Lobby-ul in sustinerea imaginii publice a organizatiilor

Lobby-ul in sustinerea imaginii publice a organizatiilor

Organizatia este sistem complex, deschis, dinamic, ce reuneste resurse umane si resurse materiale, prin intermediul carora este realizat obiectivul pentru care a fost creata: produse lucrari, servicii, corespunzator comenzii sociale. Elementele constitutive ale firmei sunt indivizii (oamenii), grupurile umane, liderii (conducatorii) intre care se stabilesc relatii structurale.

Organizatiile prin cooperarea lor trebuie sa se asigure ca sunt satisfacute nevoile materiale si spirituale ale membrilor societatii. In vederea indeplinirii acestui deziderat, folosind tehnicile si metodele de comunicare institutionala, managerii vor obtine o perspectiva mai buna a afacerii lor aflata in derulare.

Spre deosebire de managerii organizatiilor economice, cei ai organizatiilor publice si non-profit trebuie sa fie buni conducatori politici, comunicatori si negociatori. Tot ei sunt implicati si in ceea ce numim "activitate de lobby".

Activitatea de lobby confera un plus de importanta organismelor non-guvernamentale. Ele aduc in fata comunitatii programe, idei, opinii, care, fiind de multe ori contradictorii, starnesc adversitati atat in sfera economicului, cat si in cea a adoptarii politicilor publice. Astfel, "lobby-ul" apare ca un mijloc comunicational interuman si institutional folosit de diferitele grupuri de interes in propagarea anumitor deziderate, in cadrul unui proces decizional. Au fost identificate trei modalitati de a face lobby:

- direct, prin intalniri cu responsabilii politici, facilitarea accesului la un oficial, finantarea de evenimente, publicatii etc.;

- indirect, prin campanii de mobilizare a opiniei publice si de convingere a autoritatilor ca o anumita afacere poate aduce beneficii importante nu doar clientului lor, informarea clientului asupra noutatilor legislative, opiniilor din presa si dezbaterea publica privind compania sau domeniul reprezentat, informatii privind biografiile politicienilor, cu accent spre preferinte si puncte slabe;

- electoral , prin sustinerea materiala a candidatilor care le pot reprezenta interesele pe langa autoritatile de decizie ale statului.

Chiar stilul de a face lobby s-a schimbat in timp , de la un model pasiv care reactiona la decizii deja luate, s-a trecut la un model proactiv si ofensiv de propuneri legislative, prin campanii de mobilizare a opiniei publice si de convingere a autoritatilor ca o anumita afacere poate aduce beneficii importante nu doar clientului. Dar toate aceste activitati trebuie sa se desfasoare intr-un cadru legal si de aici poate decurge o a doua clasificare: un lobby modern, transparent, reglementat si controlat in anumiti parametri acceptabili si un lobby primitiv, ascuns si bazat pe mituirea si presiunea asupra functionarilor si ministrilor.

Elemente esentiale in activitatea de lobby sunt:

ajuta companiile sa identifice riscurile politice si cele determinate de reglementarile legale in regiunile in care isi desfasoara activitatile, inclusiv in Romania. De asemenea, le ofera consultanta, construind impreuna cu clientii strategii pe termen lung capabile sa ofere solutii la aceste categorii de riscuri. Acest lucru implica uneori campanii de lobby si advocacy. Lobby-ul reprezinta asadar procesul prin care lobby-stii incerca sa convinga o persoana sau o institutie sa le impartaseasca punctul de vedere.

majoritatea campaniilor folosesc o combinatie de tehnici. Acestea pot varia de la comunicarea directa prin PR, pana la industria lactatelor care utilizeaza postere si reclame pentru a promova calitatea produselor lor. Altii sunt mai discreti, bazandu-se pe intalniri fata in fata cu autoritatile, in care aduc declaratii de pozitie bine argumentate.

ca tehnica, lobby-ul poate fi intreprins de orice organizatie, fie ea mare sau mica. Problema organizatiilor mici este eficienta. Cea mai buna solutie pentru ele este sa-si promoveze interesele prin intermediul unei entitati mai mari, precum o asociatie care sprijina IMM-urile, camere de comert sau asociatii de afaceri (precum cele din industria farmaceutica sau cea a berii). Aceste organizatii coalizeaza interesele individuale si pot fi mai eficiente in a reprezenta drepturile membrilor lor, obtinand mai facil intalniri cu factori importanti de decizie.

