EVALUAREA ACTIVELOR NECORPORALE

Evaluarea activelor Necorporale

Definitia activelor necorporale pune accentul pe lipsa unei substante fizice, in comparatie cu activele corporale si pe capacitatea acestora de a genera beneficii economice viitoare pentru proprietarii lor. Lipsa unei forme fizice nu trebuie inteleasa in sensul ca un activ necorporal nu ar avea un suport material, deoarece existenta activului necorporal poate fi confirmata numai printr-o forma materiala de suport, ca de exemplu: compact-disc (in cazul unui software), documente legale (in cazul licentelor marcilor si brevetelor de inventie), contracte, autorizatii si licente de utilizare, documentatii tehnice sau pelicule.

In IAS 38 - Imobilizari necorporale, paragraful 8, este prezentata urmatoarea definitie:

"O imobilizare necorporala este o imobilizare identificabila nemonetara fara substanta fizica".

Prin criteriul de identificabilitate, din definitia contabila de mai sus, se intelege:

(a) proprietatea activului necorporal de a putea fi separat de celelalte active si de a fi vandut, transferat, inchiriat sau schimbat, fie in mod individual, fie impreuna cu un contract, un activ sau cu o datorie corespondenta;

(b) ca activul necorporal provine din drepturi contractuale sau de alta natura legala, indiferent daca acele drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi si obligatii.

Recunoasterea in situatiile financiare a unui activ necorporal se face numai daca entitatea proprietara demonstreaza:

existenta unor beneficii economice viitoare, generabile de activul necorporal, care sa revina entitatii, in virtutea unui control suficient asupra acestora;

costul activului poate fi evaluat in mod credibil.

Clasificarea activelor necorporale identificabile se face in functie de mai multe criterii, respectiv dupa caracteristicile domeniului in care se manifesta, dupa natura si utilizarea similare in activitatea intreprinderii, dupa durata de viata utila a activelor necorporale.

In GN 4, activele necorporale sunt impartite in patru categorii, respectiv ca derivand din:

Drepturi. In aceasta categorie se includ:

contract de inchiriere;

contracte de distributie;

contracte de munca;

conventii;

acorduri de finantare;

contracte de aprovizionare;

licente/autorizatii/permise;

certificate/atestari;

contracte de fransize.

Relatii. In aceasta categorie se includ:

forta de munca instruita;

relatii cu clientii si distribuitorii.

Active necorporale grupate (fond comercial generat intern sau goodwill), si

Proprietatea intelectuala. In aceasta categorie se includ:

brevete de inventii;

drepturi de autor;

marci comerciale;

tehnologia utilizata (formule, retete, specificatii tehnice, baze de date, secrete comerciale, know-how, rezultate ale testarilor, studii, documentatii, strategii de marketing, programe de instruire, liste cu clienti);

proiecte de C-D aflate in desfasurare (nefinalizate).

Cea mai detaliata clasificare a activelor necorporale identificabile este cea continuta in IFRS 3 - Combinari de intreprinderi (a se vedea Anexa 1).

Evaluatorul de active necorporale trebuie sa posede cunostinte temeinice, dobandite atat la cursurile de formare profesionala - ca expert evaluator de intreprinderi, cat si la seminarile de instruire continua, precum si experienta in evaluarea activelor necorporale separate.

Factorii care trebuie luati in considerare, in procesul de evaluare a activelor necorporale, se refera la toate informatiile relevante necesare realizarii unei evaluari fundamentate si deci, credibila. Aceste informatii se refera, in principal, la:

Sfera drepturilor de proprietate evaluate, adica situatia juridica a activului necorporal respectiv, dovedita prin inscrisuri legale cum sunt documente stipulate prin legislatie (pentru activele necorporale incluse in proprietatea intelectuala) sau prin contracte;

