STILURI, FUNCTII SI INGINERII MANAGERIALE

Deviza: "Orice sef are un sef, dar sef suprem este Dumnezeu (N.Rotaru)

● Clarificari notionale. ● Etapizari in stiinta conducerii. ● Powershift si leadership. ● Trasaturi si functii ale managementului. ● Stiinta, arta si practica conducerii.●Lider, sef, manager. ● Elemente psihosociologice de stilistica si tehnica manageriala .

A.    Bazele conducerii stiintifice

Conducerea proceselor (de munca, de relatie, socio-culturale etc.) dintr-o organizatie presupune o abordare stiintifica a domeniului. Stiinta, arta si practica acestei abordari se numeste management."Un management bun controleaza complexitatea; un leadership eficace produce schimbarile doritte", transeaza John P. Kotler[1], care considera leadershipul si managementul doua sisteme de actiune complementare si distincte, fiecare cu functiile si caracteristicile lui distincte, care se influenteaza reciproc fundamental (un leadership puternic, insotit de un management slab nu poate genera eficacitate), si care evidentiaza faptul ca nu oricine poate fi in acelasi timp atat un bun lider, cat si un manager performant. Fiecare sistem actional, insa, implica trei grupe de activitati: legate de luarea deciziei, de relatiile interumane subordonate realizarii planului comun si de asigurarea ca acei oameni isi fac datoria.

Factorii care influenteaza evolutia managementului:

- ritmul inovarii/innoirii tehnice;

- evolutia mecanismelor de piata;

- integrarea economica si globalizarea;

- informatizarea si robotizarea de masa;

- politicile macroeconomice;

- accesul la resurse si materii prime.

Intelesurile termenului sunt date de termenii manus (mana), agere (a actiona) si presupun manevrarea, pilotarea, ca si de manegio (prelucrare cu mana), to manage (a conduce) care dau cuvintele manager (conducator) si management (conducere).

Managementul reprezinta ansamblul ideilor, principiilor, metodelor, tehnicii si activitatilor care inglobeaza sarcinile conducerii, administrarii si organizarii unei structuri politice, economice, sociale si vizeaza ca, prin adoptarea deciziilor optime in proiectarea proceselor interne ale structurii, sa angajeze personalul acestora pentru a actiona eficient si stabil.

Scopul decurge din obiect (relatia manager/personal/resurse/timp) si consta in eficientizarea/optimizarea actional/structurala a organizatiilor.

Asadar, managementul este totalitatea metodelor prin care se determina, se clarifica si se realizeaza scopurile/sarcinile unui colectiv.

W.Newman il definea drept: "disciplina distincta si determinanta care duce la rezolvarea unor obiective prestabilite, utilizand in modul cel mai eficient potentialul uman si material".

De la Taylor si Fayol (sec.XVIII), considerati intemeietorii conducerii, si pana la Peter Druker, parintele managementului contemporan, nu au fost preocupari stiintifice de ierarhizare si studiu a stiintei conducerii. Astazi, atingerea unor obiective prin intermediul oamenilor (cum poate fi definit lapidar managementul) reprezinta subiect al unor cercetari aprofundate.

Daca managementul este un proces combinatoriu (de resurse), conducerea (leadershipul) reprezinta capacitatea conducatorului (managerului) de a determina actorii sociali ai organizatiei sa-si indeplineasca indatoririle, astfel incat sa obtina eficienta si performanta. Managementul este preponderent organizatoric, conducerea (leadershipul) este mai ales actionala.

Raporturile conducator/manager pot fi date de concepte comparative: de ce/cum; dezvolta/mentine; face ce trebuie/cum trebuie; se concentreaza asupra oamenilor/sistemelor; inspira incredere/este limitat in timp; inoveaza/gestioneaza.

Arta conducerii devine mai ales stiinta conducerii, al caror "ambreiaj" il constituie practica manageriala.

Etapizarea evolutiei:

management empiric;

- management stiintific (James Burnham, The Managerial Revolution, New York, 1941)

- management modern (informatizat) (Elton Mayo, Revolutia relatiilor umane).

Din punct de vedere psihosociologic sunt patru tipuri de management:

- exploatativ-autoritar ( care inspira frica);

- binevoitor-autoritar (care determina obedienta);

- consultativ (care stimuleaza comunicarea);

- participativ (care dezvolta colectivismul);

Evolutia managementului contemporan

De la auto-didacticism si intuitie la stiinta sociologica, de la empirism la informatica, de la clasic la modern, managementul a parcurs etape:

- scoala clasica (Taylor, Fayol), care se caracterizeaza prin:

- elaborarea de principii stiintifice;

- considerarea principiilor universal valabile;

- organizatia era considerata sistem inchis, fara raporturi cu mediul;

- abordarea mecanicista a structurii organizatorice;

- ignorarea aspectelor umane ale conducerii.

- scoala sociologica (Mayo, Maslow, McGregor), care dezvolta asa-zisele teorii ale stilului de conducere:

- teoria x (delasare, egoism, dispret, neglijarea nevoilor psihosociale - trebuie condus autoritar)

- teoria y (raport odihna/distractie egal, imaginatie si creativitate, dorinta maximizarii avantajelor materiale dar si psihosociale, trebuie condus democratic).

