Societatea comerciala - Notiunea, formele, clasificarea si natura juridica a societatilor comerciale

Societatea comerciala - Notiunea, formele, clasificarea si natura juridica a societatilor comerciale

1. Notiunea societatii comerciale

1.1. Reglementarea juridica a societatii comerciale

Cadrul de reglementare juridica privind societatile comerciale este conturat de urmatoarele categorii^[1] de reglementari: a) reglementari generale; b) reglementari speciale; c) reglementari subsidiare.

1.1.1. Reglementarile generale

Reglementarile generale privind societatile comerciale sunt cuprinse in Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale^[2].

Acest act normativ constituie cadrul comun in materia societatilor comerciale deoarece:

a)     cuprinde reglementari pentru toate formele de societati comerciale indiferent de forma juridica, obiectul de activitate etc.;

b)     cuprinde reglementari pentru fiecare forma juridica de societate comerciala.

In privinta reglementarilor comune pentru toate formele de societati comerciale pot fi evidentiate cele care se refera la

a)     constituirea societatii comerciale (art. 5-64);

b)     functionarea societatii comerciale (art. 65-74);

c)     modificarea actului constitutiv al societatii comerciale (art. 199-216);

d)     reorganizarea prin fuziune sau divizare (art. 232-245);

e)     dizolvarea societatilor comerciale (art. 222-232);

f)      lichidarea societatilor comerciale (art. 246-255).

Reglementarile comune pentru fiecare forma juridica de societate comerciala sunt prevazuta in Legea nr. 31/1990 astfel:

a)     pentru societatea in nume colectiv (art. 75-87);

b)     pentru societatea pe actiuni (art. 91-181);

c)     pentru societatea in comandita simpla (art. 88-90);

d)     pentru societatea in comandita pe actiuni (art. 182-185)

e)     pentru societatea cu raspundere limitata (art. 186-198)

1.1.2. Reglementarile speciale

Pentru societatile comerciale constituite in diferite domenii sau care au un anumit specific sunt aplicabile reglementarile speciale acestor domenii.

Astfel:

a)     pentru societatile comerciale din domeniul bancar, Legea bancara nr. 58/1998;

b)     pentru societatile comerciale din domeniul asigurarilor, Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor;

c)     pentru societatile de leasing, O.G. nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing;

d)     pentru societatile de valori mobiliare, O.G. 28/2002;

e)     pentru societatile comerciale de tipul burselor de marfuri, O.G. nr. 27/2002.

Pentru societatile comerciale fara personalitate juridica se aplica prevederile art. 251-254 din Codul comercial iar pentru asociatiile familiale, Legea nr. 507/2002 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice de catre persoane fizice.

1.1.3. Reglementarile subsidiare

Reglementarile subsidiare in materia societatilor comerciale sunt cuprinse in:

a)     Codul comercial; b) Codul civil; c) Codul muncii.

Potrivit_­ art. 285 din Legea nr. 31/1990, prevederile acestei legi se completeaza cu dispozitiile Codului comercial. Prin art. 47 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale se dispune ca relatiile contractuale dintre regiile autonome si societatile comerciale si dintre acestea si stat se desfasoara pe baze contractuale si sunt guvernate de principiul libertatii contractuale si de reglementarile cuprinse in Codul comercial roman si Codul civil cu exceptiile care decurg din aceasta lege.

Daca avem in vedere ca prin art. 1 din Codul comercial se face trimitere la prevederile Codului civil ca aplicabile in materie comerciala, atunci Codul civil este aplicabil prin art. 1491-1531 (Despre contractul de societate) si contractului de societate comerciala.

In art. 278 din Legea nr. 31/1990 se precizeaza ca ­'incadrarea salariatilor la societatile comerciale se face pe baza de contract de munca, cu respectarea legislatiei muncii si asigurarilor sociale' prin aceasta, reglementarile din Codul muncii fiind aplicabile raporturile de munca dintre societatea comerciala ca angajator si persoana fizica- angajat.

1.2. Definitia societatii comerciale

Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale nu defineste societatea comerciala precizand^[3] doar posibilitatea de infiintare a acesteia prin asocierea persoanelor fizice si juridice, scopul acesteia de efectuare de fapte de comert si obtinerea de profituri si formele societatii comerciale.

Avand in vedere ca reglementarile din Codul civil sunt aplicabile si in materie comerciala, in elaborarea unei definitii a societatii comerciale se poate apela la prevederile art. 1491-1531 din Codul civil care reglementeaza contractul de societate civila.

