COMUNICARE MANAGERIALA PERSUASIVA, ATITUDINI SI OPINIE COLECTIVA

Deviza: "Este imposibil sa nu comunici". (Scoala de la Palo Alto)

Clarificari notionale. Rolul relatiilor sociale in dinamica grupului militar. Comunicarea ca element managerial, componentele, tipologia si functiile comunicarii, influente si bruiaje, feed-back si blocaje, zvonistica si dezinformare, specific dialogal in structuri ierarhice Modele si functii comunicationale Atitudini, convingeri si opinie colectiva. ● Valori, norme, comportament. Concluzii.

A. Relatii interpersonale si interactiune psihosociala

Realitatea sociala este alcatuita din ansamblul relational al faptelor si proceselor psihosociale. De la Emile Durkheim incoace ("socialul se explica prin social") se considera faptul social drept fundament al psihosociologiei. Definit ca "orice fel de a face, fixat sau nu, capabil sa exercite asupra individului o constrangere exterioara"[1], faptul social este constituit din reprezentari si actiuni (elemente psihice de natura individuala), dar nu se confunda cu fenomenul psihic (care are loc doar in constiinta individuala).

Fiind de natura spirituala, faptul social este exterior (dar convingator) in raport cu individul prin relatiile sociale. Avand caracteristici (finalitatea, constrangerea si exterioritatea individuale) faptului social (ca mod de a fi) ii este superior procesul social (o categorie care vizeaza dinamismul psihosocial, transformarile si mutatiile dintr-un sistem, grup social). Un fapt (limba, postul, obiceiul, ordinea, siguranta, linistea, dreptatea, ziua etc.) este evidentiat printr-un proces (creatia, arderea, expunerea, veghea, socializarea, apusul, ruginirea, digerarea, culegerea de informatii,).

Orice fenomen social e si un proces care este definit (Jan Szczepanski) ca "seria de fenomene relativ omogene, unite prin dependente cauzale sau structural-functionale".

"Purtatorii" de proces social fiind indivizii, grupurile, colectivitatile, societatea globala, clasificarea proceselor psihosociale este urmatoarea:

- intra-personale (interactiuni, trairi, aspiratii)

- inter-personale (de realizare de sarcini, de comunicare, afectiv-axiologice, de influenta)

- intra-grupale (grup/norme, valori, modele)

- inter-grupale (colaborare, concurenta, toleranta, conflict)

- reformatoare (modificari structurale, dezvoltare, reorganizare, restructurare, modernizare).

Gusti considera ca adevaratele procese sunt cele ce produc "transformari radicale", care dau dinamism realitatii.

Psihosociologia studiaza dinamica grupurilor (colectivitatilor) umane. Reperele de dinamica a proceselor din mediul militar vizeaza: cadrul institutional, modelul profesional militar, locul profesiei si a practicantilor ei in societate, imaginea sociala despre meseria armelor.

Interactiunile interumane sunt cele ce pun in valoare faptele si procesele sociale. Astfel, a aparut asa-zisa psihosociologie relationala (George Simmel) care le studiaza (dominatie, rudenie, subordonare, rudenie, comunicare). Ferdinand Tönnies distinge doua forme sociale nascute din imbinarea relatiilor sociale: comunitatea (Gemeinshaft) si societatea (Gesellshaft), in timp ce Leopold von Wiese clasifica relatiile sociale in:

- inter-individuale, cu trei sub-niveluri:

- indreptate spre altul (contact, apropiere)

- comparative cu altul (concurenta, opozitie)

- mixte (in parte spre, in parte cu)

- inter-grupale, cu patru sub-ramuri:

- de diferentiere (dominatie, ierarhie, selectie)

- de integrare (socializare, stabilizare)

- de destructie (exploatare, coruptie)

- de reforma (profesionalizare, institutionalizare)

Toate relatiile sociale dovedesc paradigma psihosociologica a "nevoii de altul", de aproapele, cum spun sacerdotii. Relatiile psihosociale fixeaza si prescriu modul cum se desfasoara o unitate sociala (statusuri si roluri), constituind ceea ce se cheama structura sociala. Evolutia si functionalitatea relatiilor psihosociale este una sistemica.

Elton Mayo, in "Teoria relatiilor umane" spunea ca necesitatile complexe ale indivizilor (stima, suportativitate, satisfactie) reprezinta sursa motivationala pentru performanta. De aici, necesitatea utilizarii eficiente a resurselor umane si a "competentei interpersonale" (Chris Argyris).

