TEHNOLOGIA AMENAJARII DEPOZITULUI

TEHNOLOGIA AMENAJARII DEPOZITULUI

Depozitele comerciale sunt entitati economice, prin care se realizeaza, in exclusivitate, functia de gros, respectiv cumpararea, stocarea si revanzarea marfurilor catre diferiti utilizatori profesionali.

Fluxul tehnologic complet este compus din urmatoarele procese: preluare (receptie), depozitare (stocare), livrare.

Pentru orice suprafata comerciala care intruneste atributele unui depozit fluxul este: intrare - pastrare - depozitare - stocare - vanzare - livrare.

1. Elementele de fundamentare a tehnologiei amenajarii depozitului;

2. Tipuri de depozite comerciale;

3. Amplasarea depozitelor de marfuri;

4. Dimensiunile depozitului;

5. Dotarea depozitului cu mobilier si utilaje comerciale:

5.1. Tipuri de mobilier si utilaje comerciale;

5.2. Mijloace de depozitare;

5.3. Mijloace de transport;

5.4. Criterii de alegere si de determinare a necesarului de utilaje comerciale.

6. Amenajarea interioara a depozitului:

6.1. Reguli generale ale organizarii unui depozit;

6.2. Metode de aranjare si localizare a stocurilor in depozit.

7. Tehnologia proceselor de sortare.

1. Elemente de fundamentare a tehnologiei amenajarii depozitului

Functii care trebuiesc indeplinite in cadrul depozitului comercial:

a)      Depozitarea si pastrarea marfurilor - care asigura continuitatea aprovizionarii consumatorilor individuali si industriali;

b)      Conditionarea si portionarea (dozarea) marfurilor, in vederea constituirii unei oferte adaptate diferitelor categorii de clienti;

c)      Formarea sortimentului comercial, prin corelare cu necesitatile ferme ale comertului de detail;

d)      Transportarea si ambalarea marfurilor;

e)      Prestarea de servicii materiale pentru detailisti, cum ar fi: etichetarea, impachetarea marfurilor.

Trasaturi ale procesului tehnologic complet la nivelul unui depozit:

este un proces de productie care a fost "impins" in sfera comertului;

este caracterizat printr-un grad inalt de concentrare care asigura posibilitati favorabile rationalizarii prin mecanizarea si automatizarea activitatilor

presupune inzestrarea locurilor de munca cu echipament tehnic adecvat acelor operatiuni care se apropie de unele procese industriale.

Tipuri de depozite comerciale

Casificare:

a)     dupa caracterul activitatii principale pe care o indeplinesc:

depozite de colectare;

depozite de repartizare;

depozite de tranzit transbordare;

depozite pentru pastrarea sezoniera sau de lunga durata.

b)    dupa gradul de specializare:

- depozite strict specializate, in care se pastreaza un singur fel de marfa, a carei caracteristica este prezenta celui mai simplu sortiment (ex. sare, cartofi);

- depozite specializate, in care se pastreaza o singura grupa de marfuri (cofectii, incaltaminte, cosmetice etc.);

- depozite combinate, care asigura pastrarea a doua sau trei grupe de marfuri apropiate prin cererea de consum a populatiei;

- depozite generale, destinate fie sectorului alimentar, fie sectorului nealimentar;

- depozite mixte.

In proiectarea unui nou depozit se recomanda:

- construirea de cladiri pe un singur nivel, asigurandu-se astfel o mare facilitate pentru operatiile de manipulare si stocare;

- adoptarea formei rectangulare sau ideal patrate;

- alegerea din punct de vedere arhitectural, a constructiei de tip "hangar": o constructie metalica lejera, repede amortizabila, cu excelente posibilitati de extindere, iar prezenta unei infrastructuri greoaie ar deveni o frana in operatiile de modernizare;

- reducerea numarului stalpilor de sustinere.

c) dupa particularitatile constructive:

1. - forma constructiei constructii deschise (depozit liber)

constructii semideschise (depozite acoperite)

constructii inchise

2. - sistemul de construire. Procedeele tehnologiei folosite la construire impart depozitele in:  constructii din prefabricate;

constructii monolit;

constructii in sistem combinat.