In art. 1491 din Codul civil se dispune ca  'Societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane se invoiesc sa puna ceva in comun, cu scopul de a imparti foloasele ce ar putea deriva' iar in art. 1492 din Codul civil se dispune ca 'Orice societate trebuie sa aiba de obiect un ce licit si sa fie contractata spre folosul comun al partilor. Fiecare membru al unei societati trebuie sa puna in comun sau bani sau alte lucruri sau industria sa'.

In literatura juridica^[4], avandu-se in vedere textele legale mentionate, societatea civila a fost definita ca ' o entitate patrimoniala indiviza constituita in mod voluntar, prin asocierea a doua sau mai multe persoane fizice sau juridice si afectata realizarii scopului lucrativ comun prevazut in contractul de societate'.

S-a afirmat in continuare in baza acestei definitii ca societatea civila ar avea urmatoarele caractere:

a)     este o uniune de persoane si valori patrimoniale;

b)     este o entitate patrimoniala indiviza nefiind persoana juridica ;

c)     este o entitate patrimoniala indiviza autonoma ;

d)     este o entitate cu scop lucrativ.

Exista si alte definitii^[5] care evalueaza societatea civila in sensul ca' este un contract prin care doua sau mai multe persoane se obliga fiecare fata de celelalte sa puna in comun aportul lor material si / sau de munca spre a constitui un fond si sa desfasoare impreuna o activitate in vederea atingerii unui scop patrimonial comun, foloasele sau pierderile fiind impartite intre ele'.

Potrivit acestor definitii, societatea civila este determinata si limitata la actul ei constitutiv care este contractul de societate, atribuindu-i-se caracterele acestuia si anume: caracterul plurilateral, caracterul oneros, caracterul comutativ, caracterul consensual.

Consideram ca opiniile care nu limiteaza societatea civila la nivelul actului ei constitutiv sunt cele care evalueaza corect aceasta entitate.

Avandu-se in vedere elementele privind societatea civila in literatura juridica au fost elaborate definitii privind societatea comerciala. Asemenea definitii fac evaluari precum:

a)     'societatea comerciala poate fi definita ca o grupare de persoane constituita pe baza unui contract de societate si beneficiind de personalitate juridica, in care asociatii se inteleg sa puna in comun anumite bunuri pentru exercitarea unor fapte de comert, in scopul realizarii si impartirii beneficiilor rezultate'^[6];

b)     'definim societatea comerciala ca fiind o persoana juridica cu scop economic, infiintata intr-una din formele prevazute de legea comerciala si avand ca obiect de activitate exercitarea faptelor de comert^[7] prevazute in actele sale constitutive';

c)     'societatea comerciala este, prin urmare, acea entitate (grupare) cu personalitate juridica constituita potrivit legii prin actul de vointa al asociatilor in scopul obtinerii de beneficii rezultate din acte de comert'.^[8]

In raport de fiecare dintre definitii au fost prezentate ca trasaturi ale societatii comerciale urmatoarele:

a)     pentru prima definitie^[9]:

societatea comerciala are la baza contractul de societate;

societatea comerciala are ca obiect efectuarea de fapte de comert;

societatea comerciala are ca scop realizarea si impartirea de beneficii;

societatea comerciala este persoana juridica;

b)     pentru a doua definitie^[10]:

societatea comerciala este persoana juridica;

societatea comerciala are scop lucrativ (economic);

societatea comerciala se infiinteaza intr-una din formele prevazute de lege;

obiectul societatii comerciale este exercitarea faptelor de comert ;

c)     pentru a treia definitie^[11]:

societatea comerciala este persoana juridica;

societatea comerciala are un capital necesar obiectului de activitate;

capitalul social genereaza drepturile creditorilor societatii rezultate din relatiile obligationale;

societatea urmareste satisfacerea intereselor economico-sociale ale asociatilor care participa la impartirea beneficiilor si pierderilor;

societatea are scop lucrativ.

Au fost aduse obiectii si motivatii^[12] in sensul ca nu toate societatile comerciale se infiinteaza pe baza de contract de societate (ex. societatea cu raspundere limitata cu unic asociat se infiinteaza doar prin statut) si ca unele societati care aveau actionar statul au fost infiintate prin hotarare de Guvern sau decizie a organelor administratiei publice locale (ex. societatile infiintate prin Legea nr. 15/1990).