Ca fiinta sociala, omul nu poate trai izolat. "Uniunea psihica constienta directa, bazata pe legatura inversa complexa si care cuprinde minimum doua persoane", adica relatiile interindividuale au cel putin trei paliere de caracteristici:

- caracter psihologic (subiectii raportului au toata gama de insusiri psihice: perceptie, intelegere, evaluare, toleranta, comunicare)

- caracter constient (in contextul relatiei actioneaza o reciprocitate a raporturilor si scopurilor)

- caracter direct (necesitatea dialogului face to face, a contactului nemijlocit)

Exista relatii cu surse psihice (relatii interpersonale) si nepsihice (animale, obiecte, procese, fenomene fizice), relatii de interactiune (unilaterale, asimetrice, necomplementare). Informatia de feed-back, in acest caz este nealterata.

Relatia de tip om-animal, desi este una interpsihologica, ramane unilaterala, limitata pentru animal la nivelul pur perceptiv si nemijlocit comportamental. Asadar, relatia interindividuala nu este sinonima perfect cu relatia interpersonala (care este exclusiv interumana). Si-n cazul oamenilor actioneaza exceptia. Relatiile medic/ pacient fara cunostinta, mama/sugar, persoana treaza/persoana adormita nu (mai) sunt interpersonale. Ca sa fie interpersonala trebuie sa concureze constiinta si reciprocitatea.

Daca nu se manifesta interactiunea (cel mai important fenomen psihosociologic), relatiile nu sunt personale, chiar daca eu loc intre oameni prin sintagme de genul: sef/subordonat, producator/consumator, patron/angajat, ofiter/soldat. Ele sunt relatii de tip ipotetic, neefective, virtuale, in care oamenii nu se percep, nu actioneaza, nu reactioneaza.

Relatiile interpersonale nu se reduc doar la un trafic de atractii/repulsii, ci reprezinta o "sinteza de perceptii, comunicari si acte simpatetice" (P.Golu).

Particularitatile relatiilor interpersonale:

- sunt un "aliaj" intre social si psihologic

- sunt o simbioza intre subiectiv si obiectiv

- au aspecte de distantare si contradictie

- au caracter etic, valorizator

- au caracter formativ, oamenii traind unii prin altii

O tipologie a relatiilor interpersonale se poate ierarhiza dupa mai multor variabile precum:

trebuintele (nevoile) umane: (relatii de inter-cunoastere; de intercomunicare; afectiv-simpatetice);

- modul de exercitare: (relatii unilaterale (neimpartasite) si, respectiv, reciproce (impartasite);

latura procesuala (dinamica): (relatii de cooperare (mutuale), de conflict (opozitie), de competitie (rivalitate), de acomodare (obisnuinta), de asimilare (fuziune), de stratificare (ierarhizare), de alienare (indepartare) etc.);

asteptari (receptivitate)/aporturi (initiative): (relatii compatibile si, respectiv, incompatibile).

Relatiile interpersonale asupra personalitatii sunt sursa de mobilizare (dinamizare) a vietii psihice, creatoare de stari psihice noi si permit manifestarea unor insusiri psihice (talent, atitudini), iar procesele comunicarii umane - interactiunea, coordonarea, cooperarea, influentarea, manipularea, informarea, dezinformarea - stau la baza umanizarii prin transmiterea (dinamica) experientei sociale, influentarea educativ-formativa.

A comunica inseamna a avea ceva in comun (communicus), dar si a cumineca (verb divin), adica a impartasi ceva.

Comunicarea este studiata de multe stiinte: lingvistica, sociologie, psihologie, semiotica, estetica, informatica. Psihosociologia studiaza comunicarea ca mod fundamental de interactiune psihosociala individuala (grupala), ca element de cea mai mare importanta a managementului organizational. Astfel, aceasta nu presupune doar vehicularea de mesaje informatice, ci si de componente socio-psihologice (impresii, trairi, decizii, judecati de valoare, comenzi, vizand modificarile atitudinal-comportamentale).Continutul mesajului trebuie vazut intr-o arhitectura trinitara: news (stiri), data (date) si know (cunostinte).

