Planificarea - factor de punere in viata a strategiei si a politicilor manageriale de productie

Planificarea - factor de punere in viata a strategiei si a politicilor manageriale de productie

1 Definirea conceptului de planificare a activitatii intreprinderii; clasificarea dupa diferite criterii

La nivelul intreprinderilor punerea in aplicare in mod eficient a strategiilor economice si a politicilor manageriale adoptate se face prin concentrizarea prevederilor acestora in planuri, care devin astfel instrumente esentiale in procesul de management.

Prin planificare se intelege activitatea de programare, organizare, coordonare si conducere pe baza de plan a activitatii economice.

A planifica la nivelul unei intreprinderi - inseamna a concretiza in documente scrise prevederile strategiei si politicii adoptate pentru o anumita perioada, sub forma de indicatori cantitativi si calitativi, termenele la care acestea trebuie realizate, resursele care trebuie alocate pt indeplinirea lor, sarcinile concrete care revin executantilor la diferite nivele de conducere si pe compartimente functionale.

Activitatea de planificare are un caracter complex. Pentru a putea defini caracterul ei complex se pot folosi diferite criterii de clasificare , cum ar fi in principal gradul de formalizare, dupa orizontul de timp, in raport cu obiectivele pe care le cuprinde, dupa modul de intocmire , dupa gradul de detaliere.

Planificarea formala - se utilizeaza la majoritatea intreprinderilor. Ea presupune definirea unor compartimente specializate de planificare, folosirea unui set sistematic de proceduri metodice si elaborarea unui ansamblu de documente scrise sub forma de planuri agregate sau pe domenii de activitate.

Planificarea neformala se caracterizeaza prin faptul ca nu are la baza o structura functionala bine pusa la punct si nu foloseste metode, tehnici si proceduri bine stabilite de planificare, ea avand de multe ori caracter de discontinuitate.

Planificarea de perspectiva intr-o intreprindere are ca obiect elaborarea planului dezvoltarii activitatii pe o perioada de mai multi ani si cu repartizarea principalilor indicatori economici pe ani. Planificarea de perspectiva are la baza studii temeinice , fundamentate, fixeaza directiile principale, generale de dezvoltare a intreprinderii pe intreaga perioada si pe fiecare an in parte.

Planificarea curenta - spre deosebire de cea de perspectiva, precizeaza pt perioade de un an sau mai mici prevederile care rezulta din planificarea de perspectiva a intreprinderii. Prin planurile care se elaboreaza pe aceasta baza se concretizeaza si se imbunatatesc indicatorii stabiliti prin planurile de perspectiva , folosind cat mai eficient oportunitatea care a aparut in perioada de indeplinire a acestora.

Planificarea strategica - se realizeaza de regula la nivelul conducerii de varf a intreprinderii. Ea prezinta un proces de concretizare a strategiei adoptate , asigurand transpunerea in documente de plan a prevederilor si precizarea actiunilor intreprinse pentru realizarea acestora.

Planificarea operationala se aplica la nivelul executiei nemijlocite a lucrarilor implicate in realizarea obiectivelor strategice si a politicilor manageriale de productie

Sub raportul continutului activitatii de planificare care se poate desfasura la nivelul unei intreprinderi , cunoscuta in tara noastra sub denumirea de planificare interna de intreprindere, se pot deosebi doua forme principale :

a) Planificarea tehnico-economica - reprezinta acea actvitate care se refera la stabilirea principalilor indicatori cantitativi si calitativi ai activitatii intreprinderii Ea asigura directia dezvoltarii activitatii si permite, pe aceasta baza organizarea si controlul activitatii la toti indicatorii, cuprinzand productia, munca si salarizarea, folosirea resurselor materiale , costul de productie si finantele .

b) Planificarea operativa sau programarea activitatii reprezinta acea parte a planificatii interne din cadrul intreprinderii care se ocupa cu elaborarea planurilor de activitate a diferitelor unitati ale intreprinderii.

2 Caracteristicile definitorii ale unui plan - ca instrument al politicilor manageriale de productie

Sub raport teoretic si practic, pentru ca un plan indiferent de felul lui, sa fie bine intocmit, este necesar ca aceasta sa intruneasca urmatoarele caracteristici:

1.sa fie explicit

sa fie inteles

3.sa fie acceptat

4.sa poata permite aducerea schimbarilor necesare atunci cand este cazul

5.sa fie compatibil cu constrangerile interne si externe

6.sa poata fi urmarit si controlat

7.sa fie un stimulent pe a se actiona.

Planul trebuie sa fie inteles bine de cei care urmeaza sa il aplice. Un plan trebuie sa fie si acceptat de catre cei care il vor aplica. Capabilitatea planului de a suferi anumite schimbari in timp rezulta din faptul ca in timpul aplicarii lui pot apararea noi conditii sau cerinte care trebuie luate in consideratie.

Un plan bine elaborat trebuie sa permita o buna urmarire a realizarii prevederilor lui in timp si un control asupra modului de indeplinire, pentru a se putea lua din timp, daca este cazul, masuri pentru inlaturarea defectiunilor constatate.

Un plan bine intocmit prezinta o serie de avantaje ca :

-determina pe manageri sa gandeasca in viitor

-conduce la ridicarea standardelor performantei

-asigura articularea obiectivelor cu resursele

-ofera capacitatea de a face fata unor evenimente neasteptate.

Planul economic al unei intreprinderi

La nivelul unei intreprinderi se poate elabora un plan economic al acesteia, prin cuprinsul caruia se vor preciza indicatorii de baza cantitativi si calitativi ce urmeaza a fi realizati in perioada considerata, termenele de realizare , resursele care urmeaza a fi utilizate, nivelul scazut al costurilor si profiturilor. Tinand seama de experienta pozitiva a intreprinderilor care folosesc planificarea formala ca mijloc de concretizare si punere in aplicare a strategiei si politicilor adoptate, un plan economic al unei intreprinderi poate avea urmatoarele sectiuni:

-productia

-capacitati de productie si gradul de folosire a acestora

-cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica

-imbunatatirea calitatii productiei si a produselor.

-investitii-constructii

-asigurarea, pregatirea si perfectionarea fortei de munca,

-productivitatea muncii, forta de munca si salarizarea

-aprovizionarea tehnico-materiala si desfacerea productiei

-comertul exterior

-costuri de productie

-planul financiar

Aceste sectiuni au un caracter indicativ, ele putand a fi restranse sau largite sub raportul continutului si al numarului, in functie de politica manageriala adoptata de conducerea intreprindrii in acest domeniu.

Elaborarea planului in cadrul unei intreprinderi , indiferent, gradul de marime al acesteia reprezinta o activitate complexa care necesita efectuarea unui numar mare de calcule pentru fundamentarea sistemului de indicatori si implica participarea diferitelor compartimente functionale la stabilirea acestora.