Este adevarat ca societatile cu raspundere limitata cu unic asociat se constituie doar prin statut ca act constitutiv care materializeaza actul unilateral de vointa al persoanei fizice sau juridice care constituie societatea ca entitate juridica si ca nu toate societatile comerciale sunt grupuri de persoane ceea ce inseamna ca determinarea conceptului de societate comerciala trebuie facuta avand in vedere societatea ca persoana juridica asa cum este precizata aceasta in  conditiile Legii nr. 31/1990, fara a pune mare accent pe natura actului constitutiv.

In privinta societatilor comerciale infiintate prin hotarare de Guvern sau prin hotarare a organelor administratiei publice locale cum este situatia societatilor infiintate prin asemenea acte in temeiul Legii nr. 15/1990 sau al O.U.G. nr. 30/1997 pentru societatile nationale sau companiile nationale, ori in prezent, in temeiul Legii nr. 215/2001 a administratiei publice locale^[13] consideram ca si in aceste situatii nu actul constitutiv care este statutul care se aproba prin asemenea acte trebuie avut in vedere, ci vointa materializata in acesta pentru constituirea societatii comerciale ca persoana juridica.

Oricum in considerarea celor mentionate precum si a prevederilor legale in materia societatilor comerciale credem ca exista o definitie care satisface foarte mult exigentele de determinare a unui asemenea concept afirmandu-se ca 'societatea comerciala poate fi definita ca o intreprindere pe care una sau mai multe persoane o organizeaza prin actul constitutiv, in vederea realizarii de beneficii, ca subiect de drept autonom sau si fara aceasta insusire, afectandu-i bunurile necesare pentru a indeplini actele si faptele de comert specifice obiectului statutar de activitate'^[14].

Se poate observa ca aceasta definitie are in vedere urmatoarele:

a)     societatea comerciala poate fi subiect de drept (societatile comerciale persoane juridice) sau poate sa nu aiba acest statut (societatile comerciale fara personalitate juridica, adica asociatiile familiale, asociatiile in participatiune);

b)     societatea comerciala are la baza un act constitutiv;

c)     societatea comerciala are ca obiect efectuarea de fapte de comert;

d)     societatea comerciala are ca scop obtinerea sI impartirea de beneficii.

Consideram ca societatea comerciala poate fi definita ca o entitate juridica avand sau nu personalitate juridica, rezultata din manifestarea de vointa a uneia sau a mai multor persoane fizice si (sau) juridice materializata in actul constitutiv, in temeiul caruia participantii inteleg sa puna in comun anumite aporturi pentru a efectua actele si faptele de comert specifice obiectului de activitate, in scopul realizarii si impartirii beneficiilor care vor rezulta.

In raport de aceasta definitie, societatea comerciala are urmatoarele trasaturi:

a)     poate fi persoana juridica sau o entitate fara personalitate juridica;

b)     are la baza un act constitutiv care poate fi contractul, statutul sau contractul si statutul;

c)     are ca obiect efectuarea de fapte de comert;

d)     are ca suport patrimonial aporturile puse in comun de catre participantii la constituirea societatii;

e)     are ca scop realizarea si impartirea de beneficii.

Daca avem in vedere societatea comerciala reglementata de Legea nr. 31/1990 atunci aceasta poate fi definita ca o persoana juridica infiintata intr-una din formele prevazute de lege, prin manifestarea de vointa a uneia sau a mai multor persoane fizice si (sau) juridice materializata in actul constitutiv, in temeiul caruia participantii inteleg sa puna in comun anumite aporturi pentru a efectua fapte de comert specifice obiectului de activitate in scopul realizarii si impartirii beneficiilor care vor rezulta.

1.3. Caracterele juridice ale societatii comerciale reglementate de Legea nr. 31/1990

Societatea comerciala reglementata de Legea nr. 31/1990 are urmatoarele trasaturi juridice:

a)     este persoana juridica infiintata intr-o forma juridica prevazuta de lege;

b)     este constituita prin act constitutiv care materializeaza vointa celui (celor) care o constituie;

c)     are ca obiect efectuarea de fapte de comert;

d)     are ca scop obtinerea si impartirea beneficiilor care vor rezulta.