Se cunosc numeroase definitii ale comunicarii umane. Iata cateva: José Aranguren - "proces de transmitere de informatii la care se solicita un raspuns".Umberto Eco - "trecerea unui semnal de la o sursa, cu ajutorul unui transmitator, printr-un canal, la un destinatar". Harold Laswell - "traseu al unei informatii ce provoaca un raspuns". Al. Boboc - "comunicarea e cel mai important mod de aplicare al limbii". Yves Winkin - "comunicarea este un fenomen social, un ansamblu de coduri si reguli care fac posibila interactiunea si relatiile dintre membrii unei culturi, individul fiind un "actor social". Denis McQuail - "comunicarea e un transfer ordonat de semnificatie". Paul Watzlawick - "comunicarea e o conditie de sine qua non a vietii omenesti si a ordinii sociale". Oxford English Dictionary - "faptul de a da, a transmite sau a schimba semne". Charles Cooley - "mecanismul prin care relatiile umane exista si se dezvolta, adica toate simbolurile spiritului si mijloacele de a le transmite in spatiu si de a-l conserva in timp". G. Willett - "o impartasire, o punere in comun a unui ansamblu se semne informationale". N.Rotaru - "drumul parcurs de o oferta a viului schimbata in raspuns".

Analizand definitia comunicarii (ca schimb de informatii, semnale si mesaje intre oameni aflati in ipostaza binara de pol expeditor si pol receptor) si modelele comunicationale existente vom constata ca sunt sapte stadii ale comunicarii in general si ale celei manageriale in special:

- ideatia (stadiul initial, al necesitatii si deciziei relatiei)

- encodarea (al transpunerii mesajului in set de simboluri)

- transmiterea (al vehicularii efective a mesajului)

- receptia (primirea mesajului, depasind barierele, bruiajele, alterarile etc. voite sau neintentionate ce pot interveni pe parcurs)

- decodarea (al interpretarii semnificatiilor primite si a extragerii variantei corecte)

- feed-back-ul (al incununarii si succesului comunicarii, prin care se confirma mesajul).

Petru a putea fi, asa cum este postulata, inevitabila comunicarea manageriala presupune respectarea catorva puncte obligatorii de trecere precum:

- cunoasterea si stima de sine;

- constientizarea nevoilor celuilalt;

- stiinta (arta, maiestria, priceperea, rabdarea) de a asculta;

- capacitatea persuasiva in privinta semnalelor emise si receptionate;

- expertiza ofertei feed-back-ului eficient;

- intelegerea procesualitatii relatiei comunicationale;

- stiinta exprimarii sentimentelor, dorintelor, motivelor;

- acceptanta conflictologiei grupale si a crizelor ce se pot declansa intr-o organizatie:

- asumarea rezolvarii pasnice, mediate, comunicationale a conflictelor.

De asemenea, managerii comunicarii persuasive sunt de parere ca principiile comunicarii se pot rezuma in "devize" imperative de genul:

- gasiti-va timp!

- fiti intelegator cu celalalt!

- nu amestecati persoana cu probleme!

- spuneti ce simtiti!

- ascultati activ!

- oferiti feed-back-ul specific la timp!

Clasificarea comunicarii

Sunt cunoscute numeroase criterii de clasificare a comunicarii. Vom incerca o esentializare a acestora dupa mai multe variabile astfel:

- Dupa maniera (modul producerii):

- Directa (nemijlocita)

- Indirecta (mediata, mijlocita) (imagine, sunet, text) care poate fi:

- imprimata (presa, carte, afis, pliant)

- inregistrata (film, disc, banda, DVD,CDROM, caseta video)

- prin fir (telefon, telegraf, cablu, fibra, fax, internet, e-mail)

- prin unde (t.v., radio, telemobil)

- Dupa felul raportului (procesului) social:

- intra-personala (autocunoastere) interumana materializata in monolog;

- inter-personala (diadica) interumana materializata in dialog

- de grup (organizatii) sau intergrupala sueta

- de masa sau intergrupala (sociala sau publica) materializata in conversatie;

- Dupa esalonare in timp primara, cvasi-primara si secundara.

- Dupa circumstante:

- Naturala (nonverbala), non-lingvistica sau subinteleasa, care poate fi: vegetala, animala, senzoriala, gestuala si pozitional-posturala;

- Verbala (lingvistica) sau (explicita) ( prin indicii, semnale, semne si simboluri), care poate fi: orala, scrisa, electronica si mixta;

- Extralingvistica (paraverbala) sau sugerata, care poate fi: afectiv-expresiva , acustica, plastica si extrasenzoriala.

