Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii | |
Transporturi |
1 TRASATURI, CALITATI, RESPONSABILITATI SI ACTIVITATI
1.1 TRASATURI
1. INTELIGENTA
Managerul ideal trebuie sa fie ceva mai inteligent decat subordonatii sai, dar nu foarte inteligent.
INITIATIVA
Trebuie sa aiba initiativa sau sa poata percepe nevoia de actiune, dupa care sa si actioneze.
3. INCREDERE IN SINE
Un bun manager este sigur pe el, are incredere in el insusi, crede in ceea ce face.
4. CAPACITATEA DE A VEDEA DIN ELICOPTER
Este abilitatea unui manager de a se ridica deasupra unei anumite situatii si de a o vedea intr-un context mai larg, dupa care sa poata cobori pentru a se ocupa de detalii
Studiile efectuate arata ca cei mai pretuiti factori sunt :
capacitatea de a lucra cu o varietate larga de oameni;
asumarea de la inceput a responsabilitatii globale pentru sarcini importante;
teluri ambitioase privind realizarea personala;
experienta timpurie in conducerea grupurilor;
experienta extensiva in mai multe posturi manageriale, inca din prima perioada a carierei
(HUNT citat de ADAIR, 1983)
1.2 CALITATI NECESARE MANAGERILOR
1. TEHNICE
Este necesara o anumita indemanare pentru a realiza o activitate specializata.
CONCEPTUALE
Este abilitatea de a gandi in termeni abstracti
Calitatea conceptuala il face pe manager sa aiba o imagine de ansamblu si sa inteleaga cum partile unei organizatii sau ale unei idei functioneaza impreuna.
INTERPERSONALE
Este abilitatea de a avea de-a face efectiv cu alti oameni atat din interiorul, cat si din exteriorul organizatiei.
4.- CALITATI DE DIAGNOSTICARE
Este abilitatea de a aprecia o anumita situatie si de a-i stabili cauzele.
5.- CALITATI ANALITICE
Sunt folosite pentru identificarea problemelor relevante (sau variabile) intr-o situatie, pentru a vedea cum se leaga si pentru a le aprecia importanta relativa.
Pe langa aceste cinci calitati, care sunt educabile in timp, un manager mai trebuie sa posede si alte cateva calitati, precum :
sanatate fizica si mentala
personalitate si caracter
competenta profesionala
capacitatea de a lucra cu oamenii, de a comunica, negocia
capacitatea de a lua decizii, a-si asuma riscuri
capacitatea de a prognoza pe termen lung
cultura generala
deschidere la schimbari
motivatie
Un manager care sa posede toate calitatile analizate este putin probabil sa existe, insa in viata reala conduc managerii care exista, respectiv fiinte umane care poseda cunostinte, calitati si vointa, dar care au slabiciuni si defecte care pot provoca erori.
1.3 RESPONSABILITATI
Managerii, la orice nivel ierarhic s-ar afla, au trei principale categorii de responsabilitati:
1.- Sa orienteze organizatia in concordanta cu misiunea si obiectivele stabilite (capacitatea de orientare strategica).
- Sa lucreze cu oamenii (sa creeze un climat favorabil si sa dezvolte relatii inter-umane);
3.- Sa directioneze activitatea in functie de particularitatile domeniului (sa actioneze ca specialisti);
1.4 ACTIVITATI DESFASURATE DE MANAGERI
In legatura cu activitatile desfasurate de manageri s-au emis, de-a lungul timpului, mai multe teorii, printre acestea se numara teoria lui FAYOL si teoria lui MINTZBERG, care sunt deosebit de relevante in ceea ce priveste activitatea managerilor.
Managerul de tip FAYOL este un lider, in sensul cuiva care conduce prin exemplul personal "din focul luptei". Ca lider are cunostinte profesionale, isi cunoaste personalul, mentine un contact permanent cu acesta, pastreaza in acelasi timp o imagine de ansamblu asupra a tot ceea ce se petrece, este o combinatie intre forta intelectuala si impact emotional.
Potrivit lui Fayol activitatile pe care le desfasoara managerii sunt :
Prevedere si planificare (evalueaza viitorul si initiaza masurile necesare)
Organizare (construieste un set de relatii formale care deservesc cel mai bine scopurile organizatiei);
Comanda (trebuie sa ofere un exemplu, sa-si inspire, stimuleze colaboratorii);
Coordonare (are datoria de a verifica, ca activitatea departamentului sau sa se incadreze in planul general al organizatiei)
Control (trebuie sa verifice daca ceea ce s-a intamplat a fost intr-adevar ceea ce trebuia sa se intample)
Mintzberg identifica rolurile interpersonale, informationale si decizionale (managerul lucreaza cu oamenii, prelucreaza informatii si ia decizii)
Rolurile interpersonale descriu relatiile pe care managerul le are cu colaboratorii sai, cu alte persoane din afara si din interiorul organizatiei.
