MANAGEMENT IN TAIWAN

1. Date sintetice despre Taiwan

Istoria si economia Taiwan-ului, ca tara nou industrializata, este strans conectata de China si Japonia. Alaturi de alte tari asiatice mici impuse in competitie globala pe parcursul ultimelor 4-5 decenii (Singapore, Thailanda, Corea de Sud, Hong Kong etc.), Taiwan se constituie intr-un exemplu sau model de tara ce a atins prosperitatea economica intr-o perioada istorica scurta. Cum se explica succesul economic inregistrat de economia taiwaneza? Ce strategii macroeconomice au fost aplicate ? Care au fost rolul statului in sustinerea afacerilor? Ce practici s-au proceduri de management aplica firmele din aceasta tara? In ce masura decolajul economic al Taiwan-ului s-a bazat pe import de tehnologie, cunostinte generale si management? Ce rol a jucat importul de know - how in sustinerea dezvoltarii economice? Poate fi adaptat modelul aplicat de Taiwan de catre alte tari, in speta Romania? Ce concluzii utile pragmatic pot formula firmele romanesti analizand practicile de afaceri din aceasta tara?

Evident ca este dificil de oferit raspunsuri complete la intrebari de tipul celor invocate si ca intelegerea, eventual "decantarea", unor modele de dezvoltare a afacerilor se poate face doar "pas cu pas". Astfel, pentru a intelege specificul managementului taiwanez si succesul reportat de aceasta economie in competitia globala, vom incepe cu prezentarea unor date sintetice:[1]

a)      Taiwan este situat la 160 km sud est de China, intre Japonia si Hong Kong, include o

insula principala si alte 64 insule mai mici, 22 milioane populatie, capitala Taipei avand 3 milioanei locuitori (date comparabile cu Romania); in capitala au sediul principal majoritatea companiilor importante, se afla sediul al The Taiwan Stock Exchange, banci si corporatii straine; alte centre de afaceri sunt:

Kaohsiung, al doilea oras ca numar de locuitori, este al zecelea port din lume ca volum al traficului, comparabil cu orasul japonez Osaka, renumit pentru transport maritim containerizat (locul trei in lume), investitii pentru extindere de 11 miliarde USD etc.

Taichung este renumit drept centru universitar, cultural si de cercetare stiintifica

b)      Taiwan, ca si Japonia, dispune de putine resurse naturale, importa circa 90% din

necesarul de energie folosita (petrol, gaze, carbune, electricitate etc.); din total forta de munca activa (9 milioane persoane), circa 12 % lucreaza in agricultura, 40 % in industrie si 47% in servicii; limba oficiala este chineza mandarina si alte dialecte. Venitul anual pe locuitor este estimat la circa 20 000 USD (mai ridicat decat GDP per locuitor oficial), inflatia este de circa 3%, anul financiar incepe la 1 iulie.

c)      Educatia in Taiwan: colegii universitare de stat si particulare, inclusiv cu predare in limba

engleza, aceasta fiind si limba de lucru in relatiile cu firmele straine (mai putin China). Tari precum SUA, Japonia si UE au recunoscut relatiile speciale dintre China si Taipei, dar mentin si legaturi directe cu Taipei (exemplu: SUA prin Institutul American in Taiwan , institut ce functioneaza ca o ambasada, cu atributiuni in sfera diplomatica, emitere vize etc.)

d)      Economia taiwaneza are infrastructura in curs de modernizare (autostrazi, retele de telecomunicatii de stat si private etc.); dezvolta rapid sectoare de varf precum IT, aerospatiale, bunuri de larg consum. Aproximativ 20% din comertul exterior anual este orientat pe relatia China, 60% Japonia, balanta de plati este permanenta excedentara cu 12 - 15 miliarde USD / an, astfel ca fara exporturi Taiwan ar fi doar o insula in mare intre Japonia si Singapore; 30% din GDP este asigurat de firme cu capital majoritar de stat.

2. Influenta culturii in managementul firmelor taiwaneze

Statutul politic si administrativ al Taiwanului a fost sinuos de-a lungul istoriei: sec. XII - XVII a fost protectorat sau provincie a Chinei; apoi sub influenta portugheza sau olandeza aproximativ intre 1900 - 1947 a fost sub ocupatie japoneza, influenta ce se resimte si astazi in lumea afacerilor, in sistemul de educatie universitara si organizarea administrativa.[2]

Daca se doreste o "fotografiere" foarte generala a managementului taiwanez, atunci se poate afirma ca influenta culturala predominanta in afaceri este cea japoneza si chineza, la care se adauga excelente cunostinte de management "importate" din Occident (SUA si Europa). Schematizat, raportarea managementului taiwanez se prezinta astfel:

Dupa patru decenii de lege martiala (1947 - 1987), in Taiwan se introduce o varianta a constitutiei chineze care statueaza sistemul multipartid si statul de drept.