3. - materialul de constructie

- depozite in constructii din fier beton;

- depozite in constructii din caramida;

- depozite in constructii din otel usor;

- depozite in constructii din materiale metalice si usoare;

- depozite in constructii din lemn.

4. - inaltime, se disting:

- depozite intinse (platforma cu o inaltime maxima de 3 - 4m);

- depozite inalte (cu mai multe niveluri sau cu un singur nivel, dar cu o inaltime de peste 4m).

5. - climatizare

Depozitele pot fi:  - neclimatizate;

- partial climatizate; - in functie de natura si conditiile necesare

- climatizate. pentru pastrarea marfurilor.

6. - pozitie fata de nivelul solului

Exista depozite: - deasupra pamantului (pe sol);

- sub pamant.

Amplasarea depozitelor de marfuri

depinde de o multitudine de factori (producatorul, distribuitorii, transportatorii, consumatorul).

a)     Repartizarea teritoriala a productiei bunurilor influenteaza intr-o mare masura fluxurile de marfuri, intensitatea si directia acestora, normele de realizare a miscarii marfurilor.

b)     Repartizarea teritoriala a consumului. Spre deosebire de productie, care inregistreaza un anumit grad de concentrare teritoriala, consumul se relizeaza in toate localitatile tarii. Cererea de bunuri de consum manifesta deosebiri semnificative in profil teritorial.

c)     Dezvoltarea si organizarea transporturilor

Laturile principale ale activitatii de transport, formele si conditiile de realizare a vehicularii marfurilor sunt: - gradul de dezvoltare a retelei de transport;

gradul de dotare a statiilor C. F.

mijloacele de transport utilizate.

Organizarea activitatii comerciale, caracterizata prin nivelul de dezvoltare si de modernizare a bazei materiale, structurile organizatorice ale verigilor comerciale si sistemul de relatii pe care comertul le intretine cu ceilalti participanti la procesul de distributie a marfurilor.

Dimensiunile depozitului

Factorii de influenta care se vor lua in condsiderare pentru dimensionarea optima a unui depozit: - volumul, structura si oscilatiile sezoniere ale rulajului anual al marfurilor prin depozit;

- stocurile de marfuri medii si maxime, stabilite anual;

- sistemul de pastrare a marfurilor in depozit;

- nivelul de inzestrare tehnica, preconizat.

a) Stabilirea marimii suprafetei utile a unui depozit se determina pe baza numarului de palete conventionale necesare pastrarii marfurilor, folosind formula:

N_p S_max

q

N_p = numarul de palete;

S_max = stocul maxim de marfuri pastrate in (noul) depozit;

q = incarcarea orientativa pe o paleta

S_{max D x V x K}

_Z

D = volum anual al desfacerilor de marfuri prin depozit;

V = viteza de circulatie a marfurilor (timpul mediu cat sta un lot de marfuri in depozit);

Z = numar de zile pentru care se calculeaza stocul maxim (360 zile)

K = coeficientul de neuniformitate al intrarilor si livrarilor de marfuri (K= 1,2 - 1,4).

Numarul de palete conventionale constituie un indicator sintetic de exprimare a capacitatii depozitelor, el stand la baza tipizarii acestora. Specialistii considera ca N_p, este indicatorul cel mai potrivit pentru dimensionarea suprafetei unui depozit.

b)    Capacitatea globala a unui depozit, este definita prin conjugarea atributelor a trei capacitati partiale: - capacitatea de preluare a marfurilor;

- capacitatea de depozitare a marfurilor;

- capacitatea de livrare a marfurilor.

