Luarea deciziei si leadership-ul

1. Definirea si clasificarea deciziilor

Decizia este o alegere facuta dintr-un set de alternative.

Luarea deciziilor este procesul de identificare, evaluare si alegere intre mai multe alternative.

Clasificarea deciziilor

1. Dupa frecventa aparitiei:

decizii programate – apar frecvent, exista reguli standard de luare a acestor decizii;

decizii neprogramate – se iau rar, nu exista reguli care trebuie sau pot fi urmate.

Dupa gradul de risc:

decizii sigure – o decizie este sigura atunci cand, in momentul in care este luata, se stie ca are doar un singur rezultat (efect);

decizii riscante – in momentul in care se iau, sunt cunoscute mai multe viitoare efecte probabile;

decizii nesigure – in momentul in care se iau nu se cunosc toate efectele posibile ale deciziei.

3. Dupa numarul de persoane implicate in luarea deciziei:

decizii individuale

decizii de grup

4. Dupa orizontul de timp pentru care se adopta deciziile si implicatiile aplicarii lor:

decizii strategice – care vizeaza orizonturi mari de timp (mai mari de un an, 3-5 ani de regula);

decizii tactice – vizeaza o perioada relativ mai scurta (un an);

decizii curente – se refera la perioade scurte, de regula, de ordinul zilelor sau orelor, si privesc cel mai adesea sarcini, atributii sau unele activitati din firma.

Persoanele aflate la nivele ierarhice diferite au, de obicei, responsabilitati diferite in luarea deciziilor, asa cum se observa in figura 1.

Nepro-

gramate si

nesigure

Neprogramate si

programate,

riscante si sigure

Programate si sigure

Fig. 1. Tipuri de decizii la diferite niveluri ierarhice

Procesul decizional are urmatoarele etape:

1.   Recunoasterea nevoii ca trebuie luata o decizie: cei care sunt in masura sa ia o decizie, trebuie sa inteleaga ca exista o diferenta intre starea actuala a unei organizatii sau a unei variabile de performanta si o stare dorita.

2.   Diagnosticarea problemei consta in identificarea cauzelor care au condus la situatia nedorita precum si in colectarea datelor si informatiilor necesare pentru a determina toate relatiile cauza-efect

3.   Dezvoltarea alternativelor: in momentul in care organizatia a identificat cauzele problemei, poate incepe sa dezvolte solutii alternative pentru inlaturarea sau corectarea acesteia.

4.   Selectarea alternativelor / alternativei optime. Solutia optima este aceea care rezolva o problema cel mai complet la costul cel mai scazut.

5.   Implementarea solutiei optime – punerea in practica a solutiei optime

6.   Controlul si urmarirea aplicarii deciziei se refera la faptul ca decidentul (cel care a luat decizia) trebuie sa se asigure ca:

decizia aleasa a fost implementata

decizia luata a avut efectul dorit

implementarea deciziei nu a avut consecinte nedorite

daca se simte nevoia unor actiuni aditionale, acestea sunt executate.

Aspecte comportamentale ale luarii deciziilor

a)      In situatiile de viata, concrete, capacitatea de procesare a informatiilor de catre decident este limitata, ceea ce poate duce evident la luarea unor decizii eronate. Acesta este domeniul in care stiinta managementului isi are cel mai bine locul. Exista diferite tipuri de modele matematice de luare a deciziei care pot fi aplicate in diferite situatii.

b)      Uneori cautarea solutiei optime se opreste la gasirea uneia satisfacatoare.

c)       Escaladarea implicarii (factor psihologic) reprezinta un proces psihologic in care decidentii devin din ce in ce mai devotati deciziei luate, chiar daca aceasta nu se dovedeste a fi eficace.

d)      Deciziile sunt uneori influentate de 'elemente politice' prezente in organizatie. Politica organizatiei consta intr-un set de activitati de grup sau individuale realizate cu scopul de a obtine, dezvolta si utiliza puterea pentru a influenta rezultatul deciziilor.

e)      Intuitia manageriala influenteaza, la randul ei, abilitatea decidentilor de a lua decizii bune cu ajutorul unor informatii incomplete, neconcludente si / sau contradictorii.

Tabelul 1. Tipuri de luare a deciziei

Decizii de grup

In acest caz procesul de luare a deciziilor este realizat de catre mai multe persoane.