Durata de viata economica ramasa, adica perioada in care se asteapta ca activele necorporale sa mai genereze un beneficiu pentru proprietarul lor. Un exemplu este programul pentru calculator, care poate avea o durata de viata economica ramasa de un an, inainte de a fi necesara inlocuirea sa cu o versiune actualizata. Durata de viata economica ramasa a unui activ necorporal poate sa fie mult diferita de durata de viata legala ramasa a acestuia, care este perioada in care activele necorporale mai sunt protejate prin lege. Determinarea celor doua forme ale duratei de viata ramasa are o deosebita importanta in aplicarea metodelor de evaluare inscrise in abordarea prin venit, deoarece tehnica capitalizarii/actualizarii profitului net sau cash flow-ului net alocat sau generat de activul necorporal va lua in considerare aceste durate/perioade viitoare limitate;

Capacitatea activului necorporal de a genera o forma de beneficii economice (profit suplimentar, economie de cheltuieli, scutire de la plata unei redevente ipotetice, obtinerea unei redevente printr-un contract de licenta sau franciza, etc.) trebuie sa fie dovedita cu o serie de informatii si documente, referitoare la rezultatele trecute, la intentia clara si existenta resurselor pentru aplicarea activului necorporal, la riscurile de neobtinere a beneficiilor previzionate. Unele active necorporale genereaza cash flow/profit care poate fi alocat integral acestora, iar in cazul altor active necorporale, cash flow-ul/profitul total, generat de ansamblul activelor unei entitati, trebuie sa fie alocat pe toate activele, inclusiv pe cele necorporale (deci ca venit rezidual);

Natura si istoricul unui activ necorporal este importanta numai pentru cele care s-au aplicat la scara acelorasi procese de fabricatie/ utilizare. Istoricul se refera, in principal, la produsele sau serviciile generate prin contributia activului necorporal, la cheltuielile de mentinere a functionalitatii activului necorporal sau de promovare a acestuia, la valorificarea anterioara a drepturilor patrimoniale aferente, etc.;

Perspectiva economica a tarii si a domeniului specific de aplicare a activului necorporal, supus evaluarii, se refera la dinamica activitatii economice, la intensitatea concurentei viitoare, reflectata prin evolutia previzionata a preturilor din acel domeniu sau prin ritmul de innoire tehnologica;

Fondul comercial, privit ca un ,,pot' de active necorporale neseparabile, are aceeasi semnificatie cu cea din IFRS, adica ca marime reziduala, calculandu-se numai dupa ce a fost determinata valoarea de piata a celorlalte active separate, detinute de o entitate, atat corporale, cat si necorporale;

Tranzactiile anterioare cu drepturi patrimoniale aferente unui activ necorporal se pot referi, de exemplu, la rata redeventei practicate;

Alte informatii de piata se refera la indicatori cum ar fi: rata redeventei practicata pentru active necorporale similare, rata rentabilitatii ceruta de investitorii in diferite categorii de active necorporale si corporale, marimea unor multipli de evaluare ai venitului sau cifrei de afaceri;

Preturile de tranzactionare ale activelor necorporale similare si deci comparabile. In general, neexistand o piata activa pentru activele necorporale de natura proprietatii intelectuale, selectarea unor comparabile este dificila, iar daca aceasta este posibila, vor fi necesare corectii ale preturilor de tranzactionare pentru a se asigura un grad de comparabilitate care sa sustina o opinie credibila asupra valorii.

Abordari in evaluarea activelor necorporale

Ca si in cazul evaluarii activelor corporale si in evaluarea activelor necorporale separate se pot aplica metodele inscrise in cele trei abordari clasice ale valorii:

(a)   abordarea prin piata (comparatia vanzarilor);

(b)  abordarea prin venit;

(c)   abordarea prin cost.

Dar pentru evaluarea activelor necorporale, abordarile, metodele si procedurile de evaluare au o serie de particularitati, in ceea ce priveste denumirea, formulele de calcul, originalitatea lor.

