Rata fiscalitatii

RATA FISCALITATII

In primul rand pentru a intelege semnificatia ratei fiscalitatii trebuie sa asimilam notiunea de fiscalitate, ceea ce reprezinta un sistem de percepere a impozitelor si taxelor prin fisc, sau totalitatea obligatiilor fiscale ale cuiva. Insa fiscalitatea nu se refera strict la impozite ci si la celelalte toate contributiile obligatorii chiar daca ele presupun existenta, eventual aleatorie, a unei contraprestatii vitoare.

Dupa ce am vazut semnificatia termenului de fiscalitate, putem trece la comparatia ratei fiscalitatii din tara noastra cu alte tari. Romania a aderat la UE cu cel mai redus nivel de impozitare a veniturilor persoanelor fizice (16%, in timp ce media europeana era de 38,7%), dar si cu cea mai scazuta pondere in PIB a incasarilor bugetare - 28,6%, inclusiv contributiile sociale. Prin "preajma" se mai aflau doar Slovacia/ 19% si Bulgaria/ 24%, iar la distante apreciabile - statele nordice: Danemarca/ 59%, Suedia/ 56,55%, Olanda/ 52%, Finlanda/ 50,46% - si Belgia, cu 50%. Potrivit unui top intocmit de Banca Mondiala, Romania se situeaza pe locul intii in lume, cu 113 taxe si impozite, urmata de Belarus, cu 112, si Uzbekistan, cu 106. In ceea ce priveste numarul de plati necesare pentru plata impozitelor, Romania se afla pe primul loc din coada in UE (locul 4 in lume), cu 96 de plati la termen, esalonate sau anticipate, iar motivatia o constituie legislatia stufoasa.

Asadar, in ultimele trei decenii sarcina fiscala globala (stabilirea sarcinii fiscale in functie de puterea contributiva pe care acesta o are in functie de marimea venitului sau de situatia personala) s-a marit substantial si totodata, s-au produs schimbari majore in structura impozitelor din statele membre ale Uniunii Europene. In perioada 1970-1999 presiunea fiscala globala in zona euro(reprezinta o zona monetara, a celor 15 tari care au adoptat euro ca moneda unica) a crescut cu 11 puncte procentuale din PIB, contrastand puternic cu o crestere de numai 2,5% din PIB inregistrata in SUA in aceeasi perioada. In zona euro, impozitele pe munca au crescut cu 7 puncte procentuale din PIB, comparativ cu cresterea de doar 2 puncte procentuale a impozitelor pe capital si 1 punct procentual al impozitelor pe consum. Analiza evolutiei pe termen lung a ratelor efective ale impozitelor demonstreaza faptul ca veniturile din impozite au crescut nu atat datorita modificarilor bazelor lor fiscale, ci mai ales prin modificari ale ratelor de impunere. Se poate observa o crestere substantiala a ratelor efective de impunere a factorului munca, o crestere relativ moderata a sarcinii fiscale pe capital, in timp ce ratele impozitelor pe consum au ramas relativ stabile atat la nivelul zonei euro, cat si pe ansamblul Uniunii Europene. In ultimele trei decenii ale secolului trecut, rata efectiva a impozitului pe munca a crescut cu aproape 14% din salariul brut in zona euro (12% pe ansamblu in UE), in timp ce sarcina fiscala efectiva pe capital s-a marit cu doar 5% si cea pe consum a ramas aproape constanta. Tot in ultimele trei decenii ale secolului trecut aproape 75% din schimbarile in sarcina fiscala din UE, SUA si Japonia au fost determinate de modificari ale cheltuielilor publice.

Cu alte cuvinte, impozitele au fost marite pentru a finanta nivelul crescand al cheltuielilor. In special impozitele pe salarii si contributiile sociale au inregistrat o crestere constanta in tarile industrializate pentru a finanta cheltuielile cu asistenta sociala, mai ales pensiile, ocrotirea sanatatii si alte ajutoare sociale. Mai mult de 40% din modificarile ratelor efective ale impozitului pe salarii sunt asociate cu modificari ale

cheltuielilor curente si peste 70% din diferentele intre state cu privire la ratele efective ale impozitului pe salariu corespund diferentelor ce exista in ceea ce priveste raportul dintre cheltuielile de transfer si PIB.

Fig. 1.Investitiile publice % din PIB

Pentru a avea efect, reducerile impozitelor trebuie sa fie corelate cu reduceri echivalente ale cheltuielilor publice.

Similitudinile in sarcinile fiscale pe capital in tarile UE comparativ cu SUA si Japonia s-au facut simtite de la inceputurile anilor '70, o data cu imbunatatirea capitalului international:

- amplificarea convergentei ratelor efective ale impozitelor pe factorul munca s-a accentuat la finele anilor '70 si inceputul deceniului urmator, cand majoritatea sistemelor de protectie sociala au ajuns la maturitate; totusi, ratele acestui impozit sunt mai apropiate in cadrul UE si mai diferentiate comparativ cu SUA si Japonia;

Diferentele cele mai mari intre UE si principalii sai parteneri comerciali privesc impozitele pe consum; in general, ratele impozitelor pe consum au avut tendinta de a converge mai mult intre statele membre UE, mai ales datorita armonizarii TVA, si mai putin comparativ cu SUA si Japonia.

O posibila alternativa pentru reducerea impozitelor o constituie transferul sarcinii fiscale de la impozitele asupra factorului munca la impozitele indirecte. Se apreciaza ca impozitele indirecte sunt mai echitabile decat cele asezate pe veniturile din munca, intrucat ele cad asupra tuturor factorilor de productie. Totusi, marimea efectelor pozitive obtinute prin acest transfer al sarcinii fiscale depinde de politicile complementare indreptate catre cei care primesc ajutoare sociale si indemnizatii de somaj.