Contractul de vanzare-cumparare comerciala

Contractul de vanzare-cumparare comerciala

A. Notiune

1108. Reglementare. Prin reglementarile sale in materie de vanzare-cumparare Codul comercial roman nu acopera intreaga dimensiune a institutiei vanzarii-cumpararii comerciale^[1].

In art. 60-73 din Titlul VI denumit 'Despre vanzare' sunt reglementate doar anumite elemente privind vanzarea-cumpararea comerciala precum: pretul vanzarii (art. 60-61); consecintele neexecutarii obligatiilor asumate (art. 68-70); transferul proprietatii si a riscurilor (art. 65-66).

Fata de aceasta reglementare insuficienta, contractul de vanzare-cumparare comerciala este supus in ceea ce priveste incheierea, executarea si incetarea, normelor cuprinse in art. 1294-1304 din Codul civil.

1109. Definitie. Contractul de vanzare-cumparare comerciala poate fi definit ca acel contract prin care o parte denumita vanzator se obliga sa  transmita dreptul de proprietate asupra unui bun catre cealalta parte denumita cumparator care se obliga sa plateasca o suma de bani cu titlu de pret si care cumpara bunul cu intentia de revanzare sau inchiriere^[2].

B. Caractere

1110. Caractere. Contractul de vanzare-cumparare comerciala are aceleasi caractere ca si contractul de vanzare-cumparare civila, adica:

- este un contract bilateral (sinalagmatic) deoarece genereaza obligatii reciproce si independente in sarcina ambelor parti;

- este un contract cu titlu oneros deoarece ambele parti urmaresc dobandirea unor foloase patrimoniale;

- este un contract comutativ deoarece existenta si intinderea obligatiilor asumate de catre parti sunt certe si cunoscute de parti din momentul incheierii contractului;

- este un contract consensual deoarece se incheie prin simplul acord de vointa al partilor contractante;

-este un contract translativ de proprietate deoarece prin contract se transfera dreptul de proprietate de la vanzator la cumparator.

C. Conditii de validitate

I. Preliminarii

1111. Preliminarii. Contractul de vanzare-cumparare comerciala trebuie sa indeplineasca, pentru a fi valabil, aceleasi conditii de fond si de forma ca si contractul de vanzare-cumparare civila.

In privinta conditiilor de fond si de forma ale contractului de vanzare-cumparare comerciala exista totusi si anumite elemente particulare.

II. Conditiile de fond

a. Enumerare conditii

1112. Enumerare. Conditiile de fond sau elementele esentiale pe care trebuie sa le indeplineasca un contract de vanzare-cumparare comerciala sunt cele prevazute de art. 948 din Codul civil si anume: a) capacitatea de a contracta; b) consimtamantul valabil al partii care se obliga; c) un obiect determinat; d) o cauza licita.

b. Capacitatea de a contracta

1113. Capacitate. Conditiile, privind capacitatea de a contracta in materie de vanzare-cumparare comerciala, sunt conditiile generale impuse de lege pentru incheierea oricarui act juridic si anume: a) capacitatea de folosinta; b) capacitatea de exercitiu.

Potrivit art. 1306 din Codul civil 'pot cumpara si vinde toti carora nu le este oprit prin lege', prin aceasta intelegandu-se ca oricare persoana care satisface conditiile generale de capacitate referitoare la incheierea de acte juridice poate sa incheie un contract de vanzare-cumparare comerciala, cu exceptia situatiilor cand prin lege se interzice incheierea unui astfel de contract. Deci, regula este capacitatea de folosinta, iar exceptia este incapacitatea.

Incapacitatile speciale (interdictiile) privind incheierea contractului de vanzare-cumparare comerciala sunt de doua categorii: a) interdictii privind persoana care vinde sau care cumpara; b) interdictii privind natura sau destinatia bunului.

Interdictiile cu privire la persoane sunt si ele de doua feluri: a) interdictii generale de incheiere a contractului de vanzare-cumparare comerciala; b) interdictii speciale de incheiere a contractului de vanzare-cumparare comerciala.

Interdictiile generale de incheiere a contractului de vanzare-cumparare se refera la:

- interdictia vanzarii intre soti, atat direct cat si prin persoane interpuse (art. 1307 C. civ.), sanctiunea unei asemenea vanzari fiind nulitatea absoluta;

- interdictia cumpararii de catre tutore a bunurilor persoanelor aflate sub tutela lui, atata timp cat tutorele nu a fost descarcat de gestiune (art. 1308 C. civ.), sanctiunea fiind nulitatea absoluta;

- interdictia mandatarilor legali sau conventionali de a cumpara bunurile pe care au fost imputerniciti sa le vanda (art. 1308, pct. 2 C. civ.), sanctiunea fiind nulitatea relativa;

- interdictia functionarilor publici de a cumpara bunurile statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale care se vand prin mijlocirea lor (art. 1308, pct. 4 C. civ.), sanctiunea fiind nulitatea relativa;

- interdictia administratorilor bunurilor statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale de a cumpara bunurile aflate in administrarea lor (art. 1308, pct. 3 C. civ.), sanctiunea fiind nulitatea relativa daca bunurile sunt din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale sau nulitatea absoluta, daca bunurile sunt din domeniul public;

- interdictia cumpararii de drepturi litigioase de catre judecatorii, procurorii si avocatii din competenta Curtii de Apel in care-si desfasoara activitatea si in care sunt drepturile litigioase, sanctiunea fiind nulitatea absoluta (art. 1309 C. civ.).

Interdictiile speciale de incheiere a contractului de vanzare-cumparare comerciale privesc:

- interdictia prepusului de a incheia operatiuni de vanzare-cumparare de natura celor cu care este insarcinat de comitent, sanctiunea fiind plata de despagubiri fata de comitent, acesta putand retine si foloasele ce ar rezulta din operatiunile de prepus (art. 397 C. com.);

- interdictia incheierii de catre asociatii cu raspundere nelimitata (asociatii de la SNC; asociatii comanditati de la SCS sau SCA) de operatiuni care ar leza interesele societatii (art. 82 din Legea nr. 31/1990).

Cu privire la capacitatea de exercitiu, trebuie ca ambele parti sa aiba capacitate de exercitiu deplina pentru a putea incheia un contract de vanzare-cumparare comerciala.

Persoanele cu capacitate de exercitiu restransa sau lipsite de capacitate pot incheia acte de vanzare-cumparare comerciala numai prin reprezentant legal sau cu incuviintarea prealabila a acestuia. Sanctiunea, in cazul incheierii unui contract de vanzare-cumparare comerciala cu incalcarea regulilor privind capacitatea de exercitiu, este nulitatea relativa.

c. Consimtamantul partilor

1114. Conditii. Mod de exprimare. Pentru incheierea contractului de vanzare-cumparare este necesar consimtamantul partilor de a transmite dreptul de proprietate asupra unui bun in schimbul unui pret.

Consimtamantul trebuie sa fie liber si fara a fi afectat de vicii (eroare, dol, violenta, leziune).

Exprimarea consimtamantului se poate face in diverse moduri:

- oferta de vanzare facuta prin expunere de marfuri sau prin trimitere de cataloage, publicitate, urmata de declaratia de vointa a cumparatorului;

- traditiunea materiala a titlurilor reprezentative de marfuri.

Consimtamantul poate fi afectat de modalitati, adica de termen sau conditie.

Exista situatii cand incheierea contractului de vanzare-cumparare, adica realizarea acordului de vointa sa fie precedata de anumite acte juridice prealabile, cum sunt: a) promisiunea unilaterala de vanzare; b) promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare; c) pactul de preferinta (dreptul de preemtiune).

1115. Promisiune unilaterala de vanzare Promisiunea unilarerala de vanzare este un antecontract care contine obligatia vanzatorului de a face, adica de a incheia contractul de vanzare si dreptul de creanta al cumparatorului, adica optiunea de a cere promitentului sa incheie contractul de vanzare-cumparare.