- teoria z (lucru in colectiv, bunastarea fiecaruia, prim plan factorul uman, elementele informale, trebuie condus participativ).

- scoala cantitativa (Kaufman, Starr), caracterizata prin:

- folosirea conceptelor matematico-statistice;

- accentul pus pe previziune/organizare;

- abordarea cercetarii, dezvoltarii, comercializarii.

- scoala sistematica (Barnard, Etzioni, Simion, Druker), in care este descris:

- conceptul de sistem trivalent: decizional, condus si informational.

- scoala contextuala , caracteristica acesteia fiind:

- alegerea metodelor in functie de specific.

Conceptia si stilistica manageriala stiintific-strategice

Tot mai multi cercetatori evidentiaza necesitatea trecerii de la conducerea prin control la conducerea pe baza de obiective si motivatie. Pentru a intelege mecanismul managementului modern de tip strategic si pentru a creiona o stilistica manageriala adecvata se propune o conceptie manageriala (sistemul de idei privind conducerea) cu mai multe etape de parcurs pe un drum al devenirii profesionale specifice, astfel:

- cultura organizationala (modurile de viata ale unui grup social)

- filosofia manageriala (delimitare conceptuala, al carui filon central il reprezinta viziunea manageriala),

- misiunea organizatiei ( ratiunea de a fi a acesteia),

- strategia organizatiei (finalitati si cai de atingere a scopurilor),

- politica organizatiei (orientarile generale si compatibilizarile externe),

- metodologia leadership-ului (metode, tehnici, practici, instrumente etc.),

- reguli si proceduri de tactica actionala.

Functiile conceptiei manageriale sunt:

- explicativa (care evidentiaza sensul)

- orientativa (ce pune in lumina previziunea)

- metodologica (clarifica modalitatile de actiune)

- de control (coordoneaza si evalueaza activitatile).

H. Koontz spunea ca, in raport cu natura, managementul este cea mai inexacta dintre stiintele inexacte, in timp ce Taylor, pe la anul 1911, vorbeste de management stiintific care implica orevolutie mentala completa. Privind "disputa" (rezolvata de H.B. Maynard, care definea managementul drept "arta si stiinta de a dirija si controla efortul uman incat sa atinga obiectivele prestabilite ale unei organizatii", este de observat ca stiinta este orientata catre "ce a fost", in timp ce arta e dirijata catre "ce va fi". Dar, cum se stie, succesul unui manager depinde atat de calitatea deciziilor sale, cat si de capacitatea de a influenta personalul implicat. Cu alte cuvinte, un bun manager e (si) un bun lider!

Particularitatile managementului militar

In armata, aceasta fiind o birocratie cu structura ierarhica, predomina relatiile formale, caci avem de-a face cu un mediu social cu sistem propriu de stratificare

Particularitatile managementului in mediul ierarhic de tip militar pot fi

- desi conducerea la diferite esaloane se realizeaza in timp de pace, pregatirea este facuta pentru lupta armata, deci pentru razboi (conflagratie), caz in care nivelul de incertitudine este foarte ridicat. In consecinta, toate functiile managementului se cer abordate si exercitate din aceasta perspectiva, comandantii fiind initiati si deprinsi sa organizeze, sa decida, sa comande, sa dirijeze si sa coordoneze in conditiile luptei armate;

- se recurge, adesea, la o conducere autoritara, desi comandantii se consulta cu statele majore inaintea adoptarii unei decizii. Uneori, cand aceasta consultare nu e posibila, ei sunt obligati sa decida singuri si sa-si asume raspunderea acestor decizii care au, in armata, o mare incarcatura morala;

- dezvoltarea la orice comandant a calitatilor de lider, deoarece el trebuie sa se comporte ca atare pe campul de lupta;

- etica profesionala a conducerii militare. Etica profesionala a comandantului necesita existenta unor calitati ale acestuia, cum ar fi: onestitatea, integritatea morala, loialitatea fata de tara, fata de armata, de unitate si de subordonati, spiritul de dreptate;

- intrucat obiectivul fundamental al organizatiei militare il constituie indeplinirea misiunii cu pierderi minime de resurse umane si materiale, conducerea, la oricare dintre nivelurile sale (strategic, operativ sau tactic) se cere exercitata in aceasta perspectiva, asa cum de altfel, urmeaza a fi pregatiti si perfectionati conducatorii pentru toate functiile armatei si pentru toate esaloanele;

- managementul militar are o functie speciala, aceea de a forma fiecare conducator militar in asa fel incat prestigiul individual sa fie la nivelul prestigiului social al armatei.

Principiile managementului militar se pot grupa pe doua categorii:

- ale ordinii desfasurarii actiunii, care cuprinde:

- principiul diviziunii muncii;

- al corelarii activitatii/responsabilitatii;

- principiul disciplinei;

- al unitatii de comanda;

- principiul ierarhiei;

- principiul ordinii;

- al stabilitatii pe functie;

- al solidaritatii in actiune;

- ale operativitatii si eficientei, in care se includ:

- principiul flexibilitatii;

- al apropierii conducere/executie;

- al unitatii de orientare;

- al corelarii intereselor individ/grup;

- al corelarii rezultate/stimulente;

- principiul echitatii.