Capacitatile partiale sunt influentate de diferite procese, care la randul lor sunt masurate prin alte capacitati secundare, cum ar fi: capacitatea de transport, capacitatea de ambalare, capcitatea de depozitare intermediara.

c) Aprecierea gradului real de utilizare a suprafetelor si spatiilor de depozitare se realizeaza prin intermediul urmatorilor coeficienti:

C.1. - coeficientul de utilizare a suprafetei;

C.2. - coeficientul de utilizare a inaltimii;

C.3. - coeficientul de utilizare a volumului;

C.4. - spatiul de depozitare pe metru cub volum de baza de depozitare;

C.5. - suprafata functionala principala pe metru cub volum de baza de depozitare.

C.1. Coeficientul de utilizare a suprafetei depozitului propriu-zis (A_n) este raportul intre suprafata efectiv ocupata de depozitarea paletizata (S_d) si suprafata care serveste depozitarii produselor si manipularii intre stivele de palete, rafturi, etc, conf. fig. 8.1.

A_{n =} S_{d =} S_{d =} x 900 mm x 1300 mm

S_dc S_d + S_c 1300 (900 mm + alee intre stive + 900 mm)

Schema pentru calculul utilizarii suprafetei depozitului:

C.2. Coeficientul de utilizare a inaltimii depozitului (I_n) este raportul intre inaltimea medie ponderata de stivuire si inaltimea utila a depozitului (fig. 8.2)

h₁ + 2h₂ + h₃

I_{n = =} I_{() mediu}

I _total I _total

Inaltimea utila I_total este dimensiunea existenta intre suprafata pardoselii si munchia inferioara a formei de acoperis.

Inaltimea de stivuire (I₍₎) este dimensiunea existenta intre suprafata pardoselii si muchia superioara a produsului paletizat, respectiv a stelajului.

Schema pentru calculul coeficientului de utilizare a inaltimii depozitului (fig. 8.2.):

C. 3. Coeficientul de utilizare a volumului (V_n) se defineste ca produsul coeficientului de utilizare a suprafetelor cu coeficientul de utilizare a inaltimii:

V_n = A_n I_n

C.4. Volumul necesar pentru 1 m³ volum de depozitare rezulta din impartirea unui metru cub la coeficientul de utilizare al volumului, adica 1m³

V_n

C.5. Suprafata necesara pe unitatea de volum de depozitare este:

S_{nec =} 1_m³ ₌ S_dc

V_n . I_total V_d

C.6. Utilizarea volumului de depozitare se analizeaza cu ajutorul coeficientului de utilizare:

V_{nd =} V_L

V_o

V_L = b.l.i. este volumul net al produsului depozitat pe paleta

V₍₎ = B L I este volumul de dpozitare al produsului

Structura suprafetei de depozitare fig. 8.6, pag. 246

Suprafata principala si corespunzator, volumul principal de depozitare reprezinta partea de spatiu utilizata efectiv pentru depozitarea marfurilor, inclusiv suprafetele necesare pentru manipularea marfurilor.

Dotarea depozitului cu mobilier si utilaje comerciale

Tipuri de mobilier si utilaje comerciale.

Se clasifica astfel:

I. Dupa natura lor:

- un sistem intern de recipienti, reprezentat de mijloace de depozitare cum sunt: containere rafturi de orice fel, palete;

- mijloacele muncii tehnice: toate mecanismele si utilajele mecanizate si automatizate, instalatii de transport, de ambalare, de sortare.

II. Dupa functiile pe care le indeplinesc si apartenenta lor la diferite procese tehnologice:

- mijloace pentru depozitare: palete, recipienti, tancuri, silozuri;

- mijloace pentru supravegherea si pastrarea marfurilor: aspiratoare industriale, aparate de control, mijloace de ambalare;

- mijloace pentru portionare si conditionare: echipamente pentru dozare, masini de masurat, taiat, mijloace de ambalare;

- mijloace pentru sortarea marfurilor: aparate si instalatii de sortare, masini de calibrare;

- mijloace pentru transport si ambalare: aparate de ridicat, aparate pentru umplerea rafturior, palete;

- mijloace pentru asigurarea unor servicii materiale de: etichetare, impachetare.