- Dupa evolutie: permanenta, aleatoare si periodica (ocazionala).

- Dupa finalitate: educationala, informationala si sistematica.

- Dupa caracter: oficiala si neoficiala.

Exista si o ierarhizare a comunicarii si potrivit zonelor (distantelor) intre comunicatori, astfel: intima (0 - 45 cm, personala (46 - 122 cm), sociala (123 - 350 m) si publica ( peste 350 cm).

Referindu-ne la comunicare ne referim de fapt la drumul unui semnal, care potrivit asa zisei scheme Shanon-Weaver poate avea urmatoarele elemente: Sursa Transmitatorul Canalul Receptorul Destinatia, lant in care se interpun bruiajele si sistemul codare/decodare si-n care, ca sa fie efectiva, comunicarea trebuie sa aiba reversibilitate, feed-back. Elementul dinamic al comunicarii este informatia care compune mesajele (semnale vehiculate pe canale) potrivit unui cod.

Exista mai multe modele comunicationale, ca , de pilda: modelul informational-entropic (Wiener), negentropic (Shanon), cibernetic (Liess), lingvistic (Jakobson) etc..

Pentru a intelege mecanismul comunicational sa incercam o esentializare si particularizare a functiilor comunicarii ( dupa Jakobson):

- Expresiva (axata pe emitator) intrebarea CINE

- Referentiala ( axata pe referent) intrebarea UNDE

- Poetica (axata pe mesaj) intrebarea CE

- Fatica (axata pe canal ) intrebarea CAND

- Metalingvistica (axata pe cod) CUM

- Conativa (axata pe receptor) intrebarea CUI

Extinse la comunicarea de masa, aceste functii sunt: informativa, persuasiva (motivationala), educativa, de socializare si de loisir (divertisment). Indiferent ce functie indeplineste procesul comunicational trebuie sa respecte trei cerinte: ut probet (sa probeze), ut delectat (sa incante) si ut flectat (sa emotioneze). In Anexa 7 sunt prezentate cateva capcane aproape ludice si aparent rebusistice ale deturnarilor de sens lingvistic, definiri de termeni care trimit pe piste comunicationale (comprehensive, desigur) false.

O repede ochire, cum spune poetul, asupra fenomenului comunicationale ne ajuta sa distingem cateva etape ale evolutiei comunicarii astfel: pictograme, hieroglife, iconuri; etapa tiparului (ziar, carte, afis); a imaginii (foto, film, banner, CD-ROM); etapa tele ( - vizor, - graf, - fon, - fax); etapa radio si etapa p.c. (multimedia, internet etc.)

Sunt cunoscute cateva asa-zise axiome ale comunicarii:

- este inevitabila ( Scoala de la Palo Alto)

- este ireversibila (verba volant)

- este biunivoca (feed-back)

- este biplana (continut - ce, relatie - cum)

- este ierarhica (pe verticala sau/si pe orizontala)

- este simetrica (accesibila din orice loc)

- este complementara (se mai comunica si altceva, importanta este alegerea)

- este adaptabila (dinamismul circumstantial determina miscarea mesajelor)

Pentru a realiza o comunicare optima este necesar sa se respecte unele cerinte obligatorii, intre care: consistenta mesajelor, expresivitatea comunicarii, inteligibilitatea, evitarea perturbatiilor( bruiaje, blocaje, distorsiuni.

Un manager avizat va trebui sa cunoasca aceste cerinte ca si ratiunile comunicarii in grup, intre care se numara: sporirea uniformitatii informationale, modificarea ordinii ierarhice si exprimarea emotiilor, stiut fiind ca retelele comunicarii grupale pot fi : primara, autoritara, liniara ( in lant), in furca, in roata (circulara)

Comunicarea militara are cateva caracteristici legate de: limbaj (regulamentar), specific ( e.g. am onoarea, ordonati, am inteles), simboluri (salutul, onorul, descoperirea, medaliile) si confidentialitate (secret, restrictii, compartimentare a muncii).

B. Paradigme managerial-comunicationale si atitudinal-optionale

Traiul intr-un grup social determina un firesc proces de cunoastere. Aceasta este de sine si a celorlalti. Perceptia individului in colectivitate este trinitara: obiecte, semeni, sine.