Functiile managementului

In ierarhizarea sarcinilor unui management performant (prin continuitate, stabilitate, consecventa, dinamism si adaptabilitate) trebuie vizate doua triade de deziderate:

- cea constituita din control-organizare-decizie;

- cea compusa din diagnoza-prognoza-planning;

Procesul managerial trebuie sa fie : unitar (sa aiba functiile corelate si convergent functionale), tipic (organizat sistemic si valabil conceptual pentru orice tip de organizatii), permisiv (sa asigure conducerea supla, oportuna si operativa a oamenilor), contextual (adica sa fie adaptabil la dinamismul contextual in care se aplica), etapizat (sa se deruleze pe faze si functionalitati previzional-operative si post-operative) si continuu (sa se deruleze neintrerupt, evitandu-se blocajele).

Numerosi autori au incercat sa abordeze cat mai pragmatic functiile managementului, dar toti au pornit de la cele "cinci infinitive" ale lui Fayol care sunt: a prevedea (a studia si a intocmi proiecte), a decide si/sau a realiza (a face alegeri, optiuni), a conduce (a da dispozitii, ordine), a coordona (a comunica, a sintetiza) si a controla (a compara rezultate). Astfel, E.Mihuleac, crede ca functiile (el le spune si atributele conducerii!) managementului sunt: prevederea (prevoyance), organizarea (organisation), comanda (commandament) , coordonarea (coordination) si controlul (controle), iar C. Pintilie vorbeste de: previziune, organizare, motivare sau comanda, coordonare, control, mentinere si dezvoltare a climatului de munca. I. Mihut gaseste patru atribute ale managementului: prevederea, organizarea, antrenare-reglarea, control-evaluarea.

Asadar putem vorbi de: Prevedere sau previziune (prognoza, planificare, programare), Organizare (structurala, procesuala, a muncii individual/colectiva, a conducerii), Coordonare (bilaterala si multilaterala), Comanda sau decizie (ferma, continua, unitara, operativa) si Control (informativ-evaluativ, de sprijin si indrumare, corectiv, sanctionator-stimulativ).

Steve Bentz, in La profession de manager, vorbeste de: organizare, planificare, control, decizie, motivare, pregatire si stimulare, iar M.J.K. Bennett prezinta: planificarea, organizarea, motivarea si controlul. R.L. Daft opereaza cu patru functii (planning, organizing, leadering si controlling), J.L. Massie cu sapte (decision making, organizing, staffing, planning, controlling, communicating si directing ), R.A. Thiétart tot cu patru ( la planification, l'organisatino, l'activation si le controle), V.M. Peel cu cinci (planificarea, organizarea, implementarea, controlul si conducerea), L. Gulick iarasi cu sapte (planning, organization, staffing, directing, coordinating, reporting si bugeting), H.B. Maynard doar cu trei functii, ca si W.J. Duncan (planificarea, executia si controlul), iar O'Donelle Koontz cu cinci (primele ale lui Gulick), ca si H. Church (design, equipment, controlling, comparison si opering) si V. Afanasiev (prevedere, organizarea, activizarea, coordonarea si controlul).

Conform romanului C. Russu, functiile managementului sunt: previziunea(cea mai importanta), organizarea (tratata vag), antrenarea (functie noua, constand intr-un sistem de influenta), coordonarea (functie de armonizare) si controlul ( functie comensurativ-corectoare). De asemenea, triumviratul roman T. Zorlentan, E. Burdus si G. Caprarescu particularizeaza cinci functii astfel: previzunea (ansamblu de actiuni prospective pe termen scurt, mediu si lung), organizarea (privind actiuni ce vizeaza sistemele: conducator, condus si relational), coordonarea (sumum de actiuni destinat crearii si mentinerii armoniei intr-un mediu dinamic), antrenarea (grupaj de activitati destinate influentelor motivationale in vederea atingerii obiectivelor) si control-reglarea ( un conglomerat de proceduri de evaluare operativ-prospectiva si cauzala a rezultatelor muncii in raport cu normele si standardele organizationale si de remediere-corectare a aritmiilor si disfunctiilor, pentru mentinerea echilibrului dinamic optim). In fine, duetul profesor-discipol C. Romanoschi/V. Mihalache transeaza: functiile managementului modern sunt patru mari si late: planificaream, organizarea, leadership-ul si controlul. Eu cred ca functiile managementului pot fi coagulate in trei grupuri de diade: pronostic/planning, organizare/evaluare si motivare/comunicare.

Dupa atata bogatie de definitii se impune o concluzie . poetica imprumutata de la Nichita Stanescu: putem vorbi, apropo de functiile managementului de un fel de altceva acelasi!