In situatia in care beneficiarul promisiunii de vanzare se decide sa cumpere bunul pe care promitentul s-a obligat sa-l vanda, intre parti se va incheia contractul de vanzare-cumparare comerciala, pentru care fusese facuta promisiunea de vanzare.

Cu privire la promisiunea unilaterala de vanzare si la incheierea contractului de vanzare-cumparare in baza promisiunii de vanzare se pot pune in discutie cateva probleme^[3]:

- daca pentru incheierea contractului de vanzare-cumparare promitentul trebuie sa-si manifeste din nou consimtamantul;

- daca beneficiarul promisiunii poate solicita daune-interese in cazul in care promitentul refuza sa incheie contractul;

- daca la expirarea termenului prevazut pentru optiune sau in lipsa unui termen, in termenul general de prescriptie, promisiunea de vanzare inceteaza.

Pentru prima problema, opiniile sunt impartite, in sensul ca:

- intr-o opinie^[4] s-a considerat ca nu mai este necesara o noua manifestare de vointa de a vinde deoarece aceasta s-a dat cu ocazia perfectarii promisiunii;

- intr-o alta opinie^[5], s-a afirmat ca pentru perfectarea contractului de vanzare-cumparare este necesara o noua manifestare de vointa din partea promitentului. Consideram ca promitentul trebuie sa-si dea un nou acord de a vinde bunul deoarece la momentul promisiunii el si-a asumat doar o obligatie de a face, de a incheia contractul in cazul in care beneficiarul isi va manifesta vointa de a cumpara bunul, aceasta incheiere presupunand acordul de a vinde si de a cumpara.

Pentru cea de-a doua problema, consideram ca in caz de refuz al promitentului de a incheia contractul de vanzare-cumparare sau in cazul in care vanzarea nu mai este posibila, promitentul raspunde fata de beneficiar prin plata unor despagubiri (daune-interese), solicitate de catre acesta din urma in temeiul art. 1075 din Codul civil.

Pentru cea de-a treia problema, consideram ca promisiunea unilaterala de vanzare inceteaza la expirarea termenului fixat pentru optiune sau la expirarea termenului general de prescriptie, prevazut de Decretul nr. 167/1958.

1116. Promisiune bilaterala de vanzare Promisiunea bilaterala de vanzare este un antecontract prin care ambele parti, vanzatorul si cumparatorul se obliga reciproc sa incheie in viitor un contract de vanzare-cumparare avand ca obiect bunul promis, in conditiile stabilite si cu indeplinirea formalitatilor prevazute de lege.

Prin promisiunea bilaterala de vanzare partile isi asuma obligatia de 'a face', adica de a incheia contractul de vanzare-cumparare, netransmitandu-se dreptul de proprietate asupra bunului promis.

In privinta promisiunii bilaterale de vanzare-cumparare pot fi puse in discutie cateva probleme:

- daca vanzatorul nu isi indeplineste obligatia de a vinde sau instraineaza bunul altei persoane, care sunt caile pe care le poate urma cumparatorul;

- daca vanzarea bunului este facuta catre un tert, in ce conditii este valabila aceasta vanzare.

Pentru prima problema, promitentul cumparator poate utiliza urmatoarele cai:

- introducerea unei actiuni in obligarea vanzatorului la incheierea contractului de vanzare cumparare si la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de intarziere pana in momentul perfectarii contractului^[6];

- introducerea unei actiuni in obligarea la daune-interse, daca vanzatorul a instrainat bunul unei alte persoane, nemaifiind posibila predarea acestuia.

Pentru cea de-a doua problema, consideram ca vanzarea facuta de catre promitentul vanzator catre un tert este valabila daca nu se face dovada fraudarii intereselor promitentului cumparator cu complicitatea tertului dobanditor.

1117. Pact de preferinta (drept de preemtiune) Pactul de preferinta este o conventie prin care o persoana denumita proprietar al unui bun se obliga fata de o alta persoana denumita beneficiar ca in cazul in care s-ar hotari sa vanda bunul sa-i acorde acestuia din urma preferinta la un pret egal.

Pactul de preferinta se deosebeste de promisiunea de vanzare in sensul ca prin aceasta promitentul acorda doar un drept de preferinta beneficiarului in cazul in care ar decide sa vanda bunul, fara a se obliga sa faca aceasta.

Obligatia pe care si-o asuma promitentul este o obligatie de 'a face'. Prin pactul de preferinta nu se transfera dreptul de proprietate, aceasta putandu-se face numai daca promitentul se va decide sa vanda bunul si va ajunge la un acord cu beneficiarul asupra bunului si a pretului.

Pentru nerespectarea obligatiei de a acorda preferinta la vanzare beneficiarului promitentul poate fi obligat, la cererea beneficiarului la plata de despagubiri pentru prejudiciul cauzat.

d. Obiectul contractului de vanzare-cumparare

1118. Notiune. Obiectul contractului de vanzare-cumparare comerciala consta in prestatiile (obligatiile) pe care si le-au asumat partile.

Obligatiile asumate au si ele un anumit obiect, o anumita prestatie care se refera la predarea lucrului vandut (in cazul vanzatorului) si la pretul care trebuie platit (in cazul cumparatorului).

d₁. Lucrul vandut

1119. Preliminarii Obiectul vanzarii-cumpararii comerciale il pot constitui atat bunurile mobile cat si bunurile imobile.

Bunurile care fac obiectul vanzarii comerciale pot fi corporale sau incorporale, determinate sau determinabile, prezente sau viitoare.

Pentru ca lucrul vandut sa constituie obiect al obligatiei si al contractului de vanzare-cumparare comerciala, trebuie ca el sa indeplineasca anumite conditii: a) sa fie in circuitul comercial; b) sa existe la momentul incheierii contractului sau sa poata exista in viitor; c) sa fie determinat sau determinabil; d) sa fie proprietatea vanzatorului.

1120. Existenta in comert a lucrului vandut Principiul liberei circulatii a bunurilor este consacrat de art. 1310 din Codul civil potrivit caruia 'toate lucrurile care sunt in comert pot fi vandute, afara numai daca vreo lege a oprit aceasta'. Cum art. 1 din Codul comercial face trimitere la prevederile Codului civil, aceasta regula de principiu din materie civila este aplicabila si in materie comerciala. Deci, poate fi vandut si cumparat in regim comercial orice bun care se afla in comert cu exceptia prohibitiilor impuse de lege.

Prohibitiile^[7] privind vanzarea bunurilor scoase din circuitul comercial sunt: a) b) absolute.

Sunt absolute prohibitiile in cazul bunurilor inalienabile (exemplu: bunurile care fac parte din domeniul public al statului si care sunt de uz public; bunurile care prin natura lor sunt inalienabile: aerul, soarele etc.).

Sunt relative prohibitiile in cazul bunurilor care nu sunt inalienabile dar care pot fi vandute numai in anumite conditii si catre anumite persoane (exemplu: bunurile care sunt produse si circula in regim de monopol de stat).

1121. Existenta in prezent sau in viitor a lucrului Pentru a constitui obiect ale contractului de vanzare-cumparare comerciala este necesar ca lucrul sa existe in momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare sau sa poata exista in viitor (sa fie fabricat, sa fie recoltat, sa fie confectionat etc.).

Daca se incheie contractul fara a fi indeplinita aceasta conditie, acesta este lovit de nulitate.

O problema care s-ar putea pune este cu privire la ce se intampla in cazul nerealizarii in viitor a lucrului care a facut obiectul contractului.

Consideram ca raspunsurile^[8] care s-au dat la aceasta problema sunt juste si constau in:

- nerealizarea in viitor a lucrului nu afecteaza validitatea contractului ci doar executarea acestuia;

- nerealizarea lucrului din culpa vanzatorului cu consecinta neindeplinirii obligatiei de predare a lucrului conduce la obligarea acestuia la plata de despagubiri;

- nerealizarea lucrului din cauza unor imprejurari care depasesc vointa partilor atrage consecinte in raport de intentia partilor la incheierea contractului, adica:

- daca riscul este asumat de vanzator, acesta nu mai poate cere plata pretului;

- daca riscul este asumat de catre cumparator, el va datora pretul chiar daca nu va primi bunul.