III. Dupa locul lor in fluxul tehnologic al depozitului:

- dotari tehnice principale: toate mijloacele de munca ce indeplinesc o anumita functie a depozitului;

- dotari de completare: mijloace de control.

IV. Dupa mobilitatea lor:

- mijloace stationare (fixe)

- mijloace mobile, care isi schimba locul.

V. Dupa felul activitatii pe care o desfasoara:

- mijloace manuale;

- mijloace de putere;

- mijloace actionate prin motoare cu ardere interna;

- mijloace care utilizeaza energia furnizata de baterii electrice.

5.2. Mijloace de depozitare - sunt mijloace ale muncii care servesc la pastrarea marfurilor in functie de anumite criterii de clasificare.

5.3. Mijloace de transport - sunt mijloace ale muncii cu ajutorul carora bunurile sunt transportate dintr-un loc in altul.

Mijloacele de transport din interiorul unui depozit se grupeaza, dupa anumite criterii in urmatoarele categorii:

a) dupa modul de lucru: cu activitate continua

cu activitate intrerupta

b) dupa directia de lucru: orizontal

vertical

combinatia ambelor

c) dupa felul functionarii:

- prin putere (alunecare);

- prin actionare normala;

- prin actionare electrica;

- prin actionare diesel si cu benzina.

v    Mijloace de transport cu activitate intrerupta, in cadrul unui depozit aceste mijloace se clasifica in:

a)     Aparate conduse cu mana (pentru deplasarea pe orizontala);

fara instalatie de ridicare (semimecanizate): liza, carucioare, trotinete (in 3 colturi si 4 colturi), masina platforma;

cu instalatii de ridicare pe inaltimi mici.

b)     Instalatii propulsate prin motor, cu deplasare orizontala fara sine:

fara instalatii de ridicare, mecanizate in intregime;

cu ridicare pe inaltimi mici, in parte mecanizate.

c)     Utilaje de ridicat: - pe inaltimi mici;

macarale.

v    Mijloace de transport cu activitate continua

Din punct de vedere functional pot fi:   - fixe (incorporate in constructia depozitului)

- mobile (pot fi mutate)

Din punct de vedere al caracteristicilor tehnice si constructive, transportoarele se impart in:

transportoare cu banda;

transportor cu banda neteda, executat fix ori mobil;

transportor telescopic cu banda;

transportor cu placa turnanta;

transportor cu role ori cu discuri;

macazul;

transportorul cu discuri;

transportorul cu leagan;

transportorul suspendat.

5.4. Criterii de alegere si de determinare a necesarului de utilaje comerciale.

Pentru dotarea unui depozit sunt alese utilaje in functie de doua criterii de baza: tehnice si economice.

A.    Criteriile tehnice se refera la:

capacitatea nominala (tone/h);

puterea motoarelor de actionare (kw);

inaltimea de ridicare (m);

distanta de transport (m)

viteza de deplasare pe verticala sau orizontala (m/s).

B.    Criteriile economice se refera, in principal, la pretul de cumparare a utilajelor respective, la costurile exploatarii acestora. Utilajele alese trebuie sa asigure posibilitatea folosirii lor la cat mai multe genuri de operatii efectuate in timpul si pe parcursul vehicularii marfurilor in depozit.

Criteriile de baza care trebuie luate in considerare la alegerea utilajelor, in ordinea importantei lor sunt: a) productivitatea muncii;

b) cheltuielile necesare procurarii utilajelor respective.

In acelasi timp, este necesar sa se cunoasca si sa se analizeze:

felul marfurilor si modul lor de ambalare pe durata transportarii;

mijloacele de transport in care sosesc si pleaca marfurile la si din depozit

felul operatiunilor de vehiculare;

locul unde au loc aceste operatiuni;

posibilitatile de procurare, intretinere si preparare a utilajelor.

