Modelul intreprinderii-laborator din societatea cunoasterii

Modelul intreprinderii-laborator din societatea cunoasterii

If I am not for myself, then who is for me?

And if I am not for others, then who am I?

And if not now, when?

Rabbi Hillel

Efectele revolutiei industriale demonstreaza necesitatea unor noi parteneriate, intre indivizi si organizatii, privind cunostintelor lor si explorarea permanenta a naturii.

Pornind de la rolul primar al educatiei (prin invatamant si instruire) pentru integrarea resurselor umane in intreprinderea-laborator si al cercetarii, pentru integrarea tehnologica, din perspectiva dezvoltarii continue a acesteia, in imaginea din Fig. 1 este prezentat modelul functional, in care cele doua componente primare sunt explicite. Absenta lor in intreprinderea-laborator este interpretata ca o recunoastere implicita, la parametrii comunitatii de integrare.

Fig. - Modelul functional al intreprinderii-laborator

Modelul functional se interpune intre modelul tehnologic, pe baza caruia se dezvolta, si modelul logic de integrare economica in ecosistem, avand in acest sens ca scop, optimizarea interdependentelor.

Modelul tehnologic (reprezentat in imaginea din Fig. 2) este reflectat prin infrastructura tehnologica si functioneaza pe baza sistemului de operare al intreprinderii, instalat, activat si intretinut prin intermediul claselor de utilizatori.

Fig. Modelul tehnologic al intreprinderii-laborator

Modelul logic al integrarii economice in ecosistem (ale carui componente sunt ilustrate in Fig. 3) evidentiaza fluxurile asociate furnizorilor si clientilor, pe baza specificului activitatii de baza, prin aplicarea modelului financiar-contabil adecvat.

Fig. Modelul logic al integrarii economice in ecosistem

Agregarea celor trei modele conduce la evidentierea celor trei aspecte care determina eficienta intreprinderii: contextul (infrastructura tehnologica), actiunea (functionalitatea) si rezultatele (economice). Colectiile de date disponibile pot fi inmagazinate tehnologic, iar eficienta prelucrarii lor va fi conditionata de procesele functionale (educatie si cercetare).

Fig. Modelul agregat al functionalitatii economice integrate tehnologic

Metamorfoza intreprinderii in societatea cunoasterii presupune:

formalizarea si integrarea in ecosistemul antropizat a contextului cognitiv tehnologic;

formalizarea si integrarea in ecosistemul antropizat a contextului cognitiv social;

f formalizarea si integrarea in ecosistemul antropizat a contextului cognitiv economic.

Noua intreprindere - organizatie educationala

Sistemul informatic global, specific societatii cunoasterii, reprezinta spatiul digital de inmagazinare a datelor, informatiilor si cunostintelor, sub forma obiectelor educationale, utilizabile contextual, atat in institutii de invatamant cat si in intreprinderi. In situatia in care exista resursele necesare acoperirii cheltuielilor specifice, obiectele educationale pot fi inmagazinate in echipamente si dispozitive fizice, prin tehnica software-ului personalizat, incorporat hardware. Nivelul de generalitate privind utilizabilitatea obiectului educational este invers proportional cu nivelul de pregatire a utilizatorului. Infrastructura tehnologica a comunitatii impune nivelul minimal al invatamantului obligatoriu, iar infrastructura tehnologica a organizatiei impune nivelul minimal profesional al angajatilor sai. Dinamica tehnologiei informatiei determina dinamica nivelului minimal de cunostinte necesare si transforma pregatirea profesionala intr-un proces continuu. Dezvoltandu-se pe aceeasi infrastructura tehnologica, institutia de invatamant devine un veritabil loc de munca, iar intreprinderea se transforma intr-un spatiu adecvat activitatii de invatare. Limba engleza, ca limba nativa a domeniului tehnologiei informatiei, a furnizat, in acest sens, sintagme precum "workplace learning", "organisational learining", "learning organizations" [13]

In timp, educatia s-a conturat ca o functie a cunoasterii, focalizata pe trei parametri: stiinta, arta si tehnologie [30, pag. 92-96]. O indelungata perioada din istorie, invatamantul a evoluat ca transmitere si receptare de cunostinte si prezentare a unor modele de actiune si imitatie. Sistemul, dezvoltat pe baza modelului universitar de instruire constituit in Europa in secolele al XII-lea si al XIII-lea, un model academic discursiv, centrat pe limbaj sau dominat de activitatea profesorului, raspundea intrebarii "cum?" incercand optimizarea raspunsului, in conditiile in care, intrebarea "ce?" avea ca raspuns o constanta - stiinta ca produs finit [vezi si 31, pag. 22-35].