3. Guvernul sprijina afacerile

Actualmente administratia publica este structurata pe trei nivele de decizie:

nivel central, format de presedinte si Adunarea Nationala;

nivel provincial sau regional, tara fiind divizata in 16 regiuni;

nivel local sau municipal (insa capitala si KAOHSIUNG sunt subordonate direct centrului).

La nivel central: Ministerul Afacerilor Economice este o megaagentie ce include circa 60

de reprezentante in strainatate prin care se colecteaza informatii pentru a sprijini companiile; in acelasi sens este orientata activitatea China External Trade Association. Astfel, cu sprijinul direct a statului se asigura zilnic / saptamanal informatii (si up grade) de tipul:

reviste economice

baza de date pe principale tari

studii de piata

cataloage de export - import

brosuri privind tarifele vamale

legislatia de comert

cercetari de marketing

prognoze pe produse / sectoare

listinguri de cereri de import.

Informatiile amintite se publica in chineza si engleza; sunt bine sintetiyqte pe fiecqre domeniu si sprijina direct politicile si strategiile companiilor taiwaneze.

4. Legislatia de afaceri in Taiwan

Lumea afacerilor in Taiwan nu este foarte riguroasa, foarte "ordonata", unul si acelasi text de lege interpretandu-se functie de parteneri si de anumite interese conjuncturale. In plus, triadele existente in Japonia, China si alte tari asiatice sunt extrem de active in derularea curenta a afacerilor din economia taiwaneza. Legea taiwaneza nu se bazeaza pe precedent, fiind din acest punct de vedere comparabila cu situatia din Franta sau Romania; pentru fiecare caz in parte, adica fiecare "speta", legea scrisa se supune interpretarii juristilor / avocatilor. In dreptul comercial taiwanez, avocatii straini nu pot opera legal, deci trebuie sa se asocieze cu un avocat local pentru a deschide un birou / reprezentanta / filiala. Toate firmele autohtone sau straine organizate ca societatile comerciale, sunt inregistrate in Registration Act, in care se precizeaza scopul sau domeniu de operare. Conform Codului Civil taiwanez, formule juridice de companii sunt:

Unlimited company

Limidet company

Unlimited company with limited liability share holders

Company limited sy shares

Dupa 1995, conform cadrului juridic stabilit in economia taiwaneza: nu exista restrictii

asupra miscarii capitalului, este admisa repatrierea profitului, rata de schimb valutar este determinata de piata (intre New Taiwan Dollar si alte valute), firmele trebuie sa-si publice datele financiare in 90 de zile de la inchiderea exercitiului financiar (in SUA companiile cotate la bursa au cateva zile la dispozitie pentru aceleasi obligatii), exista 80 de zone precis stabilite in care investitorii pot cumpara sau inchiria pamant pentru noi imobile sau spatii comerciale; se aplica VAT de 5% (Value Added Tax), dar si unele accize, deschiderea conturilor bancare de investitori straini necesita parcurgerea unei proceduri lungi etc.

Deschiderea si operarea efectiva a unei noi afaceri in Taiwan de catre o corporatie straina poate fi uneori mai anevoiasa decat procedura similara pentru China. La momentul actual, legea taiwaneza nu mai admite orice fel de industrie ce ar urma sa opereze in economia tarii, deci legea face distinctie intre 3D industries (Dirty - Dangerous - Demanding) si alte industrii sau sectoare de afaceri. In categoria 3D se includ sectoare precum constructii, exploatari resurse naturale, masinarie grea, linii de asamblare, reparatii si service etc. (exista mai multe restrictii de procedura, nu pot fi angajati muncitori locali calificati intrucat numarul lor este redus, este nevoie de a aduce muncitori din Sud - Estul Asiei, maxim 35% din total etc.).

Ca forme juridice, corporatiile straine pot fi infiintate in economia taiwaneza:

Partnerships

Branches

Offices of job site

Oficii / birouri de reprezentare

Oficii / birouri de legatura.

Legea taiwaneza de afaceri nu admite infiintarea de joint ventures, ca entitati

juridice distincte.