Important este, pentru orice manager ca a conduce inseamna, de fapt, a avea putere (capacitatea de a-si impune vointa intr-o relatie sociala in ciuda rezistentelor si indiferent de factori determinanti), adica a fi autoritar. Conducerea si puterea presupun influenta ce se exercita sub forma: persuasiunii, manipularii, indoctrinarii si inocularii (inculcarii). In vederea intelegerii acestui mecanism, trebuie ierarhizate si insusite componentele, coordonatele si tehnicile manageriale importante.

Componentele managementului (care tin de stiinta, arta si praxisul managerial) :

- teoria manageriala;

- metodologia manageriala;

- tehnologia manageriala;

- practica manageriala;

Cateva coordonate ale managementului pot fi:

- motivarea (legata de trebuintele militare si sociale);

- stabilirea obiectivelor (ordinelor de linie si strategiilor);

- exemplul personal (asa zisa forta de lupta intr-un colectiv militar)

- angajarea (ca rezultat si consecinta a motivatiei);

- onestitatea (ca virtute morala si repercusiune educationala);

- disciplina (unul dintre factorii tariei si coeziunii grupului militar);

- curajul (virtute eminamente militara din care se naste eroismul);

- loialitatea (sine-qua-non al devenirii intr-un colectiv de acest tip);

- sistemul relatiilor personale (intra si extra-grupale);

- impartialitatea (necesitate manageriala obligatorie si indispensabila);

- sprijinul (demers managerial investitional cu rezultat deosebit in timp);

- delegarea (practica manageriala numita si mentorat sau tutoriat);

- conducerea echipei (elementele de specific colectiv).

Tehnica si tehnici manageriale

- generale (fundamentale): modelarea; simularea ; programarea

- operationale;

- grafice: grafica propriu-zisa; logica; matriceala; diagrama; graficul Grantt;

- ale grafului: analiza drumului critic (D.C.); tehnica Pert; a potentialelor; a arborelui.

- de decizie: arborele de decizie; tabelele de decizie; matricea decizionala etc.

de stimulare creativa: brainstormingul; tehnica Delphi (Olaf Helmer); tehnica Gordon; tehnica Pattern; tehnica Philips 66; tehnica panelului etc.

de control, de coordonare: graficul Hymans; graficul Planus; matricea; a etapelor etc.

bazate pe analiza/sinteza: normative (a balantelor, a arborelui posibilitatilor, de optimizare etc.); ale conducerii prin obiective; ale conducerii prin exceptii.

din domeniul social: psihologica; sociometrica; a informarii/documentarii; a selectiei/promovarii personalului; a sondajului; scalarea; tehnica LEST (Laboratoire d'economie de Sociologie du travail);

alte tehnici: - in studiul muncii (chinograma, sinograma, ciclograma, cronociclograma) - in productie (in legatura cu produsul, in raport cu productia);

- in costuri (a comenzilor, G.P.-George Perrim);

- de analiza informatica (ISTOS, TAG, CORIG, META, SIKOP);

- a jocurilor; Monte Carlo; cutia morfologica; listarea; a diagramei T. (D.T.)

- tehnici moderne: brainwriting (T 635); motivationala; euristica; T 500 (metoda Synapsa); a suprapunerii (bioscrierii); Marsan; infasurarii; Pifra; a sedintei cibernetice; a creativitatii operationale; a grilei de evaluare/relatie

- tehnici de servire in masa: tehnica asteptarii; a stocurilor; a alocarii (repartitiei, distribuirii); a uzurii si reinnoirii (inlocuirii); de intretinere/reparatii.

- tehnici specifice conducerii: de elaborare prognoze (de corelatie, a studiului seriilor cronologice, a trendurilor sau tendintelor,a patratelor mici, de previziune); de organizare (a graficelor de circulatie, de legatura, de procedeu, diagrama de atributii, cu sfoara); secventiala; graduala (ranging); matrix; a ologramelor; a programarii

Tot mai des se vorbeste de metode moderne de management cum ar fi : managementul prin obiective(MBO) si managementul prin exceptii. In care sunt folosite procedee logico-matematice, de la programarea lineara, teoria firelor de asteptare si algoritmul simplex, la programarea dinamica, analiza marginala, arborele decizional si modelarea/stimularea actionala.

B.    Elemente de leadership si stilistica manageriala

Leadershipul este o componenta manageriala, este partea de efectivitate manageriala, preponderent actionala, care vizeaza schimbarile, in contrast cu managerul care dezvolta capacitatea de a atinge propriul plan prin organizare si reorganizare de sistem functional si de resurse umane. Structurile de tip militar pot fi conduse de manageri la pace, dar pe timp de razboi este nevoie de lideri! Numai un bun manager poate accede la statutul de conducator, dar un lider care nu e si bun manager isi asuma sarcina unei deveniri cu pierderi planificate si inevitabile.

Definitie: proces prin care o persoana stabileste un scop si o directie pentru una sau mai multe persoane si le determina sa actioneze impreuna, cu competenta si deplina dedicare, in vederea realizarii scopurilor si directiilor stabilite. (J.Clement). Asadar este o maniera de utilizare inteleapta a puterii.

Baza leadershipului o constituie spiritul de echipa care presupune: incredere;  stabilire misiuni si scopuri; participativitate; motivatie.