Exista cateva masuri care pot fi luate pentru imbunatatirea mediului in favoarea activitatilor de lobby, iar acestea ar trebui puse in aplicare cat mai repede, de indata ce profesia o solicita. In acelasi timp, trebuie sa fie promovata insasi ideea promovarii legitime a intereselor prin intermediul lobby-ului si sa fie explicat faptul ca organizatiile actioneaza dupa un cod de comportament. Acest lucru ar ajuta oamenii sa inteleaga ca cei care nu se declara ca lobbysti au mai mari sanse sa intreprinda activitati ilegale, precum mituirea autoritatilor.

Activitatea de lobby este destul de modest reprezentata in Romania din cauza perceptiei autoritatilor care s-au perindat de-a lungul timpului in functiile-cheie ale tarii. Asta pentru ca, de cele mai multe ori, nu a fost perceputa diferenta dintre lobby si traficul de influenta.

Daca lobby-ul reprezinta influentarea legitima a deciziilor politice, prin activitati de comunicare profesionist realizate, care implica expertiza legislativa, tehnici discursive si abilitati strategice, traficul de influenta desemneaza primirea ori acceptarea de bani sau alte foloase materiale, savarsite de o persoana care are influenta sau care lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, pentru a-l determina pe acesta sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. Potrivit Codului Penal, fapta se pedepseste cu inchisoare de la doi la zece ani.

Guy Burrow, directorul general al celei mai vechi firme de lobby din Romania, Central European Consulting Government Relations (CECGR), spune ca activitatea de lobby a evoluat destul de greu in Romania pentru ca oficialii nu au inteles de la inceput care este scopul ei. S-au incheiat contracte cu companii multinationale pe care le-a consiliat in relatia cu autoritatile romane, astfel incat sa obtina introducerea unor amendamente legislative, de exemplu, care presupuneau adoptarea sau respingerea unor modificari aduse unor legi specifice domeniilor in care activeaza. Pentru aceasta noi facem o strategie, identificam factorii de decizie si incercam sa convingem si liderii de opinie de justetea punctelor noastre de vedere.

Importanta influentarii deciziilor oficialilor europeni in favoarea mediului de afaceri romanesc este sustinuta si de reprezentantii Parlamentului Romaniei: In Romania, lobby-ul a fost folosit in special de investitorii straini, pusi in situatia de a lucra cu institutii imature, de a suporta rigorile unor legi pe care nu le intelegeau si care se mai si schimbau continuu. In ultima vreme insa, lobby-ul a fost practicat si de companiile autohtone. Cererea in domeniu este in crestere, mai ales ca aderarea preseaza mediul privat sa gaseasca noi punti de legatura cu factorii de decizie politica atat din Bucuresti, cat si din Bruxelles.

Lobby-ul in sustinerea imaginii publice a Romaniei in Statele Unite

ale Americii

Romania a cheltuit, in perioada 1997-2005, mai mult de trei milioane de dolari pe contracte cu firme de lobby, pentru a-si imbunatati imaginea in SUA, pentru a face mediul de afaceri roman cunoscut si pentru a atrage mai multi turisti. Aderarea la NATO a fost una dintre prioritatile politicii externe ale Romaniei dupa caderea Cortinei de Fier. In 1997, cand tara noastra nu a fost invitata sa adere in primul val dupa summitul de la Madrid, Guvernul de la Bucuresti cheltuise deja 416.334 de dolari pe lobby pentru aderare, printr-un contract cu firma JWI, L.L.C din Washington, D.C.

Potrivit documentelor de la Departamentul de Justitie din Washington, compania americana se angaja sa se intalneasca "cu membrii Congresului si stafful lor, cu reprezentanti ai partii executive si legislative, pentru a discuta probleme legate de clientul strain (Romania), precum ajutorul strain, legislatia de aparare si interesele comerciale". Cativa ani mai tarziu, Romania s-a alaturat celorlalte noua tari aspirante din grupul de la Vilnius si a angajat firma de lobby Orion Strategies LLC, pentru a "oferi servicii de consiliere si consultanta privind candidatura Romaniei", potrivit acelorasi documente. Intre 2001 si 2004, Orion Strategies a primit de la Guvernul roman suma de 400.589 de dolari pentru serviciile prestate. Nadia Crisan, diplomat in cadrul Ambasadei Romaniei la Washington, a spus ca au existat mai multe oferte facute grupului de la Vilnius, dar tarile au decis sa aleaga Orion Strategies LLC, considerand ca expertii ei sunt cei mai "conectati".