(a) Abordarea prin piata (comparatia vanzarilor)

Abordarea prin piata consta in determinarea valorii de piata a unui activ necorporal prin referinta:

(a)   fie la preturile de tranzactionare ale activelor necorporale identice sau similare, de pe o piata activa; fie

(b)  prin "multipli de evaluare" implicati in preturile de tranzactionare pe piata ale unor active necorporale identice sau similare, de pe o piata inactiva.

Un multiplu de evaluare este un coeficient multiplicator, care se calculeaza prin impartirea pretului de tranzactionare a unui activ necorporal la un indicator financiar, ca de exemplu:

cifra de afaceri generata de activul necorporal;

profitul net generat de un activ necorporal, dupa deducerea unor cheltuieli aferente utilizarii acestuia;

profitul brut curent (EBIT) sau profitul brut din exploatare inainte de deducerea amortizarii (EBITDA).

Toti indicatorii financiari de mai sus pot fi cei din anul curent, trecut sau din anul viitor.

Pentru a determina valoarea de piata a activului necorporal, multiplul de evaluare se va aplica la indicatorul financiar al activului necorporal supus evaluarii.

Piata pe care se tranzactioneaza AN poate fi:

o piata activa extrem de restransa, in IAS 38 fiind citate licentele de pescuit si licentele pentru taximetrie.

o piata inactiva, pe care se tranzactioneaza active necorporale similare cu cele supuse evaluarii, caz in care sunt necesare ajustari fie ale preturilor de tranzactionare, fie ale multiplilor utilizati, pentru a reflecta diferentele dintre caracteristicile esentiale ale activelor necorporale similare care se tranzactioneaza. Caracteristicile in functie de care se pot face ajustari ale preturilor de tranzactionare sau multiplilor de evaluare sunt:

pozitia de piata (puternica, medie sau slaba);

aria geografica de acoperire (de obicei continente sau regiuni geografice in care comportamentele consumatorilor sunt similare);

functionalitatea;

motivatiile specifice ale cumparatorului (valoarea sinergiei) si vanzatorului (vanzare fortata);

modificarea preturilor intre datele efectuarii tranzactiilor activelor necorporale similare si data evaluarii activului necorporal supus evaluarii.

Cele doua surse de informatii uzuale, utilizate in abordarea prin comparatia de piata, sunt:

pietele, in cadrul carora se comercializeaza interesele asupra activelor necorporale similare; precum si

tranzactiile anterioare, in care a fost implicat dreptul de proprietate asupra activelor necorporale in cauza.

Abordarea prin piata presupune desfasurarea unei analize riguroase si complexe, care necesita:

obtinerea unor informatii despre vanzarea sau oferta de vanzare a unor active necorporale similare, care se refera la:

tipul de activ necorporal;

domeniul de utilizare al activului necorporal;

data vanzarii sau a ofertelor de vanzare;

conditiile de vanzare a activelor necorporale similare.

efectuarea unei comparatii intre caracteristicile tranzactiilor cu activele necorporale, selectate drept comparabile si corectarea preturilor de tranzactie sau de oferta ale acestora, pentru a reflecta diferentele fata de caracteristicile activului necorporal evaluat;

stabilirea unei valori finale, prin reconcilierea valorilor obtinute in urma comparatiilor, prin selectarea unei valori punctuale (si nu a unui interval de valori), in functie de gradul de credibilitate al informatiilor de piata si de mentenabilitatea viitoare a conditiilor de piata, existente la data evaluarii.

Sfera comparatiei intre caracteristicile activelor necorporale, selectate ca referinta si cele ale activului supus evaluarii, se refera la urmatoarele aspecte:

sfera drepturilor legale transmise (respectiv contract de cesiune, de licenta exclusiva sau neexclusiva);

existenta unor clauze speciale de finantare a cumpararii, a unor relatii privilegiate intre vanzator si cumparator, daca tranzactia a fost efectuata intre doua parti independente (deci tranzactie nepartinitoare);

domeniul sau domeniile in care activul necorporal tranzactionat a fost utilizat, ca si cele in care s-a extins utilizarea acestuia;

caracteristicile fizice, functionale si economice ale activului necorporal de referinta;

alte active necorporale care au fost vandute ca "pachet" cu activul necorporal tranzactionat.