Psihosociologia opereaza cu conceptul cunoasterii de sine, a formarii imaginii despre eu in raport cu ceilalti actori sociali, a crearii impresiilor, aprecierilor, reprezentarilor despre sine si ceilalti aflati in raporturi intra si interpersonale. Asadar, perceptia sociala este o reflectare a relatiilor, a normelor si coeziunii grupale, a proceselor psihosociale din colectivitate.

Perceptia de sine este diferita de perceptia fata de ceilalti, aceasta din urma avand specifice: relatiile, statusul, rolurile, comunicarea, comportamentul etc. Semenii sunt perceputi ca adevarate "centre de actiune", generatoare de atitudini,actiuni/inactiuni/reactiuni, cu scopuri, sentimente, intentii, aspiratii, motivatii. De aceea vorbim de o perceptie reala si alta prezumtiva, ca si de o perceptie inedita si una augmentativa.

Bineinteles ca perceptia inedita este una prezumtiva, incompleta, chiar falsa, in timp ce a doua categorie (care presupune indici de ordin psihosocial atitudinal-comportamentali-evolutivi) este una elaborata, clasificatoare in sensul categoriilor generalizatoare (J. Stoetzel ) cultural-semnificative constientizam statusul si rolul subiectilor.

Asadar, ierarhizarea perceptiei reale se face dupa criterii, intentii, asteptari, valori, date generale (tanar, cult, harnic) sau particulare (ofiter de informatii in organizatii militare, politist la politia rutiera, sef de misiune de pace-keeping in afara granitelor) si aceasta are cel putin trei paliere: cognitiv, afectiv, si atitudinal.

E drept ca indicatorii de calitate ai demersului de perceptie sunt influentati de factori obiectivi (context, norme interne, mediu) si subiectivi (motivatie, curiozitate, sensibilitate, IQ, talent, atentie), dar si de stereotipii (clisee) ale simtului comun, ce duc la etichetari.

Privind imaginea psiho-sociala de sine individuala, ea se realizeaza relativ simplu prin autoobservatie, autocunoastere, autoevaluare in: dinamica succeselor/esecurilor proprii, in comparatie cu altul considerat etalon (persoana/grup de referinta).

Referitor la imaginea (psihosociala) de sine grupala, aceasta se realizeaza mai greu, mai complex, ca-ntr-o focalizare de oglinzi, in care avem de-a face cu o meta-perceptie. Trebuie facuta o diferentiere, fie si de sens, intre imaginea de sine (proprie).

Si in perceptia de altul, individul are elemente ajutatoare precum: informatiile, tiparele de clasificare (grilele de categorii), empatia sau psihologia parteneriala (capacitatea subiectului de a sesiza atitudini, sentimente, semnificatii si a reactiona, prin conduita, la acestea), simtul comun (observatia si concluziile directe), comunicarea/perceptia afectiva (de la voce si gestica la mimica si pozitionare). Potrivit lui P.R.Timm, tot ceea ce se petrece intr-o organizatie are efect comunicational potential si generalizat. De aceea astazi se considera ca abilitatile comunicationale reprezinta conditia sine-qua-non pentru promovare. Abilitati care nu presupun neaparat sa stii sa spui, ci sa stii ce si cum sa spui pentru a te face inteles si, desigur, crezut, acceptat, urmat.

In crearea imaginii de sine se foloseste o categorie obligatorie - prezumtia de reciprocitate - stiut fiind ca oamenii tind sa faca o buna impresie celorlalti. (ex. profesorul la curs, studentii la seminar). Cateva capcane (caracteristici) in acest sens ar fi: conformismul, etalarea aptitudinilor, mimarea (modestiei), asocierea (imprumut de glorie, coautoratul), manipularea (scuzelor, consecintelor) sau eschiva avocateasca.

Deci, in reprezentarea psihosociala in mediul de tip militar un rol important joaca atat elementele lingvistice, emotionale, de habitat si postura, vestimentare si accesorii (adica asa-zisul cod al persoanei), cat si perceptia interpersonala, decodificarea mesajelor, perceperea individului (critica ori necritica, aceasta din urma ducand la asa-zisa "molipsire psihica" ori "hipertrofiere functionala" exprimata in negativism prin scepticism, foarte daunatoare in colective militare!)