"Ne-am atins obiectivul", a spus Crisan, adaugand ca Orion Strategies a contribuit la sustinerea, in Congresul american, a propunerii de crestere a fondurilor de securitate acordate Romaniei de la 10,5 milioane de dolari in 2001 la aproape 26 de milioane de dolari in 2005. Randy Scheunemann, presedintele Orion Strategies LLC, a fost consilier pe probleme de securitate nationala pentru Trent Lott si Bob Dole, fosti lideri ai grupului majoritar din Senatul american. Scheunemann "ne-a ajutat foarte mult", afirma Crisan. Reprezentantii Orion Strategies LLC nu au fost disponibili pentru comentarii legate de contractul de lobby cu Romania. Paige E. Reffe este unul dintre cei care au facut lobby pentru intrarea Romaniei in NATO in 2002 si 2003, primind 304.700 dolari pentru ca "a oferit consiliere legata de relatiile bilaterale dintre SUA si Romania, inclusiv aderarea la Uniunea Europeana", conform documentelor de la Washington. Reffe si Scheunemann fac parte din Consiliul de directori al Proiectului pentru Democratiile in Tranzitie (Project on Transitional Democracies), organizatie neguvernamentala fondata in 2002, care doreste sa "accelereze reforma in democratiile din Europa de dupa 1989 si sa devanseze data integrarii acestor democratii in structurile euro-atlantice," potrivit site-ului organizatiei.

Un alt grup de lobby pentru aderarea Romaniei la NATO, McGuireWoods Consulting, LLC a primit 344.698 dolari intre 2001 si 2004. Reprezentantii McGuire Woods nu au fost disponibili pentru a discuta contractul cu Romania.

Congresul american obliga lobby-stii care lucreaza pentru un agent (Guvern) strain sa se inregistreze din sase in sase luni la Departamentul de Justitie din Washington, conform procedurilor Foreign Agents Registration Act (FARA).

Printre altele, firma inregistrata trebuie sa dezvaluie natura serviciilor prestate si sumele primite in schimbul lor de la clientul strain. Cu toate acestea, mai mult de o treime din documentele de inregistrare a grupurilor de lobby pentru Romania arata ca acestea nu au declarat banii primiti, desi exista o descriere a serviciilor prestate. Numeroase incercari de a contacta Departamentul de Justitie pentru a comenta rigurozitatea inregistrarii au ramas fara raspuns. Ivan Eland, directorul Centrului pentru Pace si Libertate al Independent Institute (Center on Peace and Liberty at the Independent Institute) din Washington, D.C., a spus ca scopul Foreign Agents Registration Act este de a monitoriza interesele straine din Statele Unite. Grupurile de lobby construiesc "interese nationale" pentru guvernele straine care nu au o astfel de reprezentare in mod natural, a spus Eland. El a explicat ca daca o companie straina poate veni in Statele Unite si, prin construirea unei fabrici care angajeaza localnici, poate obtine o reprezentare in Congresul american datorita salariatiilor cu drept de vot, un guvern strain nu are o astfel de solutie la dispozitie.

"Grupurile de lobby pot sa sublinieze avantajele unei anumite tari", a spus Eland, care a participat la audierile legate de aspectele militare si financiare ale extinderii NATO, organizate de Comisia Senatoriala pentru Relatii Externe (Senate Foreign Relations Committee). Autor a numeroase rapoarte si articole depre politica de aparare a Statelor Unite, Eland a spus ca este "sigur" ca Romania ar fi intrat in NATO si fara ajutorul grupurilor de lobby, dar angajarea acestora "in mod sigur nu a fost daunatoare pentru tara". "Cand Rusia este slaba, NATO vrea sa avanseze spre Est", a spus Eland.

Statele Unite isi exercita influenta asupra altor tari "in secret", iar tentativa lor de a controla lobby-ul pentru guvernele straine prin legea FARA, adoptata inca din 1938, este "un pic ipocrita", a adaugat Eland. Potrivit documentelor FARA, primele grupuri de lobby la Washington asociate cu Romania au fost inregistrate in 1942. Gligherie Moraru l-a reprezentat pe regele Carol al II-lea intre 1942 si 1943. Atat guvernul comunist, cat si administratiile de dupa 1989 au avut contracte cu firme de lobby la Washington.