Din pacate, informatiile de piata despre pretul de vanzare sau pretul cerut pentru active necorporale similare/comparabile sunt sarace, indeosebi din cauza confidentialitatii asupra clauzelor tranzactiilor; de aceea, aceasta abordare trebuie utilizata cu prudenta si sa fie insotita de evaluari efectuate prin celelalte doua abordari. Totusi, atunci cand exista informatii de piata relevante, aceasta abordare este cea mai buna cale de estimare a valorii activelor necorporale. In practica de evaluare aceasta procedura a ratelor/multiplilor de evaluare se foloseste pentru evaluarea marcilor de produse

Ca o concluzie asupra aplicabilitatii acestei abordari in evaluarea activelor necorporale, IAS 38 - Active necorporale precizeaza ca majoritatea acestora se tranzactioneaza pe o piata inactiva, avand un caracter de unicat, indeosebi activele necorporale de natura proprietatii intelectuale. Din aceasta cauza nu este permisa reevaluarea activelor necorporale care nu se tranzactioneaza pe o piata activa.

(b) Abordarea prin venit

Abordarea prin venit consta in evaluarea unui activ necorporal prin convertirea in valoare a unei forme de venit generat direct de acesta sau alocat numai acestuia.

Fluxul de venit atribuibil unui activ necorporal poate sa provina din mai multe surse, situate in toate zonele de activitate ale intreprinderii proprietare sau celei care controleaza activul necorporal supus evaluarii.

Prima sursa se refera la cresterea volumului vanzarilor si la efecte colaterale acestora, prin care se realizeaza:

diminuarea cheltuielilor fixe unitare (economii de scara), ca urmare a cresterii volumului productiei;

obtinerea unui pret de vanzare superior fata de concurenti (price premium);

dobandirea unei pozitii de lider sau chiar de monopol pe piata unui produs;

introducerea de noi produse pe piata;

intrarea pe noi piete;

fidelizarea clientilor.

A doua sursa se refera la diminuarea directa a unor cheltuieli variabile unitare, ca de exemplu:

materii prime si materiale;

manopera;

recrutare si formare a personalului;

publicitate si reclama;

stocare;

eliminarea sau reducerea rebuturilor si deseurilor;

proiectare;

procesare a datelor, etc.

Cele trei metode uzuale, incluse in abordarea prin venit, care deci se bazeaza fie pe tehnica capitalizarii, fie pe cea a actualizarii unor forme de venit care sunt generate de sau alocate activelor necorporale, sunt:

a.      Metoda economiei de redeventa (engl. relief-from-royalty method, royalty savings method);

b.     Metoda capitalizarii/ actualizarii profitului economic (supraprofit) generat de activul necorporal (engl. premium profits or incremental income method); si

c.     Metoda actualizarii cash-flow-ului alocat activului necorporal (engl. multi-period excess earnings method).

a. Baza metodologica a metodei economiei de redeventa consta in ipoteza ca in lipsa proprietatii asupra activului necorporal in cauza (de obicei un brevet de inventie sau o marca), proprietarul acestuia ar fi nevoit sa il procure printr-un contract de licenta sau franciza, pentru care ar trebui sa plateasca o redeventa, calculata uzual ca o cota procentuala din cifra de afaceri. Aceasta economie de redeventa (neta) ipotetica (de piata) este transformata in valoare fie prin tehnica actualizarii, fie prin cea a capitalizarii.