Calculul necesarului de lize si caruciare manuale:

- se face pe baza relatiei : N_e Q

P_c x n_s , exprimat in bucati.

Q = cantitatea de marfuri care este transportata in interiorul depozitului comercial cu ajutorul lizelor sau al carucioarelor mauale;

n_s numarul de schimburi, P_c randamentul unei lize sau al unui carucior manual

Calculul necesarului de transpalete:

- se detremina pe baza relatiei: N_tr Q

R_tr

Q = cantitatea de marfuri (in tone) ce trebuie vehiculata intr-o zi, pe un schimb, cu ajutorul transpaletelor;

R_tr = randamentul utilajului intr-un schimb de lucru (tone)

R_tr = C x q x f x K

C = numarul ciclurilor de transport ce poate fi efectuat de utilaj intr-un schimb de lucru

q = capacitatea nominala a utilajului (tone);

f = coeficientul de folosire a utilajului intr-un schimb de lucru;

K = coeficientul de folosire a capacitatii utilajului, in functie de natura marfurilor:

- pentru marfurile alimentare K = 0,5 - 0,8;

- pentru marfurile textile-incaltaminte K = 0,3 - 0,4;

- pentru marfurile metalo - chimice K = 0,7 - 0,8.

Calculul necesarului de electrostivuitoare:

N_electr. Q

R_electr.

Q = cantitatea de marfuri (tone) ce trebuie vehiculata intr-un schimb cu ajutorul electrostivuitorului si care este egala cu suma intrarilor de marfuri paletizate ce se depoziteaza in stiva sau rastele.

R_electr. = randamentul utilajului intr-un schimb de lucru (tone);

R_electr. = C x q x f x K

C 3 600 sec. x 8 ore

T

T - durata unei curse, T = t₁ + t₂ + t₃ + t₄ + t₅ + t₆

t₁ - timpul de preluare a paletei (incarcare a utilajului)

t₂ - timpul de mers al utilajului incarcat (descarcare)

t₃ - timpul de lasare a paletei la locul de asezare (descarcare);

t₄ - timpul de mers al utilajului neincarcat la inapoiere

t D₁ D₁ - distanta medie de parcurs a utilajului (m);

v₁ v₁ viteza de deplasare a utilajului incarcat (m/sec)

t₄ D₂  D₂ = D₁

v₂  v₂ - viteza de deplasare a utilajului fara incarcatura (m/sec)

t₅ - timpul necesar pentru ridicare in vederea luarii paletei din rastel sau stiva;

t₅ h h - inaltimea pana la care se ridica

v₃ v₃ - viteza de ridicare

t₆ - timpul necesar pentru coborare.

t₆ h

v₄ v₄ - viteza de coborire

f si K au aceeasi semnificatie ca in cazul transpaletelor

Necesarul de motostivuitoare se determina pe baza acelorasi relatii, cu deosebirea ca nu se mai ia in calcul coeficientul "t", deoarece motostivuitoarele, neavand acumulatori, au capacitatea de a fi utilizate pe intreaga durata a unui schimb de lucru.

Calculul necesarului de electrocare:

N_electr. Q _{x t}

C x G_inc

Q = cantitatea de marfa ce trebuie transportata (tone), este egala cu:

- pentru marfuri alimentare, 15% din volumul livrarilor;

- pentru marfurile textile-incaltaminte, 65% din volumul livrarilor;

- pentru marfurile metalo-chimice, 70% din volumul livrarilor.

G_inc = capacitatea de incarcare a electrocarului (tone);

t = coeficientul de utilizare a capacitatii electrocarului;

C = numarul de cicluri ce poate executa un electrocar in timp de 1 ora, se determina dupa relatia:

C 3 600 sec.