Avantaje ale deciziilor de grup:

cu cat sunt mai multe persoane implicate in luarea deciziilor, cu atat grupul acumuleaza mai multa experienta si informatie disponibila pentru luarea deciziei

sunt elaborate mai multe alternative

comunicarea intre persoanele decidente, precum si participarea cat mai multor membri ai unui grup sau organizatii la luarea deciziei, face ca acceptarea si implementarea deciziei sa se faca mai usor.

Cateva dintre dezavantajele acestui proces sunt:

timp mai lung de luare a deciziei

poate duce la compromisuri atunci cand este nevoie de o actiune puternica

poate conduce la o gandire in grup.

Elemente si bariere ale comunicarii

Calitatea deciziilor manageriale depinde in mare masura de calitatea informatiei disponibile. Comunicarea este procesul de realizare a unei intelegeri comune asupra unor subiecte. In management, existenta unei bune comunicari este o conditie necesara pentru a obtine rezultate.

Elementele comunicarii sunt:

comunicatorul – persoana care emite semnalul

perceptia/ interpretarea mesajului – ceea ce intelege comunicatorul prin mesajul transmis

codificarea – transformarea ideilor comunicatorului in simboluri

mesajul – verbal sau nonverbal, subiectul comunicarii

canalul – elementul de transport al mesajului (hartia, vocea, zambetul, expresia ingrijorata a fetei, etc.)

decodificarea – interpretarea data de receptorul mesajului

receptorul – persoana careia ii este destinat mesajul

feedback-ul – raspunsul dat de catre receptor

“zgomotul” – bariere in calea comunicarii.

Cel mai important factor care influenteaza comunicarea intr-o organizatie este modul in care este structurata organizatia. Din acest punct de vedere exista comunicare de trei tipuri: de sus in jos, de jos in sus si pe orizontala.

Barierele cele mai frecvente in calea comunicarii sunt:

interpretari diferite datorate codificarii sau decodificarii gresite

perceptia selectiva

deprinderi scazute de ascultare activa. Pentru a fi un bun ascultator trebuie sa te opresti din vorbit, sa-i arati interes vorbitorului, sa elimini lucrurile ce te pot distrage, sa te pui in locul celui care comunica, sa ai rabdare, sa nu fii critic, sa pui intrebari etc.

judecatile de valoare facute de catre receptor despre comunicator

credibilitatea sursei

filtrarea – transmiterea doar a informatiei pozitive

presiunea timpului

cantitatea prea mare de informatie.

Imbunatatirea comunicarii in organizatii se face prin mai multe metode, dintre care:

verificarea daca s-a inteles ceea ce comunicatorul a dorit sa transmita;

normalizarea “curgerii informatiei” – eliminarea barierelor si verificarea calitatii si cantitatii informatiei;

utilizarea feedback-ului

utilizarea empatiei (punerea in locul celuilalt);

simplificarea limbajului

ascultarea activa

utilizarea sistemelor informale de comunicare.

3. Leadership

Motto: “Leadership-ul, ca si inotul, nu poate fi invatat doar citind despre el.”

(Henry Mintzberg)

Leadership-ul este capacitatea de a influenta comportamentul oamenilor cu scopul de a indeplini obiectivele propuse. A fi lider (a avea leadership) este cu totul altceva decat a fi manager (a avea calitati manageriale). Leadership-ul este o componenta a managementului (cea care se refera la influentarea persoanelor) si se focalizeaza pe situatii comportamentale, pe cand managementul este cu o arie de actiune mai larga si se focalizeaza atat pe situatii comportamentale, cat si necomportamentale. “Leadership-ul este o parte a managementului, dar nu tot Este abilitatea de a-i convinge pe altii sa se straduie sa atinga obiectivele propuse. Este factorul uman care leaga grupul si il motiveaza pentru atingerea telurilor.” (Keith Davis)

Leadership-ul este procesul de influentare a oamenilor de a se comporta intr-un anumit mod pentru a atinge obiectivele organizatiei.

Fig.  Procesul de baza al leadership-ului

In tabelul urmator sunt prezentate cateva teorii cu privire la termenul de leadership.

Tabelul   Teorii privind leadership-ul

A. Teoria caracteristicilor

Trasaturile caracteristice ale liderilor sunt:

1.   Directionare (realizari trecute in scoala sau sport) – liderii demonstreaza o inalta capacitate de efort si o dorinta inalta de implinire, ambitie, energie, tenacitate si initiativa.

