Analiza riscului financiar pe baza pragului de rentabilitate

Analiza riscului financiar pe baza pragului de rentabilitate

Analiza riscului financiar poate fi abordata similar riscului economic, adica prin

intermediul pragului de rentabilitate, cu luarea in considerare a ipotezelor mentionate in subcapitolul 2.1 din prezentul capitol, prin adaugarea dobinzilor aferente capitalurilor imprumutate, care sunt considerate cheltuieli constante (fixe) (la un anumit nivel de activitate), in raport cu veniturile din vinzari.

unde - pragul de rentabilitate financiar sau punctul critic total, care face sa intervina

cheltuielile aferente dodinzilor angajate de structura financiara a intreprinderii;

Chd - dobinda, ca o cheltuiala fixa;

v - coeficientul privind ponderea consumurilor si cheltuielilor variabile in veniturile

din vinzari.

Evaluarea riscului financiar se poate face, ca si in cazul riscului economic, cu ajutorul coeficientului de elasticitate (CLF) al rentabilitatii financiare si al indicatorului de pozitie (absolut si relativ) al intreprinderii in raport cu punctul sau critic total :

Coeficientul de elasticitate

- indicatorul de pozitie in marimi absolute: IPoz = VVefectiv - VVPR 1 ;

- indicatorul de pozitie in marimi relative: IPoz 1 = (VVefectiv - VVPR1)/ VVPR1

Riscul financiar, dupa continut, caracterizeaza variabilitatea rezultatului net din activitatea operationala sub incidenta politicii financiare a intreprinderii. Capitalurile imprumutate, prin dimensiunea lor valorica, cit si prin suportarea sistematica a unor cheltuieli aferente dobinzilor, comisioanelor la credite si imprumuturi, antreneaza o variabilitate a profitului net din activitatea operationala si, respectiv o majorare a riscului financiar. Acest risc se evalueaza prin masurarea elasticitatii rezultatului net din activitatea operationala la modificarea profitului operational pina la calculul dobinzilor, cu ajutorul coeficientului de levier financiar:

unde RAON este rezultatul net din activitatea operationala;

i - cota impozitului pe venit.

Aceasta relatie este cunoscuta si sub denumirea de coeficient de elasticitate sau coeficient de elasticitate al rentabilitatii financiare.

Deci, CLF exprima modificarea relativa a rezultatului net din activitatea operationala antrenata de modificarea cu 1 procent a profitului operational pina la calculul dobinzilor si prezinta importanta pentru gestiunea financiara.

Analiza factoriala a CLF este identica cu analiza factoriala a CLO care, de asemenea, comporta un sir de discutii. Astfel, la prima vedere, in conformitate cu formula de calcul, CLF pare sa depinda de modificarea consumurilor si cheltuielilor variabile, modificarea consumurilor si cheltuielilor fixe, modificarea cheltuielilor aferente dobinzilor la credite si imprumuturi si modificarea veniturilor din vinzari. In opinia noastra, acest sistem factorial, ca si in cazul analizei CLO, este axat pe folosirea unei dependente formale intre indicator si factorii de influenta bazat mai mult pe formula de calcul (abstractie matematica) decit pe o dependenta cauzala sau factoriala (cauza-efect). De aceea in continuare ne vom axa atentia asupra unui sistem factorial care, dupa parerea autorului, denota cel mai amplu factorii de influenta asupra modificarii CLF in dinamica.

Deci, pentru a distinge actiunea modificarii structurii si sortimentului produselor vindute

asupra coeficientului de levier financiar, pentru a inlatura dificultatile determinarii consumurilor

si cheltuielilor variabile pentru produsul concret, cit si dificultatile repartizarii consumurilor si cheltuielilor constante, cu scopul de a reduce riscul si a obtine un profit maximal, se propune abordarea distincta a analizei factoriale a CLF in general pe intreprindere in expresie valorica.

Trebuie de mentionat, ca si in cazul CLO, la aceasta etapa de analiza, atentia se va axa doar asupra veniturilor din vinzarea produselor finite, ca fiind tipul principal de activitate.