Stilul managerial

Stilul managerial

Stilul managerial poate fi definit ca fiind ,,modul in care un manager obtine rezultate" sau " un mijloc pentru atingerea unui scop, nu un scop in sine".

Conceptul de manager se suprapune cu conceptul de conducere. Totusi, managerii sunt numiti si raspund in fata celor care i-au numit. Dimpotriva, in structurile reprezentative, conducatorii raspund in fata celor care le-au permis sa acceada la aceasta functie, adesea prin alegeri. Uneori, obiectivele managerilor pot sa vina in contradictie cu ale grupurilor pe care trebuie sa le conduca. Nu toti managerii sunt eficienti in obtinerea rezultatelor si nu toti conducatorii sunt manageri. Desi functia de conducere poate fi exercitata de manageri, acelasi lucru il pot face si o gama intreaga de alte roluri. Conceptul de management eficient este deseori confundat cu ,,carisma". Desi exista situatii in care farmecul personal joaca un rol important, lucrurile nu stau intotdeauna asa. Uneori este chiar invers, mai ales daca managerul trebuie sa fie un mediator si un promotor.

Din partea unui bun management se asteapta sa inlature barierele catre performanta pentru colegi si subordonati, eliberandu-le potentialul si marind contributia lor. Managementul inseamna sa fii un membru al echipei si totodata sa impingi echipa inainte si, nu in ultimul rand, sa insufli un simt al directiei prin prezentarea unei imagini convingatoare a viitorului.

Conform Mc.Gregor exista doua teorii despre stilul managerial:

In teoria X managerii fac urmatoarele presupuneri despre angajati:

Angajatii trebuie sa raspunda si raspund unor directive ferme si unui control sever;

Oamenii prefera sa evite munca daca este posibil;

Angajatii nu vor sa-si asume raspunderi;

Angajatii trebuie constransi sa duca la indeplinire obiectivele organizatiei.

In teoria Y managerii fac urmatoarele presupuneri despre angajati:

Obiectivele individuale si ale organizatiei pot fi armonizate;

Munca este o activitate naturala;

Oamenii raspund pozitiv la obiective in realizarea carora se simt implicati;

Munca poate sa aduca satisfactii psihologice;

In conditii adecvate, angajatii sunt dispusi sa-si asume raspunderi.

Tannenbaum si Schmit au elaborat un model al stilurilor de conducere pe ideea unui spectru continuu care se intinde de la comportamentul autoritar la cel democratic. La capatul democratic se poate extrapola un al treilea stil, conducatorul de stil laissez-faire, care exercita un control redus, sau nici un fel de control, putand fi conducator doar cu numele. Managerii se pot gasi in orice punct al continuum-ului. Stilul lor nu doar ca poate dar si trebuie sa varieze in timp, in functie de cerintele situatiei.

Desi stilul managerial trebuie adecvat situatiei, managerii au tot interesul sa invete sa se comporte declarativ. Comportamentul declarativ presupune recunoasterea deopotriva a drepturilor proprii, cat si ale celorlalte persoane implicate. Ideea este ca toate partile au dreptul sa se exprime direct, onest si deschis. Prin urmare, subordonatii sunt incurajati sa se poarte declarativ. Aceasta permite identificarea problemelor ce trebuie abordate intr-un mod care sa fie satisfacator pentru toate partile implicate si sa genereze relatii de munca constructive intre ele. Un alt potential avantaj este ca o asemenea abordare presupune un consum nervos mult mai redus.

Comportamentul agresiv inseamna ca nevoile managerului sunt mai importante decat ale altuia si numai el are ceva de spus. Consecintele acestui stil de management este ca managerul isi atinge scopurile mult mai repede, dar pe seama inrautatirii relatiilor de munca si chiar a generarii de stress.

Comportamentul non-declarativ se bazeaza pe presupunerea ca drepturile altor oameni, angajati, sunt mai importante decat ale sale. Comportamentul non-declarativ este o modalitate de abordare pe termen scurt a unor situatii, pentru a evita un conflict initial sau ulterior. Pe termen lung angajatii se pot simti frustrati din cauza lipsei unei indrumari.

Aspectele cheie ale unui comportament declarativ sunt: concentrarea pe fapte si nu pe sentimente, pe probleme si nu pe personalitati. Tehnicile de chestionare si alegere a limbajului pot fi de asemenea foarte importante, la fel ca formularea afirmatiilor sau a intrebarilor intr-un mod neutru. Tonul vocii si limbajul corpului nu este nici el de neglijat.

Nota: Managerii sunt judecati dupa eficacitate si nu dupa popularitate.