Aplicarea acestei metode se face in 5 etape:

(a)   estimarea duratei de viata economica ramasa a activului necorporal;

(b)  previziunea cifrei de afaceri realizabile pe baza utilizarii activului necorporal;

(c)   determinarea ratei redeventei adecvate (de piata);

(d)  determinarea ratei de actualizare specifice activului necorporal supus evaluarii;

(e)   calcularea valorii actualizate a economiei de redeventa neta;

Cele trei probleme metodologice principale ale aplicarii acestei metode de evaluare sunt:

In mod uzual economia de redeventa care se actualizeaza este cea rezultata dupa deducerea impozitului pe aceasta economie; deci este vorba de actualizarea economiei de redeventa neta;

Rata redeventei selectata are ca punct de plecare fie:

ratele de redeventa practicate in contractele anterioare de franciza sau licenta, care au avut ca obiect activul necorporal supus evaluarii; fie

ratele de redeventa practicate pe piata pentru activele necorporale similare sau identice.

Dupa ce au fost selectate aceste puncte de referinta, pentru determinarea ratei redeventei adecvate pot fi necesare ajustari ale ratelor de redeventa comparabile selectate pentru a reflecta diferentele dintre caracteristicile esentiale ale activelor similare care sunt subiectul fransizelor/ licentelor.

Rata maxima a redeventei este cea care permite francizatului/ licentiatului sa obtina un profit rezonabil ca recompensa pentru capitalul investit si pentru managementul afacerii in care este utilizat activul necorporal in cauza; de aceea, nivelul ratei redeventei retinut pentru calcule va trebui sa fie verificat, in final, cu rata rentabilitatii realizabile de francizat/licentiat, pentru a se testa suportabilitatea ratei de redeventa selectata.

Metoda economiei de redeventa este metoda primara utilizata pentru evaluarea marcilor de produse, brevetelor de inventie, fransizelor/ licentelor si documentatiilor tehnologice. Gradul de credibilitate a metodei este ridicat deoarece se bazeaza pe rate de redeventa practicate pe piata pentru active necorporale similare.

b. Baza metodologica a metodei profitului/ cash flow-ului suplimentar (supraprofitului sau profitului economic) consta in estimarea si actualizarea/capitalizarea profitului sau cash flow-ului suplimentar (premium profit) pe care il pot obtine participantii pe piata, care utilizeaza un activ necorporal, fata de cele obtenabile in lipsa utilizarii acelui activ necorporal. Sursele clasice ale profitului sau cash flow-ului suplimentar sunt fie:

un excedent al pretului de vanzare (price premium); fie

diminuarea unor elemente de cheltuieli (variabile sau fixe-economii de scara); fie

o combinatie a celor doua surse de mai sus.

Determinarea profitului sau cash flow-ului suplimentar (premium profit) se poate face prin doua proceduri de comparare si implicit prin diferenta a doua astfel de fluxuri:

fie intre cel al entitatii care utilizeaza activul necorporal si o alta entitate similara care nu utilizeaza activul necorporal. Este cazul evaluarii unei marci de produs. Aplicarea acestei proceduri de comparatie este conditionata de credibilitatea cu care se poate face previzionarea profitului sau cash flow-ului realizabil de entitatea similara care nu utilizeaza activul necorporal; fie

intre cel al entitatii, in doua ipostaze: cu si fara utilizarea acelui activ necorporal. Este cazul evaluarii unui brevet de inventie si a unui acord de neconcurenta.

Prima procedura din cele doua de mai sus se aplica de obicei la evaluarea marcilor, care au ca efect vanzarea produselor sau serviciilor la preturi mai mari fata de concurentii care nu produc sub marca supusa evaluarii; a doua procedura se aplica in mod uzual la evaluarea brevetelor de inventie, care, in general, au ca efect diminuarea unor elemente de cheltuieli ale entitatii in care se aplica.

c. Baza metodologica a metodei profitului net/cash flow-ului net periodic excedentar consta in previziunea profitului net/cash-flow-ului net din exploatare al entitatii care utilizeaza activul necorporal supus evaluarii, din care se extrage profitul net/cash flow-ul net alocat asigurarii rentabilitatii cerute de investitiile in celelalte active, corporale si necorporale, care contribuie la generarea cash flow-ului net total al entitatii. Partea din profitul net/ cash flow-ul net ramasa este considerata a fi generata de activul necorporal evaluat, care este apoi actualizata cu o rata adecvata de actualizare.