De exemplu, Cosmos Inc. a tiparit si a distribuit publicatia trimestriala Romania Economic Newsletter, pentru clientul sau Banca Nationala a Romaniei, si a primit 385.754 dolari intre 1998 si 1999. Intre 2000 si 2003, Cosmos Inc., inregistrata sub o adresa de tip casuta postala, nu a declarat nici un fel de venituri. Documentele americane arata ca, in 2004, Lincoln Park Public Relations din Washington, DC a creat si plasat un "comentariu din partea Dialcom International, o companie din statul Maryland, care promoveaza mediul de afaceri romanesc, intr-un ziar american de interes, pe un subiect legat de modul in care catalizatorii politici si sociali actioneaza pentru crearea unei platforme democratice, a unei prese libere si a economiei de piata.

In Statele Unite, "lobby-ul este o parte critica a procesului legislativ", a spus Robertson. Membrii Congresului "trebuie sa se uite la zece mii de propuneri legislative in fiecare zi" si nu au timp sa vada toate detaliile. "Ei se bazeaza pe grupurile de presiune sa le spuna ce efect vor avea deciziile lor asupra alegatorilor", explica Robertson. El a adaugat ca lobby-ul este "un proces delicat", in care totul trebuie sa fie absolut legal. "Noi facem doar un serviciu. Le aratam guvernelor impactul deciziilor lor."

Directia de Productie de Aparare (DPA) din cadrul Ministerului Economiei si Comertului va plati Williams Mullen Strategies numai pe proiecte si doar dupa incheierea acestora. Comisionul specificat in contractul prezent la Departamentul de Justitie este de 12% pentru vanzarile sub 25 de milioane de dolari, 10% din suma cuprinsa intre 25 si 50 de milioane de dolari si 8% daca suma depaseste 50 de milioane de dolari.
"Williams Mullen este un prieten al Romaniei", pentru ca a acceptat plata numai pe proiecte si dupa ce acestea au fost incheiate, a spus Aurel Cazacu, directorul DPA.
WMS va actiona ca un garant al calitatii si sigurantei produselor industriei de aparare romanesti si va ajuta Romania sa cucereasca noi piete, printre care Orientul Mijlociu si Nordul Africii, a explicat Cazacu. "Romania trebuie sa se integreze in structurile nord-atlantice si din punct de vedere industrial", a continuat el, adaugand ca daca Romania "invata din principiile lobby-ului", poate reusi sa estompeze imaginea nefavorabila de pe plan extern. "Lobby-ul este important. Nu putem sa fim o putere economica si industriala fara un lobby puternic. Nu se poate fara sprijinul lor", a spus oficialul roman. Promovarea turismului inseamna tot lobby Legislatia americana impune inregistrarea birourilor de turism la Departamentul de Justitie. Pe langa dorinta de a deveni un partener militar pentru Statele Unite, Romania vrea sa se impuna ca o destinatie de vacanta pentru turistii americani.

In 1968, Bucurestiul deschidea un birou de turism la New York, care inca functioneaza. Desi este reprezentantul Autoritatii Nationale pentru Turism, Romanian National Tourist Office trebuie sa se inregistreze la Departamentul de Justitie ca orice companie de lobby.

Simion Alb, directorul Biroului National de Turism al Romaniei - America de Nord, a spus ca biroul se ocupa "strict cu promovarea turistica a Romaniei" si nu are legatura cu actiunile de lobby. Mai sunt si alte birouri turistice inregistrate la Departamentul de Justitie si totul depinde de organizarea interna. "E vorba de o formalitate", a explicat Alb, adaugand ca nu exista "presiuni" din partea administratiei americane. Biroul National de Turism a primit 873.470 de dolari intre 1997 si 2005 de la Guvernul roman, conform rapoartelor FARA.

Numarul de vizitatori din America de Nord (SUA si Canada) a crescut cu mai mult de 50% in ultimii doi ani, potrivit statisticilor biroului, desi Romania cheltuieste mai putin pe atragerea de vizitatori din SUA decat o face pentru cei din Germania sau Franta. Ritmul mediu anual de crestere in perioada 1995-2005 a fost de aproape trei ori mai mare decat ritmul mediu anual de crestere a numarului de americani care au vizitat Europa.
Printre dificultatile ce trebuie depasite in vanzarea Romaniei ca destinatie turistica in Statele Unite, Alb mentioneaza problemele de imagine care au inceput in anii '80 si care "au fost intretinute si amplificate" de relatarile din presa internationala despre copiii orfani, poluarea din unele zone ale Romaniei, exterminarea cainilor vagabonzi din Bucuresti si cazurile de coruptie in care au fost implicati oameni de afaceri si politicieni proeminenti.