1122. Lucru determinat sau determinabil Potrivit acestei conditii trebuie ca in contract sa fie cuprinse elemente de determinare a obiectului obligatiei vanzatorului.

Daca in contract s-au prevazut elementele care sa permita individualizarea bunului chiar in momentul incheierii pentru bunurile certe sau care precizeaza genul, cantitatea si calitatea in cazul bunurilor generice, atunci lucrul este determinat.

Daca in contract s-au prevazut numai elementele cu ajutorul carora se va determina in viitor lucrul care face obiectul obligatiei vanzatorului (ex: cantitatea de grau care se va recolta de pe terenul vanzatorului), atunci lucrul este determinabil.

1123. Lucru in proprietatea vanzatorului Deoarece prin contractul de vanzare-cumparare se produce un transfer de proprietate, trebuie ca pentru a opera acest transfer vanzatorul sa aiba calitatea de proprietar al bunului care face obiectul prestatiei.

Exista totuti situatii in materie comerciala cand vanzarea are ca obiect bunuri care urmeaza sa fie achizitionate ulterior de catre vanzatori, vanzandu-se si cumparandu-se bunul altei persoane decat vanzatorul.

In aprecierea validitatii unui asemenea contract de vanzare-cumparare si a necesitatii ca vanzatorul sa fie  proprietarul bunului care face obiectul vanzarii, s-au dat raspunsuri^[9], avandu-se in vedere natura bunurilor respectiv, in sensul ca:

- daca lucrul vandut este un bun determinat generic atunci contractul este valabil, deoarece transferul dreptului de proprietate opereaza in momentul individualizarii acestuia, vanzatorul trebuind sa fie proprietar la acest moment si nu la momentul incheierii contractului;

- daca lucrul vandut este un bun individual determinat si la momentul incheierii contractului acesta nu apartine vanzatorului, atunci acordul de vointa al partilor trebuie interpretat in sensul ca partile nu au urmarit transmiterea imediata a dreptului de proprietate asupra lucrului iar vanzatorul si-a asumat o obligatie de 'a face', adica de a procura lucrul si de a-l preda cumparatorului, pe care daca nu o executa este pasibil de a fi obligat la daune-interese pentru prejudiciul cauzat.

d₂. Pretul vanzarii

1124. Preliminarii Pretul este obiectul prestatiei cumparatorului si consta in suma de bani pe care cumparatorul o plateste vanzatorului in schimbul lucrului.

Pentru ca pretul sa constituie obiect al contractului de vanzare-cumparare, el trebuie sa indeplineasca anumite conditii: a) sa fie stabilit in bani; b) sa fie determinat sau determinabil; c) sa fie real.

1125. Pret stabilit in bani Stabilirea pretului in bani este o conditie care tine de esenta contractului de vanzare-cumparare.

Daca pretul transferului dreptului de proprietate asupra lucrului vandut consta intr-o alta prestatie si nu in bani (ex: un alt lucru; prestarea unui serviciu) atunci contractul nu mai este de vanzare-cumparare, avand o alta natura juridica (ex: contract de intretinere, contract de schimb etc.). Moneda in care se stabileste pretul poate fi moneda nationala (leul) sau o moneda straina, plata urmand a se face in conditiile regimului valutar din Romania.

1126. Pret determinat sau determinabil Stabilirea pretului se face de catre parti in momentul incheierii contractului. Pretul trebuie sa fie determinat sau determinabil.

Pretul este determinat cand marimea lui este precizata in concret ca suma de bani pentru lucrul vandut (ex: 100.000.000 lei; 10.000 USD platibili in lei la cursul USD/ROL din data platii).

Determinarea pretului se poate face global adica pentru toata cantitatea de produse sau pe unitate de produs (ex: 10.000.000 lei pentru 10 tone; 1.000.000 lei/tona).

Pretul este determinabil daca, in contract partile au prevazut anumite elemente cu ajutorul carora sa se poata stabili in viitor marimea pretului.

In materie comerciala sunt cunoscute ca elemente de determinabilitate a pretului urmatoarele:

- pretul legal^[10], prin aratarea actului normativ care stabileste un asemenea pret (ex: pretul motorinei, pretul benzinei);

- pretul stabilit prin listele bursei sau prin mercurialele locului unde contractul a fost incheiat sau in lipsa acestora, dupa listele si mercurialele locului celui mai apropiat sau dupa orice altfel de proba^[11];

- pretul determinat de catre o terta persoana (arbitru) determinata prin contract sau aleasa ulterior de catre parti^[12].

Daca pretul este determinat sau determinabil, contractul de vanzare-cumparare este valabil.

O problema care s-a ridicat in literatura si practica judiciara a fost cu privire la, care este soarta contractului de vanzare-cumparare comerciala in care pretul nu a fost determinat si nici nu s-au prevazut elemente cu ajutorul carora sa se poata determina pretul ulterior.

Opiniile care au fost avansate cu privire la problema mentionata au fost in sensul ca:

- intr-o opinie s-a considerat ca acest contract de vanzare-cumparare este lovit de nulitate absoluta deoarece ii lipseste un element esential^[13];

- intr-o alta opinie s-a considerat ca un asemenea contract este valabil deoarece se prezuma ca partile contractante au avut in vedere pretul curent adica pretul de bursa sau pretul de piata, opinie care este intemeiata^[14].

Daca exista un pret legal, contractul este valabil, deoarece pretul vanzarii este pretul din actul normativ.

Ca mod de plata, partile pot stabili ca plata sa se faca imediat, la termen, integral sau fractionat.

1127. Pret real Prin pretul real se intelege acel pret care trebuie sa existe efectiv si care sa fie platit de catre cumparator.

Pretul este real daca:

- este sincer, adica reprezinta echivalentul valoric al prestatiei si cuantumul mentionat in contract in concordanta cu vointa partilor, adica nu este simulat sau fictiv;

- este serios, adica nu este disproportionat in raport cu valoarea bunului vandut, adica nu este derizoriu.

In situatia in care pretul este fictiv sau derizoriu, contractul de vanzare-cumparare este nul absolut, fiind fara obiect iar obligatia vanzatorului fara cauza^[15].

e. Cauza

1128. Cauza. Cauza contractului de vanzare-cumparare trebuie sa fie reala, licita si morala.

III. Conditii de forma

1129. Forma. In privinta formei contractului de vanzare-cumparare comerciala, nu exista reglementari speciale care sa impuna o anumita forma. Este adevarat ca in materie comerciala de regula este admis orice mijloc de proba pentru dovedirea unei conventii, dar consideram ca o conventie de vanzare-cumparare comerciala pentru a fi probata, trebuie sa aiba forma unui inscris. Daca legea impune ca inscrisul sa fie autentic (ex: tranzactii cu terenuri), atunci trebuie respectat acest regim.

D. Efectele contractului de vanzare-cumparare comerciala

I. Preliminarii

1130. Enumerare efecte. Efectele contractului de vanzare-cumparare comerciala sunt asemanatoare efectelor contractului de vanzare-cumparare civila, cu unele particularitati prevazute de  legislatia comerciala.

Aceste efecte sunt: a) transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor de la vanzator la cumparator; b) obligatiile partilor.

II. Transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor de la vanzator la cumparator

a. Preliminarii

1131. Preliminarii. Transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor ca efecte ale contractului de vanzare-cumparare comerciala, opereaza atat dupa regulile generale prevazute de Codul civil cat si dupa regulile speciale prevazute de Codul comercial^[16].

b. Regulile generale prevazute de Codul civil

1132. Enumerare reguli Regulile generale prevazute de Codul civil care guverneaza transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor in cazul contractului de vanzare-cumparare civila, care sunt valabile si in cazul vanzarii-cumpararii comerciale sunt:

- regula transmiterii de drept a proprietatii in momentul incheierii contractului (art. 1295 si art. 971 C. civ.);

- regula transmiterii proprietatii ulterior incheierii contractului.