1.4.   Asemanari si deosebiri intre societatea civila si societatea comerciala ^[15]

1.4.1.   Asemanari

Societatea civila si societatea comerciala se aseamana prin urmatoarele:

a)     au aceeasi esenta, fiind entitati juridice care grupeaza bunuri si persoane in scop economic;

b)     se constituie prin act constitutiv care materializeaza vointa celui (celor) care constituie societatea;

c)     ambele au scop lucrativ, urmarindu-se obtinerea si impartirea de beneficii.

1.4.2. Deosebiri

Societatea civila si societatea comerciala se deosebesc prin urmatoarele:

a)     prin obiect, adica prin natura operatiunilor pe care le realizeaza, in sensul ca, in timp ce societatea civila exercita preponderent operatiuni de natura civila, societatea comerciala exercita preponderent operatiuni comerciale;

b)     prin existenta sau inexistenta personalitatii juridice, in sensul ca societatea civila este fara personalitate juridica iar societatea comerciala poate fi si cu personalitate juridica;

c)     prin conditiile in care se constituie si functioneaza, in sensul ca societatea civila poate avea numai forma de contract iar societatea comerciala poate avea forma juridica stabilita de lege, adica societate in nume colectiv, societate in comandita simpla, societate pe actiuni, societate in comandita pe actiuni, societate cu raspundere limitata.

111.2. Formele societatii comerciale

2.1. Enumerare si diferentiere

Formele juridice de constituire a societatilor comerciale sunt prevazute in art. 2 din Legea nr. 31/1990 in care se dispune ca 'societatile comerciale se vor constitui in una din urmatoarele forme: a) societate in nume colectiv; b) societate in comandita simpla; c) societate pe actiuni; d) societate in comandita pe actiuni; e)societate cu raspundere limitata'.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 31/1990 aceste forme se diferentiaza in principiu intre ele prin natura si intinderea raspunderii asociatilor pentru obligatiile sociale, in sensul ca:

a)     asociatii de la societatea in nume colectiv si asociatii comanditari de la societatea in comandita simpla si de la societatea in comandita pe actiuni raspund  nelimitat si solidar (art. 3 (2));

b)     asociatii comanditari de la societatea in comandita simpla si de la societatea in comandita pe actiuni precum si asociatii de la societatea pe actiuni si de la societatea cu raspundere limitata raspund numai pana la concurenta capitalului social subscris (art. 3 (3)).

2.2. Caracterul enumerarii

Enumerarea formelor legale de constituire a societatilor comerciale cu personalitate juridica are caracter limitativ, neputand fi extinsa si la altele decat cele prevazute in Legea nr. 31/1990.

Legea comerciala permite insa constituirea de societati comerciale fara personalitate juridica si anume: societatea in participatiune reglementata de art. 251-254 din Codul comercial roman; asociatia familiala reglementata de art. 2 si urmatoarele din Legea nr. 507/2002 privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice de catre persoane fizice.

Nu se pot constitui societati comerciale in forme mixte sau prin combinarea unor elemente de la mai multe forme de societati comerciale.

Forma de societate comerciala trebuie precizata in actul constitutiv iar daca aceasta nu este facuta expres, se considera ca societatea are forma unei societati care asigura o mai mare raspundere a asociatilor cu consecinta unei mai mari protectii a tertilor^[16].

3. Clasificarea societatilor comerciale

3.1. Consideratii prealabile

Societatile comerciale pot fi calificate in functie de anumite criterii^[17]. Asemenea criterii pot fi: prevalenta factorului subiectiv (personal) ori a factorului obiectiv (material); modul de divizare a capitalului social; natura si intinderea raspunderii asociatilor; posibilitatea de a emite titluri de valoare; provenienta capitalului social.

3.2. Clasificare

Societatile comerciale pot fi clasificate in raport de anumite criterii astfel:

a)     dupa criteriul prevalentei elementului personal sau capital, societatile comerciale sunt:

societati de persoane (SNC, SCS) care se constituie dintr-un numar restrans de persoane, avandu-se in vedere cunoasterea lor reciproca, increderea intre ele si calitatile lor ;

societati de capitaluri (SA, SCA) care se constituie dintr-un numar mare de persoane avandu-se in vedere aducerea unui capital cat mai mare necesar societatii;

b)     dupa criteriul modului de divizare a capitalului social, societatile comerciale sunt:

societati in care capitalul social se divide in fractiuni denumite parti de interes (SNC, SCS)

societati in care capitalul social se divide in fractiuni denumite actiuni (SA, SCA);

societati in care capitalul social se divide in fractiuni denumite parti sociale (SRL).