Altfel spus, un activ necorporal care este evaluat prin aceasta metoda trebuie sa fie apt sa genereze un profit net/ cash flow net excedentar, fata de profitul net/ cash flow-ul net care trebuie sa asigure rata rentabilitatii cerute de investitiile in toate celelalte active utilizate pentru generarea profitului net/ cash flow-ului net total. Cu alte cuvinte este necesar procesul de alocare a profitului net/ cash flow-ului net total pe celelalte categorii de active ale entitatii, in functie de ratele rentabilitatii cerute, specifice fiecarei categorii de active utilizate, determinate in functie de valoarea de piata a acestora.

Cele 7 etape ale aplicarii acestei metode sunt:

(a)   previziunea profitului net/cash flow-ului net obtenabil de entitatea in care se utilizeaza activul necorporal in cauza;

(b)  identificarea tuturor categoriilor de active, corporale si necorporale, care contribuie la generarea profitului net/ cash flow-ului net total;

(c)   determinarea valorii de piata a categoriilor de active identificate, prin evaluarea lor separata;

(d)  stabilirea ratelor rentabilitatii cerute de investitiile in categoriile de active identificate;

(e)   determinarea profitului net/ cash-flow-ului net alocat fiecarei categorii de active identificate, pe baza indicatorilor financiari rezultati in cele doua etape precedente;

(f)   calcularea profitului net/ cash-flow-ului net rezidual care revine activului necorporal supus evaluarii;

(g)  determinarea ratei de actualizare specifica fluxului de venit generat de activul necorporal supus evaluarii si calcularea valorii acestuia prin tehnica actualizarii;

Metoda profitului net/ cash flow-ului net periodic excedentar se aplica pentru evaluarea proiectelor de C-D nefinalizate, tehnologiei nebrevetate, relatiilor cu clientii si licentelor.

Poate cea mai delicata problema cu care se confrunta un evaluator de active necorporale este cea a alocarii venitului total (etapa a), de mai sus), generat de combinarea tuturor activelor cu forta de munca, alocare care se face in functie de rata rentabilitatii ceruta de investitorii in toate categoriile de active - corporale si necorporale (etapa d), de mai sus).

Ratele de capitalizare si ratele de actualizare ale profitului net alocat activului necorporal sau generat direct de acesta sunt preluate de pe piata si trebuie sa fie coerente cu forma de venit viitor supusa actualizarii/capitalizarii. Astfel, daca rata de actualizare a fost determinata pe baza informatiilor de piata derivate din profitul net rezultat din vanzari/ contracte de licenta, principiul coerentei/ consecventei cere ca forma de venit prin care se determina valoarea activului necorporal in cauza sa fie tot profitul net alocat acestuia sau generat de acesta.

O alta coerenta obligatorie se refera la termenii nominali sau reali in care se poate exprima rata de actualizare. Astfel, daca previziunea fluxului de venit generat/ alocat unui activ necorporal se face in termeni nominali, acest flux se va actualiza cu o rata nominala de actualizare, iar daca previziunea fluxului de venit se face in termeni reali acesta se va actualiza cu o rata reala de actualizare.

In cazul in care rata de actualizare nu poate fi determinata pe baza informatiilor de piata, fundamentarea nivelului acesteia pentru cazul unui activ necorporal supus evaluarii (indeosebi pentru cel de natura proprietatii intelectuale) se poate rezuma fie la determinarea costului capitalului propriu, fie a costului mediu ponderat al capitalului intreprinderii in care se aplica respectivul activ necorporal.