1133. Regula transmitere de drept  proprietate in momentul incheierii contractului Potrivit art. 1295 din Codul civil 'vinderea este perfecta intre parti si proprietatea este de drept stramutata la cumparator in privinta vanzatorului, indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul nu se va fi predat si pretul inca nu se va fi numarat'.

Prin art. 971 din Codul civil se dispune ca 'in contractele ce au de obiect translatia proprietatii, sau unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimtamantului partilor si lucrul ramane in rizico-pericol dobanditorului, chiar cand nu i s-a facut traditiunea lucrului'.

Din continutul reglementarilor mentionate se poate deduce ca in contractul de vanzare-cumparare proprietatea si riscurile asupra bunului vandut se transmit de drept la cumparator din momentul incheierii contractului adica de la formarea acordului de vointa chiar daca nu s-a predat bunul, fiind necesare doar incheierea valabila a contractului, calitatea de proprietar a vanzatorului asupra bunului si bunul sa fie individual determinat.

De la aceasta regula generala partile pot deroga prin conventia lor.

1134. Regula transmitere de drept proprietate ulterior incheierii contractului Exista situatii cand datorita naturii bunurilor sau vointei partilor transmiterea proprietatii si a riscurilor sa aiba loc ulterior incheierii contractului.

Cazurile in care proprietatea si riscurile se transmit ulterior incheierii contractului, sunt:

- cazul bunurilor determinate generic pentru care proprietatea si riscurile se transmit de la vanzator catre cumparator la momentul individualizarii bunurilor;

- cazul bunurilor viitoare pentru care proprietatea si riscurile se transmit in momentul in care acestea vor exista si pot fi individualizate;

- cazul bunurilor vandute sub conditie sau termen pentru care transmiterea proprietatii si a riscurilor opereaza in functie de indeplinirea conditiei sau a termenului cu particularitatile pe care le implica felul si indeplinirea conditiei.

c. Reguli speciale prevazute de Codul comercial

1135. Enumerare Regulile speciale prevazute de Codul comercial care guverneaza transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor in cazul contractului de vanzare-cumparare comerciala sunt:

- regula transmiterii proprietatii si a riscurilor bunurilor determinate generic in momentul predarii carausului;

- regula transmiterii proprietatii si a riscurilor bunurilor determinate generic apartinand acestuia sau promovate de acesta in momentul predarii catre vanzator (art. 62 C. com.);

- regula transmiterii proprietatii si a riscurilor pentru marfurile care se transporta pe apa, la momentul predarii, daca vasul soseste in buna stare (art 63 C. com.)

1136. Regula transmitere proprietate si riscuri pentru bunurile determinate generic in momentul predarii catre caraus Pentru bunurile care circula prin intermediul carausului, determinarea si individualizarea acestora se face in momentul predarii catre caraus, care in baza contractului de transport este si reprezentatnt al cumparatorului la predarea bunurilor de catre vanzator.

Prin individualizarea bunurilor determinate generic si prin predarea lor catre caraus, opereaza si transferul dreptului de proprietate si a riscurilor de la vanzatorul-expeditor catre cumparator prin intermediul carausului, cu toate consecintele pe care le produce acest transfer.

1137. Regula transmitere proprietate si riscuri pentru bunurile determinate generic apartinand vanzatorului sau procurate de catre acesta, in momentul predarii catre vanzator Potrivit art. 62 din Codul comercial 'cand marfurile vandute sunt aratate in contract numai prin catime, fel si calitate, fara nici o alta indicatiune de natura a desemna un corp cert si determinat, vanzatorul este obligat a preda, la locul si timpul stipulat, catimea, felul si calitatea cuvenita, chiar daca marfurile, care ar fi fost la dispozitiunea sa in momentul formarii contractului, sau pe care el si le-ar fi procurat in urma in executarea lui, ar fi pierit, sau daca expedierea sau sosirea acelor marfuri ar fi fost impiedicata de vreo cauza oarecare'.

Fata de dispozitiile mentionate, chiar daca vanzatorul are bunurile determinate generic in momentul incheierii contractului sau le va procura ulterior pentru executarea contractului, transmiterea proprietatii si a riscurilor are loc la momentul predarii bunurilor catre cumparator.

1138. Regula transmitere proprietate si riscuri pentru marfuri care se transporta pe apa, la momentul predarii daca vasul soseste in buna stare In temeiul art. 63 din Codul comercial 'vanzarea marfurilor care se afla in calatorie, cu aratarea vasului care le transporta sau care urmeaza a le transporta, este supusa conditiunii sosirii in buna stare a acelui vas'.

Prin continutul lor, reglementarile mentionate precizeaza ca un contract de vanzare-cumparare privind bunuri care se  transporta pe apa cu aratarea vasului cu care se efectueaza transportul este considerat ca fiind un contract care este incheiat sub conditia suspensiva a sosirii vasului in portul de destinatie.

Deci transportul proprietatii si a riscurilor de la vanzator la cumparator opereaza prin predarea bunurilor la indeplinirea conditiei (sosirea vasului la destinatie in stare buna).

Cu privire la desemnarea vasului si la termenul de sosire precum si la consecintele avarierii marfii in cursul transportului, prin art. 63-66 din Codul comercial, sunt stabilite anumite conditii.

III. Obligatiile partilor

a. Preliminarii

1139. Enumerare. Obligatiile vanzatorului in cadrul contractului de vanzare-cumparare comerciala sunt: a) obligatia de predare a lucrului vandut; b) obligatia de garantie.

Obligatiile cumparatorului in cadrul contractului de vanzare-cumparare comerciala sunt: a) obligatia de plata a pretului; b) obligatia de a primi lucrul vandut; c) obligatia de a suporta cheltuielile vanzarii-cumpararii.

b. Obligatiile vanzatorului

b₁. Obligatia de predare a lucrului vandut

1140. Notiune Obligatia vanzatorului de a preda lucrul vandut consta in punerea efectiva a acestuia la dispozitia cumparatorului astfel incat acesta sa-si poata exercita toate prerogativele dreptului de proprietate^[17].

Obligatia de predare este o obligatie de 'a face', care succede obligatiei de a da prin care s-a transmis proprietatea.

Obiectul obligatiei de predare il constituie lucrul vandut.

Daca bunul vandut este individual determinat, acesta se va preda in starea in care se afla la momentul realizarii acordului de vointa. Daca bunul este determinat generic, se va preda in starea in care se afla in momentul individualizarii prin cantarire, masurare, numarare.

In obligatia de predare se cuprind si accesoriile lucrului si tot ce concura la folosirea sa normala precum si conservarea lucrului pana la predare.

1141. Modalitati de predare Modalitatile in care se face predarea sunt:

- predarea reala a bunului care consta in punerea efectiva a bunului la dispozitia cumparatorului sau predarea catre caraus pentru a-l transporta la destinatie^[18];

- predarea simbolica a bunului care consta in: predarea recipisei de depozit (in cazul bunurilor aflate in docuri si silozuri), predarea politei de incarcare, a conosamentului (in cazul bunurilor aflate in calatorie pe apa);

- predarea consensuala^[19] a bunului care consta in simplul consimtamant al partilor privind predarea, care nu se poate face real sau simbolic la momentul vanzarii (ex: vanzarea unei recolte prinse de radacini, ale carei fructe sunt neculese, vanzarea unor bunuri pe care cumparatorul le avea cu alt titlu decat ca proprietar, adica de comodatar, de depozitar).

1142. Loc predare. Predarea lucrului vandut se face in principiu la locul stabilit de partile contractante.

Daca in contract nu exista nici o prevedere privind locul predarii, atunci predarea trebuie sa se faca la locul care ar rezulta din natura operatiunii sau din intentia partilor (art. 59 alin.1 C. com.).

In situatia in care locul predarii nu rezulta nici din natura operatiunii sau din intentia partilor, atunci predarea lucrului vandut trebuie sa se faca in locul unde cel ce s-a obligat, adica vanzatorul, isi avea sediul social, domiciliul sau resedinta, la momentul incheierii contractului (art. 59 alin. 2 C. com.).

