MANAGEMENT AGRICOL

1 Generalitati si particularitati ale agriculturii

Agricultura Romaniei parcurge in prezent o perioada de transformari structurale si organizatorice determinate de aplicarea legii 18/1991,Legea Fondului Funciar, ,in prima faza, si a legii 1/2000, prin care sunt puse bazele noilor forme de proprietate in agricultura.

Agricultura , ca activitate umana specializata, cuprinde nu numai sfera productiei, ci si parti din distributia bunurilor si serviciilor agricole. Larga sa raspandire in teritoriu se datoreaza raspandirii resurselor si cererii de alimente care determina gradul de utilizare a acestora.

In procesul general de redresare economica si sociala a tarii, un loc central si prioritar il ocupa economia rurala si in cadrul acesteia agricultura, ca parte componenta esentiala. Din acest punct de vedere dezvoltarea eficienta a agriculturii reprezinta o necesitate obiectiva. Pentru realizarea acestui obiectiv este nevoie de dezvoltarea si perfectionarea continua a bazei tehnico-materiale, aplicarea in productie a noilor tehnologii, practicarea unei agriculturii stiintifice, in sensul crearii unor exploatatii viabile, competitive intr-o economie de piata, in care sa produca cea ce aceasta cere, transferarea intregului sistem de organizare, functionare si conducere a agentului economic, prin asezarea acestuia pe principiile noi ale managementului, marketingului si gestiunii economice.

Activitatea agricola se deosebeste de cea din industrie si din alte sectoare prin anumite particularitati ale agriculturii ce au impact major asupra productiei, pietei si rentabilitati produselor, cea ce face necesare mecanisme de orientare si reglementare a ofertei agricole in raport cu evolutiile cererii.

Dintre aceste particularitati enumeram:

Natura ciclica a productiei, determinata de factorii naturali si biologici, aceasta manifestandu-se prin sezonalitate si instabilitatea productiei si a veniturilor agricole. La acestea se adauga si alte caracteristici care determina procese mai lente de crestere economica in agricultura fata de alte sectoare ale economiei.

Costul ridicat al transportului in agricultura, la care se adauga riscul natural si preturile ridicate la imput-urile de provenienta industriala care fac ca preturile de livrare a marfii sa ridice numeroase aspecte privind remunerarea muncii agricole.

Cererea si oferta de produse agricole au particularitati fata de alte produse datorita dificultatilor de adoptare a unei cereri relativ stabile si putin elastice la o oferta variabila si greu de modificat pe termen scurt.

In productia agricola, atat in sectorul vegetal cat si cel animal, pe langa productia principala se obtin insemnate cantitati de produse secundare.

Agricultura este o ramura prioritara, ce trebuie sa se integreze armonios in economia nationala ti sa-si sporeasca rolul de factor de antrenare si structurarea acesteia pe principiile pietei libere.

Pentru realizarea acestui lucru este nevoie ca la nivelul fiecarui agent economic sa existe un plan, un program pe care sa se bazeze activitatea de productie.

Pentru intocmirea unui program fiabil este necesara urmarirea indicatorilor tehnico-economici de apreciere a activitatii in sectorul vegetal.

Elementele necesare intocmirii unui proiect de management in sectorul vegetal

Balanta terenului agricol

Elaborarea structurii culturilor

Intocmirea fiselor tehnologice

Stabilirea necesarului de ingrasaminte, erbicide si amendamente

Stabilirea necesarului de tractoare si masini agricole pe decade

Intocmirea programului de livrare a productiei si a celui de venituri

Calculul productivitatii muncii in unitati naturale

Elaborarea programului de cheltuieli si al rezultatelor financiare

a)     Programul cheltuielilor directe

b)     Programul cheltuielilor indirecte

c)     Stabilirea rezultatelor financiare pe produs si la nivel de ferma

2.1.Balanta terenurilor agricole

Balanta terenurilor agricole se intocmeste diferentiat

pentru terenurile irigabile si neirigabile, precum si in functie de categoria de folosinta a terenului si a gradului de fertilitate.

Aceste balante se executa pe perioade determinate pornind de la premiza datei cand au intrat in exploatare efectiva.

2.2.Elaborarea structurii culturilor

Se stabilesc suprafetele ce vor fi ocupate cu diferite culturi . Se va cauta sa se asigure o succesiune rationala si o aplicare cat mai corecta a ingrasamintelor si amendamentelor, in functie de posibilitatile de aprovizionare.

