STUDIU COMPARARTIV AL MODELELOR DE MANAGEMENT OLANDEZ SI SUEDEZ

STUDIU COMPARARTIV AL MODELELOR DE MANAGEMENT OLANDEZ SI SUEDEZ

Ca urmare a procesului de integrare europeana, in domeniul managementului stiintific se cauta identificarea ,,ingredientelor' care ar putea constitui baza unui model european de management. Pentru aceasta e necesara o studiere amanuntita a modelelor nationale existente si gasirea celor mai bune, eficiente metode, practici, structuri organizationale si stiluri de management, in vederea fundamentarii unui model unic. Acest model unic va trebui astfel construit, incat, pentru a putea fi aplicat cu succes, fiecare tara sa il poata adopta in functie de specificul economic, social si cultural.

Doua dintre modelele supuse studiului sunt cel olandez si cel suedez. Acestea reprezinta doua modele distincte, dar care, in acelasi timp, sunt caracterizate de o serie de trasaturi comune.

1. Punctele comune ale politicilor de management in Olanda si Suedia

In primul rand, ambele tari sunt puternic industrializate, managementul practicat de acestea si-a dovedit eficienta prin produsele de calitate prezente pe piata internationala, dar mai ales prin nivelele de trai ale cetatenilor lor, doua din cele mai ridicate din intreaga lume.

La o prima vedere, aceste tari sunt total diferite. Olanda este o tara mica, cu un numar relativ mare de locuitori, iar Suedia este o tara intinsa ca suprafata, dar cu mai putini locuitori decat Olanda. Totusi, situatia e altfel. Exista numeroase diferentieri dar voi arata prin ce se aseamana aceste tari, mai ales in managementul practicat.

Geert Hofstede, in analiza sa cu privire la diferentele in managementul european datorate valorilor culturale nationale, le aseaza pe Olanda si Suedia in aceeasi grupa de tari. Caracteristicile comune, dupa acesta, sunt:

- distanta mica fata de putere;

- indice ridicat al individualismului;

- nivel scazut de evitare al incertitudinii;

- indice scazut al masculinitatii.

- abordarea pe termen lung.

Distanta mica fata de putere (I.D.P.), caracteristica ambelor tari, reliefeaza conceptia potrivit careia toata lumea trebuie sa aiba drepturi egale si posibilitatea de a-si schimba pozitia in societate. Atat in Olanda, cat si in Suedia exista o mare aversiune pentru diferentierile sociale. Munca, cunostintele, dar mai ales rezultatele muncii sunt cele care definesc o persoana. Fiecare are dreptul sa-si schimbe pozitia in societate, sa schimbe parerea celorlalti despre sine, sa ajunga pe un loc de munca mai bun, cu mai multe satisfactii personale si profesionale.

In ceea ce priveste indicele individualismului (I.I.), acesta este la o valoare ridicata pentru ambele tari. Accentul se pune pe individ, pe capacitatea si dorinta acestuia de afirmare. Sistemele de management sunt centrate pe factori motivationali, individuali: libertate si interes individual, comunicare formalizata si asumarea raspunderii individual, accent pe dezvoltarea personala, recompense individuale, etc.

Managerii olandezi si cei suedezi accepta mai usor riscul decat alti colegi europeni. Aceasta inseamna ca sunt caracterizati de un nivel relativ scazut de evitare a incertitudinii (I.E.I.) Managerii sunt in general specialisti, oameni pregatiti in domeniul lor de activitate, pe care o desfasoara cu eficienta. Dupa cum spunea si Peter Drucker, "in afaceri cel mai mare risc este sa nu risti". Aceasta nu inseamna ca managerii olandezi si suedezi intra intr-o afacere, fara sa evalueze cu atentie factorii determinanti si situatiile neprevazute ce pot aparea, ci presupune observarea oportunitatilor si folosirea lor.

Valorile traditionale existente in Olanda si Suedia demonstreaza un indice ridicat al feminitatii (I.M.). Aceste valori sunt: apropierea fata de om, mediu, natura, respect pentru valorile civice. Competitia, ambitia, acumularea de bani si alte bunuri materiale nu sunt atat de apreciate in aceste doua tari. Numarul mare de femei in pozitii de conducere, in companii, guvern sau parlament este de asemenea o caracteristica comuna. Procentul de femei suedeze, prezente in organismele deciziei politice, este cel mai mare din lume (aproximativ 50% din totalul posturilor de manager).

