permanente in platile transferabile, schimbari care le pot afecta consumul si deci, cererea de bunuri si servicii.

Dar gospodariile care au un venit disponibil permanent redus sunt in imposibilitate de a economisi sau de a lua cu imprumut pentru a-si mentine consumul, deci si cererea de bunuri si servicii, la un nivel constant.

Atunci cand venitul lor scade, astfel de gospodarii vor fi silite sa reduca consumul chiar daca micsorarea venitului este temporara. Platile transferabile, cum ar fi ajutoarele de somaj sau asistenta sociala, permit acestor gospodarii sa mentina consumul la un nivel relativ constant, lucru care nu ar fi posibil in lipsa acestui venit suplimentar.

Deci efectul platilor transferabile asupra cererii agregate depinde, in principal, de efectul schimbarii cheltuielilor de consum ale gospodariilor cu venituri reduse. De aceea, eficienta acestui instrument depinde de alocarea platilor transferabile, in sensul ca cu cat acestea sunt orientate mai mult catre gospodariile cu venituri mici sau fara venituri, cu atat modificarile in cheltuielile de consum, deci in cererea agregata de bunuri si servicii, vor fi mai mari.

Ca si cumpararile guvernamentale de bunuri si servicii, platile transferabile pot genera efecte multiplicator. Datorita cauzelor expuse mai sus, multiplicatorul platilor transferabile are valoarea mai mica decat multiplicatorul cumpararilor guvernamentale de bunuri si servicii, deoarece primele nu afecteaza in mod direct cererea agregata, ci prin intermediul efectului lor asupra cheltuielilor de consum care, la randul lor, influenteaza cererea agregata.

Deci, daca primul instrument al politicii fiscale, cumpararile guvernamentale de bunuri si servicii, este un instrument politic direct, platile transferabile este un instrument politic indirect, fiind necesara o marime (variabila) intermediara prin care efectul sa se transmita asupra veriabilei scop, cererea agregata de bunuri si servicii. De regula, instrumentele politice indirecte exercita efecte cu o intensitate mai redusa asupra scopurilor decat instrumentele politice directe (nemijlocite).

Taxele

Taxele afecteaza cererea agregata pe doua cai principale. Prima cale este legata de efectul acestora asupra venitului disponibil al gospodariilor, in timp ce a doua priveste efectul lor asupra profitului si costului bunurilor capitale ale firmelor. Deoarece mecanismele declansate de cele doua cai sunt oarecum diferite, sa analizam separat efectul taxelor mai intai asupra indivizilor si apoi asupra firmelor.

a)    Taxele individuale

Taxele suportate de indivizii de la nivelul gospodariilor le vom numi, in continuare, taxe individuale. Ele sunt, de regula, formate din impozitele pe venit, platile pentru asigurari sociale, somaj si contributii. Platile pentru asigurari sociale sunt utilizate pentru pensii si ele nu sunt considerate instrumente ale politicii fiscale.

Cea mai importanta sursa de venituri guvernamentale o constituie impozitele pe venit (salarii, dividende, alte venituri). Aceste impozite, de regula, sunt progresive, deci rata de impozitare creste pe masura ce individul realizeaza venituri mai mari. Exista, insa, atat un interval de venituri care nu sunt impozitate, cat si o limita superioara pana la care rata impozitului pe venit poate sa creasca.

Schimbarile in impozitul pe venit actioneaza prin efectele pe care le au asupra venitului disponibil. Deci, si in acest caz, este importanta distinctia dintre venitul curent si venitul disponibil, precum si dintre schimbarile temporare si cele permanente in marimea venitului.

In figura 2. se prezinta efectul temporar si efectul permanent ale unei reduceri a ratei impozitului pe venit asupra curbei cererii agregate AD. Se observa ca prima schimbare deplaseaza curba AD catre dreapta cu o cantitate neglijabila (AD_T) in timp ce a doua schimbare, permanenta, o deplaseaza tot catre dreapta, dar cu o cantitate semnificativa (AD_P).

Figura 2

b)    Taxele impuse firmelor

Daca taxele individuale, dupa cum am vazut mai sus, afecteaza cheltuielile de consum ale gospodariilor, taxele impuse firmelor afecteaza cheltuielile cu bunurile de investitii. In general, aceste taxe se impart in doua mari categorii: impozitul pe profit si facilitati (scutiri) de impozite pentru investitii.

Impozitul pe profitul firmei se aplica profitului ramas dupa ce firmele si-au dedus costurile de productie din veniturile totale obtinute din vanzari. El influenteaza cheltuielile de investitii care au ca sursa principala profitul obtinut de catre firme. Multe firme cred ca este mai putin costisitor sa finanteze propriile investitii utilizand o parte din profitul obtinut, decat sa apeleze la credite bancare.

Deci, cu cat profitul ramas la dispozitia firmelor este mai mare cu atat cheltuielile de investitii vor fi mai mari. Desigur ca o parte din profit va merge la actionari sub forma de dividende, dar acestia pot reinvesti acest profit sau utiliza pentru a-si spori cheltuielile de consum.

Cheltuieli de investitii mai mari inseamna, insa, cumparari sporite de bunuri de investitii, deci o cerere agregata mai mare.

Rezulta de aici ca o reducere a ratei impozitului pe profit determina cresterea cheltuielilor de investitii si deci cresterea cererii agregate, in timp ce o crestere a ratei impozitului pe profit are un efect opus, ducand la reducerea cheltuielilor de investitii si deci a cererii agregate. Curba AD se va deplasa deci catre dreapta in urma reducerii ratei impozitului pe profit si catre stanga in urma cresterii ratei impozitului pe profit.

Capitolul III. Definirea problemei

Proiectati o politica macroeconomica prin care venitul national sa intersecteze traiectoria modelului pana in 2009. Media de crestere economica sa fie mai mare decat traiectoria modelului.

Politica I

Modificari facute :

basic rate of income tax (percent) : 21 higher rate of income tax (percent) : 39 personal allowance (?pa) : 5,000 Value Added Tax : 18 vehicle excise duty (?p.a) for cars above 1,400cc : 200 department of health : increase by 1% the ministry of defence : cut by 25% basic state pension : 73 child tax credit: family element : 0

Rezultatele obtinute au fost urmatoarele:

Venitul national

Year Before After Difference Averages

Cresterea economica

Year Before After Difference Averages

Inflatia

Year Before After Difference Averages

Politica II

Modificari facute:

Venitul National

Cresterea Economica

Year Before After Difference Averages

Inflatia

Year Before After Difference Averages

Politica III:

Modificari facute:

Venitul National

Year Before After Difference Averages

Cresterea Economica

Year Before After Difference Averages

Inflatia

Year Before After Difference Averages

Interpretarea rezultatelor

Se observa ca toate cele trei politici propuse indeplinesc obiectivul reprezentat de cresterea economica, insa, singura politica care are ca rezultat o crestere a venitului national este prima.

In primii ani de la implementarea acestei politici, venitul national inregistreaza o scadere care se diminueaza treptat astfel incat, incepand cu anul 2007, acesta inregistreaza cresteri semnificative fata de cazul initial. De asemenea, asa cum a fost formulat ca obiectiv in cerintele problemei, implementarea acestei politici a generat o medie a cresterii economice mai mare decat in cazul initial, inainte de modificarile operate.

Pentru a implementa aceste modificari, am utilizat insrumente ale politicii fiscale, prin modificarea taxelor directe si indirecte, dar si prin platile transferabile, modificand cheltuielile guvernamentale in domeniul sanatatii publice si al apararii nationale.

Modificarile operate au generat de asemenea o scadere a inflatiei, fata de cazul initial.