In stabilirea succesiunii culturilor se va avea in vedere posibilitatea asigurarii unor asolamente rationale la nivel de ferma.

Se intocmeste schita amplasarii culturilor pe

teritoriul fermei in anul curent, in functie de amplasarea din anul precedent si de asolamentul stabilit la nivel de ferma.

Se intocmeste schita amplasarii culturilor in anul

urmator anului curent.

Se programeaza productiile medii in functie de

rezultatele obtinute in anii precedenti, succesiunea culturilor, programul de fertilizare, soiul sau hibridul cultivat si de celelalte masuri tehnico-economice preconizate.

2.Intocmirea fisei tehnologice

Se intocmeste diferentiat pe fiecare cultura in parte si se realizeaza tinandu-se cont de conditiile naturale si socio-economice in care se desfasoara o activitate de productie in ferma luata in studiu.(Anexa)

2.4.Stabilirea necesarului de ingrasaminte, erbicide si amendamente

Necesarul de ingrasaminte chimice, erbicide si amendamente se stabileste in functie de:

gradul de fertilitate al solului;

gradul de imburuienare al culturii;

natura ph-ului;

suprafata culturii;

specia cultivata.

2.5.Stabilirea necesarului de tractoare si masini

agricole pe decade

Pentru stabilirea necesarului de tractoare se intocmeste

centralizatorul zilelor de lucru normale si norma pe tractor pentru fiecare lucrare in parte, inregistrarea acestora facandu-se pe decade.

Pentru stabilirea numarului necesar de tractoare si masini agricole se foloseste relatia:

Nr. masini =VL/NLxT

-VL - volumul lucrarii;

-NL - norma de lucru;

-T - termenul optim de executare a lucrarii (in zile).

2.6.Intocmirea programului de livrare a productiei si a celui de venituri

Pentru intocmirea programului de livrare a productiei si a celui de venituri, se inregistreaza cantitatile de produse principale si secundare ce urmeaza sa fie livrate in afara fermei, separat pe beneficiari si pe trimestre.

Veniturile din activitatea de productie a fermei se obtin prin inmultirea cantitatilor existente cu preturile de vanzare ale produselor ce urmeaza sa fie livrate.

2.7.Calculul productivitatii muncii in unitati naturale

Calculul productivitatii muncii in unitati naturale se face prin raportarea consumului de ore om, la productia totala principala de la fiecare cultura.

2.8.Metodologia de elaborare a programului de cheltuieli si rezultate financiare

In vederea intocmirii programului de cheltuieli si rezultate financiare, este necesar sa se cunoasca clasificarea cheltuielilor de productie.

Dupa perioada de timp cheltuielile se clasifica in:

A.     Cheltuieli efectuate in anul curent (pentru productia anului respectiv sau a anilor urmatori);

B.     Cheltuieli efectuate in anii precedenti:

Cheltuieli cu productia neterminata, de la sfarsitul anului precedent, care se includ in totalitate in costul de productie al produselor obtinute in anul curent;

Cheltuieli anticipate, care privesc productia mai multor ani si care se includ in costul de productie sub forma unor cote anume.

Dupa modul in care se includ in costul de productie cheltuielile se clasifica in:

a)cheltuieli directe - care se pot repartiza direct asupra unui produs, in componenta intrand urmatoarele elemente:

-cheltuieli cu salariile in acord: salariile mecanizatorilor, salariile lucratorilor manuali;

-cheltuieli cu impozitul si C.A.S.-ul;

-taxa de somaj;

cheltuieli materiale: samanta, ingrasaminte chimice, pesticide;

-cheltuieli cu aprovizionarea,

-cheltuieli cu lucrarile mecanice efectuate cu tractoarele si masinile agricole proprii;

-cheltuieli cu lucrarile efectuate de terti;

-cheltuieli cu irigarea terenului;

-cheltuieli cu amortismentul specific;

-cheltuieli cu ingrasamintele naturale,

-alte cheltuieli.

b)cheltuieli indirecte (comune si generale) - sunt cele care nu pot fi repartizate direct asupra unui produs, includerea lor in costul de productie facandu-se sub forma unor cote.

a)Programul cheltuielilor directe

Cheltuieli cu salariile in acord - salariile directe in acord cuprind:

Salariile personalului muncitor care executa lucrari manuale;

Salariul mecanizatorilor care executa lucrari salarizate in acord;

Salariul personalului muncitor care participa la efectuarea lucrarilor cu tractiune animala,

Salariile tehnicienilor care au in sarcinile lor o singura cultura sau grup de culturi pe timpul cat lucreaza in productie.