Olandezii si suedezii se caracterizeaza printr-un nivel relativ ridicat al indicelui orientarii pe termen lung (I.O.T.L) Aceasta presupune ca societatea este deschisa relatiilor pe termen lung, manifesta devotament pentru traditie si valori culturale. Devotamentul si perseverenta sunt apreciate, iar schimbarile la locul de munca nu se produc atat de des ca in alte tari.

Grafic nr. 1. Dimensiunile culturilor olandeza si suedeza

Sursa: www.geert-hofstede.com

Una din cele mai importante trasaturi comune a celor doua state este orientarea catre export. Ambele tari au realizat importanta si efectele pozitive ale exportului asupra economiei.

Olanda a fost nevoita sa caute noi piete de desfacere pentru produsele sale datorita dimensiunii reduse a pietei interne. Aceasta i-a dezvoltat abilitatea de negociator, de comerciant si a facut-o sa se adapteze rapid la noile conditii, noile cerinte de pe piata mondiala. Produsele sale s-au mentinut datorita calitatii, care a fost intotdeauna vazuta de olandezi ca cea mai buna cale pentru reusita in afaceri. Olanda e liderul mondial in exportul unor produse precum: cartofi, ciocolata, flori, bere. De asemenea, ocupa locuri fruntase in exportul de: aparate de fotocopiere, aparatura electronica si electrocasnica, yaht-uri. Managerii olandezi nu uita niciodata sa-si promoveze produsele cu care sunt cunoscuti pe piata si sa afirme ca politica cea mai importanta a firmei este aceea de a oferi produse de cea mai inalta calitate.

Graficul de mai jos evidentiaza cresterea procentuala a exporturilor in cele doua tari, in perioada 1993-2007.

Grafic nr. 2. Evolutia ratelor de crestere a exporturilor

Sursa:www.unece.org

Suedia si-a inceput activitatea in domeniul comertului exterior, folosindu-se de situatia favorabila de dupa razboi, cand cererea de pe piata mondiala a crescut, iar industria suedeza, neafectata de razboi, i-a venit in intampinare. Folosindu-se de o resursa naturala abundenta, forta apelor, Suedia a reusit sa produca cu costuri reduse, ceea ce a conferit o competitivitate crescuta produselor sale pe piata mondiala. O tara de inventatori, aceasta si-a concentrat atentia si fondurile spre activitatea de cercetare, produsele exportate avand incorporat un nivel inalt al tehnologiilor noi. Printre produsele exportate de suedezi se numara: echipamente si utilaje industriale, produse siderurgice si agroalimentare.

Necesitatea de adaptare pe pietele straine si folosirea abilitatilor de convingere in comertul international, a dezvoltat calitatea de negociator a managerilor. Atat in Suedia, cat si in Olanda, managementul are un caracter informal, managerul neimpunand anumite reguli si sarcini, el explicand si coordonand activitatea salariatilor. El trebuie sa fie un bun negociator, trebuie sa stie cum sa-si motiveze salariatii, pentru ca acestia sa-si realizeze cat mai bine sarcinile. Managerii suedezi si olandezi au aceste calitati, stiu sa lucreze cu oameni, promoveaza procedee care presupun cresterea responsabilitatii salariatului, acordarea de sarcini mai complexe, lasarea libertati de decizie in mainile salariatilor.

Olanda si Suedia sunt tari in care organizatiile sindicale si cele patronale sunt foarte active. Managerul, reprezentantul patronatului, trebuie sa-si exercite in aceasta situatie calitatea de negociator. In ambele tari exista legi care impun reprezentarea muncitorilor in cadrul consiliilor de administratie ale societatilor. Exista, astfel, conceptia ca salariatii trebuie informati cu privire la deciziile luate in intreprindere, mai ales la cele care ii privesc in mod direct. Salariatii pot sa influenteze anumite decizii, in special in ceea ce priveste mediul de lucru si salarizarea.

Consensul general este cel care caracterizeaza relatiile management - sindicate atat la nivel national, cat si in cadrul firmei, in activitatea de zi cu zi. Ajungerea la un compromis, la o situatie favorabila pentru toate partile implicate, e recunoscuta ca fiind de o importanta majora.

In general, atat suedezii cat si olandezii au incredere in clasa manageriala si manifesta respect fata de cunostintele si statutul acestora de specialisti. Se cunoaste ca rezultatele si performanta sunt cele care duc la promovare in cadrul activitati profesionale, oamenii manifestand din totdeauna respect pentru cel care munceste. Mita, inselaciunea, lauda, incercarea de promovare fara competenta sunt dispretuite in ambele tari.

Comparativ cu managementul practicat in alte tari industrializate, managerii suedezi si cei olandezi sunt, mai degraba, specialisti, si nu generalisti. In viziunea unui specialist se realizeaza o accentuare a specificului activitatii companiei. Se insista pe produsul realizat, pe piata pe care acesta va iesi. Functiunea devine foarte importanta, se cere un specialist pentru fiecare functiune, cariera evolueaza in cadrul functiunii. Majoritatea clasei manageriale suedeze si olandeze este de un inalt profesionalism, managerii au o dubla specializare (tehnica si afaceri), sunt foarte apreciati in societate, se bucura de prestigiu si respect social.

Grafic nr. 3. Modificarea anuala a ratei somajului

Sursa:www.unece.org

Munca si aversiunea pentru diferentierile sociale sunt valori traditionale ale culturilor suedeze si olandeze. Munca si cunostintele au fost intotdeauna factorii determinanti pentru a modifica pozitia cuiva in societate. Egalitarismul si bunastarea intregii societati sunt recunoscute atat in Olanda, cat si in Suedia. Rata somajului in cele doua tari a fost mentinuta la cele mai mici valori inregistrate in Europa. Aceasta a reprezentat o politica importanta pentru guvernele ambelor tari. Chiar daca Suedia, incepand cu 2000, a manifestat o tendinta de crestere peste valorile sale considerate normale, acestea s-au mentinut sub rata medie obtinuta de tarile membre UE.

Managementul practicat, atat la scara nationala, cat si la nivelul fiecarei firme determina nivelul de dezvoltare al tarii respective si implicit, nivelul de trai al populatiei. Astfel, managementul practicat in Olanda si Suedia s-a dovedit eficient, rezultatele la nivel macroeconomic fiind date de indicatori precum: marimea PIB pe cap de locuitor, valoarea exporturilor, balanta de plati externa (BPE), rata somajului. Aceste doua tari sunt mari exportatoare de produse care incorporeaza inalta tehnologie, iar BPE ramane intotdeauna cu un sold pozitiv.

In anul 2007, valoarea PIB/cap de locuitor in cateva dintre cele mai dezvoltate tari ale Europei a fost:

Grafic nr.   Valorile PIB pe cap de locuitor in 2007

Sursa:www.economist.com

Din punctul de vedere al valorii PIB/capita, acesta se afla la cote foarte ridicate, o pondere foarte mare in valoarea acestui indicator macroeconomic este produsa de sectorul serviciilor. In Olanda acest sector contribuie cu aproximativ 70% la valoarea PIB, iar in Suedia, aceasta contributie depaseste 60% din valoarea aceluiasi indicator[1]. Aceste procente denota ca atat Olanda, cat si Suedia, se inscrie in categoria statelor puternic industrializate, in care sectorul serviciilor reprezinta peste 50% din PIB si ocupa cea mai mare parte a fortei de munca.

2. Deosebiri majore intre cele doua modele de management

Cu toate ca am demonstrat ca modelele de management ale celor doua tari au foarte multe lucruri in comun si, in general sunt de acord cu viziunea lui Hofstede, care le include in acelasi grup de tari, atunci cand vorbeste de diferentierea managementului european, vreau sa evidentiez si faptul ca exista si deosebiri. Iata cateva exemple:

Olanda este o economie de piata deschisa, in timp ce Suedia a incercat sa combine principiile economiei de piata cu principii socialiste. In Olanda se aplica regulile capitalismului care nu permit o foarte mare implicare a statului in economie, in timp ce in Suedia, statul si institutiile guvernamentale au un rol foarte activ in ceea ce priveste realizarea distributiei rezultatelor economice. Suedia, comparativ cu orice alt stat capitalist al Europei, are cel mai dezvoltat sector public si cele mai multe sarcini atribuite acestuia. Modelul suedez se bazeaza pe acest sector public puternic, iar in anii '90 aceasta s-a transformat intr-o adevarata problema. Numarul celor care lucrau in cadrul institutiilor publice a crescut foarte mult, ajungand chiar la o valoare dubla fata de cei care lucrau in sectoarele productive. Aceasta a avut efecte negative asupra intregii economii, datorita faptului ca cei din sectorul privat trebuiau sa-i sustina pe cei din sectoarele bugetare. Taxele au crescut foarte mult, ajungand in 1989 la 55,8%, Suedia avand cel mai ridicat nivel al fiscalitatii din Europa.

Tabel nr. 1.

Rate de impozitare in Suedia in perioada 1930-1989

Taxele mari sunt destinate unui sistem de asigurari sociale distinct fata de cele existente in restul Europei. Acesta are scopul asigurarii bunastarii sociale, realizarea distributiei rezultatelor economice, astfel incat diferentele sociale sa se reduca la minim. Chiar daca odata cu intrarea Suediei in UE aceasta a trebuit sa realizeze schimbari majore, in special in sistemul fiscal si in sectorul public, are la ora actuala cel mai amplu sistem de asigurare sociala din Europa. Acesta cuprinde: protectia sociala a somerilor si ajutorul social, asistenta medicala, indemnizatiile de boala si sistemul de pensii. Sistemul asigurarilor sociale duce la disparitia saraciei, in Suedia neexistand persoane care sa nu aiba resurse materiale pentru acoperirea cheltuielilor de subzistenta.

O alta diferenta majora intre cele doua tari e viziunea fata de globalizare, fata de formarea unei piete unice europene si a unui model european de management. Olandezii au fost intotdeauna deschisi, au fost in primul rand nevoiti sa se adapteze datorita vecinilor mai puternici, dar si datorita necesitatii de a gasi noi piete de desfacere pentru produsele lor. Suedezii au fost mai izolati, fac comert extern datorita avantajelor economice pe care le aduce, dar nu sunt atat de dornici sa invete de la altii. Olanda a facut parte din grupul tarilor care au pus bazele UE, Suedia a aderat doar in 1995, iar la referendumul national care s-a organizat inaintea procesului, doar 52% din populatie a votat in favoarea integrarii. Aceasta se datoreaza faptului ca suedezii inca au incredere in modelul practicat de ei, deoarece acesta le-a adus bunastare pentru o perioada de mai bine de 60 de ani. La ora actuala se duc discutii aprinse in vederea adoptarii monedei unice europene, EURO.

Diferente se observa si in abilitatea de a atrage capital strain. Politica fiscala in privinta profiturilor companiilor multinationale au asezat Olanda pe primele locuri in Europa in privinta atragerii de investitii straine directe. La ora actuala exista aproximativ 5000 de companii straine in Olanda, care detin 10% din forta de munca[2]. Suedia, datorita taxelor mari aplicate pe profit nu atrage in mod deosebit investitiile straine. Statul reprezinta in Suedia unul din marii investitori. Cred insa ca Suedia va trece prin alte schimbari, ca isi va deschide portile investitorilor straini, care vor avea consecinte favorabile pentru economia suedeza prin contributia lor la valoarea PIB,  si pe piata muncii.

Am realizat o sinteza a indicatorilor macroeconomici realizati in 2007 de cele doua tari, iar prin urmatorul tabel sunt evidentiate rezultatele obtinute .

Tabel nr. 2.

Indicatorii macroeconomici inregistrati in anul 2007

Prin acest tabel putem observa ca ambele tari au avut rezultate foarte bune in 2007, valoarea indicatorului PIB/capita fiind in ambele state putin peste media tarilor UE care este de 23621 $/loc[3]. Suedia a reusit sa mentina rata inflatiei la o valoare de 1,3% si sa reduca somajul pana la 4,7%.

Dupa cum am mai spus, ambele tari sunt orientate spre export, dar Olanda desfasoara o activitate de mai mare amploare, are experienta negocierii si a comertului exterior formata de-a lungul a mai multe secole.

Prin cele enuntate mai sus, se observa ca deosebirile majore intre cele doua modele de management sunt la nivelul macroeconomiei, in politica fiscala, in politica privind piata muncii, abilitatea de a atrage capital strain, in rolul statului si al institutiilor sale in economie, in deschiderea catre globalizare si integrare in structurile europene. Diferentele la nivelul managementului firmei sunt mai greu de evidentiat. Ambele modele se bazeaza pe valori culturale foarte asemanatoare, precum: respect fata de om, munca, cunostinte, rezultate, aversiunea pentru diferentierile sociale, mita, coruptie. Managementul se desfasoara in conditiile consensului general, este incurajata initiativa, asumarea responsabilitatii, comunicarea, munca in echipa. Relatiile sef- subaltern se desfasoara intr-o nota informala in care oricine poate avea propuneri si libertatea de a lua decizii.

Aceste doua modele de management si-au demonstrat eficienta prin rezultatele inregistrate la nivelul economiei. Datoria noastra este acum sa invatam din experienta lor si sa le aplicam in managementul nostru care are nevoie de o schimbare.