ABORDAREA PRIN COMPARATIA DE PIATA

Abordarea prin COMPARATIA DE piata

Abordarea prin piata;

Din punct de vedere metodologic, abordarea prin piata se aseamana cu aceeasi abordare in evaluarea proprietatii imobiliare, dar cu multe particularitati. Cea mai importanta se refera la utilizarea multiplilor sau coeficientilor multiplicatori aplicati asupra unor forme de venit, pentru calcularea valorii capitalului actionarilor sau capitalului investit.

Din punct de vedere teoretic, daca se bazeaza pe informatii suficiente si pertinente, aceasta abordare asigura cel mai mare grad de incredere in valoarea estimata. Explicatia consta in asertiunea, mentionata anterior, ca valoarea izvoraste direct din piata.

In abordarea prin comparatia de piata sunt recunoscute trei metode de evaluare uzuale.

Metoda comparatiei cu societati similare cotate

Cele mai importante aspecte, necesare in aplicarea corecta a acestei metode, sunt:

Intreprinderile cotate, selectate pentru comparatie, trebuie sa fie similare si relevante.

Notiunea "similare" se refera la un mare numar de criterii, dintre care nu trebuie sa lipseasca:

acelasi domeniu de activitate;

diversificarea geografica;

marimea capitalului investit si numarul de salariati;

nivelul calificarii salariatilor;

nivelul tehnologiei utilizate;

gradul de prelucrare a materiei prime;

ratele financiare de baza (indeosebi rata rentabilitatii capitalului investit);

valoarea investitiilor in teren si in mijloace fixe;

structura de finantare;

evolutia trecuta a profiturilor si dividendelor;

marci notorii de produse;

marimea.

Notiunea "relevant" se refera indeosebi la existenta unei piete de capital active pentru  actiunile comparabilelor selectate, respectiv ca tranzactiile sa aiba o istorie si sa se efectueze curent pe piata bursiera.

Tipul de valoare, calculat prin aceasta metoda este valoarea pe baza minoritara cu grad de lichiditate total.

Ca urmare, daca se evalueaza o intreprindere necotata:

este necesar un discont pentru nelichiditate;

se calculeaza o prima de control, in cazul evaluarii unui pachet majoritar de actiuni.

Coeficientii multiplicatori care pot fi utilizati ca si situatiile in care se recomanda utilizarea lor sunt sintetizati in tabelul de mai jos. Prin acesti coeficienti multiplicatori se calculeaza, in general, valoarea capitalului actionarilor (VCA). Daca se urmareste calcularea valorii capitalului investit se va adauga valoarea creditelor totale existente la data evaluarii.

La valoarea capitalului actionarilor, calculata printr-un multiplu, se va adauga, in mod obligatoriu si valoarea realizabila neta a activelor din afara exploatarii. Nu trebuie omis acest principiu de baza al evaluarii intreprinderii, valabil in toate cele trei abordari, respectiv evaluarea distincta a activelor din afara exploatarii si adaugarea valorii nete realizabile a acestora la valoarea capitalului actionarilor sau capitalului investit, calculata in mod distinct.

Adecvari in utilizarea multiplilor valorii de piata a capitalului propriu/actionarilor

situatiile adecvate de utilizare trebuie interpretate in sens de cumulativ

Referitor la utilizarea celor 6 multiplii, din tabelul de mai sus, trebuie retinute urmatoarele rationamente:

cantitatea si calitatea informatiilor, referitoare la ratele financiare ale comparabilelor cotate si intreprinderii necotate, supusa evaluarii, ca si diferentele dintre acestea reprezinta elemente esentiale pentru alegerea multiplicatorului adecvat;

cursul actiunii este cel din ziua care corespunde cu data evaluarii si nu este cursul de inchidere, ci o medie a cursului cel mai ridicat si a celui mai scazut, la care au fost tranzactionate actiunile in ziua respectiva;

profitul net sau brut / actiune, cash flow-ul brut pe actiune si dividendul pe actiune (deci formele de venit pe baza carora se calculeaza multiplii) pot sa fie selectati intr-una din urmatoarele variante:

din ultimul an financiar;

din anul in care se face evaluare (preliminat);

media aritmetica a realizarilor din ultimii ani;

media ponderata a realizarilor din ultimii ani.