In al doilea rand, managerul constituie un centru de informatii; informatiile vin catre manager datorita pozitiei acestuia si ele trebuie sa fie evaluate, la randul sau managerul trebuie sa transmita informatii necesare in interiorul departamentului si in afara lui.
In al treilea rand, managerul ia decizii in numele departamentului sau initiaza schimbari, reactioneaza la schimbari, aloca resurse (inclusiv propriul sau timp)
Munca managerului de tip Mintzberg se caracterizeaza printr-un ritm sustinut, intreruperi, etape scurte, varietate, fragmentare a activitatii si preferinta pentru contacte verbale.
Managerul de tip Mintzberg este mai afectat de agitatia cotidiana decat managerul de tip Fayol, este cu alte cuvinte managementul in miscare.
In concluzie, dupa Mintzberg, managerul este o persoana care se ocupa cu "acum" si "aici", iar munca sa isi are radacinile in preocuparile cotidiene ale organizatiei.
In fiecare zi, in fiecare saptamana, managerul de tip Mintzberg trece de la o provocare la alta intr-un mod atat programat, cat si neprogramat.
ROLURI INTERPERSONALE
figura reprezentativa
lider
persoana de legatura
ROLURI INFORMATIONALE
monitor
difuzor
purtator de cuvant
ROLURI DECIZIONALE
antreprenor
factor de solutionare a perturbarilor
alocator de resurse
negociator
Intelegerea rolurilor manageriale va ofera o structura in cadrul careia va puteti desfasura munca in mod eficient. De asemenea, demonstreaza necesitatea de a lua in considerare asteptarile celorlalti
2 STILURI DE CONDUCERE
Cel mai puternic model actual al stilului managerial, in special intr-un mediu rapid schimbator, este cel dezvoltat de FIEDLER, cunoscut sub numele de "abordare conjuncturala" - stilul adecvat fiind determinat de patru variabile:
liderul
sarcina
subordonatii
contextul
Teoria lui FIEDLER conduce catre ideea unui stil conjunctural de conducere dependent de variabilele situatiei. Cand sarcina este clar definita, iar pozitia liderului este clara, atunci este de asteptat ca acesta sa reuseasca.
Sarcina ambigua, un grup format mai mult din colegi decat din subordonati si mult timp disponibil - toate acestea incurajeaza o abordare mai cooperanta, adica PARTICIPATIVA.
Daca liderul aflat intr-o astfel de situatie nu este deloc agreat sau respectat de colegi, daca sarcina trebuie indeplinita in timp scurt si daca, in plus, colegii sunt incompetenti, atunci liderul se afla intr-o situatie foarte defavorabila, care-l poate indrepta catre un stil AUTORITAR ca singura cale de iesire din aceasta situatie.
Pe langa cele doua stiluri de management intalnite frecvent in practica manageriala mai exista si cel al liberei initiative (laissez-faire), in care liderii cedeaza responsabilitatea si permit subordonatilor sa munceasca cum doresc, sunt adeptii unei minime comunicari cu colaboratorii, aceasta realizandu-se indeosebi orizontal intre membrii colectivului "condus".
3 PUTERE, INFLUENTA SI AUTORITATE
PUTERE - reprezinta capacitatea unei persoane sau a unui grup de a influenta alte persoane sau alte grupuri;
INFLUENTA - este procesul prin care o persoana sau un grup afecteaza ceea ce fac sau gandesc alte persoane sau grupuri;
AUTORITATE - este dreptul de a exercita puterea.
3.1 CARACTERISTICI ALE PUTERII
3.2 SURSE DE PUTERE
3.3 STRATEGII DE INFLUENTARE
4 MANAGEMENTUL TIMPULUI
4.1 CAUZE CARE DUC LA IROSIREA TIMPULUI
In cartea sa "Cum sa va organizati timpul", John Adair identifica cinci cauze ce duc, intotdeauna, la pierderea timpului:
1. AMANAREA
DELEGAREA INEFICIENTA
3. DEZORDINEA LA MASA DE LUCRU
4. PARTICIPAREA LA SEDINTE INUTILE
5. STABILIREA INCORECTA A PRIORITATILOR
4.2 ADMINISTRAREA PROPRIULUI TIMP
5 SISTEMUL DECIZIONAL
Decizia poate fi definita drept modalitatea aleasa din mai multe posibile pentru realizarea unui (unor) obiectiv (obiective).