Exista mai multe teorii ale leadeshipului:

"leadershipul e innascut" (D.W.Organ), "liderii se fac, nu se nasc". (W.Bennis),

"dezvolta liderul din tine". (J.C.Maxwell)

Clasificarea leadership-ului (Maxwell):

- total (s-a nascut, a vazut, s-a instruit, s-a autodisciplinat)

- format (a vazut, a invatat, s-a autodisciplinat)

- patent (a vazut, invata, se autodisciplineaza)

Factori determinanti sunt reliefati de caracteristicile native: ( inteligenta, carisma, ambitia, curajul), caracteristicile de pregatire individual-colectiva ( generala, de specialitate, manageriala) si de cadrul managerial specific ( calitatea oamenilor, cultura subiectilor, resursele existente, dotarea tehnico-informatica, strategia decizionala, comunicarea).

Mecanismul leadershipului, care poate fi rezumat prin doua expresii cu putere de maxima ("Nu exista lideri buni fara personal de buna calitate care sa-l urmeze" si " Nu exista sefi buni/rai, ci eficienti/ineficienti") are urmatoarele faze:

1. pregatirea personalului;

2. capacitatea de a asculta;

3. conectarea scopurilor la scopuri si idei colective;

4. determinarea comportamentala;

5. atasamentul subiectilor la idei si obiective fixate.

Categorii de subiecti de care trebuie sa aiba cunostinta un bun conducator :

1. nu pot/nu doresc: Nu stiu si nu stiu ca nu stiu - prosti, ocoleste-i.

2. nu pot/ doresc: Nu stiu si stiu ca nu stiu - insolenti, ignora-i.

3. pot/nu doresc: Stiu dar nu stiu ca stiu - adormiti, treziti-i.

4. pot/doresc: Stiu si stiu ca stiu - destepti , urmeaza-i.

Leadership-ul se manifesta prin capacitatea de a influenta, printr-un power-shift dinamic si eficient.

Puterea poate avea urmatoarea tipologie

1 - legitima, 2 - profesionala, 3 - stimulativ-motivationala, 4 - restrictiv-sanctionatorie, 5 - carismatica (personala), 6 - informationala.

Instrumentele de . putere in cadrul leadership-ului constau in:

- definirea precisa a obiectivelor;

- functionalitatea sistemului relational intergrupal;

- corelarea programare/obiective;

- delegarea de sarcini, competenta, autoritate;

- mentoratul profesional.

Dificultati in organizarea leadership-ului eficient:

- emotiile, orgoliul, egoismul liderului;

- respingerea liderului, carentele educationale;

- dependenta liderului (clientelismul);

- excesiva ierarhizare si barierele centralizarii;

- prelungirea crizelor, amanarile, temporizarile;

- cresterea numarului si complexitatii provocarilor.

Principiile de diferentiere sef/lider :

- seful conduce/ liderul trage dupa el;

- primul e autoritar/ al doilea e binevoitor;

- unul inspira teama/celalalt determina entuziasm;

- seful zice mai ales eu/liderul spune cu precadere noi;

- cel dintai cauta vinovati/cel de-al doilea cauta remedii;

- primul ordona cum/ secundul arata cum;

- seful e omul imperativelor treci la treaba, fa ca el/ liderul este adeptul optiunilor sa mergem, faceti ca mine

Nivelurile in leadership se ierarhizeaza astfel:

- 1. de baza (debutant);

- 2. de ingaduinta (incercare sau relational);

- 3. al rezultatelor (de cuantumizare);

- 4. de formare a oamenilor (valorizator);

- 5. al fortei personalitatii (performant);

Stilistica manageriala

Fiecare om are particularitati psihice. Se stie ca liderul (formal sau informal) se afla in ipostaze diferite: sef institutional; persoana centrala din grup; lider sociometric (persoana populara, preferata); lider situational si/sau lider ca persoana cea mai influenta. Influenta poate fi definita ca proces prin intermediul caruia un individ face ceva pe care alfel nu l-ar intreprinde.Influenta are la baza puterea, provenita din mai multe surse: a resurselor, a pozitiei, puterea personala, a expertului.

Oamenii pot actiona asupra semenilor prin mai multe moduri de influentare:

- prin recompensa/sanctiune;

- prin participare si incredere;

- prin crearea unei viziuni comune;

- prin convingere-asertivitate.

(In Anexa 1 Se afla o aplicatie vizand modalitatile de influentare dintr-o organizatie, care poate ajuta la alegerea stilului managerial corespunzator).

Actul intrinsec de conducere este un comportament de rol, caci conducerea (leadership-ul) este o functie, mod de comportament. Particularitatea, modul de comportament constant perceput de altii se numeste stil de conducere (de munca, de viata, managerial).

Stilul este "felul in care se lucreaza cu oamenii". O definitie esentializata ar putea fi : felul propriu de a fi, a se comporta si a actiona, modul concret de exercitare a rolului de manager, ansamblul dinamic al trasaturilor si particularitatilor psihice, psihosociale si comportamentale ale unui conducator. "Stilul este omul insusi", glosa Buffon.