Alegerea modalitatii de estimare a venitului anual reproductibil, intr-una din variantele de mai sus, este in functie de evolutia istorica a venitului, de stabilitatea obtinerii acestuia si de previziunile pertinente referitoare la evolutia lui viitoare. Referitor la ultimul aspect mentionat - previziunea venitului, pot exista doua situatii deosebite:

prima se refera la imposibilitatea previzionarii credibile a evolutiei venitului; in aceasta situatie metoda nu poate fi aplicata, deoarece lipseste din formula indicatorul esential - marimea venitului reproductibil;

a doua situatie exista atunci cand se previzioneaza o diminuare a venitului pe parcursul unei perioade. In aceasta situatie, metoda capitalizarii prin multiplicator a venitului nu mai este adecvata, ci va trebui calculat activul net de lichidare. Explicatia consta in aplicarea principiului celei mai bune utilizari, conform caruia, intr-o astfel de situatie, lichidarea intreprinderii ar genera o suma mai mare de bani pentru proprietari decat cea obtenabila in cazul continuarii activitatii de exploatare (care va genera venituri tot mai mici in anii viitori).

In selectarea multiplului, in cazul utilizarii mai multor comparabile, se recomanda a nu se calcula o medie aritmetica a multiplilor comparabilelor, ci selectarea medianei multiplilor. Aceasta mediana a multiplului este apoi corectata in functie de riscurile unei intreprinderi necotate; cele percepute mai frecvent se refera la:

riscul economic general (influenta modificarii ratei dobanzii, evolutia domeniilor de activitate);

riscul afacerii (volatilitatea evolutiei venitului intreprinderii evaluate);

riscul de exploatare (direct proportional cu ponderea cheltuielilor fixe in totalul cheltuielilor de exploatare);

riscul financiar;

riscul aferent nediversificarii productiei;

riscul tehnologic;

riscul modificarii reglementarilor de mediu.

Perceperea acestor riscuri se poate face fie detaliat, fie pe ansamblul lor, ca o marime procentuala totala (de ex. 20%) cu care se va diminua mediana multiplului.

Deci, etapele aplicarii acestei metode sunt:

a.      alegerea a 5-10 companii cotate similare si relevante, numite comparabile;

b.     ordonarea multiplilor reprezentativi (unul sau mai multi din cei prezentati in tabel) in ordinea de marime si selectarea medianei multiplului;

c.      estimarea marimii procentuale a riscurilor nerealizarii venitului;

d.     determinarea multiplului adecvat prin diminuarea medianei multiplului cu marimea procentuala a riscurilor.

Metoda comparatiei cu vanzari de intreprinderi similare necotate (prin fuziuni si absorbtii)

Aceasta metoda se aseamana in multe privinte cu cea prezentata anterior, avand insa unele particularitati.

Asemanarile se refera la:

criteriile de selectare a comparabilelor;

eventualele corectii asupra venitului.

Deosebirile se refera la:

tipul de valoare rezultat este valoarea pe baza de control deoarece tranzactiile cu comparabile necotate se refera la o intreprindere in ansamblul ei;

valoarea rezultata se refera la valoarea capitalului investit deoarece o intreprindere este preluata in integralitatea ei; de aceea si multipliatorii utilizati vor fi diferiti, respectiv multiplii valorii de piata a capitalului investit (VPCI). Acestia sunt:

VPCI/cifra de afaceri

VPCI/EBITDA (profit brut din expolatare inainte de dobanzi si amortizare)

VPCI/EBIT (profit brut din expolatare)

VPCI/VCCCI (valoarea contabila a capitalului corporal investit)

VPCI/cash fow-ul net pentru capitalul investit

Multipli valorii de piata a capitalului investit se calculeaza asadar la nivelul intreprinderii si nu la nivelul unei actiuni. este necesara o corectie suplimentara aferenta timpului scurs de la data fuziunii / absorbtiei comparabilelor pana la data evaluarii;

este necesara, daca este cazul, efectuarea unei corectii care sa reflecte interesul special al tranzactiilor comparabilelor, respectiv valoarea de investitie la care s-a realizat tranzactia ;

se aplica un discont pentru pachet minoritar in cazul in care se solicita evaluarea unui astfel de pachet de actiuni.

Metoda comparatiei cu tranzactii anterioare sau oferte de tranzactie cu participatii la capitalul intreprinderii evaluate

Aspectele principale de analiza comparativa se refera la:

cauzele tranzactiilor anterioare sau ofertelor de vanzare;

marimea pachetului de actiuni tranzactionate (minoritar, majoritar);

cumparatorii si motivatia acestora (interesele lor);

data la care au fost efectuate tranzactiile;

cum a fost evaluat pachetul de actiuni / parti sociale tranzactionat.

In urma acestor analize, prin corectii adecvate factorilor relevanti de influenta, se poate ajunge la o valoare de piata adecvata, care poate fi asimilata pentru intreprinderea necotata evaluata.