Volumul salariilor directe in acord se calculeaza pe

culturi in functie de necesarul de zile norma pe fiecare lucrare, categoria in care se incadreaza lucrarea respectiva si tariful de plata pe o zi norma.

Cheltuieli cu impozitul si C.A.S.-ul - in cadrul acestor cheltuieli se includ impozitele pe salarii si contributiile pe asigurarile sociale.

Taxa de somaj - include contributia unitatilor si a salariatilor la fondul de somaj (in total 4% din fondul de salarii).

Cheltuieli cu materialele

Semintele si materiale de plantat - costul semintelor sau a materialului de plantat se stabileste la pretul de aprovizionare sau la costul efectiv, daca se foloseste material din productia proprie;

Ingrasaminte chimice si amendamente - cheltuielile cu ingrasamintele cuprind costul ingrasamintelor care se for administra culturilor, individualizate conform programului tehnic de productie, la pretul de aprovizionare;

Pesticide - cheltuielile cu acestea se stabilesc in functie de tipul lor, de cantitatile necesare si de pretul de aprovizionare.

Cheltuieli de aprovizionare

Cheltuielile de aprovizionare ce revin unei culturi, se stabilesc in functie de valoarea materialelor consumate la fiecare cultura in cursul anului curent si cheltuieli stabilite de sectorul economic al societatii in cauza.

Cheltuieli cu lucrarile mecanice efectuate cu tractoarele si masinile agricole proprii

In vederea determinarii cheltuielilor cu lucrarile mecanizate este necesar sa se recurga la calcularea costului pe hectar aratura normala.

Acest cost se determina prin raportarea cheltuielilor necesitate de executarea lucrarilor cu tractoarele si masinile agricole, la numarul total de hectare aratura normala executate in cadrul fermei in anul curent.

Aceste cheltuieli cu lucrarile mecanizate cuprind urmatoarele elemente:

Salariile in regie ale mecanizatorilor - in cadrul acestui element se regasesc salariile mecanizatorilor pentru lucrarile de intretinere si reparatii si salariul mecanicului de intretinere;

Carburanti si lubrifianti - cheltuielile pentru carburantul principal (motorina) se determina in functie de: volumul lucrarilor, normele de consum, pretul unitar; cheltuielile pentru lubrifianti se determina in functie de: cantitatea necesara de carburant principal, normele de consum, pretul de cumparare;

Intretinere si reparatii - pentru programarea cheltuielilor necesare intretinerii si reparatiilor tractoarelor si masinilor agricole se iau in considerare: numarul intretinerilor si reparatiilor si costul unitar al acestora. Stabilirea numarului si reparatiilor necesare in cursul anului se face in functie de zilele norma ce revin pe fiecare masina in anul curent, de starea tehnica a masinilor la sfarsitul anului precedent si periodicitatea intretinerilor si reparatiilor;

Amortismentul - cuprinde cheltuieli cu amortizarea tractoarelor si a masinilor agricole calculate in functie de: tipul si numarul masinilor, valoarea unitara si durata normata de folosire;

Alte cheltuieli - cuprind unele cheltuieli necesare pentru tractoarele si masinile agricole ca: uzura obiectelor de inventar, alte materiale.

Prin insumarea cheltuielilor prezentate anterior se obtine totalul cheltuielilor pentru tractoare si masini agricole, care urmeaza a fi repartizate pe culturi in functie de unul din urmatoarele criterii:

Consumul de carburant principal;

Numarul de ore;

Numarul de hectare aratura normala.

In cadrul metodologiei actuale, repartizarea pe culturi se face in raport cu numarul de hectare aratura normala, determinandu-se in prealabil costul unui hectar aratura normala.

Cheltuieli cu lucrarile efectuate de terti

Cheltuielile efectuate cu tertii includ costul serviciilor si/sau lucrarilor efectuate de terte unitati (transporturi, lucrari agricole complexe - scarificat, etc., servicii de reprezentare, consultanta).

Cheltuieli cu irigarea culturilor

In cadrul lor se includ pe de o parte taxele fixe, diferentiate pe culturi si tipul amenajarii, iar pe de alta parte costul apei de irigat.