5. Sindicatele in economia taiwaneza

Organizarea sindicatelor in economia taiwaneza este similara cu sindicatele din economia nipona (din nou, dominatia japoneza de peste o jumatate de secol se resimte in diverse componente ale vietii sociale). Prin urmare, regasim sindicatele / uniunile organizate pe intreprinderi, si doar ca exceptie pe sectoare / industrii de afaceri. Similar situatiei din Japonia, de regula cererile formulate de conducerile sindicale sunt moderate si foarte rar se ajunge la greva. Prin negocierile colective anuale, intre administratie si sindicatul din companie, angajatorii respecta prevederile generale: saptamana de lucru de 44 - 48 ore, 18 sarbatori pe an, zile de concediu, angajarea la peste 15 ani, plata obligatiilor fiscale catre stat (asigurari de sanatate, fonduri de pensii, masa, transport etc.) Exista unele restrictii cu privire la asocierea in sindicate / uniuni: pentru functionari publici, profesori, industria de aparare etc.

Criza managementului in economia taiwaneza

Dupa o perioada de crestere si prosperitate economica, pe masura ce veniturile pe cap de locuitor au sporit considerabil, companiile taiwaneze acuza greutati in competitia dura cu Japonia sau SUA sau Uniunea Europeana. Unele dintre metodele / procedurile de organizare si conducere a companiilor aduse "din import" fie din Japonia, fie din Occident, nu mai ofera raspunsuri standard sau solutii taiwaneze. Pe parcursul ultimelor doua decenii, companiile importante sunt in cautarea de tineri manageri profesionisti, capabili sa obtina succese in competitia globala, adica se resimte o criza in identificarea unei noi generatii de manageri locali, care sa stapaneasca deopotriva "spiritul asiatic"al conducerii afacerilor, dar si noile metode de management modern, de construire a unei echipe, de motivare a salariatilor. Indeosebi companiile taiwaneze MNC (multinational corporations) au specialisti formati in numar redus pentru HQ (sediu central) si resimt lipsa unor profesionisti pentru a fi trimisi sa lucreze "in strainatate", adica intr-un mediu multicultural din cadrul sucursalelor / filialelor proprii.

Cauzele majore ale acestei situatii de criza: firmele au investit putin in training-ul salariatilor, companiile controlate de o familie refuza unele tehnici / metode occidentale, apar noi MNC din SUA si UE, distributia interna incepe sa fie controlata de mari supermarketuri si retele de distributie cu ridicata (warehouse stores), Carrefour are 11 locatii in Taiwan etc.

Superstitiile in afaceri

Societatea taiwaneza de afaceri acorda o importanta notabila unor evenimente (simboluri/cifre) care ar putea influenta: stabilitatea unor intalniri de afaceri, derularea unor negocieri directe, amplasarea unor locatii de fabrici/birouri, etc. Astfel se considera ca numarul patru este norocos (in mandarina se pronunta similar cu "moarte"), ceea ce conduce la situatii inedite (similare cu 13 in SUA); se prefera numeralele pare; numere 6 si 8 in asociere sunt norocoase la amplasarea si design-ul unor imobile, se consulta arhitecti specializati (profesia de geomanager) pentru ca elementele vant si apa sa fie dirijate favorabil; afacerile importante necesita intermedieri (in comertul cu amanuntul nu poate ajunge "direct" nici o firma straina, exista doua/trei nivele intermediare etc.); se regaseste pe deplin conceptul de "fata", adica de a pastra permanent o imagine buna despre tine insusi ("concept of face"); modul in care se comunica un mesaj este mai important decat continutul sau; conceptul "quid pro quo" este luat foarte in serios, respectiv cel care a benefciiat de o favoare ramane dator in a se revansa; scrisul cu cerneala rosie este nerecomandat, avand un sens negativ pentru destinatar; etc.

8. Incadrarea culturii taiwaneze in abordarea lui Hofstede

Conform studiului efectuat de Hofstede, Taiwanul poate fi incadrat intre cele doua extreme ale fiecarei dimensiuni culturale identificate de autor:

In studiul efectuat de Hofstede, amintim din nou pentru toate dimensiunile luate in analiza este vorba de o ierarhizare intre tari relativ, deci este vorba de masurarea unor diferente intre tari. In ceea ce priveste dimensiunea D1, tari precum Iran, Spania, Pakistan au realizat punctaje apropiate de Taiwan; la un pol opus se situeaza tari Latino-Americane. Cu privire la D2 si D3, studiul lui Hofstede arata ca colectivismul sunt trasaturi esentiale a societatii taiwaneze, el se afla la baza competitiei, a orientarii pe termen lung; alte tari precum Coreea de Sud, Thailanda etc. realizeaza un punctaj apropiat de cultura taiwaneza; la polul opus se situeaza SUA si Australia. In ceea ce priveste dimensiunea D4 studiul lui Hofstede situeaza Taiwanul inspre zona mediana a intervalului, zona in care mai regasim tari precum Pakistan, Austria, Tarile Arabe; acest aspect, impreuna cu faptul ca regasim Taiwanul pozitionat pe D5, atesta argumentat localizarea managementului din aceasta tara "undeva" intre Japonia si China.