TIPURI DE SISTEME ECONOMICE

TIPURI DE SISTEME ECONOMICE

Existenta societatii omenesti este legata de activitatea omului, desfasurata pentru a satisface nevoile de consum, cu ajutorul bunurilor si serviciilor¹. Satisfacerea trebuintelor se realizeaza fie prin autoconsum , fie apeland la produsele altora, obtinute prin intermediul schimbului. Acestor doua modalitati de satisfacere a nevoilor le corespund doua tipuri de organizare si desfasurare a activitatii economice: economia naturala si economia de schimb sau, intr-o forma mai detaliata:

.sistemul economiei naturale;

.sistemul economiei de piata;

.sistemul economiei de tip comanda;

.sistemul economiei mixte.

Pentru a scoate in evidenta trasaturile definitorii ale economiei de piata contemporane, se impune cunoasterea evolutiei istorice a formelor de organizare si functionare a activitatii economice in perioadele anterioare.

Economia naturala (economie casnica inchisa sau noneconomie), a fost prima forma de organizare si functionare a activitatii umane, in care nevoile de consum sunt satisfacute din rezultatele propriei activitati a producatorilor (autoconsumul). Elementele caracteristice ale economiei naturale sunt:

a) Principalii factori de productie disponibili in etapa respectiva si la nivelul acelei comunitati (resursele naturale, bunurile de capital, resursele umane), erau alocati la nivelul sistemului inchis, urmarindu-se doar satisfacerea nevoilor in limita propriei productii obtinute;

b) In cadrul economiei naturale, activitatea economica se realiza, in princi-pal, la nivelul gospodariilor individuale, care erau independente una de alta, initiativa acesteia apartinand membrilor grupului respectiv;

c) Motivatia principala a deciziilor grupului era crearea de bunuri destinate autoconsumului, care putea lua doua forme: autoconsumul final (satisfacerea directa a nevoilor de viata) si autoconsumul intermediar (destinat producerii altor bunuri).

Economia naturala se mentine si in zilele noastre in proportii reduse, dar diferite de la o tara la alta si de la o zona la alta, avand un rol secundar in raport cu celelalte forme de economie.

Economia de schimb desemneaza acea forma de organizare si desfasurare a activitatii economice in care agentii economici produc bunuri in vederea vanzarii, obtinand altele in schimbul lor pentru satisfacerea nevoilor. Ea a aparut inca din antichitate, pe baza unor conditii istorice obiective, si anume:

a) Diviziunea sociala a muncii, adica specializarea agentilor economici pe diferite activitati independente (agricultura, industrie, comert etc.) di care se obtin bunuri de un anumit fel. Diviziunea sociala a muncii este premisa si, totodata, conditie fundamentala pentru existenta economiei de schimb.

b) Autonomia (independenta producatorilor), care se intemeiaza pe o anumita forma de proprietate si, in primul rand, pe proprietatea particulara, care da dreptul agentilor economici sa-si instraineze bunurile produse pe principii economice, adica contra altor bunuri, bunuri care, in acest fel, dobandesc calitatea de marfa (este un produs al muncii omenesti care satisface o trebuinta si care este destinat schimbului prin vanzare-cumparare).

Pe o anumita treapta a dezvoltarii sale, economia de schimb a devenit pre-ponderenta si dominanta, transformandu-se in ceea ce numim astazi economie de piata.

Economia de comanda a aparut ca o reactie ideologica la unele disfunctio-nalitati ale functionarii reale a sistemului economiei de piata. Aceasta se caracteri-zeaza prin urmatoarele:

a) Initiativa deciziei economice apartine unei autoritati centrale. Intrucat principalele decizii economice sunt concentrate intr-un centru unic, spunem ca acest tip de economie este unipolara;

b) Motivatia dominanta a oricarei decizii economice este interesul general al colectivitatii nationale, preocuparea pentru bunastarea sociala;

c) Institutiile cheie ale economiei sunt proprietatea de stat asupra bunurilor de productie, care devine atotcuprinzatoare, si planul central care are un caracter imperativ.

d) Exclude sau limiteaza concurenta, iar preturile se formeaza in totalitate sau in mare masura prin metode administrative.

e) Eficienta economica este, in general, scazuta;

f) Motivatia producatorului direct este redusa atat in domeniul formarii veniturilor individuale, cat si in cel al intreprinderilor.

Economia mixta combina elemente semnificative din sistemele analizate anterior, tipurile pure de economie existand indeosebi in analizele teoretice.

Un asemenea tip de economie imbina diferitele forme de proprietate, in care domina proprietatea privata, dar pot avea o pondere importanta si alte forme de proprietate.

Economiile tarilor capitaliste dezvoltate de astazi sunt economii de piata, dar care se diferentiaza in functie de gradul diferit de implicare al statului in procesele economice si, indeosebi, in domeniul distributiei, al asigurarii echilibrului macroeco-nomic, al combaterii dezechilibrelor si crizelor, somajului si inflatiei.