c)     dupa criteriul naturii si intinderii raspunderii asociatilor pentru obligatiile sociale societatile comerciale sunt:

societati in care toti asociatii au o raspundere exclusiv nelimitata si solidara (SNC);

societati in care toti asociatii au o raspundere exclusiv limitata pana la concurenta aportului la capitalul social (SA, SRL);

societati in care raspunderea asociatilor este diferita in sensul ca unii asociatii raspund nelimitat si solidar (asociati comanditati), iar alti asociati raspund in limitele aportului la capitalul social (asociatii comanditari), asemenea societati fiind societatile in comandita (SCS, SCA);

d)     dupa criteriul posibilitatii de a emite titluri de valoare, societatile comerciale sunt:

societati care pot emite titluri de valoare, adica actiuni, obligatiuni (SA, SCA);

societati care nu pot emite titluri de valoare adica actiuni si obligatiuni (SNC, SCS, SRL).

e)     dupa criteriul provenientei capitalului social, societatile comerciale pot fi:

societati cu capital integral romanesc;

societati cu capital integral strain ;

societati cu capital mixt, romanesc si strain.

Clasificarea societatilor comerciale contribuie la o mai buna intelegere a diferentierilor care exista intre acestea.

4. Natura juridica a societatii comerciale

4.1. Consideratii prealabile

In privinta naturii juridice a societatii comerciale au fost avansate in literatura juridica mai multe conceptii. Asemenea teorii au fost: teoria contractuala, teoria actului colectiv ori teoria institutiei.

4.2. Teorii privind natura juridica a societatii comerciale 4.2.1. Teoria contractuala

Potrivit teoriei contractuale fundamentata pe art. 1491 din Codul civil, societatea comerciala este un contract, deoarece la baza constituirii sale sta un contract care stabileste raporturile dintre asociati.

O asemenea teorie a fost agreata unanim o mare perioada de timp deoarece fiind dominata de autonomia de vointa, a consacrat acceptarea unor posibilitati diverse de constituire si adaptare a societatilor comerciale la imperativele comertului^[18].

4.2.2. Teoria actului colectiv

In viziunea teoriei actului colectiv s-a considerat ca actul juridic ce sta la baza constituirii societatii este un act complex^[19] sau colectiv care nu este un contract.

S-a motivat ca actul de constituire a societatii comerciale exprima vointele convergente ale asociatilor si nu vointe divergente ca in cazul unui contract sinalagmatic.

Teoria actului colectiv evalueaza insuficient atat actul colectiv cat si contractul deoarece contractul privit in sens mai larg cuprinde si acorduri de vointa care urmaresc interese convergente dar care satisfac interesele fiecareia dintre parti iar actul constitutiv al societatii comerciale poate cuprinde acorduri de vointa care urmaresc interese divergente (obtinerea beneficiilor, evaluarea bunurilor puse in comun).

4.2.3. Teoria institutiei

Potrivit teoriei institutiei societatea comerciala este o institutie adica o grupare de persoane organizata si realizata pe baza unui act juridic voluntar, urmarindu-se interese comune.

S-a considerat ca, desi contractul sta la baza societatii comerciale el nu determina conditia de persoana juridica a societatii, aceasta calitate nefiind determinata de vointa asociatilor care-si subordoneaza drepturile si interesele lor scopului, ci de lege, care determina reglementarea juridica a societatii, asociatii alegand doar forma juridica a societatii.

Teoria institutiei este imprecisa si nu a fost adoptata de practica judiciara in determinarea naturii juridice a societatii comerciale.

4.3. Determinarea naturii juridice a societatii comerciale

Toate teoriile privind natura juridica a societatii comerciale retin ca la baza constituirii oricarei societati comerciale sta vointa asociatilor. Ei sunt cei care aleg forma juridica a societatii si hotarasc in conditiile impuse de lege cu privire la organizarea si functionarea societatii comerciale.

Este adevarat ca dupa dobandirea personalitatii juridice rolul vointei asociatilor se diminueaza deoarece societatea actioneaza ca un subiect de drept diferit de asociati, dar acestia in conditiile legii si ale actului constitutiv au dreptul de a delibera si decide putand modifica societatea sau chiar a hotari incetarea existentei acesteia prin dizolvare si lichidare.

In considerarea celor afirmate societatea comerciala este de natura contractuala chiar daca este persoana juridica deoarece contractul nu sta doar la baza constituirii ei ci si in privinta organizarii si functionarii.