Concluzii la abordarea prin venit

Anumite active necorporale pot fi evaluate numai prin metode inscrise in abordarea prin venit, ca de exemplu: contractele avantajoase de aprovizionare , inchiriere, asigurare, publicitate, de munca si acordurile de neconcurenta ;

Cateva reguli in aplicarea abordarii prin venit a evaluarii activelor necorporale sunt:

manifestarea prudentei in previzionarea veniturilor viitoare;

evitarea dublei inregistrari a fluxului de venit alocat unui activ necorporal; altfel spus, evaluatorul trebuie sa "separe" fluxul de venit alocat unui activ necorporal identificabil si sa nu il mai atribuie altui activ necorporal;

stabilirea cu atentie a duratei de previziune a fluxului de venit, in functie de durata de viata ramasa a activului necorporal (economica, legala, functionala);

adecvarea ratei de capitalizare si a celei de actualizare, atat cu forma venitului previzionat (in termeni reali sau in termeni nominali, cat si cu marimea riscurilor de nerealizare a veniturilor viitoare generate de activelor necorporale sau alocate acestora.

(c) Abordarea prin cost

Abordarea prin costul de inlocuire contine doua proceduri de determinare a acestuia:

fie costul achizitionarii de pe piata a unui activ necorporal identic sau similar;

fie costul curent necesar pentru crearea unui activ necorporal cu aceeasi capacitate de productie sau servicii si care sa exprime costurile de piata normale pentru un activ identic sau similar.

Abordarea prin costul de inlocuire poate duce la determinarea valorii de piata numai daca este sustinuta de rezultatul uneia din cele trei metode bazate pe venit. De exemplu, daca costul de inlocuire a unui program pentru calculator a fost determinat la 10.000 , verificarea rezonabilitatii acestei sume trebuie sa se faca prin aplicarea metodei actualizarii economiei de redeventa neta.

Dezavantajele abordarii prin cost sunt:

costul de inlocuire, determinat fara a fi luate in considerare nivelurile de piata, nu este o reflectare fidela a valorii de piata a activelor necorporale, deoarece nu incorporeaza esenta valorii acestora - beneficiile economice generabile sub diferite forme (profit net, cash-flow net, redevente, etc.);

determinarea costului de inlocuire a majoritatii activelor necorporale nu poate fi preluat de pe piata din cauza penuriei unor astfel de informatii.

Totusi, abordarea prin cost are relevanta cea mai mare (deci este metoda de evaluare principala) pentru evaluarea urmatoarelor active necorporale:

- forta de munca instruita;

- programe informatice de gestiune interna;

- reteaua de distributie;

Particularitatile metodelor de evaluare a activelor necorporale separate

Spre deosebire de aplicarea metodologiei de evaluare a unei intreprinderi, in cazul evaluarii activelor necorporale ale acesteia exista mai multe particularitati:

(1)  Daca la aplicarea metodei ANC, pentru evaluarea intreprinderii, se preiau din bilantul contabil valorile contabile ale activelor imobilizate corporale si a celor curente, pentru a fi transformate in valori de piata (sau juste), prin evaluarea lor separata, de catre experti evaluatori specializati (in evaluarea proprietatii imobiliare si in evaluarea de instalatii, masini si echipamente), o astfel de abordare este inadecvata in cazul activelor necorporale. Cauzele acestei neadecvari sunt:

multe active necorporale nu sunt inregistrate in bilantul contabil (cele generate intern, inclusiv fondul comercial);

evaluarea activelor necorporale, in scopul recunoasterii lor in situatiile financiare ale unei intreprinderi, este posibila numai in urma evaluarii celorlalte active si a datoriilor, pe de-o parte, precum si a evaluarii intreprinderii prin metoda actualizarii cash-flow-ului net disponibil pentru capitalul investit (DCF), pe de alta parte;

recunoasterea activelor necorporale neincluse in bilant, inclusiv a fondului comercial, este permisa numai in cazul achizitiei unei intreprinderi, conform prevederilor IAS 38 si IFRS 3.