Daca obligatia de predare are ca obiect un lucru determinat care dupa cunostinta partilor se gasea in alt loc in momentul formarii contractului, atunci predarea se va face in acel loc (art. 59 alin. 3 C. com.).

1143. Termen predare Predarea lucrului vandut trebuie facuta la termenul convenit de partile contractante.

Daca partile nu au stabilit un termen de predare atunci predarea se face dupa realizarea acordului de vointa sau la cererea cumparatorului.

Daca termenul de predare este considerat esential atunci predarea se va face la termenul convenit de partile contractante.

1144. Cheltuieli predare. Potrivit art. 1317 din Codul civil, cheltuielile de predare sunt in sarcina vanzatorului iar cheltuielile de predare in sarcina cumparatorului.

Partile contractante pot stabili si alt mod de suportare a cheltuielilor decat cel prevazut de lege.

b₂. Obligatia de garantie

1145. Preliminarii Obligatia de garantie in materie de vanzare-cumparare comerciala are mai multe componente si anume: a) obligatia de garantie contra evictiunii; b) obligatia de garantie contra viciilor; c) obligatia de garantie privind calitatea produselor in scopul protectiei consumatorilor.

1146. Obligatie de garantie contra evictiunii Prin art. 1336 din Codul civil se dispune ca 'vanzatorul raspunde catre cumparator de linistita posesiune a lucrului'. In continuare, in art. 1337 din Codul civil se precizeaza ca vanzatorul este obligat a raspunde catre cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului vandut, precum si de sarcinile care greveaza lucrul si care nu au fost declarate la incheierea contractului.

Evictiunea este pierderea dreptului de proprietate asupra lucrului in tot sau in parte ori tulburarea cumparatorului in exercitarea dreptului de proprietate determinate de valorificarea de catre un tert a unui drept asupra lucrului vandut, care exclude dreptul dobandit de cumparator prin contractul de vanzare-cumparare.

Cazurile in care ar putea interveni evictiunea in materie comerciala, sunt:

- revendicarea de catre adevaratul proprietar in termen de 3 ani a unui bun furat sau pierdut si care a fost vandut (art. 1909 C. civ.);

- instrainarea succesiva a bunului de catre vanzator la mai multi cumparatori (art. 972 C. civ.).

1147. Obligatie de garantie contra viciilor In privinta obligatiei de garantie contra viciilor in materie de vanzare-cumparare comerciala sunt aplicabile atat regulile prevazute de Codul civil cat si regulile speciale cuprinse in Codul comercial.

Potrivit art. 1352 din Codul civil, vanzatorul raspunde pentru viciile ascunse ale lucrului vandut daca din aceasta cauza lucrul nu poate fi intrebuintat sau intrebuintarea sa este diminuata, incat, daca ar fi fost cunoscute aceste vicii de catre cumparator acesta n-ar fi cumparat bunul sau n-ar fi achitat pretul solicitat.

Vanzatorul raspunde numai pentru viciile ascunse nu si pentru cele aparente.

Conditiile care trebuie indeplinite pentru a exista obligatia de garantie contra viciilor in materie civila, sunt:

- viciile sa fie ascunse, adica acele lipsuri ale lucrului care nu pot fi depistate la predare cu mijloace obisnuite de verificare (ex: predarea unui lucru de o calitate inferioara celei stabilite prin contract, care nu poate fi determinata decat pe baza unei analize de specialitate si nu in mod obisnuit);

- viciile ascunse sa existe in momentul vanzarii (defecte de fabricatie; defecte de constructie), chiar daca efectele se produc ulterior creandu-se aparenta la momentul vanzarii ca bunurile nu ar avea vicii;

- viciile ascunse sa fie grave, adica sa faca improprie folosinta bunului potrivit destinatiei sau sa-i micsoreze substantial intrebuintarea.

In materie comerciala, potrivit art. 70 din Codul comercial, se dispune: 'Cumparatorul unor marfuri sau producte provenind din o alta piata este dator sa denunte vanzatorului viciile aparente in timp de doua zile de la primire, ori de cate ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza conditiilor exceptionale in care se afla lucrul vandut sau persoana cumparatorului. El este dator sa denunte viciile ascunse ale lucrului in primele doua zile de la descoperirea lor. Odata acest termen expirat, cumparatorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vandut'.

Spre deosebire de raspunderea numai pentru viciile ascunse din materia civila, in materie comerciala vanzatorul raspunde si pentru viciile aparente pentru bunurile care se transmit de pe o piata pe alta.

Conditiile care trebuie indeplinite pentru a exista obligatia de garantie pentru viciile aparente, sunt:

- viciile sa fie aparente, adica sa poata fi identificate la predare prin mijloace obisnuite;

- cumparatorul sa aduca la cunostinta vanzatorului existenta viciilor in termen de doua zile de la primirea marfurilor sau intr-un alt timp determinat de conditiile exceptionale in care se afla lucrul vandut sau persoana cumparatorului.

1148. Obligatie de garantie privind calitatea produselor in scopul protectiei consumatorilor Obligatia de garantie privind calitatea produselor in scopul protectiei consumatorilor este instituita prin O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, modificata si republicata.

Pentru protectia vietii, sanatatii si securitatii consumatorilor, agentii economici sunt obligati sa comercializeze numai produse si servicii testate si certificate conform normelor legale in vigoare si care respecta conditiile calitatii prevazute in contracte (art. 7 lit. a din O.G. nr. 21/1992).

Consumatorii au dreptul a fi despagubiti pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor (art. 3 lit. d din O.G. nr. 21/1992).

Pentru protectia intereselor economice ale consumatorilor, prin O.G. nr. 21/1992 a fost instituita obligatia de garantie privind calitatea produselor pentru urmatoarele situatii:

- obligatia de garantie privind calitatea in perioada de garantie, agentii economici avand obligatia de a remedia si inlocui gratuit produsele si serviciile necorespunzatoare calitativ putand fi obligati si la despagubiri (art. 12 din O.G. nr. 21/1992);

- obligatia de garantie privind calitatea pe perioada medie de utilizare a produselor si serviciilor, agentii economici raspunzand pentru viciile ascunse ale produselor fiind obligati la remedierea sau inlocuirea produselor care nu pot fi utilizate potrivit scopului pentru care au fost realizate (art. 12 din O.G. nr. 21/1992).

Conditiile care trebuie indeplinite pentru a exista obligatia de garantie pentru calitatea produselor si serviciilor in scopul protectiei consumatorilor, sunt:

- pentru perioada de garantie: 1) existenta unor deficiente care afecteaza folosinta normala a produsului sau serviciului; 2) aparitia deficientelor in perioada de garantie;

- pentru perioada de utilizare medie a serviciilor si produselor: 1) existenta unor vicii ascunse; 2) viciile ascunse sa fie grave, adica sa faca improprie folosinta bunului sau serviciului; 3) viciile ascunse sa apara pe durata medie de utilizare a produselor sau serviciilor.

Termenele de sesizare a viciilor sunt cele prevazute de Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva.

c. Obligatiile cumparatorului

c₁. Obligatia de plata a pretului

1149. Notiune Plata pretului constituie una din obligatiile asumate de cumparator prin contractul de vanzare-cumparare. Prin plata pretului se intelege transmiterea de catre cumparator catre vanzator a sumei stabilita cu titlu de pret, pe care partile au convenit-o prin contract.

1150. Loc de plata. Potrivit art. 1361 din Codul civil, locul platii pretului este cel stabilit de parti prin contract. Daca partile nu au stabilit locul platii prin contract, atunci pretul trebuie platit la locul unde se face predarea lucrului vandut (art. 1362 C. civ.). Aceasta este o exceptie de la regula potrivit careia plata este cherabila^[20] (adica la domiciliul debitorului), plata facandu-se la locul unde se preda lucrul.

1151. Termen de plata Plata pretului se face la data convenita de parti prin contract. Daca partile nu au stabilit prin contract o data de plata, atunci pretul trebuie platit in momentul in care se preda lucrul catre vanzator (art. 1362 C. civ.).