In perceptia psihosociala actioneaza factori facilizatori/distorsonanti:

fenomenul "cristalizarii" sau "Stendhal" care evidentiaza doua faze antitetice de natura sentimentala: pretuirea, admiratia/indoiala, temerea;

- centrarea pe sine sau prezumtia de similitudine (judecarea altora in raport cu tine);

- efectul de "halo" pozitiv/negativ (extinderea judecatilor in functie de cea pregnanta, "prejudecata", care s-a impus);

- efectul indulgentei sau al generozitatii (se combate prin tehnica "alegerii fortate").

Reprezentarea psihosociala (modalitatile redarii, in imagini intuitive si in termenii interactiunii psihosociale individuale, a unor procese, evenimente, fapte reale sau inchipuite) este un proces de reproducere mintala a socialului, o imagine pe care ne-o facem despre un eveniment real, influentata

- de factori:

- varietatea si dispersia informatiilor;

- focalizarea diferita asupra obiectivelor;

- prezenta unei presiuni de influente;

- existenta interactiunilor conflictuale:

- de caracteristici:

- raportarea la o circumstanta;

- structurarea psihosociala mintala;

- caracterul colectiv;

- caracterul simbolic (figurativ);

de functii:

- definirea grupului de apartenenta;

- dirijarea/reglarea comportamentelor;

- crearea ambiantei sociale;

- proiectarea actiunilor comune;

- rectificarea comportamentelor socio-militare;

. proiectarea universului social al subiectului spre obiect;

- impregnarea cu afectivitate;

- raspandirea ideilor, mesajelor, stihurilor prin: difuzare, propagare, propaganda.

Eficientizarea comunicarii manageriale este un proces elaborat si constant care se refera in principal la: , empatie, congruenta, ascultare activa, feedd-back oportun. La polul opus, ineficienta se poate datora unor aspecte precum: lipsa planningului, preupuneri nejustificate anexate mesajului("betia de cuvinte"), distorsiunea semantica (v. Anexa 7!), mesaje exprimate deficitar sau cu pierderi, ascultare deficitara si evaluare prematura, lipsa de incredere si incordarea, inadaptabilitatea subiectilor in factorul timp repartizat.

Valori atitudinal-comportamentale militare

Atitudinea e concept pivotal al psihosociologiei. A fost definita de multi:

"o tendinta pro sau contra fata de un element de mediu care devine astfel o valoare pozitiva sau negativa". (E.E.Bogardus)"o stare mintala si nervoasa cristalizata pe baza experientei, care exercita pe influenta directionala sau dinamica asupra raspunsurilor individului, fata de toate obiectele cu care el este in relatie" (G.W.Allport)"predispozitie mintala dobandita, mai mult sau mai putin durabila de a reactiona intr-un mod caracteristic (obisnuit favorabil sau nefavorabil) fata de persoane, obiecte, situatii, idei sau idealuri cu care individul vine in contact" (A.Rosca).

Atitudinea este o modalitate de raportare a individului (grupului) la anumite laturi ale vietii sociale, un raport cu relatiile, o predispozitie psihica, o articulatie valorizatoare (formeaza sisteme de valori) si complexa.

Componente:

- afective (emotii, preferinte, trairi);

- cognitive (perceptii, conceptualizari, experiente, contagiuni);

- comportamentale (consecinte afectiv/cognitive) care pot fi atitudinale - exprimarea verbala a atitudinii (Allport) "starea mentala/neutrala" si derivate din atitudine.

Atitudinile (conduite ce au un lant cauzal) influenteaza: perceptia, gandirea, imaginatia si vointa (apud V.Pavelcu) si au cel putin patru functii:

- de adaptare (nevoia de recompensa, antiblocante pentru initiativa);

- de aparare a sinelui (autoprotectie, orientare, evaluare);

- de expresivitate personala (afirmarea identitatii);

- cognitiva (cautarea semnificatiilor);

Caile formarii atitudinilor (prin procese de confirmare, identificare si interiorizare) vizeaza trei paliere, din care transpare rolul familiei, anturajului, cazarmii, grupului, scolii, colectivului, societatii: contactul direct; interactiunea; experienta sociala.

Proprietatile fundamentale ale atitudinilor:

- directia (orientarea) ce poate fi favorabil/nefavorabila, pozitiv/negativa, corecta/gresita;

- gradul (intensitatea) care exprima nuantele influentate de "caracteristicile obiectului" ( T. M. Newcomb);

- dimensionalitatea ( numar si varietate a elementelor si proprietatilor)

- suprafata (intinderea) comprehensibila

- centralitatea psihologica (circumstanta de loc)

- caracterul social.