(2)  Din cauza caracterului de originalitate (unicat) al multor active necorporale, nu exista o piata activa pentru acestea si deci, metoda comparatiei de piata nu poate fi aplicata. In plus, gradul de relevanta/credibilitate a rezultatelor metodelor inscrise in cele trei abordari ale valorii sunt diferite. Din aceasta particularitate rezulta trei concluzii:

uneori este adecvata utilizarea unei singure metode de evaluare, alteori a mai multora, in functie de credibilitatea informatiilor disponibile. Altfel spus, se va utiliza metoda sau combinatia de metode de evaluare care duce la cea mai credibila determinare a valorii juste (de piata);

informatiile de intrare pentru aplicarea metodelor de evaluare trebuie sa fie ipotezele si datele pe care participantii la piata le utilizeaza in estimarile valorii de piata;

selectarea si aplicarea metodelor de evaluare, ca si a informatiilor/ input-urilor importante pentru evaluare, impun aplicarea rationamentului profesional al evaluatorului.

Ordinea evaluarii activelor necorporale nu este aleatoare, ci in functie de credibilitatea informatiilor pe baza carora se stabilesc ipotezele necesare evaluarii. Astfel, de obicei, la inceput se evalueaza programele informatice de gestiune generate intern, contractele avantajoase, apoi brevetele de inventie utilizate in procesul de exploatare, forta de munca instruita, relatiile cu clientii, marcile de produse si servicii, acordul de neconcurenta, tehnologia existenta si, la final, proiectele de cercetare - dezvoltare nefinalizate.

Din aplicarea metodelor de evaluare cu relevanta primara si a celor cu relevanta secundara, rezulta valori diferite, de multe ori diferenta fiind substantiala. Stabilirea unei valori finale printr-o medie aritmetica intre doua valori diferite este totusi permisa, dar numai in cazul in care, din aplicarea aceleiasi metode de evaluare, rezulta doua niveluri ale valorii.

(6) Evaluarea activelor necorporale separate de fondul comercial este o activitate complexa, deoarece presupune evaluarea intreprinderii in ansamblul ei (prin abordarea prin venit), ca si a activelor corporale, celor curente, precum si a datoriilor totale. Ca urmare si onorariile pentru evaluarea tuturor activelor necorporale ale unei intreprinderi sunt ridicate.

Anexa 1

Exemple de active necorporale

dobandite intr-o combinare de intreprinderi

A. Active necorporale legate de marketing

Marci comerciale, marci de servicii, marci colective si marci de certificare

Nume de domenii de Internet

Marci de tipare (culoare, forma sau ambalaj unicat)

Titluri de ziar

Acorduri de neconcurenta

B. Active necorporale legate de clienti

Liste de clienti

Portofoliul de productie sau comenzi inca neonorate

Contracte cu clientii si relatiile cu clientii aferente acestora

Relatii necontractuale cu clientii

C. Active necorporale din domeniul artistic

Piese de teatru, spectacole de opera si de balet

Carti, reviste, ziare si alte opere literare

Lucrari muzicale cum ar fi compozitii, texte de cantece, reclame

Tablouri si fotografii

Materiale video si audiovizuale, incluzand filme de cinematograf, clipuri muzicale si programe de televiziune

D. Active necorporale de natura contractuala

Licente, drepturi de autor si acorduri de novatie

Contracte de publicitate, construire, management, servicii sau aprovizionare

Contracte de inchiriere/ leasing/ arendare

Autorizatii de construire

Contracte de fransiza

Drepturi de operare si de emisie

Drepturi de folosinta cum ar fi: de exploatare miniera, a apelor, de survol, de exploatare forestiera si a drumurilor

Contracte de servicii, cum ar fi contractele de servicii ipotecare

Contracte de munca care sunt avantajoase pentru angajator din cauza unui salariu contractual situat sub nivelul salariului pe piata

E. Active necorporale de natura tehnologica

Tehnologia brevetata

Programe pentru calculator si circuite integrate

Tehnologia nebrevetata

Baze de date

Secrete comerciale cum ar fi: formule, procedee, retete secrete.