1152. Modalitati de plata Modalitatea de plata a pretului se stabileste de parti prin contract. Partile pot stabili ca modalitati de plata:

- plata printr-o singura prestatie la termenul convenit sau in momentul predarii lucrului;

- plata in rate, adica in mai multe transe in cadrul aceleiasi prestatii.

O problema^[21] care s-a pus in literatura si practica judiciara a fost cu privire la termenul de prescriptie privind plata pretului in rate.

S-a apreciat ca termenul de prescriptie curge de la scadenta ultimei rate deoarece modalitatea de plata nu poate schimba natura juridica a prestatiei unice ori a contractului de vanzare-cumparare cu executare dintr-o data in contract cu executare succesiva. Daca partile atribuie prin conventia lor un caracter esential termenelor de plata ratelor, atunci fiecare termen de prescriptie opereaza pentru fiecare rata.

1153. Dobanda pret Potrivit art. 43 din Codul comercial roman, cumparatorul este obligat sa plateasca dobanzi in cazul in care intarzie sa plateasca pretul. Dobanzile curg de drept din ziua scadentei pretului. Dobanda poate fi aceea convenita de parti sau dobanda legala in materie comerciala.

1154. Suspendare plata pret Cumparatorul poate sa suspende plata pretului in cazul in care vanzatorul il tulbura cu privire la proprietatea asupra lucrului vandut (art. 1364 C. civ.). Suspendarea opereaza pana cand vanzatorul face sa inceteze tulburarea sau da cumparatorului o cautiune, daca partile au convenit ca pretul se va plati chiar daca ar fi o tulburare din partea cumparatorului.

1155. Proba plata pret Cumparatorul poate dovedi plata pretului prin orice mijloc de proba in conditiile art. 46 din Codul comercial roman. Dovada platii se poate face cu chitante emise de vanzator sau cu extras de cont din care sa reiasa ca banii au fost virati efectiv in contul vanzatorului^[22].

c₂. Obligatia de a primi lucrul vandut si cumparat

1156. Notiune Prin obligatia de a primi lucrul vandut ca obligatie de 'a face' se intelege preluarea efectiva, dobandirea posesiei lucrului vandut si cumparat. Obligatia de a primi lucrul vandut si cumparat este corelativa obligatiei de predare a vanzatorului. Cumparatorul trebuie sa ia in primire lucrul vandut si cumparat.

1157. Modalitati de luare in primire Modalitatile de luare in primire a lucrului vandut si cumparat sunt aceleasi ca si modalitatile de predare adica:

- primirea reala a bunului, adica preluarea efectiva a acestuia de catre cumparator sau de catre caraus, daca aceasta se face prin intermediul carausului;

- primirea simbolica a bunului adica: 1) primirea recipisei de depozit; 2) primirea cheilor; 3) primirea conosamentului;

- primirea consensuala a bunului, adica prin simplul consimtamant: 1) fructele neculese; 2) bunurile viitoare care urmeaza a fi fabricate; 3) bunurile detinute cu alt titlu: comodat, depozit.

1158. Loc de primire. Luarea in primire a bunului vandut si cumparat se face la locul stabilit de parti prin contract.

Daca partile nu au stabilit prin contract locul primirii bunului, atunci primirea ar trebui sa se faca la locul care ar rezulta din natura operatiunii sau din intentia partilor (art. 59 alin. 1 C. com.).

Daca locul primirii nu rezulta nici din natura operatiunii si nici din intentia partilor, atunci primirea lucrului cumparat se va face in locul unde cel care s-a obligat, adica vanzatorul, isi avea sediul social, domiciliul sau resedinta la momentul incheierii contractului (art. 59 alin. 2 C. com.).

In cazul in care obligatia de primire are ca obiect un lucru determinat care dupa cunostinta partilor la momentul incheierii contractului se gasea in alt loc, atunci primirea se face in acel loc (art. 59 alin. 3 C. com.).

1159. Termen de primire Primirea lucrului cumparat trebuie facuta la termenul convenit de partile contractante.

Daca partile nu au fixat un termen, primirea se face dupa realizarea acordului de vointa (incheierea contractului) sau la cererea cumparatorului.

In cazul in care termenul de primire este esential, atunci primirea se face la termenul convenit de partile contractante.

1160. Cheltuieli de preluare Cheltuielile de preluare a bunului sunt in sarcina cumparatorului. Prin conventia partilor se poate stabili si alt mod de suportare a cheltuielilor de luare in primire a lucrului cumparat.

c₃. Obligatia de a suporta cheltuielile vanzarii-cumpararii

1161. Notiune Prin cheltuieli ale vanzarii se intelege diferitele cheltuieli ocazionate de formalitatile de vanzare precum redactarea inscrisului contractului, autentificarea (dupa caz), taxe etc.

Aceste cheltuieli sunt diferite de cheltuielile de predare sau de cheltuielile de ridicare.

1162. Determinare obligatie In conformitate cu art. 1305 din Codul civil 'spetele vanzarii sunt in sarcina cumparatorului, in lipsa de stipulatie contrarie'.

Potrivit acestei prevederi legale, cumparatorul este obligat sa suporte cheltuielile vanzarii.

Partile, prin conventie, pot sa deroge de la aceasta regula si sa stabileasca un alt mod de suportare a cheltuielilor, adica de catre vanzator sau de catre vanzator si cumparator impreuna.

IV. Sanctiuni ale nerespectarii obligatiilor contractuale

a. Preliminarii

1163. Preliminarii. Pentru nerespectarea obligatiilor contractuale, partile contractului de vanzare-cumparare comerciala pot sa se prevaleze de anumite mijloace juridice pentru a sanctiona aceasta nerespectare.

Aceste mijloace sunt: a) exceptia de neexecutare; b) executarea obligatiei; c) rezolutiunea contractului.

b. Exceptia de neexecutare

1164. Preliminarii Vanzatorul sau cumparatorul poate, in cazul in care cealalta parte nu isi executa obligatia, sa refuze executarea propriei obligatii, invocand exceptia de neexecutare.

1165. Exceptie de neexecutare ridicata de catre vanzator Potrivit art. 1322 din Codul civil 'vanzatorul nu este dator sa predea lucrul, daca cumparatorul nu plateste pretul si nu are dat de vanzator un termen de plata'.

In contextul dispozitiilor legale mentionate, vanzatorul poate sa invoce exceptia de neexecutare a obligatiei de predare a bunului in cazul in care cumparatorul nu a platit pretul si in contract nu s-a prevazut un termen de plata sau vanzatorul nu a acordat el cumparatorului un asemenea termen.

Vanzatorul nu este dator sa faca predarea chiar daca a dat un termen de plata, daca dupa incheierea contractului cumparatorul a fost declarat in faliment cu exceptia situatiei in care cumparatorul a dat o cautiune care sa garanteze plata pretului la termen (art. 1323 C. civ.).

Daca vanzatorul a acordat totusi un termen pentru plata pretului de catre cumparator fara a exista o alta situatie de exceptie, vanzatorul este obligat sa predea lucrul deoarece in aceasta situatie se prezuma ca el a renuntat la dreptul sau privind exceptia de neexecutare.

1166. Exceptie de neexecutare ridicata de catre cumparator Daca vanzatorul nu preda lucrul vandut, cumparatorul nu este obligat sa plateasca pretul, in conditiile in care in contract nu s-a prevazut un termen de predare.

Cumparatorul poate refuza plata pretului solicitat de catre vanzator, invocand exceptia de neexecutare.

c. Executarea obligatiilor

c₁. Preliminarii

1167. Mijloace de executare. Executarea obligatiilor contractuale asigura satisfacerea intereselor partilor contractuale dar si a altor persoane care sunt in raporturi juridice comerciale cu acestea.

Pentru a se asigura executarea obligatiilor contractuale comerciale, prin lege^[23] au fost instituite mijloace juridice care sa poata fi utilizate impotriva partii care nu isi indeplineste obligatiile asumate.

Aceste mijloace sunt: a) executarea silita; b) executarea coactiva.

c₂. Executarea silita

1168. Executare silita. Prin art. 1021 din Codul civil se dispune ca: 'Partea in privinta careia angajamentul nu s-a executat, are alegerea sau sa sileasca pe cealalta a executa conventia cand este posibil sau sa-i ceara desfiintarea, cu daune interese'.

In cazul in care vanzatorul sau cumparatorul nu isi indeplineste obligatiile din contractul de vanzare-cumparare comerciala, oricare dintre ei poate sa ceara executarea silita a obligatiei neexecutate.

Executarea silita se face dupa regulile generale de executare prevazute de legislatia civila si procesual-civila.

c₃. Executarea coactiva

1169. Preliminarii Prin art. 68 din Codul comercial roman, s-a prevazut ca in situatia neexecutarii obligatiei rezultate dintr-un contract de vanzare-cumparare comerciala, partea lezata prin neexecutare poate utiliza un mijloc juridic eficient denumit 'executare coactiva'

Acest mijloc juridic poate avea regimul unei vanzari coactive sau al unei cumparari coactive, in raport de partea care nu si-a executat obligatia.

1170. Vanzare coactiva Cand cumparatorul unui lucru miscator nu-si indeplineste obligatiunea sa, vanzatorul are facultatea sau a depune lucrul vandut la o casa acreditata de comert pe socoteala si cheltuiala cumparatorului sau de a-l vinde (art. 68 alin. 1 C. com.).

Vanzatorul are, in aceasta situatie, doua posibilitati:

- fie sa depuna lucrul vandut la o casa acreditata de comert pe socoteala si cheltuiala cumparatorului;

- fie sa vanda bunul.

Daca vanzatorul opteaza pentru vanzarea bunului, atunci vanzarea se va face de catre un ofiter public (agent oficial) prin licitatie publica sau la pretul curent, daca lucrul are un pret de bursa sau de targ.

Daca pretul obtinut este mai mic decat pretul prevazut in contract, vanzatorul are dreptul la diferenta de pret si la daune interese din partea cumparatorului initial.

Vanzatorul este obligat sa-l instiinteze pe cumparator despre executarea coactiva, in prealabil inceperii acesteia (art. 68 alin. 5 C. com.).

Executarea coactiva trebuie facuta imediat dupa implinirea termenului de executare a obligatiei.

1171. Cumparare coactiva Daca neexecutarea contractului provine din partea vanzatorului, cumparatorul are dreptul a face sa se cumpere lucrul de catre un ofiter public insarcinat cu asemenea acte (art. 68 alin. 3 C. com.).

Cumpararea coactiva este posibila numai daca lucrul vandut este determinat generic, deoarece, in cazul lucrului individual determinat, executarea obligatiei de predare se face pe cale silita in conditiile din dreptul comun.

Cumpararea coactiva se face prin intermediul unui ofiter public (agent oficial).

In cazul in care cumparatorul a platit un pret mai mare decat cel prevazut in contract, el are dreptul la diferenta de pret si la daune interese din partea vanzatorului initial.

Cumparatorul este obligat sa-l instiinteze pe vanzator despre cumpararea coactiva in prealabil inceperii acesteia (art. 68 alin. 5 C. com.).

Cumpararea coactiva trebuie facuta imediat dupa implinirea termenului pentru executarea obligatiei.

d. Rezolutiunea contractului

1172. Preliminarii Pentru neindeplinirea obligatiilor din contractul de vanzare-cumparare comerciala, poate interveni rezolutiunea contractului.

Conditiile in care se poate produce rezolutionea contractului de vanzare-cumparare comerciala sunt prevazute atat in normele de drept civil cat si in normele de drept comercial.

1173. Rezolutiune in conditiile Codului civil Situatiile si conditiile in care poate interveni rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare, potrivit prevederilor Codului civil sunt:

- in cazul in care cumparatorul a platit pretul ori este gata sa-l plateasca, iar vanzatorul refuza sa predea lucrul vandut, cumparatorul poate cere rezolutiunea contractului (art. 1320 C. civ.);

- in cazul in care lucrul a fost predat de catre vanzator, iar cumparatorul nu a platit pretul, vanzatorul poate cere rezolutiunea contractului (art. 1368 C. civ.);

- in cazul in care partile prin contract au prevazut un pact comisoriu, ca in caz de neexecutare a obligatiilor asumate sa opereze rezolutiunea de drept a contractului;

- in cazul in care cumparatorul nu respecta obligatia de luare in primire a lucrului vandut la termenul stabilit, iar lucrul este determinabil, contractul este rezolvit de drept in favoarea vanzatorului fara nici o alta formalitate (art. 1370 C. civ.).

In functie de fiecare dintre situatii, instanta poate sa dispuna rezolutiunea la cererea partii interesate sau sa constate rezolutiunea de drept.

1174. Rezolutiune in conditiile Codului comercial Avand in vedere specificul si exigentele activitatii comerciale prin norme de drept comercial s-au creat reguli specifice in materia rezolutiunii contractului de vanzare cumparare comerciala.

In art. 67 din Codul comercial roman se dispune cu privire la rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare comerciala, astfel: 'Cand mai inainte de expirarea termenului fixat pentru executarea conventiunii, una din parti a oferit celeilalte predarea lucrului vandut sau plata pretului si aceasta nu-si indeplineste la termenul fixat obligatiunea sa, atunci conditiunea rezolutorie se implineste de drept in favoarea partii care isi executase obligatiunea sa.

In lipsa de asemenea oferte sau de stipulatiuni exprese, rezilierea contractului se reglementeaza dupa dispozitiile Codului civil privitoare la conditiunea rezolutorie tacita.

In amandoua cazurile cel in culpa raspunde de daunele interese cauzate'.

Din continutul prevederilor legale mentionate, se poate observa ca rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare comerciala se produce de drept daca o parte ofera executarea iar cealalta nu isi indeplineste obligatia sa.

Conditiile^[24] in care opereaza rezolutiunea de drept a contractului de vanzare-cumparare comerciala sunt:

- una din parti sa faca oferta catre cealalta parte in privinta predarii lucrului vandut sau a platii pretului;

- oferta sa fie adresata inainte de expirarea termenului stabilit pentru executarea contractului;

- termenul de executare pentru cele doua obligatii sa fie acelasi.

Prin art. 69 din Codul comercial roman, se dispune: 'Daca termenul stipulat intr-un contract de vanzarea unui lucru mobil este esential naturei operatiunii, partea care voieste executarea conventiunei fara sa tie seama de expirarea termenului stipulat in favoarea sa, trebuie sa incunostiinteze pe cealalta parte, in termen de 24 de ore de la expirarea termenului.

Chiar in acest caz vanzarea lucrului nu se poate face decat a doua zi dupa incunostiintare'.

Cazul prevazut de art. 69 din Codul comercial se refera la rezolutiunea de drept a contractului de vanzare-cumparare comerciala ca urmare a expirarii termenului esential.

Partea in favoarea careia s-a stipulat termenul esential poate sa accepte executarea conventiei si dupa ce a expirat termenul esential, evitand astfel rezolutiunea, cu conditia de a instiinta cealalta parte despre acceptare, in termen de 24 de ore de la expirarea termenului esential (art. 69 alin. 1 C. com.).

e. Raspunderea pentru neindeplinirea obligatiilor

1175. Preliminarii Executarea necorespunzatoare sau neexecutarea obligatiilor contractuale atrage raspunderea partii in culpa.

Formele sub care poate fi angajata raspunderea sunt: a) raspunderea sub forma penalitatilor; b) raspunderea sub forma despagubirilor.

1176. Raspundere sub forma de penalitati Partile contractante pot sa stipuleze in contract o clauza penala, adica o conventie prin care se stabileste ca partea care nu isi va executa obligatiile contractuale sa plateasca o suma de bani celeilalte parti cu titlu de despagubire.