Atitudinea e in stransa relatie cu opinia si convingerea, reprezentand o anumita doza de prejudecata (partinire).

Valoarea este corespondentul obiectiv al atitudinii, aprecierea unui subiect fata de un obiect social. Valorile se identifica cu normele fundamentale ale societatii. Valoarea e o relatie sociala, consensuala, ale carui caracteristici sunt:

- generalitatea si centralitatea (in universul spiritual-simbolic al societatii sau personalitatii).

- standardele (criterii evolutive ale actiunilor).

- vectorii motivationali.

- caracterul constient (deliberat)

Clasificarea valorilor:

- valori bunuri/valori idealuri

- valori ale lucrurilor/valori ale persoanelor

- valori fundamentale/valori derivate

- valori filosofice, politice, morale etc.

Valorile interactioneaza cu:

- normele sociale ( morale, reguli, prescriptii, directive, prevederi, legitati de comportament) si se transforma in interdictii, recomandari, obligatii.

Norma reglementeaza dar nu are semnificatie ca valoare ( E.g. Salutul e o norma, dar nu o valoare. Salutul la intonarea Imnului National este o valoare)

- idealurile (superioare valorilor, dar indefinibile, aspiratiile spre perfectiune).

- interesele.

- nevoile (trebuintele).

- trasaturile de personalitate.

Raportul atitudine/valoare este dat de faptul ca putem vorbi de atitudine fata de valori, adica avem pozitii, reactii vizavi de obiectul atitudinii (valoarea), de fapt ca daca atitudinea se refera la un complex de convingeri, valoarea se refera la una singura, ca si de faptul ca valorile sunt mai putine fata de atitudinile valorizatoare, valorile ocupand un loc mai central in structura personalitatii carora le defineste profilul axiologic .

Raportul atitudine/comportament este dat de rezultatul interferentei gandire-rostire-actiune umana, adica intre atitudine-opinie-comportament.

Factorii care determina taria raportului sunt:

- convergenta atitudine-comportament ( atitudinea e forta motivationala, cauza pentru efectivitatea actionala, efectul).

- divergenta atitudine-comportament (determinata de interactionarile de personalitate, instrumentele metabolice, dizabilitatile sociale, factorul timp etc. )

- factorii de personalitate( accesibilitatea atitudinii, specificitatea atitudinala, nivelul de activism,obisnuintele, cerintele situationale, prezenta celorlalti, constrangerile lipsei de alternativa).

In mediile ierarhice actioneaza sistemul influentelor si manipularii care determina schimbarea de atitudine, opinie, comportament. Influentele pot fi spontane, difuze, specifice, intentionate.

Intentionalitatea schimba caracterul influentelor in persuasiune, iar factorii persuasiunii sunt:

-caracteristicile sursei comunicatorului (credibilitatea , continutul si forma mesajului, receptorul si specificul sau, similaritatea sursa/receptor)

- rezistenta la schimbare (expunerea selectiva, deprecierea sensibilitatii sursei, distorsionarea mesajului,respingerea unanima a comunicarii, contraargumentarea, prevenirea si intampinarea argumentelor).

De aici, rolul foarte important al educatiei in crearea convingerilor si comportamentelor cognitiv-persuasive..

Concluzii:

- Realitatea sociala este ansamblu de fapte, procese psihosociale.

- Relatiile interpersonale ocupa rol central in structura personalitatii, existand raporturi de interdependenta reciproca.

- Exista comunicare permanenta.

- Comunicarea umana este specifica ori personala si de masa (formala, informala) cu mesaje, stiri, zvonuri, simboluri, precum si interpersonala verbala sau nonverbala.

- Exista o perceptie de sine si de grup (interpersonala) ) care poate sa se manifeste intr-un "stereotip social" in functie de factori facilizatori si distorsionanti, reprezentarile sociale avand functii de difuzare, propagare si propaganda;

- Mecanismul atitudinal are trei componente (afectiva, cognitiva si comportamentala), functioneaza in raport cu unele proprietati si are etape (atitudine, opinie, convingere), atitudinea fiind interpretul valorilor.

- Raporturile atitudine/valoare si atitudine/comportament presupun existenta unor factori care pun in valoare mecanismul existentei, inclusiv al schimbarii de atitudine si al influentelor, persuasiunii si educarii comportamentale.

