Pregatirea managerilor in SUA

Pregatirea managerilor in SUA

Pregatirea in domeniul managementului se realizeaza in primul rand in scoala, dupa care in cadrul intreprinderii, inainte sau dupa angajare, managerii participa la diferite programe speciale de pregatire. Aceasta se realizeaza pe fondul unei pregatiri generale asigurate de sistemul de invatamant, pentru care americanii isi exprima ingrijorarea pentru ca, in opinia lor, un mare numar de studenti sunt incapabili sa localizeze SUA pe o harta sau sa ortografieze corect unele cuvinte.

Cu toate acestea, SUA raman alaturi de Japonia, tara unde se pregateste cel mai mare numar de oameni pe o perioada foarte indelungata. Aproape jumatate din cei care obtin bacalaureatul urmeaza studiile superioare, fie timp de patru ani, dupa care obtin o licenta, fie timp de doi ani, dupa care obtin o diploma de sfarsit de studii (associate degree). In primii doi ani de studiu se predau mai multe discipline generale, specializarea realizandu-se in ultimii doi ani.

Managerul american

Notiunea de manager in SUA nu are o definitie riguroasa, ea poate fi inlocuita cu cea de conducator sau administrator. Termenul de manager acopera un mare numar de roluri, pe care E. Schein le clasifica in urmatoarele categorii: colaborator specializat, responsabil de proiect, responsabil functional, generalist, intreprinzator sau consultant.

Bucurandu-se de o mare apreciere si reputatie, precum si de o buna remunerare, managerul american a facut obiectul multor studii si sondaje. Un astfel de sondaj a fost efectuat de catre Korn Ferry International, in colaborare cu UCLA, in randul a 4.350 de directori generali si specialisti din cele mai mari 1.000 de societati americane, referitor la profilul managerului american. In urma acestui sondaj, s-a ajuns la concluzia ca managerul american se caracterizeaza prin integritate, ca o prima calitate de a reusi in afaceri. Este convins ca factorul esential in reusita este munca, dar ambitia si sansa il pot ajuta. Majoritatea managerilor care au devenit generalisti au debutat ca specialisti in finante sau contabilitate.

In ultima perioada, varsta medie a managerilor a scazut, veniturile lor au crescut, au din ce in ce vacante mai scurte si sunt mai ambitiosi. Dintre persoanele investigate, 85% au o diploma de colegiu, dintre care 51 % aveau o licenta stiintifica (Bachelor of Science) si 49% o licenta de tip literar (Bachelor of Arts). Mai mult de jumatate dispuneau de o diploma post-licenta, din care 54% aveau MBA si 22% aveau o specializare in drept. Concluziile la care s-a ajuns in urma anchetei subliniau faptul ca, in viitor, managerii vor fi mai tineri, femeile vor ocupa o pondere mai mare in randul managerilor, ca vor fi mai instruiti si ca numarul celor care vor schimba intreprinderea va fi mai mare.

Daca ar trebuie sa se faca un "portret" al managerului american, acesta se caracterizeaza prin faptul ca are simtul afacerii, castiga primii sai bani in adolescenta, isi finanteaza in parte studiile lucrand cu jumatate de norma, facand din pregatirea sa o investitie personala. Diploma universitara este considerata de catre managerul american ca un punct de plecare indispensabil, pe care va avea tendinta de a o completa, mai ales printr-o pregatire in domeniul afacerilor. El munceste mult, castiga bine si nu ezita sa-si schimbe locul de munca in cautarea de oportunitati.

Pregatirea individuala

Pregatirea individuala are ca scop obtinerea unei diplome in domeniul afacerilor si managementului, care in SUA grupeaza o mare varietate de licente, cum sunt cele peste 14.000 de specializari in "finante si banci" sau cele peste 26.000 de specializari in "marketing si cumparari" intalnite in anii '80.

Cele mai intalnite diplome in afaceri sunt "major" si MBA care de fapt este cea mai cautata calificare profesionala dupa licenta. Dar eticheta MBA se aplica unui mare numar de domenii, astfel ca este foarte dificil sa se cunoasca numarul exact de diplome MBA, majoritatea diplomelor corespund unui an de studii sau echivalentul in timp partial.

Aceasta diploma MBA reprezinta o incununare a celor patru ani de studii pentru licenta, printr-un al cincilea an de specializare. Dar exista si o anumita ierarhizare a acestor diplome, in functie de universitatea la care s-a obtinut. Cele mai prestigioase zece diplome sunt obtinute in institutii private cum sunt Harvard, Stanford, Wharton sau Chicago. Cert este ca o diploma MBA reprezinta scopul pentru multi tineri americani talentati. Atat timp cat, pe de o parte, candidatii la o diploma universitara, iar pe de alta parte, societatile care ii angajeaza bat la portile acestor institute de invatamant superior, aceste institute nu vor cauta sa schimbe nimic, considerand ca tot ceea ce fac este bine.