Importanta cunoasterii si evaluarii stilurilor este data de:

- efectele asupra mediului psiho-socio-relational;

- capacitatea de difuziune si influentare;

- orientarea activitatii intregii echipe manageriale;

- relevanta raportului personal/organizational;

Factorii ce pot influenta stilurile:

- fizici (constitutionali): varsta, talie, aspect, sanatate;

- psihologici: inteligenta, cunostinte, originalitate;

- psihosociali: diplomatie, prestigiu, popularitate;

- sociologici: statut, nivel socio-economic.

In alegerea stilurilor se apeleaza la teoria situationala (cale-scop) tinandu-se cont de directiile de influenta:

nivelul eficientei muncii;

relatiile psihosociale;

atitudinile membrilor;

coeziunea grupala;

motivatia comportamentala;

nivelul satisfactiilor.

Stilurile sunt apreciate dupa cateva criterii:

- ponderea efectelor pozitive/negative in structura globala;

- consecintele rezultate in practica manageriala;

- gradul de adecvare a stilului la particularitati.

Recomandari privind eficientizarea stilului:

- cunoasterea realitatii organizatiei;

- mentinerea sistemului informational functional;

- stabilirea obiectivelor clare;

- adecvarea la particularitati;

- orientarea muncii spre esential;

- utilizarea rationala a timpului de munca si de loisir;

- folosirea metodelor moderne de conducere;

- stimularea initiativei si raspunderii;

- cresterea permanenta a motivatiei prin sistemul coercitiv-recompensator;

- educarea si formarea continua a subalternilor;

- pastrarea spiritului obiectiv in aprecierea oamenilor;

- mentinerea unei atitudini mereu echilibrate;

- autoperfectionarea constanta a stilului de lucru.

Tipuri de leadership:

a) descris si clasificat ca slab sau puternic, asemanator cu managementul, in functie de orientare ( spre sarcina si, respectiv, spre oameni si relatii), poate fi:

1 - puternic spre oameni/slab spre sarcina;

2 - puternic spre sarcina/slab spre oameni;

3 - slab spre oameni si relatii/puternic spre sarcina;

4 - slab spre oameni si relatii/slab spre sarcina.

Functionarea optima a organizatiei, in aceasta varianta, presupune tocmai asigurarea echilibrului necesar raportului sarcina/oameni. De fapt, cercetatorii sunt unanimi in a spune ca nu exista stil pur, ci adaptiv; nu se poate recomanda cel mai bun stil, ci se sugereaza cel mai eficace. Rezultatul depinde de situatiile favorabile: bune relatii lider/executanti, liderul are pozitie puternica si/ori sarcinile sunt bine definite/ structurate. Asadar, eficacitatea este diferita de succes.

b) descris si clasificat ca leadership pur (se refera doar la relatiile umane) si se refera la cele trei sisteme din organizatie: sistemul de relatii, sistemul de luare a deciziilor si sistemul de stabilire a prioritatilor. Din acest unghi de vedere sunt cunoscute stilurile si sub-stilurile:

1 - stil autoritar (directiv):

- autoritar - dur

- autoritar - binevoitor

2 - stil participativ (democratic):

- participativ de grup

- consultativ

3 - stil "laissez-faire" (permisiv)

4 - stil adaptativ (pragmatic)

In structuri militare se recomanda stilul hibrid autoritar-adaptativ.

Tipologia stilurilor

Exista numeroase modele (categorisiri) ale stilurilor, dupa diferite circumstante, cum sunt:

- dupa felul conducerii:

- prin comanda ( competent-autoritara; formala; despotica)

- prin convingere

- tolerant-anarhica

dupa luarea deciziilor ( metoda K.Lewin, 1960):

- autoritar (autocrat)

- democratic

- liber(laisez faire) la care se adauga inca trei hibrizi ( ai lui Moier):

- paternalist (autoritar-liber)

- majoritar (democratic-autoritar)

- liber cu discutii (democratic-liber)

dupa valori sau al "grilei manageriale a lui R. Blake si J. Mouton:

- orientat spre rezultate

- orientat spre personal, cu trei hibrizi (ai lui Reddin):

- orientat spre sarcina

- orientat spre contacte umane

- orientat spre randament

- dupa rezultante:

- negativ (nici o orientare)

- birocrat (orientat spre contacte)

- autocrat (orientat spre sarcina)

- autocrat binevoitor( orientat pe sarcina/randament)

- promotor (orientat pe randament/contacte)

- ezitant ( orientat spre sarcina/contacte)

- realizator (orientat spre toate)

- dupa motivatii: subiectiv si obiectiv

- dupa atitudini: dinamic si conservator

- dupa criteriul combinat: autoritar, colegial si sociologic

- dupa preocupare/randament (Reddin): negativ, birocrat, altruist, promotor, autocrat, autocrat binevoitor, ezitant (oscilant) si realizator (veridic).

dupa angajare/colaborare:

- organizator opus cu birocrat

- participativ opus cu paternalist (demagog)