Potrivit art. 4(1) din Legea nr. 469/2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale 'in contractele incheiate, partile contractante vor prevedea ca in cazul neindeplinirii in termen de 30 de zile de la data scadentei a obligatiilor prevazute la art. 3 alin. 1, debitorii sa plateasca in afara sumei datorate, penalitati pentru fiecare zi de intarziere'.

In alin. 3 din acelasi articol se prevede ca 'totalul penalitatilor pentru intarziere in decontare prevazute la alin. 1 si 2 nu poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate cu exceptia cazului in care prin contract s-a stipulat contrariul'.

Aceste reglementari se refera la obligatiile care au ca obiect plata unor sume de bani, pentru celelalte categorii de obligatii operand regulile de drept comun in materie de clauza penala.

Pentru a putea fi angajata raspunderea sub forma penalitatilor pentru partea care nu isi indeplineste obligatia, este necesar ca partile sa fi prevazut in contractul de vanzare-cumparare sau intr-o conventie separata care sunt penalitatile care urmeaza a fi platite.

1177. Raspundere sub forma de despagubiri Despagubirile sau daunele interese reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de catre creditor ca urmare a neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a obligatiilor de catre debitor.

Daunele interese sunt de doua tipuri: a) moratorii, adica acele despagubiri care se acorda pentru intarziere in executarea obligatiilor; b) compensatorii, adica echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca efect al neexecutarii totale sau partiale a obligatiei.

Potrivit art. 4(2) din Legea nr. 469/2002 'in contractele comerciale dintre partile contractante indiferent de forma in care se incheie, in afara penalitatilor contractuale prevazute la alin. 1, pentru compensarea prejudiciului suferit de catre creditor ca urmare a indeplinirii cu intarziere sau a neindeplinirii obligatiilor asumate de debitor, se pot include si daune interese pentru neexecutarea totala sau partiala a contractului sub forma daunelor moratorii sau a celor compensatorii'.

Fata de prevederile legale mentionate se pune problema daca este posibil cumulul penalitatilor cu daunele interese.

Consideram ca penalitatile de intarziere pot fi cumulate cu daunele interese in completare, daca prejudiciul suferit nu este acoperit din penalitati.

Este adevarat ca in doctrina s-a afirmat ca prin clauza penala stipulata in contract au fost determinate anticipat despagubirile, nemaiputandu-se pretinde acestea in cazul in care prejudiciul este mai mare, dar prin aceasta reglementare (art. 4 din Legea nr. 469/2002) se permite acest cumul in completare.

V. Varietati ale contractului de vanzare-cumparare

1178. Preliminarii Pentru anumite varietati de vanzari exista reguli specifice care deroga de la regulile comune aplicabile oricarui contract de vanzare-cumparare comerciala.

Varietatile de vanzari care prezinta particularitati sunt: a) vanzarile de bunuri determinate generic: 1) vanzarea cu gramada (bloc); 2) vanzarea dupa greutate, numar, si masura; 3) vanzarea unui fond de comert; 4) vanzarea marfurilor in curs de transport; b) vanzari afectate de modalitati: 1) vanzarea pe incercate; 2) vanzarea pe gustate; 3) vanzarea cu plata pretului in rate.

1179. Vanzare cu gramada (bloc) Vanzarea cu gramada (bloc) are ca obiect bunuri generice care pot fi cantarite, numarate sau masurate, dar care sunt individualizate nu prin aceasta ci altfel, adica global, tot asa fiind stabilit si pretul (ex: graul care se afla intr-un hambar se vinde cu cinci milioane lei).

Perfectarea contractului are loc in momentul in care partile au cazut de acord asupra lucrului si pretului (art. 1295 C. civ.).

Dreptul de proprietate si riscurile se transmit de la vanzator la cumparator in momentul incheierii contractului deoarece bunurile sunt individualizate iar pretul determinat^[25].

1180. Vanzare dupa greutate, numar si masura Vanzarea dupa greutate, numar si masura priveste bunuri generice pentru a caror determinare se face individualizarea prin cantarire, numarare sau masurare (ex: un comerciant vinde catre un alt comerciant 1000 tone de grau cu 3.000.000 lei tona; un comerciant vinde productia de floarea soarelui de pe 10 ha de teren cu 250.000.000 lei).

Contractul este incheiat in momentul in care partile au cazut de acord asupra lucrului si a pretului, chiar daca bunurile nu au fost cantarite, numarate sau masurate (art. 1295 C. civ.).

Dreptul de proprietate si riscurile se transmit in momentul individualizarii bunurilor prin cantarire, numarare, masurare.

1181. Vanzare fond de comert Fondul de comert, ca bun mobil incorporal, poate face obiectul unei vanzari-cumparari comerciale.

Vanzarea-cumpararea fondului de comert se face prin formarea acordului de vointa al partilor si fixarea pretului.

Dreptul de proprietate si riscurile se transmit in momentul identificarii fiecarui bun.

Pentru imobilele care se vand separat sau odata cu fondul trebuie respectate regulile in materie de transferul proprietatii imobilelor (forma autentica, publicitate etc.)

1182. Vanzare de marfuri in curs de transport Formele in care se realizeaza vanzarea marfurilor in curs de transport sunt: a) vanzarea cu aratarea vasului care transporta sau care urmeaza sa transporte marfurile; b) vanzarea de marfuri pentru care s-au emis titluri reprezentative (polite de incarcare) care incorporeaza dreptul la marfuri.

Prima forma de vanzare nu se mai practica. Cea de-a doua forma creeaza pentru posesorul titlurilor dreptul de a-l actiona pe caraus pentru predarea marfurilor prevazute in titlu, cumparatorul putand sa exercite actiunile care decurg din calitatea de proprietar al marfurilor.

1183. Vanzare pe incercate Pentru anumite bunuri, pentru a se constata insusirile bunului in raport cu destinatia sa este necesara incercarea acestuia de catre cumparator (ex: vanzarea unei biciclete, vanzarea unui autoturism).

O asemenea vanzare este incheiata sub conditie suspensiva (art. 1302 C. civ.). Pana la indeplinirea conditiei, dreptul si riscurile raman la vanzator.

Cumparatorul poate refuza bunul numai daca este necorespunzator, nu si din alte motive.

Vanzatorul poate, in caz de litigiu, sa solicite o expertiza pentru determinarea insusirilor bunului.

1184. Vanzare pe gustate Vanzarea pe gustate priveste bunuri care, de regula, se gusta inainte de a fi cumparate (ex: branza, tuica etc.).

In cazul in care nu-i place cumparatorul poate refuza bunul indiferent de calitatile acestuia.

Vanzarea-cumpararea este perfectata in momentul in care cumparatorul a declarat ca-i place bunul (art. 1301 C. civ.).

Dreptul de proprietate si riscurile se transmit in functie de natura bunului, adica la momentul incheierii contractului (pentru bunurile individual determinate) sau la momentul individualizarii (pentru bunurile determinate generic).

1185. Vanzare cu plata pretului in rate Vanzarea cu plata pretului in rate este o varietate de vanzare pe credit. Pretul este fractionat in rate platibile periodic.

La cumparare, cumparatorul achita un avans si prima rata, iar diferenta o plateste pe parcurs conform ratelor stabilite.

Creditul poate fi acordat de catre vanzator (furnizor) sau de catre o banca (institutie de credit) indicata de catre vanzator pentru credit, cumparatorul trebuind sa plateasca dobanda.

Contractul se incheie cu respectarea regulilor generale in materie de contracte de vanzare-cumparare si a regulilor speciale privind vanzarea cu plata in rate (dovada de venituri, giranti, garantii materiale etc.).

Bunurile care fac obiectul vanzarii sunt, de regula, bunuri de folosinta indelungata (aragaze, frigidere, televizoare, mobila, autoturisme, conform H.G. nr. 280/1990).

Dreptul de proprietate si riscurile se transmit in momentul incheierii contractului.

Plata ratelor se face in conditiile stabilite prin contract. Bunul cumparat nu poate fi urmarit pe perioada de achitare a ratelor de catre alti creditori decat vanzatorul.