Dar anumite scoli sunt criticate pe cel putin doua considerente, si anume:

ca neglijeaza anumite aspecte privind managementul, intre care problematica legata de competentele oamenilor, problemele internationale, in favoarea altor discipline cum sunt analiza financiara sau marketingul;

ca incurajeaza atitudinile negative, cum este, spre exemplu, rationamentul pe termen scurt.

In opinia unor specialisti, in cadrul acestor scoli se pune accentul pe interpretarea practicii din cadrul intreprinderilor si se neglijeaza cercetarile teoretice care sa permita o crestere a eficientei activitatilor desfasurate. Discipline traditionale, cum sunt istoria, filosofia, etica etc., care ar da managementului comparat international din zilele noastre repere importante, intr-o lume tot mai complexa si in permanenta schimbare, sunt neglijate in cadrul acestor scoli.

Toate aceste critici insa par sa nu afecteze sistemul de pregatire traditional. Oamenii de afaceri americani au incredere in cifrele care reflecta orientarea tinerilor catre acest tip de pregatire. Dar intreprinderile se pare ca se orienteaza tot mai mult spre dezvoltarea unor cursuri proprii de pregatire in domeniul managementului.

Pregatire in intreprindere

In SUA, pregatirea managerilor in cadrul intreprinderilor a luat o mare amploare, investindu-se sume anuale importante pentru aceasta activitate, care se doreste o completare a pregatirii individuale realizate in cadrul universitatilor, de catre fiecare persoana, care doreste sa faca o cariera in afaceri. Daca luam exemplul firmei AT & T, cheltuielile acesteia in anul 2002 erau de doua miliarde $ pentru 12.000 de cursuri desfasurate in 1.300 de locuri diferite, pentru pregatirea a aproximativ 30.000 de angajati, sub conducerea a 13.000 de formatori. Numai aceasta companie depasea pregatire asigurata in cea mai mare universitate din lume.

Xerox si IBM isi evaluau cheltuielile lor pentru formarea personalului la 1,6% din cifra de afaceri, fara a lua in considerare salariile formatorilor. Sigur ca aceste companii reprezinta exemplul cel mai spectaculos, dar ele au fost urmate de alte companii americane, fiecare actionand pentru crearea de campusuri proprii de pregatire.

Un exemplu reprezentativ de astfel de centru il reprezinta Centrul de Pregatire in intreprindere de la Western General Electric, cu 40 de hectare de teren, camere spatioase, bucatarie impecabila si o infrastructura sportiva pe masura. Dar formarea in cadrul intreprinderii nu se limiteaza la aceste adevarate campusuri universitare, intreprinderile comandand o serie de programe la diferite universitati, dezvoltand propriile cursuri pentru care pot plati un consultant sau finantand initiative de formare individuala.

In ceea ce priveste continutul programelor de pregatire, acestea pot sa cuprinda: studii tehnice si stiintifice pe diferite niveluri, gestiunea resurselor umane, gestiune financiara, management operational, strategia intreprinderii, etc.

Intreprinderile din SUA asigura pregatirea personalului atat prin programe in afara intreprinderii, cat si prin programe in interiorul acesteia. Programele exterioare intreprinderii se desfasoara in scoli si universitati specializate unde sunt trimisi angajatii pentru ridicarea nivelului de pregatire. In medie, peste 80% dintre cele mai mari 300 de intreprinderi americane finantau stagii de pregatire de doua sau mai multe saptamani, pentru personalul lor in universitati. Aceste stagii asigurau titularilor de MBA fie o completare a unor lacune din pregatirea initiala, fie o reimprospatare a cunostintelor in domeniile de specialitate. La aceste programe participau manageri de la 35 la 45 de ani, alternativ vinerea si sambata sau in alte zile, dar seara.

Programele din interiorul intreprinderii vin sa completeze formarea personalului prin programe exterioare. Prin prisma acestor programe, intreprinderile americane nu se disting foarte mult de cele din alte tari, decat prin maniera in care se incearca sa se pastreze in cadrul intreprinderii ambianta universitara. Daca in intreprinderile din alte tari se constituie centre de formare in intreprinderile americane acestea poarta denumirea de universitati de intreprindere, institute sau colegii. Aceste campusuri de intreprindere au proprii lor profesori si profesori asociati, de cele mai multe ori imprumutati de la institutele de specialitate, si angajati cu norma redusa. Campusurile de intreprindere reprezinta preocuparea intreprinderilor americane pentru formarea personalului lor si in special a managerilor.