Industrializarea a marcat necesitatea formarii unui individ capabil sa actioneze intr-un mediu tehnologic, caracterizat printr-o dinamica accentuata. Consecinta a constituit-o ideea ca dezvoltarea cunoasterii individuale trebuie sa se realizeze sub impactul actiunii.

Societatea cunoasterii asigura contextul dezvoltarii infrastructurii tehnologice ca sistem procesual constructivist, interactional, centrat pe procesarea obiectelor educationale in comunicarea individuala sau de grup, sincrona sau asincrona, dar bidirectionala.

Din perspectiva educationala, contextul societatii cunoasterii evidentiaza necesitatea tratarii invatarii ca proces de formare si dezvoltare a infrastructurii cognitive a individului, alcatuita din concepte, categorii, principii si teorii destinate rezolvarii problemelor, prin standarde actionale (cunoastere, intelegere, aplicare, analiza, sinteza si evaluare) in vederea integrarii sale in procese de comunicare specifice.

O astfel de abordare transforma atat institutia de invatamant cat si intreprinderea intr-o entitate generica: organizatia educationala, definita ca o structura functionala minimala de integrare a unui agent economic in ecosistemul societatii cunoasterii. Conditia implicita a acestui demers o constituie optimizarea participarii individului in echipe de lucru orientate pe proiecte.

Diversitatea modelelor "operationale" existente in contextul societatii contemporane determina o aplicare personalizata a invatarii, ca proces de formare si dezvoltare a infrastructurii cognitive a individului, procesele fiind diferite de la individ la individ, iar in timp, chiar pentru acelasi individ.

Contextul organizational actual, care se caracterizeaza printr-o dinamica diferentiata, conditionata de infrastructura tehnologica specifica, implica, atat la nivel comunitar, cat si la nivelul individului, o abordare orientata pe actiuni, caracterizata prin atributele "inovatoare" sau "inteligenta", respectiv "creativa".

In conditiile in care, la nivelul organizational, rezolvarea este, in continuare, mediata tehnologic diferentiat, la nivelul individului, infrastructura cognitiva proprie, printr-o reflectare digitala adecvata, asigura intrepatrunderea actiunilor cognitive cu tehnicile de invatare specifice: cunoasterea problemei, intelegerea conceptelor, aplicarea categoriilor, analiza principiilor, sinteza teoriilor si evaluarea solutiilor.

Realizand o paralela intre contextul infrastructurii tehnologice specific modelului organizational si invatarea prin instruire asistata, la nivelul individului, format profesional prin dezvoltarea infrastructurii cognitive proprii corespunzatoare contextului, rezolvarea problemelor isi poate gasi solutia prin inregistrarea rutinei in format electronic, fie pentru a elimina efectele negative ale acesteia, fie pentru a mari productivitatea utilizatorului si implicit, eficienta sistemului.

La nivelul echipelor de lucru, reflectarea digitala a contextului de rezolvare a problemelor asigura dezvoltarea unor interfete specifice destinate claselor de utilizatori implicati:

interfete dezvoltate, pentru utilizatorii incepatori;

interfete implicite (foi electronice destinate prelucrarii), pentru utilizatorii competenti si

medii de programare orientate pe obiecte contextuale, pentru experti. 

Un grad mai inalt de rafinare a cunostintelor si proceselor asociate permite evidentierea unor clase intermediare de utilizatori: avansat, pentru marcarea trecerii de la incepator la competent si analist, pentru evidentierea diferentelor dintre competent si expert.

O echipa de experti (interna intreprinderii, externa sau mixta) ai registrilor infrastructurii, ai proceselor functionale si ai domeniului activitatii de baza a acesteia, vor putea asista metamorfoza asigurand integrarea durabila sau agregarea provizorie in societatea cunoasterii (Fig. 5).

Fig. Metamorfoza intreprinderii asistata de experti ai proceselor si registrilor

Calitatea expertizei metamorfozei intreprinderii este determinata de competenta individuala si de grup a membrilor echipei, in conditiile in care ei reflecta procesul propriu-zis si asigura interpretarea adecvata a corespondentei sistemelor implicate: formal - material (conceptual - fizic).