Fondurile alocate de la bugetul statului pentru Autoritatea Nationala pentru Turism sunt extrem de modeste. "Ele nu acopera decat in foarte mica masura nevoile actuale si nu sunt comparabile cu sumele alocate pentru promovare de alte destinatii turistice din zona," se adauga in raport. Totusi, reprezentantul biroului de turism de la New York comenteaza, uneori, evenimente legate de Romania pentru radioul public national (NPR), tine prelegeri de doua ori pe an la New York University despre organizatii de promovare a turismului si analiza destinatiilor turistice si face parte din Consiliul de conducere al Comisiei Europene pentru Turism - America de Nord.

In tabelul de mai jos este redat cine a facut lobby pentru Romania:

Lobby-ul israelian si politica externa a S.U.A

Dupa parerea autorilor, 'lobby' este o coalitie de persoane si organizatii care incearca sa influenteze - prin metode legale si constitutionale - persoane politice in directia ghidarii politicii americane intr-o directie favorabila respectivelor organizatii. Autorii sustin ca Statele Unite si-au neglijat interesele si propria securitate ca urmare a actiunilor de sprijin acordate altui stat, in speta Israelul. Mai exact, politica americana in Orientul Mijlociu a fost condusa de "Lobby-ul Israelian" din S.U.A. "o coalitie de persoane si organizatii care lucreaza activ in directia ghidarii politicii externe americane intr-o directie favorabila Israelului, nucleul acestui lobby fiind format din evrei americani'.

Se mentioneaza deasemenea ca nu toti evreii si organizatiile evreiesti americane fac parte din acest lobby si ca uneori exista puncte de vedere diferite in interiorul lobby-ului.

Lucrarea sustine ca nici un lobby nu a reusit intr-o asa masura sa indeparteze politica externa americana de interesul national american, in acelasi timp reusind sa convinga poporul american ca interesele S.U.A. si ale Israelului sunt practic identice. Ca mod de operare, lobby-ul pro-israelian nu se deosebeste de alte lobby-uri (cum ar fi cele ale industriei de otel sau al muncitorilor textilisti); ceea ce il individualizeaza insa este o extraordinara eficienta.

Cat cheltuie americanii cu activitatea de lobby?

In SUA, traficul de influenta se numeste lobby, activitatea este reglementata oficial, iar sumele aruncate in joc sunt de ordinul a miliarde de dolari anual.

In teorie, diferenta dintre "lobby" si "trafic de influenta" este aceea ca in primul caz, se promoveaza initiative de care beneficiaza in primul rand cetatenii unei tari, nu grupurile de interese, iar in al doilea caz, situatia este inversa, interesele de grup primeaza in fata interesului national. Dupa cum spuneam, asa stau lucrurile in teorie, insa in practica, diferenta intre cei doi termeni este extrem de greu de facut, tocmai acesta fiind si motivul pentru care in Europa conservatoare, tarile dezvoltate au fost si sunt extrem de reticiente in a adopta legi prin care sa reglementeze aceasta activitate.

In tabelul de mai jos este prezentat cat cheltuie americanii pe activitatea de lobby? In 2008, suma a fost de $3.3 miliarde de dolari, in crestere cu 129% fata de 1998, si cu 15% fata de 2007, cifrele in tabelul de mai jos.

	Sursa : https://www.opensecrets.org

Clasamentul pe industrii arata astfel (2008):

1. Sanatate - $484.738.955 - companiile farmaceutice au pompat bani din greu pentru a isi promova interesele, sunt curios cum va arata clasamentul la sfarsitul lui 2009, avand in vedere scandalul legat de reforma sistemului american de sanatate.

. Diversele asociatii de business - $466,427,926 - jucatorii de pe piata berii, de retail, chimie sau marii operatori de cazinouri au alocat aproape jumatate de miliard de euro promovarii intereselor proprii.

3. Industria financiara, de asigurari si real estate - $459,004,624. Spre exemplu, AIG si-a facut lobby de $10 milioane in 2007, $9.5 milioane anul trecut si $2.2 milioane in acest an.