Decizia de management - concretizare fireasca a exercitarii procesului de management si a fiecarei functii a acestuia - este decizia ce influenteaza comportamentul decizional si operational al altor persoane. Adoptarea de decizii de management reprezinta elementul esential al muncii managerilor, de calitatea lor depinzand decisiv realizarea obiectivelor asumate, in conditii de eficienta.
Elaborarea deciziilor presupune alegere, vizeaza rezultate de un anumit tip si depinde de un numar de factori care se clasifica astfel :
1.- Dupa natura lor pot fi :
subiectivi (decidentul)
obiectivi (mediul ambiant)
- Dupa locul actiunii :
interni
externi
Un rol deosebit in elaborarea si aplicarea deciziilor il constituie factorul timp care trebuie abordat in perspectiva termenului lung sau scurt al actiunilor umane.
O activitate decizionala temeinica trebuie sa coreleze urmarile pe termen lung cu efectele imediate, oricat de atragatoare ar fi cele din urma.
Influenta factorilor asupra elaborarii si aplicarii deciziilor poate fi surprinsa prin urmatoarea relatie care poarta denumirea de ecuatia deciziei.
D = f ( Fi, Fn, V, M, R )
Fi = factori influentabili materializati in informatii cunoscute;
Fn = factori neinfluentabili a caror aparitie se poate cunoaste;
V = valoarea factorului uman reprezentat de experienta, capacitatea de adaptare a managerilor la problemele noi care apar;
M = motivatia reflecta pe plan social imbinarea dintre motivatia sociala si motivarea individuala;
R = responsabilitatea
Dintre toti factorii deciziei, o importanta deosebita o prezinta valoarea factorului uman determinata de cunostintele profesionale si experienta decidentului (C), precum si de capacitatea sa de adaptare ( Q ).
V = f ( C, Q )
5.1 PROCESUL DE ELABORARE A DECIZIILOR
Calea rationala pentru a decide ce este de facut:
Raportati raspunsurile la
criterii si alegeti raspunsul care corespunde cel mai bine
criteriilor
Cautati raspunsuri posibile
5.2 CLASIFICAREA DECIZIILOR
Pentru Herbert Simon (ilustru sociolog si psiholog american care a primit in anul 1978 premiul Nobel pentru economie) "managementul" este echivalent cu "elaborarea deciziilor".
El si-a indreptat atentia asupra modului in care sunt elaborate deciziile si a modului in care pot fi fundamentate cu mai multa eficacitate, distingand doua categorii de decizii:
PROGRAMATE - presupun situatii repetitive de rutina sau existenta unor proceduri clare pentru rezolvarea problemelor astfel incat sa nu fie considerate noi de fiecare data cand apar (de exemplu: procesarea comenzii unui client);
NEPROGRAMATE - cand sunt noi si nestructurate sau atunci cand nu exista o metoda bine pusa la punct de rezolvare a problemei. Aceasta poate surveni fie daca problema nu a mai aparut niciodata pana in acel moment, fie daca este deosebit de dificila sau importanta. (exemplu lansarea unui nou program turistic pe piata sau a unui meniu specializat intr-un restaurant).
Pe langa cele doua tipuri de decizii identificate de Herbert Simon managerii adopta o varietate de decizii pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta. Astfel, daca se ia in considerare orizontul de timp si implicatiile asupra firmei, deciziile pot fi :
STRATEGICE - cu orizonturi mari de timp, grad mai redus de detaliere a obiectivelor si impact nemijlocit asupra firmei in ansamblul ei;
TACTICE - cu orizonturi variabile de timp, de la o luna, la un an, grad de detaliere a obiectivelor, invers proportional cu orizontul de timp;
CURENTE - cu orizonturi mici de timp si impact asupra unei componente procesuale sau structurale a firmei;
Daca se are in vedere natura variabilelor implicate si posibilitatile de anticipare a rezultatelor, deciziile sunt:
CERTE - in care variabilele sunt controlabile, iar anticiparea rezultatelor se face cu precizie;
INCERTE - cu variabile partial necontrolabile si anticiparea cu aproximatie a rezultatelor;
DE RISC - in care variabilele sunt necontrolabile, iar stabilirea rezultatelor se face cu o anumita probabilitate;
Amplasarea decidentului intr-un anumit "etaj" al managementului permite delimitarea a trei tipuri de decizii :
DE NIVEL SUPERIOR - adoptate de organisme de management participative sau de manageri din esalonul superior (manager general, manager executiv);
DE NIVEL MEDIU - adoptate de manageri ai unor compartimente functionale si operationale;
DE NIVEL INFERIOR - adoptate de manageri din esalonul inferior al managementului
5.3 ATRIBUTELE DECIZIEI - TEORIA LUI VICTOR H. VROOM
5.4 INSTRUMENTE IN SPRIJINUL PROCESULUI DECIZIONAL
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate