MODELUL DE MANAGEMENT OLANDEZ

MODELUL DE MANAGEMENT OLANDEZ

Segmentarea stilurilor de management a celor 51 de directori din studiul facut de Roland Calori si Philippe de Woot a identificat grupul ,,tarilor mici" (Olanda, Belgia, Luxemburg si Elvetia), acesta fiind caracterizat prin: deschidere internationala, o combinatie de unitate si diversitate, o mixtura de practici care prefigureaza un management european. Un studiu privind managementul in aceste tari ar fi foarte instructiv in vederea constituirii modelului european.

P. d'lribarne (1989) descrie Olanda ca pe o natiune consensuala, care examineaza faptele cu obiectivitate, miscata de dorinta de comunicare si conciliere, avand aversiune pentru orice fel de presiune din partea unei autoritati externe.

P. Lawrence (1991) noteaza urmatoarele caracteristici: ajustare si cooperare, retinere, umilinta, modestie, pragmatism, caracter informal, receptivitate la valorile civice, recunoasterea importantei calitatii vietii. Majoritatea acestor caracteristici par sa fie ingredientele necesare in cadrul procesului international de integrare.

In trecut, ,,tarile mici" si-au demonstrat abilitatea in a coopera: in 1922, Belgia si Luxemburg au format Uniunea Economica Belgo-Luxemburgheza, iar in 1948, Olanda li s-a alaturat formand Benelux. Nu degeaba aceste trei tari au fost printre primele douasprezece care, in februarie 1992, la Maastricht au decis formarea Uniunii Europene. Deci, putem trage o prima concluzie privind faptul ca ,,tarile mici' pot constitui cea mai buna sursa de inspiratie pentru stabilirea aptitudinilor manageriale ale unei Europe unite.

Olanda este considerata o tara de dimensiuni reduse in Europa, situata in Vestul continentului avand o suprafata de 41.526 km², din care doar 33.883 km² de uscat si cu o populatie de 16.067.754 (iulie 2007)[1]. Aceste date fac din Olanda tara cu cea mai mare densitate din Europa, locuitorii fiind denumiti de multe ori ,,chinezii Europei'. Forma de guvernamant este monarhia constitutionala, Casa de Orange domnind inca din 1814, cand sub Wilhelm I de Orange se formeaza Regatul Unit al Olandei.

Majoritatea europenilor sunt aproape ignoranti in ceea ce priveste Olanda. De cele mai multe ori ii asociaza acestei tari doar cateva imagini devenite stereotipuri: lalele, branza, unt, canale, diguri, vaci etc. Pana si olandezii continua sa-si promoveze asiduu aceste produse ca si cum ar fi niste relicve ale unui trecut agrar. In realitate, imaginea rustica e nuantata, mintea comerciantului o foloseste, stiind ca acestea reprezinta domenii economice de mare prosperitate. Totusi, sub aceste simboluri superficiale, putem explora complexitatea unei societati cu un sistem economic si stil de management distinct.

Geert Hofstede (1987) a vrut sa concentreze caracteristicile olandezilor in opt profesiuni: ,,predicator, casnica, carciumar, sora medicala, calator, negutator, fermier si burghez"[2]. Acestea se potrivesc atat barbatilor, cat si femeilor si pot fi practicate simultan. Hofstede clasifica cultura olandeza ca una care reflecta individualism, feminitate, egalitarism (mica distanta fata de putere) si au un nivel relativ scazut al acceptarii incertitudinii. El aseaza Olanda intr-un grup comun impreuna cu Norvegia, Danemarca, Suedia si Finlanda, tari din Nord-vestul Europei cu un trecut maritim si agrar, care in ciuda populatiei relativ reduse, au reusit sa-si apere independenta fata de statele vecine, mult mai numeroase.

In legatura cu imaginea pe care olandezii o au despre ei, retinerea, toleranta, spiritul burghez sunt caracteristici dominante. Heerinkhuizen (1982) a sumarizat caracteristicile nationale olandeze in urmatoarele: "individualisti, iubitori de libertate, nu foarte romantici sau imaginativi, sobri, casnici, rezervati, cu spirit comercial, cu mentalitate burgheza, cu aversiune fata de violenta, cu simt al ridicolului, seriozitate, onestitate, cu atitudine critica, toleranti, economi, interesati in probleme religioase"

Istoria si faptul ca erau inconjurati de vecini puternici (politic, militar, dar si cultural) a facut ca aceasta tara mica, natiune de comercianti, sa se adapteze invatand doua lucruri esentiale: unul este capacitatea de a se adapta la suprafata, iar celalalt este capacitatea de a-si mentine identitatea culturala. Astfel ,,o tara minuscula cu putine resurse naturale, cu un habitat neprielnic, mai ales sub continua prezenta amenintatoare a apei, a produs un popor care a invatat sa fie pragmatic, adaptabil si plin de resurse, deoarece calitatile au fost esentiale pentru a supravietui"

1. Istoria si cultura

Istoria Olandei este legata de cea a Belgiei si a Luxemburgului. Cele trei tari au fost cunoscute sub denumirea de ,,Tarile de Jos" pana in secolul al XVI-lea.

Perioada 1580 -1740 a reprezentat perioada de glorie pentru provincia Holland, si mai ales pentru orasul-port Amsterdam. Bogatia era adusa prin corabiile trimise catre Orientul Indepartat, in cautare de mirodenii si alte bunuri exotice. Tot atunci au fost colonizate Capul Bunei Sperante, Indonezia, Surynam, Antilele, New Amsterdam (azi New York), si au fost stabilite puncte comerciale in toata Asia. In acest timp burghezia din Amsterdam s-a dezvoltat, oferind artelor oportunitatea sa se dezvolte, aducand renume unor pictori precum Rembrandt. Aceasta perioada, insa, nu a durat prea mult. In 1795 francezii invadeaza Olanda, ocupatia luand sfarsit in 1814, cand, sub Wilhelm I de Orange, se formeaza Regatul Unit al Olandei care incorpora Belgia si Luxemburg. In 1830, Belgia devine independenta, iar curand dupa aceea ii urmeaza si Luxemburg.

In Primul Razboi Mondial, Olanda ramane neutra, dar nu-si poate exercita acest privilegiu si in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand germanii ii invadeaza teritoriul in Mai 1940. Incepand cu 1949, cand pierde Indonezia, Olanda ramane, pe rand, si fara celelalte colonii.

In 2001, casatoria intre sexe si eutanasia au fost legalizate, confirmand abordarea liberala si progresista a Olandei in privinta problemelor sociale.

Olanda este una dintre cele mai vehemente sustinatoare ale UE, a trecut la folosirea monedei unice EURO, iar continuarea procesului de integrare este luat in serios de majoritatea populatiei.

Olandeza este o limba germanica vorbita de aproximativ 25 de milioane de oameni in toata lumea. Este limba oficiala in Olanda, dar mai este vorbita si in jumatatea nordica a Belgiei si intr-o mica parte din Nord-Vestul Frantei. Olandeza pare sa fie inteleasa de vorbitorul de limba engleza, dar ea este mult mai dificila, semanand cu o engleza straveche, greu de descifrat. Din fericire, majoritatea populatiei vorbeste engleza si chiar se bucura sa-si foloseasca aceasta calitate.

Numarul mare de foste biserici care astazi gazduiesc galerii de arta este o dovada a conceptiei actuale despre religie si arta. Mai mult de 40% dintre olandezi declara ca nu sunt afiliati nici unei religii.

Cu toate ca olandezii sunt cunoscuti pentru produsele lactate realizate, mancarea traditionala e compusa in mare parte din carne. Bautura nationala e berea, servita rece si cu un guler gros de spuma. Dupa Heineken, cea mai mare si mai cunoscuta companie olandeza producatoare de bere, acest lucru este pentru ,,a capta bulele ce dau savoarea, care altfel ar disparea".

Marijuana nu este chiar legala, dar poti cumpara ,,iarba", hasis, seminte, ciuperci ,,magice' in numeroase tutungerii. Aceasta nu inseamna ca sunt folosite de toti olandezii. Din contra, doar 5% din populatie tolereaza acestea si cu siguranta nu se poate ,,fuma' pe strada sau intr-un local ce afiseaza semnul ,,No Smoching", iar penalitatile sunt la fel de severe ca in orice alta tara europeana.

Societatea

Comertul reprezinta trasatura dominanta a societatii olandeze. Acesta ii transforma pe olandezi in negociatori abili, capabili sa iasa bine din orice afacere. Doar aceasta era tara pescarilor, fermierilor, negutatorilor, care, desi erau dificili, incapatanati, tineau cont de spusele predicatorului care le amintea de importanta respectarii principiilor. Acest trecut istoric si-a lasat o amprenta marcanta asupra caracterului olandezilor si asupra societatii olandeze.

In general, societatea olandeza e considerata una de dimensiune redusa, ordonata, pacifista, cu o reputatie in adoptarea unor politici sociale progresiste, caracterizata prin stabilitate economica si economie deschisa. Violenta in politica, miscarile sociale, crima organizata, dezacordurile ideologice sunt mult mai rare comparativ cu alte state ale lumii. Societatea e formata din social-democrati, burghezi si e caracterizata printr-un indice al saraciei foarte scazut, inflatie scazuta, activitate economica intensa. Politicienii, oamenii de afaceri si persoanele publice afiseaza o imagine de oameni respectabili, de incredere, in timp ce viata privata le e retinuta si sobra.

Numerosi comentatori ai stilului de viata olandez argumenteaza ca acest mod de a trata problemele politice si sociale a fost influentat profund de traditia istorica in ceea ce priveste toleranta, compromisul si pragmatismul. Aceasta traditie se concretizeaza in coalitiile politice care contribuie la o cultura politica caracterizata prin negociere, dorinta de a face compromisuri si confidentialitate. Dezbaterile publice sunt retinute, cu un caracter neemotional, fara umor si de multe ori doar plicticoase. Mesajul subinteles este: ,,poti avea incredere in noi'. Totusi, se stie ca exista numeroase activitati nu tocmai legale ce se realizeaza in spatele usilor inchise. Acestea ii pot lasa impresia vizitatorului curios ca exista multe lucruri nedescoperite in societatea olandeza si ca viata sociala si politica este controlata de cercuri inchise care negociaza in secret. Probleme din acestea nu apar insa in discutii publice, nu se discuta in mod oficial regulile jocului, dar toata lumea le intelege si le ia de bune. Partial si din cauza acestei secretomantii olandezii sunt de multe ori numiti ,,chinezii Europei'.

Mecanismul central care poate explica comportarea in public si viata institutionala este impartirea sociala denumita de ei ,,verzuiling"[3]. Aceasta presupune ca societatea olandeza e impartita vertical. La varf, o elita de mici dimensiuni negociaza impartirea veniturilor intre grupurile sociale aflate in discutie si dezvolta un model bazat pe consens si negociere pentru a evita confictele. Analistii identifica trei mari grupuri: Protestantii, Catolicii si Socialistii cu ajutorul carora se poate definii identitatea in politica, mass-media, sport si afaceri. Este recunoscut faptul ca politica, sindicatele, educatia, organizatiile de munca, mass-media continua sa fie influentate de aceste trei mari grupuri.

Desigur, toate societatile sunt entitati de mare complexitate, conturate de trecutul istoric, geografic, climat, cultura, religie, etc. Dar, cu toate valentele culturii olandeze, cu toata secretomantia si impartirea orizontala a societatii, aceasta societate mica, cu putine resurse naturale si aparent cu o pozitie competitiva neviabila (taxe ridicate, cost ridicat al muncii, legislatie sociala inflexibila), totusi reuseste admirabil sa evolueze in cadrul economiei globale.

3 Educatia

Sistemul educational, ca cel politic, este caracterizat printr-un inalt grad de diferentiere. Scolile sunt diferentiate atat prin afilierea la o religie sau la stat, cat si prin nivelul abilitatilor elevului. Prin aceasta sistemul educational olandez se aseamana foarte mult cu cel german.

Gradinita este disponibila pentru toata lumea, este gratis si obligatorie si are in vedere varstele cuprinse intre 4-6 ani. Apoi, intre 6 si 12 ani copilul frecventeaza scoala primara. Aceasta scoala primara poate fi de trei feluri: catolica, calvina si de stat. De multe ori insa, decizia parintilor nu e facuta pe motive religioase.

La varsta de 12 ani, la sfarsitul scolii primare se da un test care este recomandat, dar nu obligatoriu. Pe baza acestui test se face distribuirea elevilor la numeroase tipuri de gimnaziu. Parintii pot insa ignora aceasta recomandare si sa-si trimita copilul acolo unde le place, atata vreme cat pot face fata acelei scoli. In gimnaziu, la sfarsitul fiecarui an elevii trebuie sa treaca de examenele de sfarsit de an pentru a putea continua anul urmator. Daca un elev pica acest examen, atunci va repeta anul, iar daca pica acelasi an de doua ori este transferat la alt tip de gimnaziu.

In cadrul gimnaziului, o prima categorie de invatamant este VWO[4] (educatie preparatorie academico-stiintifica in care intra doar o mica parte din totalul elevilor care au absolvit scoala primara. In ultimii doi ani in cadrul VWO se realizeaza o separare a elevilor in functie de specializare. Se poate astfel urma specializarea A care presupune urmarea unor materii precum: olandeza, matematica, doua limbi straine si alte materii specializate pe arta, pana la un total de sapte. Specializarea B presupune studierea olandezei, unei limbi straine, unor materii reale pana la un total de sapte. La sfarsitul anului sunt date examene din toate materiile, din ambele specializari.

Figura nr. Sistemul educational olandez

Sursa: Lawrence, P., Management in the Netherland, Clarendon Press, Oxford, 1991, p.23

Tema de casa este un aspect foarte important al sistemului gimnazial olandez. Se cunoaste conceptul ca in primul an elevul trebuie sa aiba o ora de tema pe noapte, in al doilea an sa aiba doua ore, ajungand ca in al saselea an sa petreaca sase ore pentru tema de casa.

Daca un elev trece toate examenele de sfarsit de an, dupa ultimul examen corespunzator ultimului an de la VWO are dreptul sa intre la o universitate, in teorie, oriunde vrea.

Al doilea tip de gimnaziu, HAVO este o versiune la scara redusa a VWO. Dureaza cu un an mai putin, specializarea se face doar in sase materii, iar elevii care absolvesc acest tip de gimnaziu nu sunt admisi la universitati ci la HBO (un fel de scoli profesionale cu un nivel ridicat de pregatire). MAVO este de asemenea o reducere de scara, dureaza doar 4 ani, iar elevii pot trece la terminare in MBO (scoli profesionale cu un nivel de pregatire mediu). Atat elevii din HAVO cat si cei din MAVO dau examene de sfarsit de an ca si ceilalti elevi, au multa tema de casa si o gama larga de materii.

Ultimul tip de gimnaziu, LBO se imparte de asemenea pe mai multe categorii si duce la o finalitate in munca.

Sistemul gimnazial olandez este unul orientat spre examene, flexibil in sensul ca, transferurile intre tipurile de invatamant se pot face in ambele directii, nu doar de jos in sus. Elevii pot, de exemplu, sa treaca de la MAVO la HAVO, terminand ultimul an la MAVO, apoi mutandu-se la HAVO si repetand anul 4. Tot astfel, se poate trece de la HAVO la VWO. De asemenea, absolventii de VWO daca nu vor sa treaca la invatamantul universitar, pot sa treaca la HBO.

Exista douasprezece universitati in Olanda si olandezii sustin ca nu exista diferente in ceea ce priveste seriozitatea si nivelul cunostintelor care se invata. Dintre universitati, cea de la Nijenrode a fost prima care a oferit ca studiu managementul. Astazi, aceasta universitate este specializata doar in educatia in management. Cu siguranta poti intalni manageri bine plasati care au invatat aici, iar daca pui intrebarea "Ce invata managerii in Olanda?" ti se va raspunde ca managerii care au invatat la universitate au studiat: inginerie, economie, drept.

4. Economia olandeza

Olanda este o economie deschisa si prospera, care depinde aproape in totalitate de comertul extern. Economia sa e recunoscuta pentru relatiile industriale stabile, inflatie moderata, pentru importantul rol de centru al transportului european. Activitatile economice predominante sunt: industria alimentara, chimica, de prelucrare a petrolului si industria electronica. Agricultura, la un nivel ridicat de mecanizare, este un sector care nu ocupa mai mult de 4% din forta de munca, dar care aduce o mare contributie in cadrul industriei alimentare si in export.

Olanda, impreuna cu unsprezece parteneri din UE au introdus in circulatie moneda unica europeana, EURO, la 1 lanuarie 200 Tara continua sa fie una din natiunile de frunte ale Europei, atragand numeros capital strain in investitii directe. Cresterea economica a scazut considerabil in 2001-2002, odata cu incetinirea ritmului de crestere a economiei globale, dar timp de 4 ani inainte de aceasta, cresterea anuala a fost, in medie, de aproape 4%, mult deasupra mediei Uniunii Europene[5].

Dar pentru a intelege mai bine cum s-a ajuns la acest nivel economic trebuie sa-i analizam evolutia, incepand cu perioada de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Perioada imediat urmatoare razboiului a fost caracterizata de consens general, conflicte industriale scazute si restrangeri salariale considerabile pentru a reface infrastructura economica zguduita de devastatorul razboi. Perioada anilor '60 a fost una mai agitata, se manifestau rezistenta in ceea ce priveste restrangerile salariale, o sfidare la adresa stilurilor traditionale si o izbucnire a ideilor progresiste. In aceasi perioada numeroase industrii traditionale precum cea textila, de incaltaminte, de constructii navale si a carbunelui au fost zguduite si s-a realizat un val de fuziuni si preluari. Anii 70 au insemnat perioada de criza. Guvernele au luat o serie de masuri in vederea subventionari companiilor ,,bolnave', au crescut rata ocuparii fortei de munca prin angajarea in serviciul public, au crescut nivelul taxelor. In provinciile din Sud s-a desfasurat o regrupare generala a industriei, in special a hartiei, constructiilor, siderurgica, electrotehnica, s-a format ,,randstad'-ul[6], care a devenit centrul serviciilor transportului, tehnologiilor inalte, sistemelor informatice, bancare si de asigurare.

Tara a fost aparata de prima criza a petrolului, intr-o mare masura, de folosirea vastei resurse de gaz natural, dar urmatoarea criza si recesiunea economica mondiala care a urmat a afectat deplin si economia olandeza. Aceasta s-a dovedit foarte vulnerabila in recesiune si a suferit pentru actiunile intreprinse in anii 70. Taxele erau ridicate, la fel si nivelul somajului, rata inflatiei era nespus de mare, o epidemie de falimente si o foarte mare nota de pesimism putea fi simtita oriunde.

La inceputul anilor '80, o coalitie de centru-dreapta a venit la conducere determinata sa scada povara fiscala asupra afacerilor, sa incurajeze competitivitatea si activitatea investitionala, sa reduca cheltuielile publice in incercarea de a revitaliza economia. S-au pus bazele unui nou parteneriat politic cu reprezentantii din domeniul afacerilor, dorindu-se coordonarea politicilor guvernamentale cu nevoile industriale si, mai ales, revitalizarea spiritului de concurenta din lumea afacerilor. La sfarsitul acestei decade a fost atinsa o cifra record in ceea ce priveste exportul, dar in fata noii recesiuni si a repercusiunilor crizei din golf, economia Olandei s-a dovedit, din nou, la fel de vulnerabila. Intre anii 1981-1983, Olanda a suferit cea mai severa criza din istoria ei economica postbelica. Era imperativa o schimbare in politicile economice adoptate, dar mai ales o schimbare de mentalitate. S-au conturat trei mari politici pe trei mari directii: moderarea salariala, reforma sistemului de securitate sociala si inovatiile in politica pietei muncii. Acestea vizau domenii extrem de importante precum: adaptarea industriala, protectia sociala si managementul pietei muncii.

Aceste schimbari adoptate, desi nu au fost deloc populare si chiar daca au dus aproape la iesirea de pe scena politica a doua mari partide (Crestin-democrat si Social-democrat), s-au dovedit a fi deosebit de viabile, ducand la scaderea ratei somajului si cresterea puterii de cumparare a populatiei.

Urmatorul tabel poate evidentia evolutia ratei somajului in Olanda si comparatia acesteia cu evolutia, in medie a aceluiasi fenomen in UE.

Tabel nr. 1.

Evolutia ratei somajului

Sursa: www.unece.org

Incepand cu 1984, rata somajului s-a aflat in fiecare an sub media UE si se poate constata scaderea aproape liniara a acesteia. In 15 ani a scazut cu 5,3 procente, de la 9,3% in 1993 la 4,3% in 2007. In acest timp media UE a ramas constanta, cu mici oscilatii, modificandu-se de la 9,8% in 1993 la 10% in 2007.

In ceea ce priveste exportul, Olanda este una din cele mai competitive tari, fiind pe pozitia 9 in lume in ceea ce priveste valoarea exporturilor si importurilor. Rotterdam este cel mai mare port din lume, Schiphol Airport este al zecelea din lume in privinta transportului de marfa, 27% din marfurile UE sunt transportate de camioane olandeze, bursa din Amsterdam este a douasprezecea din lume si al doilea mare investitor in S.U.A., dupa Marea Britanie, compania Royal Dutch Shell este cea mai mare companie industriala din afara Statelor Unite si a doua mare companie petroliera din lume dupa Exxon . Olanda e de asemenea, cel mai mare exportator al unor produse precum: cartofi, ciocolata, flori, bere (din care doua treimi se exporta in S.U.A.). Alte bunuri exportate sunt: yaht-urile, aparatele de foto-copiere, aparatura electronica si electrocasnica.

In ceea ce priveste Produsul Intern Brut pe cap de locuitor, Olanda se afla pe un loc fruntas, inaintea unor tari precum Germania, Franta si Marea Britanie. Urmatorul grafic evidentiaza PIB/capita in cateva tari din UE in anii 2006 si 2007.

Grafic nr. 1. PIB/capita

Sursa: www.scb.se

Astfel, putem spune ca in ciuda dimensiunii relativ mici, a resurselor naturale destul de putine, a populatiei de numai 15 milioane de locuitori, Olanda este una dintre marile puteri comerciale ale lumii. Diversitatea este una din caracteristicile esentiale ale economiei, aceasta nefiind dependenta de una sau doua ramuri. Domeniile in care aceasta are punctele forte sunt: transportul, turismul, sistemul bancar si al asigurarilor, produsele agricole, chimicale si combustibili.

5. Societatile comerciale

Exista doua forme de baza pentru societatile cu raspundere limitata in Olanda: NV-urile (Naaneloze Venootschap[8]), adica societatile care au actiuni cotate si BV-urile (Besloten Venootschap), care au actiuni necotate. O trasatura foarte importanta a societatilor olandeze este faptul ca nu au un singur consiliu al directorilor, ci doua categorii distincte de consilii. La nivelul cel mai de varf se gaseste consiliul de supraveghere, care este constituit in totalitate din directori neexecutivi. Directorii neexecutivi sunt aceia care nu lucreaza "full-time" in compania in cauza. Contributia lor principala este in participarea la intalniri si in pregatirea pentru acestea. Consiliul de supraveghere este stabilit de catre Adunarea Generala a Actionarilor. La nivelul imediat urmator acestora se afla consiliul executiv, compus doar din directori executivi, adica cei care isi petrec tot timpul de lucru ca manageri ai societatii respective. Consiliul executiv este desemnat de consiliul de supraveghere.

In conditii de lucru normale, consiliul de supraveghere nu are un rol foarte activ in companie, aceasta fiind condusa de catre consiliul executiv. El intervine doar in situatii de criza, atunci cand nu exista incredere in personalul consiliului executiv, sau cand se iau decizii legate de capitalizare sau de natura globala a activitatilor firmei. In ceea ce priveste persoanele care pot intra intr-un consiliu de supraveghere, acestea trebuie sa fie persoane de prestigiu si, de multe ori, in cazurile companiilor multinationale, nu neaparat un olandez. Mai pot deveni membrii ai unui asemenea consiliu fostii directori executivi ai companiei ca o recompensa finala, o dovada de recunostinta si incredere data de actionari.

Consiliul executiv este elementul principal care conduce compania respectiva si trebuie sa fie performant. Un studiu facut in cele mai mari companii olandeze a aratat ca 60% dintre membrii consiliului executiv erau absolventi universitari. Dintre acestia 60% erau absolventi in domeniul ingineriei, iar restul, mai ales in economie si drept. De la realizarea studiului, in 1985, se observa o tendinta de crestere a gradului de educatie la nivelul cel mai inalt, mai ales in favoarea economiei si managementului. Structura consiliului executiv este in forma modelului clasic pe functiuni, directorii reprezentand functiuni distincte precum: vanzare, productie, finante, marketing, cercetare-dezvoltare si resurse umane.

6. Relatiile guvern- sindicate- patronat

Economia Olandei este una prospera, iar activitatea cea mai importanta a institutiilor sale socio-economice reprezinta distributia rezultatelor activitatii economice. Aceasta se reflecta in distributia venitului intre diferitele grupuri sociale. In primul rand, statul orienteaza o treime din PNB spre un sistem al asigurarilor sociale destul de extins ce include: pensii, retributii pentru persoanele cu handicap, subventii, alocatii de somaj, etc. Cantitatea de bani care intra intr-o anumita categorie de alocatii e determinata pe baza schimbarilor din salariile obtinute in sectorul privat. Aceiasi regula se aplica salariatilor din sectorul public si a celor din institutiile finantate de guvern. Aproape o treime din populatia tarii e dependenta de functionarea acestui sistem. Schimbari importante in derularea lui nu se pot realiza fara a atrage dupa sine raspunsuri prompte si de mare forta din partea populatiei prin intermediul sindicatelor.

Industrializarea a reprezentat un proces lung pentru Olanda. A inceput sa se dezvolte abia in a doua jumatate a secolului al- XlX-lea. Sindicatele au inceput sa se organizeze incepand cu anul 1860 in contextul unei considerabile saracii si stagnari sociale. In prezent, principalele organizatii sindicale sunt: Confederatia sindicatelor olandeze (FNV), Confederatia Uniunii National-Crestine (CNV), Uniunea gulerelor albe si ale Asociatiilor de personal superior (VHP).

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial s-a manifestat un climat de consens general privind refacerea sociala si economica, dupa devastatorul razboi. In acest climat s-a constituit o structura corporatista in care guvernul, angajatii si angajatorii participau de pe pozitii egale. Un exemplu tipic este SER (Consiliul Social-Economic), un organ consultativ care aduna angajati, angajatori si membrii delegati ai guvernului. Aceasta structura corporatista a patruns adanc in toate ramurile industriei. Fundatia Muncii (STAR) este folosita de catre organizatiile patronale si de catre sindicate pentru a le reprezenta interesele la scara nationala. Aceasta si-a asumat, printre altele, si misiunea de a ,,spiona' activitatea institutiilor guvernamentale. Organizatiile patronale olandeze sunt foarte reprezentative si bine organizate, incluzand aproximativ 70% din afacerile sectorului privat. Exista doua federatii patronale majore: Federatia Intreprinderilor Olandeze (VNO) si Asociatia Patronilor Crestini din Olanda (NCW).

In cadrul companiilor industriale exista alt organism, denumit Consiliul muncii, menit sa armonizeze interesele patronatului cu cele ale muncitorilor reprezentati de sindicate. Astfel, la adoptarea unor decizii de importanta majora pentru prezentul si viitorul firmei, echipa manageriala, care reprezinta interesele patronatului, este obligata prin lege sa consulte Consiliul muncii.

Acest sistem corporatist, in care se incearca armonizarea tuturor intereselor, in care toti se controleaza unul pe celalalt, si-a dovedit eficienta si pare sa se fi integrat in mentalitatea oamenilor.

7. Managementul olandez

Activitatea de management este focalizata inspre o sarcina universala, care este inteleasa in termeni de concepte universale: competitivitate, eficienta, profitabilitate s.a.m.d.. Totusi, managerii, ca oameni, folosesc diferite metode pentru indeplinirea acestei sarcini: diferite prezumtii, predilectii, tendinte. Unele dintre acestea tin doar de individ, dar s-a observat existenta unui tipar al variatiilor privind asocierea factorilor socio-culturali cu anumite tari. Astfel, pentru a raspunde la intrebarea ,,Cum este managementul olandez?', trebuie observata societatea olandeza si descoperite valorile generale si convingerile olandezilor.

7.1. Valorile generale ale societatii si ale managementului olandez

Majoritatea valorilor societatii olandeze isi au originea in morala crestina, fiind considerate mostenire a normelor calvine. Dar cel mai important este faptul ca mostenirea crestina nu se manifesta prin controlarea comportamentului, ci formeaza valori generale.

O prima valoare general acceptata si celebrata in acelasi timp este onestitatea, considerata de olandezi ,,baza increderii". Statornicia este o alta valoare calvina care isi gaseste expresia in motivarea si comportamentul de management. Relatiile de afaceri stabile si de durata sunt apreciate, iar consecventa si devotamentul sunt vazute ca adevarate virtuti.

Dispretul pentru diferentele statutare se manifesta la scara nationala, iar tendinta generala este de scadere a tolerantei fata de aceste diferentieri. Se pune accent pentru tratarea egala a angajatilor in cadrul diferitelor companii, dar si a diferitelor tipuri de angajati in cadrul aceleasi companii.

O alta tema de discutie este aversiunea companiilor pentru cheltuielile nefondate folosite pentru apareta sau lux. Modestia personalului, relatiile pe termen lung cu clientii si o conducere stabila sunt lucruri cu adevarat apreciate.

Geert Hofstede a sugerat ca Olanda poate fi inteleasa in termenii unor tipuri sociale reprezentative. Unul dintre acestea este predicatorul. Olandezilor le place ideea ca stiu ceea ce e bine pentru ceilalti si ca e de datoria lor sa le explice. Responsabilitatea personala, corectitudinea, aversiunea fata de mita sunt caracteristici definitorii ale comportamentului in afaceri a olandezilor. Respectul companiilor pentru lege e o atitudine naturala spre deosebire de companiile americane, care in goana lor dupa profit, cauta, de multe ori, portite de scapare pentru a ,,pacali" legea, dupa cum recunosc chiar ei.

Cu privire la problema mai larga a moralitatii in afaceri, aceasta se manifesta la scara mai larga decat problema mitei. Managementul olandez e considerat mai moral decat in lumea anglo-saxona. Ideea de inselaciune la nivel de institutii e foarte putin folosita. Regulile existente sunt mult mai stricte si mai explicite. Ti se spune exact ceea ce nu se poate face si ceea ce e cerut sa se faca. Controlul e deseori ne-necesar datorita disciplinei de care dau dovada muncitorii olandezi. Daca intervievezi un manager de productie olandez despre problemele uzuale, iti va prezenta factori tehnici si logistici si nu va face nici o referire la o serie de probleme relationale precum: plangeri privind conditiile de munca, timpul suplimentar, supravegherea, etc, probleme considerate ,,de zi cu zi' in companiile britanice.

Cariera personala si ambitia pentru cresterea puterii si remuneratiei in cadrul companiei respective nu domina atat de mult personalul ca in S.U.A. sau in Marea Britanie. Olandezii par sa considere mult mai importanti o serie de factori nelegati de munca: familie, timp liber, comunitate, mediu de lucru. Securizarea muncii si pensionarea sunt mult mai apreciate decat in Marea Britanie sau in America, iar pregatirea profesionala e vazuta mai mult ca o dezvoltare personala decat ca o posibilitate de a avansa in cariera.

Rezultatul unui sondaj efectuat in cadrul companiei Heineken, pe baza chestionarelor completate de managerii si muncitorii firmei, a aratat urmatoarea ordine de preferinta a factorilor de motivare in munca: placerea in munca- 60%; remunerarea decenta- 47%; munca interesanta- 46%; posibilitatea de a lua decizii- 41%; admiratia colegiala- 40%; aprecierea celorlalti- 37% .

Acest rezultat nu poate fi decat edificator pentru a intelege conceptia olandezilor fata de munca, respectul pentru activitatea pe care o desfasoara, pentru colegii de munca si pentru stilul de conducere practicat.

7. Caracteristicile managementului olandez

In ceea ce priveste educatia, managementul olandez este considerat unul de un nivel foarte inalt, fiind probabil intrecut doar de cel francez unde managerii sunt recrutati din cadrul scolilor de elita denumite de acestia ,,Grandes Ecoles'. Exista o puternica tipizare in ceea ce priveste materiile studiate de studentii la management comercial sau industrial. Acestea sunt: drept, economie si inginerie. Pe langa aceste trei directii traditionale, managementul ca materie, a devenit specializare universitara, avand o popularitate in crestere. Abilitatea de a vorbi engleza este foarte raspandita si este universal valabila pentru managerii olandezi. Dar engleza nu este singura limba straina vorbita de ei. Germana e vorbita la scara larga, iar franceza reprezinta o alta materie importanta ce se invata in toate tipurile de invatamant gimnazial. Putem spune astfel, ca olandezii nu sunt doar buni la engleza, ci sunt buni vorbitori de limbi straine. Acest lucru le ofera un avantaj considerabil in afaceri si sustine internationalismul spre care tind olandezii.

Economia olandeza e mai puternica in sectorul serviciilor (reprezinta 70% din PIB[10]), a industriei energetice si e mai putin implicata in industriile de productie traditionale, considerate mult mai importante in Marea Britanie, Germania sau S.U.A. Cu toate acestea, nu exista o tendinta de scadere a orientarii catre tehnica. Functiunile tehnice din companiile olandeze - cercetare- dezvoltare, design, controlul productiei, productie, inginerie, mentenanta, controlul calitatii - nu pierd nimic in fata functiunilor non-tehnice sau comerciale. Exista numeroase companii olandeze cu activitate puternica de cercetare in aceste ramuri ale industriei. Dar e o certitudine faptul ca olandezii se vad mai mult decat orice altceva, comercianti, iar managerii subliniaza orientarea catre exterior si importanta exportului.

Managementul poate fi caracterizat si din prisma orientarii catre general sau particular. Americanii prefera generalul. Aceasta sustine ca exista principii generale de management care au aplicabilitate asupra unei game largi de operatii si ramuri industriale. Aceasta abordare porneste de la conceptia ca managementul aduna o serie de activitati precum: stabilirea obiectivelor, conceperea planurilor, alocarea resurselor, implementare si control, care exprima esenta in a conduce o afacere. Generalismul are implicatii in comportamentul de management si in evolutia carierei. Duce la management prin exceptie si accentueaza prognoza, planificarea, marketingul si controlul. Incurajeaza mobilitatea intre functiuni si companii in carierele personale si accentueaza importanta viziunii generale de la varf.

In viziunea unui specialist se realizeaza, insa, o accentuare a specificului activitatii companiei. Se pune accentul pe produsul realizat, pe piata pe care acesta va iesi. Functiunea devine mai importanta, se cere cate un specialist pentru fiecare functiune, cariera evolueaza in interiorul functiunii. Schimbul de personal intre companii se va face doar daca acestea sunt in aceeasi ramura industriala. Germania reprezinta un exemplu de abordare centrata pe specializare. Managerii germani se vor identifica, deseori, specialisti. Vor folosi mai degraba termeni ca: agent exportator, inspector, inginer de sistem, cercetator chimist decat unul general, de manager.

Nu putem spune ca Olanda se incadreaza in una din cele doua viziuni prezentate. Totusi se aseamana mult mai mult cu modelul german. Chiar si sistemul de invatamant e bazat pe specializare, calificare intr-un anumit domeniu. In privinta recrutarilor de personal se mentine viziunea pe specialitati. Este de asteptat ca daca cineva intra intr-o anumita functiune, invata si isi demonstreaza abilitatile in cadrul ei, acea persoana va ramane cu siguranta in cadrul ei in primii ani. Mai mult decat atat, schimbul de personal intre companii e foarte mult descurajat, iar acesta este un argument destul de puternic in favoarea viziunii bazate pe specializare, datorita faptului ca schimbul de personal este, in generalism, una dintre caile cele mai importante de dezvoltare. Insa, atunci cand se ocupa de noi angajari, managerii olandezi cauta in potentialii angajati o mixtura intre orientarea catre general si cea catre specializare. Se tine astfel cont nu numai de factorii tehnici ci si de calitatile personale, de abilitatile in comunicare a candidatului. O alta manifestare a generalismului este numarul mare de avocati aflati in pozitii de conducere. Intre cele trei mari specializari de baza ale managerilor se inscriu: dreptul, economia si ingineria, dreptul fiind cel mai general, fara a avea aplicabilitate functionala in cadrul celorlalte doua.

Structura unei societati olandeze e construita dupa modelul general, pe departamente si functiuni. Astfel ca, o societate cu caracter productiv va fi formata din urmatoarele functiuni: design, achizitie, productie (impreuna cu o serie de subfunctiuni legate de aceasta: controlul productiei, ingineria productiei, mentenanta, controlul calitatii, ambalare si livrare), vanzari, marketing, personal, finante, relatii internationale si relatii publice. Analizandu-se daca exista diferente intre functiuni ca statut, in Olanda s-a dovedit ca intre acestea exista foarte putine diferente in ceea ce priveste salariul si statutul in cadrul companiei. Aceste diferente sunt cele mai mici in comparatie cu cele existente in tari precum Belgia, Germania, Franta sau Elvetia. In Marea Britanie, aceste diferente sunt destul de evidente, diferitelor functiuni acordandu-li-se o anumita pozitie pe scara ierarhica si desigur, o remuneratie in functie de pozitia respectiva. Diferentierea aproape inexistenta in companiile Olandeze reprezinta o forma de manifestare a egalitarismului, trasatura definitorie pentru intreaga societate olandeza. Astfel, relatiile ce se dezvolta intre diferitele functiuni au un caracter normal, nu au un caracter ostil, nu sunt atat de criticate ca cele din Marea Britanie, de exemplu. La intrebarea pusa managerilor olandezi privind dificultatile intalnite la nivel operational, sustinerea neadecvata din partea altor departamente sau functiuni a fost foarte rar mentionata.

Managementul olandez e caracterizat printr-o mobilitate redusa intre companii, sau altfel spus, managerii olandezi nu pleaca des de la o companie la alta. In primul rand se manifesta o retinere din partea managerilor de a schimba mediul de lucru, de a face fata unor diferente sociale, confesionale, de a intra intr-o companie ce presupune o mutare intr-o noua zona geografica. In al doilea rand, dar motivul cel mai pregnant, este conceptia universala ca ,,Asa ceva nu se face' intra in contradictie cu notiunea de loialitate, de ideea ca oamenii trebuie sa se vada ca angajati. In al treilea rand, managementul olandez se bazeaza pe conceptia si ideea specializarii, ceea ce presupune ca un manager se poate muta la o noua companie doar daca aceasta se afla in acelasi domeniu de activitate ca fosta companie la care a lucrat. Tot in legatura cu mobilitatea scazuta intre companii s-a observat ca managementul olandez are tendinta de ,,a-si creste oamenii' adica de a-si folosi propriii angajati in ocuparea pozitiilor importante folosind promovarea interna.

Dupa standardele internationale si in comparatie cu restul tarilor industrializate din Vestul Europei, managerii olandezi sunt prost platiti. Se poate insa face o comparatie cu situatia din Suedia unde managerii sunt mai prost platiti in comparatie cu celelalte state. In Suedia, salariile joase ale managerilor si nivelul ridicat al taxelor directe ii face pe acestia printre cei mai saraci dintre tarile industrializate. In Olanda, chiar daca nivelul salariilor este mai mic decat in numeroase alte tari vest-europene, acest lucru nu este vazut ca o problema cu care se confrunta managerii. Din contra, ti se raspunde ca nu s-au gandit la asta. Putem astfel confirma ideea ca motivarea salariala e mai putin importanta pentru managerii olandezi, punandu-se mai mult accentul pe securizarea locului de munca.

Companiile olandeze au tendinta de a nu sanctiona foarte drastic performanta slaba, iar concedierile sunt foarte rare datorita a doua motive: in primul rand este impotriva convingerii olandeze de a nu judeca oamenii, iar in al doilea rand, este scump. Concedierea unui manager este complicata din punct de vedere legal si procedural si presupune un cost foarte ridicat.

Internationalismul olandez si capacitatea lor de adaptare in exterior, atat sub aspect lingvistic cat si social a fost observat si laudat in multe randuri. Aceasta nu inseamna insa ca sunt influentati in mod special de straini si nu dau impresia ca trebuie sa invete din managementul lor. Exista sentimentul ca Olanda este diferita si speciala si ca exemplele oferite de celelalte tari pur si simplu nu se potrivesc. In acest timp, insa, olandezii din afara granitelor sunt dornici sa-i invete pe ceilalti mai degraba decat sa invete de la ei.

Managementul olandez se va conforma tendintei generale de schimbare, se va adapta, va deveni mai deschis mai international, mai cosmopolitan, dar in acelasi timp va ramane extrem de similar si va continua sa se bazeze pe valori pe care le-au exemplificat timp de sute de ani.

8. Concluzie

Am pornit de la ideea ca ,,tarile mici" si, in special Olanda, poseda ingredientele necesare procesului international de integrare. Ca studiul economiei deschise, a managementului bazat pe comunicare, conciliere, cooperare, dar si negociere; ar putea fi deosebit de constructiv, in vederea constituirii unui model european de management. Intr-adevar, managerii olandezi arfi mai mult decat fericiti sa-si impartaseasca ideile si experienta acolo unde considera ca e nevoie de ajutor. Sunt de asemenea foarte nerabdatori sa invete de la straini atunci cand sunt in afara mediului lor natural, dar aceasta este doar din dorinta lor de a se adapta cat mai rapid. Cand este vorba insa de societatea lor, aceasta este ,,mult prea diferita' pentru ca sa se potriveasca regulilor altora. Credintele si valorile considerate de olandezi sunt mult prea bine fixate in mintile lor pentru a si le schimba. Astfel, in contextul actual al europenizarii si globalizarii economice, consider ca managementul olandez isi va pastra mult din identitatea nationala, iar societatea isi va pastra valorile si traditiile existente.