2.   Dorinta de a conduce, de a avea un statut inalt si o pozitie socio-economica – dorinta puternica de a-i influenta pe ceilalti, demonstreaza dorinta de a-si asuma responsabilitatea.

3.   Onestitate si integritate – relatii bazate pe incredere, inalta corespondenta intre ceea ce spun si ceea ce fac.

4.   Incredere in sine; maturitate si stabilitate emotionala – trebuie sa-i convinga pe ceilalti de corectitudinea scopurilor si deciziilor.

5.   Inteligenta – pentru a memora, sintetiza si interpreta o cantitate de informatii, pentru a fi in stare sa creeze viziuni, sa rezolve probleme si sa ia decizii corecte.

6.   Cunostinte relevante privind munca – le permite sa ia decizii si sa le inteleaga implicatiile.

7.   Deprinderea de a fi activ in societate si de a se adapta la diferite grupuri.

Liderii care sunt inalti si subtiri castiga mai mult! Aceasta este concluzia la care a ajuns Universitatea Pittsburg. Ei au realizat un sondaj pe un esantion de 1200 de absolventi barbati ai programului lor de MBA. Absolventii care aveau cu 20% mai mult decat greutatea normala castigau cu 4000 de dolari pe an mai putin decat colegii lor mai slabi. Un absolvent cu inaltime mai mare de 1,83 m castiga cu 4200 de dolari pe an mai mult decat un absolvent cu inaltimea de 1,65 m. Daca barbatul inalt era slab, iar cel mic gras, diferenta dintre salariile lor era de 8200 de dolari.

B. Teoria comportamentala

Tipuri de leadership, alegerea comportamentului de lider

1 2 3 4 5 6 7

Fig. 3. Continuum-ul comportamentului liderilor

1.   Liderul ia decizia si o anunta subordonatilor

2.   Liderul “vinde” decizia (isi convinge subordonatii ca este buna decizia pe care a luat-o singur)

3.   Liderul prezinta idei si isi invita subordonatii sa puna intrebari

4.   Liderul prezinta o posibila decizie care poate fi schimbata

5.   Liderul prezinta problema, primeste sugestii si ia decizia

6.   Liderul defineste limitele si invita subordonatii sa ia decizia

7.   Liderul permite subordonatilor sa functioneze in anumite limite definite de superior.

Factorii care influenteaza comportamentul liderilor sunt

asteptarile superiorilor (superiorii controleaza promovarea si recompensele)

asteptarile subordonatilor (subordonatii trebuie sa raspunda influentei liderilor)

structura sarcinilor (mediul in care opereaza)

cultura organizatiei (caracterizata de: identitatea membrilor organizatiei, accentul pus pe grup /persoana, focalizarea pe oameni sau pe sarcini, integrarea si coordonarea unitatilor componente ale organizatiei, controlul – proceduri si reguli, toleranta riscului)

asteptarile colegilor (liderii pot adopta comportamentul majoritatii).

C. Teoria situatiilor

Exista doi factori de situatie care sunt determinanti pentru stilul de leadership practicat, si anume: caracteristicile personale ale subordonatilor si mediul de munca.

Caracteristicile personale ale subordonatilor includ abilitatile acestora, increderea pe care o au in ei insisi, nevoile si motivatiile personale ale acestora si perceptia pe care o au asupra liderilor lor.

Factorii mediului de munca includ: cultura organizationala, filozofia conducerii firmei, modul in care este exercitata puterea, politicile si regulile firmei; masura in care sunt structurate sarcinile.

Fig. 4. Leadership-ul situational

D. Teoria tranzactionala

Ultimele cercetari in domeniul leadership-ului diferentiaza doua categorii de lideri:

lideri tranzactionali, care isi ghideaza si isi motiveaza subordonatii in directia scopurilor stabilite prin clarificarea rolurilor si sarcinilor lor;

lideri transformationali, care isi inspira subordonatii sa se ridice deasupra intereselor lor personale pentru binele organizatiei din care fac parte si sunt capabili de a produce un efect extraordinar asupra subordonatilor. Liderii transformationali sunt lideri charismatici, ceea ce inseamna ca au o mare incredere in sine, au viziuni puternice si comportament neconventional, acestia sunt agentii schimbarilor radicale.