C. Chestionar recapitulativ

- Caracterizati perceptia de sine.

- Care sunt factorii perceptiei psihosociale?

- Enumerati functiile reprezentarii psihosociale.

- Definiti atitudinea. Care-s componentele sale?

- Enumerati proprietatile fundamentale ale atitudinii.

- Care-s etapele sistemului atitudini, opinii, convingeri?

- Detaliati conceptul de valoare.

- Care sunt factorii persuasiunii?

D. Acumulari gnomice:

"Telefonul este drumul cel mai scurt dintre doua urechi". (Eduard Jurist)

"Comunic, deci exist!". (Deviza SNSPA)

"Oamenii se urasc pentru ca se tem unii de altii; se tem pentru ca nu se cunosc; nu se cunosc pentru ca nu comunica". (M.L.King)

"O vorba este apreciata daca este insotita de o fapta pe masura ei". (Horatiu)

"Nu spuneti putin in cuvinte multe, ci spuneti mult in cuvinte putine". (Pytagora)

"Vorba este imaginea sufletului". (Syrus)

"Toti simtim nevoia de cineva, unii mai deslusit, altii mai vag". (G.Ibraileanu)

"Spuneti ceea ce vor sa auda!" (V.I.Lenin)

"Primeste critica oricui, dar rezerva-ti hotararea". (W.Shakespeare)

"Suntem obisnuiti ca oamenii sa-si bata joc de ceea ce nu inteleg si sa maraie la ceea ce-i bun si frumos, care adesea le e nesuferit" (V.Goethe)

"Daca nu cutezi sa spui ceea ce gandesti, sfarsesti prin a nu gandi cea ce spui". (Zenon).

"Discuta ca si cand ai incerca sa te asiguri pe tine, inca o data, ca ai dreptate". (N.Iorga)

"Contrazicerea sa nu trezeasca mania, ci atentia noastra." (La Rochefoucauld)

"In vremuri tulburi opinia publica e prinsa lesne in exagerari." (O.Goga)

"Educatia este prima mare nevoie a unui popor." (P.Poenaru)

"Tirania opiniei publice, si inca ce tiranie!" (Stendhal)

"Decat sa-ti para rau c-ai spus ceva, mai bine sa regreti ca ai tacut."( Anonim)

"Asculta, vezi si taci!" (Gracian)

"Glasul tacerii il aud doar inteleptii. Ssst!" (N.Rotaru)

E. Selectie bibliografica

- Cuilenburg, J.J.van, Stiinta comunicarii, Ed.Humanitas, Bucuresti, 2000.

- Roth, A., Individ si societate, Ed. Politica, Bucuresti, 1986.

- Dragan, I., Paradigme ale comunicarii de masa, Ed.Sansa, Bucuresti, 1996.

- Rotaru, N , Comunicarea in organizatii militare,Ed. Trtonic, Bucuresti, 2005

- Rotaru, N., Criza si dialog, Ed. RAO, Bucuresti, 2003.

- David, E., Sociologie, Ed. A.T.U., Sibiu, 2000.

- Popescu, Cr. Fl., Dictionar explicativ de jurnalism, relatii publice si publicitate, Ed.Tritonic, Bucuresti, 2000.

- Ungureanu, I., Paradigmele cunoasterii societatii, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1990.

- Ralea, M., Herseni, Tr., Introducere in psihologia sociala, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1966.

- Schiopu, U., Dictionar de psihologie, Ed. Babel, Bucuresti, 1997.

- Golu, P., Psihologie sociala, E.D.P., Bucuresti, 1974.

- Dinu, M., Comunicarea, Ed.Stiintifica, Bucuresti, 1997.

- Mitrofan, N, Cunoasterea de sine si a celorlalti, Ed.Stiinta & Tehnica, Bucuresti, 1997.

- Neculau, A, Psihologie sociala, Ed.Polirom, Iasi, 1996.

- Neculau, A, Reprezentari sociale, Ed. Stiinta & Tehnica, Bucuresti, 1995.

- Radu, I., Psihologie sociala, Ed. EXE, Cluj-Napoca, 1994.

- Sandina, I, Psihologie sociala, Ed.. A.T.U., Sibiiu, 1999.

- Zamfir, C.& Vlasceanu, L., Dictionar de sociologie, Ed. Babel, Bucuresti, 1998.