- intreprinzator opus cu tehnocrat/autocrat

- realist opus cu oportunist

- maximalist opus cu utopist modernist

- dupa standardizare: cognitiv-metodic si cognitiv-intuitiv

- dupa corelarea informatiilor: normativ si receptiv

- dupa maniera:

- orientat pe relatie cu incurajare/recunoastere

- orientat pe sarcini cu indrumare/organizare

- dupa comportament :

- A - distant

- B - relational

- C - axat pe obiective

- D - realist (cu libertate de actiune)

- E - imbinat ( personal si de cooperare)

dupa corelare : de indrumare, de antrenare, de incurajare, de delegare

dupa autoritate:

- autoritar, cu variantele:

- competent-autoritar

- autoritar-despotic

- participativ

- permisiv

dupa eficienta:

- eficace (organizator, participativ, intreprinzator, maximalist)

- ineficace (birocrat, paternalist-demagog, tehnocrat, oportunist, utopist)

- dupa conducatori ( R. Likert):

- exploatator-autoritar

- binevoitor- autoritar

- consultativ

- participativ de grup.

- dupa situatie (P. Hersey si K. Blanchard):

- orientat spre sarcini

- orientat spre relatii

Concluzii:

Managementul e un proces, o arta si o stiinta a conducerii bazata pe principii si avand functii specifice.

- Managementul are continut metodologic, economic, social, functional si se caracterizeaza prin dinamism, stabilitate, continuitate, consecventa, ciclicitate.

- Functiile managementului vizeaza: previziunea, decizia, planificarea, comanda, coordonarea si controlul.

- Intre manager si conducator sunt diferente de relatie si actionale.

- Leadershipul este o modalitate de exercitare a puterii, o componenta manageriala.

- Stilistica manageriala este esenta artei conducerii, oferind abilitati de leadership modern.

- Cateva asemanari/deosebiri raportate la cuplul manager/lider, dupa Jan Calzon, creatorul companiei aeriene SAS:

administreaza/inoveaza; e condus de o viziune/conduce prin viziune; are viziune pe termen scurt/are viziune pe termen lung; face lucrurile cum trebuie/ face ceea ce trebuie; mentine structura/dezvolta structura; este concentrat pe sistem si structura/este concentrat pe persoane; intreaba cum si cand/ intreaba ce si de ce; este centrat pe rol/ este centrat pe oameni; directioneaza si controleaza/motiveaza si inspira; evidentiaza greselile si slabiciunile/ evidentiaza punctele tari.

C. Chestionar recapitulativ

- Definiti managementul.

- Care-s principiile si functiile managementului?

- Care sunt tehnicile stimularii creative

- Definiti leadership-ul.

- Care e tipologia puterii?

- Care sunt trasaturile psihosociologice ale leadership-ului?

- Enumerati cateva reguli de conduita in demersurile de conducere.

Elemente de psihosociologia si etica managementului (lectura facultativa):

- Principiul PARETO (20/80)

E.g. Daca 20% din cadre asigura 80% din rezultatele importante, atunci trebuie:

- sa stabileasca cine intra in acel 20%,

- sa afecteze 80% din timp si bani pentru acesti oameni,

- sa se ocupe personal de cei 20%, iar adjunctul de cei 80%,

- sa pretinda celor 20% sa pregateasca alti 20%.

- Componente psihosociologice (trasaturi) al oricarui om:

1. integritatea

2. sanjabilitatea (antiimobilism)

E.g. din recomandarile unui manager de la Scotalnd Yard:

- nu lua hotarari - s-ar putea sa gresesti,

- nu gandi - s-ar putea sa afli,

- nu asculta - s-ar putea sa auzi,

- nu alerga - s-ar putea sa cazi,

- nu privi - s-ar putea sa vezi,

- nu trai - s-ar putea sa mori,

- nu te schimba - s-ar putea sa progresezi.

3. atitudinea

Atitudinea este rezultat al adevarului conform caruia viata e 10% ce ni se-ntampla si 90% cum reactionam la intamplari.

Recomandari atitudinale de om patit:

- nu convingator si convins abuzului de putere.

- incearca sa fii respectat, nu neaparat iubit.

- cere mereu sfatul, opinia, parerea.

- critica de fiecare data constructiv, ca si cand tu ai fi cel criticat.

- responsabilizeaza echipa prin stimulente.

- nu-i trata pe toti la fel, aminteste-ti de holismul aristotelian.

- informeaza corect si oportun.

- evita problemele minore, maruntisul zornaie, atarna si incurca.

- respecta planning-ul unanim acceptat.

- foloseste cu eficacitate secretariatul si consilierea pentru: asistenta, legatura-filtru, "tratare" corespondenta si informatii, reprezentare etc.

4. sensibilitatea (aroganta naste aroganta si distanta, prapastie; respectul impune respect)

5. conduita morala (codul deontologic)

La formarea echipei liderul va sti: reguli, cerinte, practici, influente, scopuri, status/rol, cultura organizationala.

"Nici o persoana nu poate intruni toate cerintele".

"Omul potrivit la locul potrivit lui, nu altuia, necum la locul ordonat".

