PLASAMENTELE FONDURILOR MUTUALE

PLASAMENTELE FONDURILOR MUTUALE

Structura plasamentelor fondurilor mutuale se poate sintetiza astfel:

Sumele de bani atrase de catre fondurile mutuale de la investitori sunt plasate intr-o diversitate de instrumente si active ale pietei financiare, in functie de strategia de investitii a fiecarui fond. Exista mai multe tipuri de instrumente de plasament a acestor sume de bani, tipuri care se diferentiaza prin gradul de risc asociat; principalele plasamente sunt prezentate in continuare:

disponibilitati aflate in conturi curente la banci. Este importanta mentinerea unui anumit nivel al acestor disponibilitati pentru ca fondul sa poata satisface in mod operativ cererile de rascumparare ale persoanelor care doresc retragerea de sume. Daca exista un nivel insemnat al cererilor de rascumparare, dar un nivel redus al acestor disponibilitati, resursele fondului fiind "imobilizate" in active putin lichide (care pot fi transformate mai greu in bani), atunci fondul poate fi pus in imposibilitatea de a-si onora platile;

titlul de stat - bonuri de tezaur si certificate de trezorerie. Acestea sunt emise de catre Ministerul de Finante prin intermediul Bancii Nationale a Romaniei, in scopul finantarii deficitului bugetar (a diferentei dintre cheltuielile si veniturile statului). La aceste emisiuni nu au acces persoanele fizice, pentru acestea existand emisiuni speciale, mai rare, si cu randamente mai reduse;

depozite bancare si certificate de depozit. Depozitele bancare in sume foarte mari permit fondului sa negocieze cu bancile obtinerea unor dobanzi superioare celor acordate in mod curent persoanelor fizice si juridice. O alta caracteristica a acestor depozite o reprezinta faptul ca pot fi constituite pe termene foarte scurte (o saptamana, cateva zile, o singura zi - overnight), permitand mentinerea unei lichiditati crescute a fondului;

obligatiuni municipale si corporative. Acestea sunt instrumente de credit emise de firme sau de municipalitati pentru finantarea unor proiecte de investitii. Obligatiunile platesc dobanzi mai mari decat depozitele bancare, avand in acelasi timp riscuri destul de mici, si reprezinta un instrument foarte eficient pentru fonduri;

actiuni listate la Bursa de Valori Bucuresti. Aceste plasamente, desi se caracterizeaza printr-un risc mai ridicat, pot aduce rentabilitati crescute prin plasamente inspirate pe piata de capital. Valoarea de contabilizare a actiunilor in activul fondului este valoarea de piata a actiunilor.

Trebuie mentionat faptul ca in clasificarea de mai sus, pe masura cresterii gradului de risc scade gradul de lichiditate.

Lichiditatea este capacitatea unui active de a fi transformat in bani. Astfel, un activ este cu atat mai lichid cu cat poate fi mai usor si mai repede transformat in bani: depozitele bancare sunt active lichide pentru ca pot fi cu usurinta transformate in bani, in timp ce actiunile la societati necotate pot fi mai greu transformate in bani, deci sunt mai putin lichide. Din acest motiv CNVM stabileste anumite reguli de diversificare a activelor, pentru reducerea riscului asociat fiecarui fond.

Alegerea fondului mutual trebuie sa se realizeze in urma analizei atente a structurii activelor si a performantelor acestuia, a informarii cu privire la societatea de administrare, de depozitare si de distributie a fondului, s.a.m.d., astfel incat investitia in fond sa asigure raportul optim intre rentabilitate si risc, conform asteptarilor investitorului.

Totalitatea plasamentelor fondurilor (sumele aflate in conturi si depozite la banci, valoarea actiunilor cotate si necotate, s.a.m.d.) formeaza activul total al fondului. Din acesta se scad cheltuielile (obligatiile) curente ale fondului pentru a obtine activul net al fondului (in cadrul cheltuielilor fondului intra cheltuieli cu societatea de administrare, cu societatea de depozitare, cu distribuitorii titlurilor fondului, etc.). Prin impartirea activului net al fondului la numarul de unitati (titluri) aflate in circulatie, se obtine valoarea unitara neta a activului, sau valoarea unui titlu de participare la fond. Acesta este cel mai important indicator al fondului de investitii. Valoarea curenta a titlului de participare este pretul pe care investitorul il plateste pentru a cumpara un titlu (plus comisioanele aferente). Tot prin intermediul acestei valori investitorul poate monitoriza evolutia castigurilor sale in timp.

O alta grupa de indicatori importanta este constituita din numarul de titluri de participare aflate in circulatie (emise de fond) si numarul de investitori in fondul respective. Evolutia acestor indicatori, precum si a structurii activelor fondurilor (practice, modul in care acestea plaseaza banii investitorilor) este raportata lunar de catre UNOPC si publicata in mijloacele de informare in masa.

Investitia in fondurile mutuale nu este un depozit bancar si comporta anumite riscuri. In functie de plasamentele si strategia fondului, titlul de participare poate inregistra cresteri mai mari sau mai mici, si uneori chiar scaderi, similar cu investitia in actiunile societatilor cotate la bursa de valori (desigur oscilatiile valorii fondurilor sunt mai mici decat cele ale preturilor actiunilor).

Evolutia interioara a unitatii de investitie nu reprezinta o garantie pentru evolutia viitoare. Aceasta evolutie viitoare va fi influentata de conjunctura pietelor financiare si de strategia de investitii si experienta societatii de administrare.

In general, fondurile mutuale se impart in patru mari categorii: fonduri monetare, fonduri de instrumente cu venit fix, fonduri diversificare si fonduri de actiuni. Pe langa acestea, mai exista si fondurile mixte sau balansate, care imbina avantajelor acestora in diverse combinatii.