Sistemul formal sau conceptual vizeaza domeniile de activitate supuse expertizei, care corespund standardelor cunoasterii abordate (latura intensiva), in timp ce sistemul material sau fizic reflecta amploarea procesului (latura extensiva), vezi imaginea din Fig. 6.

Fig. Parametrii expertizei destinata integrarii durabile

In evolutia omului, desprins din natura si dezvoltat ca o prelungire a acesteia, se profileaza o putere sociala in miscare, de o complexitate corespunzatoare factorilor care o genereaza.

Sursele fundamentale ale acesteia sunt: avutia informationala, cunoasterea si avutia materiala, formand impreuna o arhitectura interactiva, fiecare componenta putand fi convertita intr-o alta, toate trei putand fi folosite la toate nivelurile sociale. Profilul puterii sociale este conditionat nemijlocit de profilul educational al membrilor care o formeaza.

Arhitectura cognitiva specifica evolutiei societatii poate fi reflectata prin evidentierea celor doua subsisteme (material si informational) interdependente si conditionate de procesul cunoasterii, proces determinat, la randul sau, de un registru tehnologic specific (Fig. 7).

Fig. - Arhitectura cognitiva a evolutiei societatii

Procesul cunoasterii este reprezentat de permanenta creare, stocare, prelucrare si transmitere a datelor, informatiilor si cunostintelor, integrate ca obiecte educationale.

Societatea industriala a atins apogeul prin personalizarea furnizorului concomitent cu depersonalizarea clientului, in perioada in care tehnologia isi schimba registrul de lucru, prin personalizarea cunoasterii. Fiind o abordare cognitiva, modelul dezvoltarii omului ca o prelungire a naturii, prin registrul tehnologic actual, integreaza calculatorul electronic, transformandu-l intr-o extensie cerebrala a individului.

Configuratia actuala a arhitecturii propuse evidentiaza dihotomia globalizare-diversificare, reflectata in societatea cunoasterii prin integrarea calculatorului personal in sistemul informatic global (figura 5.11).

Fig. - Arhitectura cognitiva a societatii cunoasterii

Dezvoltarea fara precedent a capacitatii de stocare digitala, prin registrul tehnologic actual, a condus la deplasarea centrului de interes dinspre transmiterea datelor catre crearea si prelucrarea acestora, transformarea in informatii, sistematizarea in cunostinte si sintetizarea in obiecte educationale.

Sunt asigurate in acest mod, premisele educarii individului prin instruire asistata si integrarea sa in societate, prin civilizatia sistemului informatic global, interpretata ca nivel al culturii contemporane.

Din perspectiva pregatirii intreprinderii spre societatea cunoasterii, modelul formal al raportului cultura - educatie se reflecta in planul material prin raportul intreprindere - angajat, iar functionalitatea organizatiei este asigurata prin profesionalizarea personalului. Sistemul informatic intern al organizatiei se integreaza in sistemul informatic global, iar calculatorul personal asigura profesionalizarea asistata si personalizata (Fig. 9).

Fig. - Arhitectura cognitiva a intreprinderii in societatea cunoasterii

Arhitectura cognitiva a evolutiei societatii promoveaza la nivelul intreprinderii un model, care prin functionalitatea intreprinderii, reflecta un laborator, in care resursele umane sunt integrate prin educatie, cele tehnologice prin aplicatiile cercetarii, iar organizatia, prin cultura dezvoltata.

Procesul cunoasterii din perspectiva strategiei semnifica operationalizarea formala, in timp ce tactica asigura operationalizarea materiala. Registrul tehnologic implica stocarea fizica (hardware), logica (software) sau informationala (dataware) a formatului conceptual in cel material.

Activarea unei expertize pe baza arhitecturii cognitive reflecta metamorfoza intreprinderii, ca operationalizare formala si materiala, conform imaginii din Fig. 10.

Fig. Activarea expertizei pe baza arhitecturii cognitive

Dezvoltarea unei expertize prin compatibilizarea registrilor tehnologici asigura caracterul procesual al solutiei oferite si compatibilizarea implicita a tacticii asociata strategiei rezultate.

Evolutia consultantei a cunoscut, in timp, etape distincte de dezvoltare:

- modelarea formala (modelling);

- antrenarea in procesul cunoasterii (coaching);

- dezvoltarea platformelor tehnologice colaborative (scaffolding).

In conditiile in care consultanta este asigurata de experti, compatibilizarea registrului tehnologic propriu organizatiei care asigura expertiza cu cel al intreprinderii expertizate poate asigura dezvoltarea noului model de cultura si educatie al organizatiei rezultate.