● 18 reguli de conduita:

- planificarea

- comunicarea

- sanjabilitatea

- retinerea de la excese

- modestia

- creatia, lectura

- valoarea echipei

- justificarea faptelor

- recunoasterea greselilor

- sinceritatea

- talentele din alta parte par mereu mai bune (Loftus)

- nu arata sefilor ca esti mai bun ca ei

- cine impresioneaza prin detalii a uitat obiectivul (Gottleib)

- nu contabiliza greselile, ci lucrurile bune

- ultimul plecat e vinovat de toate (Rotaru)

- cu cat titlul e mai lung, cu atat functia e mai mica (Govern) (E.g. continutul cartii de vizita a unui subaltern de ministru care n-avea nici un titlu )

- nu va amintiti cand ati fost numit sef, poate fi ultima amintire placuta

- acceptati mereu ca mai aveti multe de invatat

● Codul etic al Institutului Managerilor Profesionisti Autorizati din SUA:

- ca manager, voi recunoaste ca sunt chemat sa servesc cu responsabilitate, interesele subordonatilor mei, ale asociatilor si super-vizorilor, ale angajatilor, comunitatii, natiunii si intregii lumi;

- voi fi ghidat in toate activitatile mele de adevar, dreptate, acuratete si de bun gust:

- imi voi pazi cu atentie reputatia, pentru a crea in cadrul organizatiei un bun climat moral si un spirit civic;

- voi recunoaste, in exercitarea atributiilor mele,ca propriul meu model de activitate si de viata exercita mai multa influenta asupra colaboratorilor si subordonatilor mei decat ceea ce spun sau scriu:

- voi da aceeasi consideratie drepturilor si intereselor celorlalti, ca si cerintelor personale:

- voi mentine o atitudine echilibrata si voi lua in consideratie ideile si opiniile altora;

- voi privi rolul meu de manager ca pe o obligatie de a-i ajuta pe subordonati, pe colaboratori si asociati sa-si indeplineasca aspiratiile personale si profesionale;

- voi informa pe cei interesati desper ultimele dezvoltari ale domeniului de specialitate, al echipamentului si practicii manageriale din sfera lor de activitate;

- voi cauta sa folosesc metode recunoscute si autorizate pentru a creste productivitatea si eficienta;

- voi respecta competenta profesionala a colegilor si voi munci impreuna cu ei pentru a sustine si a promova obiectivele si programele organizatiei;

- voi sustine eforturile de fortificare a managementului profesional prin exemple, prin formarea, perfectionarea si promovarea celor merituosi;.

D. Acumulari gnomice

"Omul puternic e acela care castiga biruinta asupra lui insusi." (Mahomed)

"Cine nu stie sa-si porunceasca siesi, ramane mereu sluga." (Goethe)

"Puterea pe care o admir este puterea renuntarii."

"Nu esti bun de nimic, daca nu esti bun decat pentru tine.! (Voltaire)

"Bunatatea este unitatea de masura a sufletului ales." (Locardaire)

"Biruie prin blandete pe cel maniat si prin bunatate pe cel rau." (Mahabharata)

"Orice discurs care flateaza ascunde o otrava." (Syrus)

"Multimea apreciaza prietenia dupa folosul pe care-l aduce." (Ovidiu)

"Nu numarul subalternilor conteaza, ci sinceritatea lor." (Rotaru)

E. Selectie bibliografica:

- Toma, Gh.& Balta, C. - Secretul managementului: abilitatea conducerii, Ed.Ceres, Bucuresti, 2001.

- Negulescu, M.C. - Resursa umana si performanta profesionala, Ed. Scrisul Romanesc, Craiova, 2002.

- Aelenei, V.& altii - Managementul politiei de frontiera, Ed. MI, Bucuresti, 2002.

- Zulean, M. - Armata si societatea in tranzitie, Ed. Tritonic, Bucuresti, 2003.

- Voicu, C.& Sandu, Fl. - Managementul organizational in domeniul ordinii publice, Ed. MI, Bucuresti, 2001.

- Andreescu, A.& altii - Notiuni ale managementului in Ministerul de Interne, Ed. M.I., Bucuresti, 1998.

- Burdus, E.& Caprarescu, G. - Fundamentele managementului organizational, Ed. Economica, Bucuresti, 1999.

- Malcolm, P. - Introducere in management, Ed. Alternative, Bucuresti, 1994.

- Vlasceanu, M. - Psihosociologia organizatiilor si conducerii, Ed. Paideia, Bucuresti, 1996.

- Constantinescu, A.D.& Ungureanu, A.M. - Management I, II, Ed. National, Bucuresti, 1998.

- Neculau, A. - Liderii in dinamica grupurilor, Ed. Stiintifica & Enciclopedica, Bucuresti, 1977.

- Sandina, I. - Psihologie sociala, Ed.A.T.V., Sibiu, 1999.

- Zorlentan, T., Burdus, E., Caprarescu, G. , Management organizational, Ed. Economica, Bucuresti, 1998.

- Russu, C. , Management, Ed. Expert, Bucuresti, 1996.

- Mihuleac, E. , Bazele managementului, Ed. Tempus, Bucuresti, 1994.