Amortismentul specific

Aceasta cheltuiala include amortizarea mijloacelor fixe utilizate in exclusivitate pentru anumite culturi. Se calculeaza in functie de numarul mijloacelor fixe, valoarea lor unitara si valoarea normata de functionare.

Cheltuieli de desfacere

Aceste cheltuieli se calculeaza pe baza cotei transmise de sectorul economic pentru livrarea productiei.

b) Programul cheltuielilor indirecte

A. Cheltuieli comune ale fermei

Salariile de baza si suplimentare de interes comun ale persoanelor T.E.S.A. si ale personalului muncitor, care serveste intreaga ferma.

Iluminatul de interes comun;

Transportul de interes comun;

Amortizarea mijloacelor fixe de interes comun;

Uzura obiectivelor de inventar de uz comun;

Intretinerile ti reparatiile mijloacelor fixe de uz comun;

Protectia muncii;

Alte cheltuieli comune.

Repartizarea cheltuielilor comune pe culturi, se face prin cote parti, care se determina utilizand urmatoarea relatie:

Ci =C/D x xdi

In care: - i - 1, 2, 3, .n culturile din cadrul fermei;

- Ci - cota parte din cheltuielile comune ale fermei ce revin culturii;

C - cheltuieli comune;

D - cheltuieli directe ale fermei;

Di - cheltuieli directe ale culturii i.

B. Cheltuieli generale ale societatii comerciale (transmise prin sectorul economic)

Salariul de baza si suplimentar al personalului T.E.S.A. la nivel de societate comerciala;

Cheltuieli cu delegatii, detasari, specializari;

Cheltuieli de birou, tipografie, posta;

Intretinerea si functionarea cantinei;

Amortizarea mijloacelor fixe de uz general;

Intretinerea si repararea mijloacelor fixe de uz si obiectivelor de uz general;

Pregatirea cadrelor;

Protectia muncii;

Paza contra incendiilor si paza civila;

Alte cheltuieli generale.

Cota parte din totalul cheltuielilor generale ale societatii comerciale ce revin culturii pentru care se face calculul, se determina dupa urmatoarea relatie:

n m

gij = (G/j=1Dj + j= 1Cj) x (dij+cij)

in care:

i - 1,2,3,..n cheltuieli din cadrul fermei j;

j - 1,2,3,..m ferma din cadrul societatii comerciale;

gij - cota de cheltuieli ce revin culturii i din ferma j;

G - cheltuieli generale ale societatii comerciale;

n

- Dj - suma cheltuielilor directe ale fermei j in

j=1

cadrul societatii comerciale;

m

Cj - suma cheltuielilor comune ale fermei j

j= 1

din cadrul societatii comerciale;

dji - cheltuieli directe ale culturii din cadrul fermei,

cij - cota de cheltuieli comune ale culturii i din cadrul fermei j.

Cota parte din totalul cheltuielilor generale este transmisa fiecarei ferme si sector de activitate prin sectorul economic al societatii comerciale.

Stabilirea totalului cheltuielilor de productie se face prin insumarea cheltuielilor directe pentru productia anului curent cu cotele de cheltuieli comune si generale, cu valoarea costurilor produselor din productie proprie si cu productia neterminata la 1 - 01.

Din totalul obtinut, prin scaderea valorii productiei secundare, se obtine totalul cheltuielilor pentru produsul principal. Calculul costului de productie se face dupa relatia:

Cp = ChT - V.P.S./Q

In care:

Cp - costul de productie;

ChT - cheltuieli totale necesare obtineri unui produs;

V.P.S. - valoarea produselor secundare la pretul de productie;

Q - productia totala principala.

a)     Stabilirea rezultatelor financiare pe produs si la nivel de ferma

Pentru stabilirea rezultatelor financiare pe produs se utilizeaza relatia:

Rf = Qm (Pp - Cp)

In care:

- Rf - rezultatul financiar (profit sau pierdere) la nivel de produs;

Qm - productia marfa;

Pp - pretul de productie,

Cp - costul unitar.

Profitul brut fermei se calculeaza ca diferenta intre veniturile totale anuale din livrarea productiei si cheltuielile de productie. Profitul net reprezinta diferenta dintre profitul brut si impozitul pe profit.

Rezultatele financiare se stabilesc in functie de valoarea profitului net.