T

T = t₁ + t₂ + t₃ + t₄ (sec) in care:

t₁ - timpul necesar incarcarii electrocarului;

t₂ - timpul de mers al electrocarului incarcat pana la un punct final;

t₃ - timpul necesar descarcarii electrocarului;

t₄ - timpul de intoarcere al electrocarului la locul initial de incarcare.

Calculul necesarului de translatoare - stivuitoare.

Necesarul de translatoare - stivuitoare se poate determina prin doua procedee.

In situatia in care rastelele au o lungime mai mare de 80m, este necesar un translator-stivuitor pentru fiecare culoar de lucru. Deci numarul de translatoare-stivuitoare este egal cu numarul de culoare de lucru.

Cand lungimea rastelelor este mai mica de 80m se procedeaza la un calcul al necesarului de translatoare-stivuitoare, dupa relatia:

N_ts V_ts

F_ts x n_s

F_ts = timpul de lucru al translatorului- stivuitor intr-un schimb

n_s = numarul de schimburi;

V_ts = volumul zilnic de lucru (in ore) care se determina pe baza relatiei :

V_ts = K x n_p x n_c

K = ponderea numarului de palete vehiculate cu ajutorul translatorului-stivuitor in numar total de palete ce se vehiculeaza intr-o zi in depozit;

n_p = numarul zilnic de palete vehiculate in depozitul comercial, pentru care s-a stabilit necesarul de translatoare, in functie de volumul marfii;

n_c = timpul necesar efectuarii unui ciclu complet de vehiculare a unei palete cu ajutorul translatorului-stivuitor, timp care se determina dupa relatia:

n_c = t₁ + t₂ + t₃ + t₄ + t₅ + t₆ + t₇ + t₈ + t₉

(explicatia timpilor in carte la pag. 264)

Amenajarea interioara a depozitului

Reguli generale ale organizarii unui depozit

Sarcinile esentiale ale unui depozit comercial sunt:

- receptia marfurilor - formeaza circuitul primar sau circuitul de stocaj

- controlul si stocajul lor

- pregatirea comenzilor, ambalarea marfurilor si livrarea acestora catre beneficiar - corespunde circuitului secundar sau circuitului de service.

Organizarea depozitului trebuie sa fie facuta astfel incat cele doua circuite sa nu se suprapuna.

In functie de amplasarea principalelor zone - receptie, depozitare, expeditie - exista trei variante de flux al marfurilor intr-un depozit:

- circulatia marfurilor in linie dreapta, cand zonele de receptie si expeditie sunt paralele, fiind asezate pe doua laturi opuse ale depozitului;

- circulatia marfurilor in arc de cerc de 90⁰, cand zonele de receptie si expeditie sunt amplasate perpendicular pe doua laturi alaturate ale depozitului;

- circulatia marfurilor in arc de cerc de 180⁰, cand zonele de receptie sunt amplasate pe aceeasi latura a depozitului.

La amenajarea (organizarea) interioara a depozitului trebuie cunoscute urmatoarele elemente:

a)     - sistemul constructiv al depozitelor;

b)     - conditiile de depozitare determinate de specificul produselor;

c)     - modul de ambalare: natura, forma geometrica si rezistenta mecanica la stivuire a ambalajelor de transport;

d)     - tipul de palete folosite: simple, cu montanti, lada.

In amenajarea interioara a unui depozit se urmaresc unele obiective

A.- promovarea mecanizarii, automatizarii, robotizarii, operatiilor, proceselor incluse in fluxurile tehnologice ale activitatilor desfasurate;

B. - stabilirea modului de depozitare;

C.- stabilirea si respectarea unor cerinte referitoare la formarea incarcaturii pe paleta;

D.- optimizarea transportului in intern;

E.- introducerea informaticii in gestionarea activitatii.

B. Modalitati de depozitare:

- depozitarea pe rafturi (fara palete, dar in mici containere);

- depozitarea prin stivuirea directa a unitatilor de incarcatura aflate pe paleta, intalnita la pastrarea unor produse livrate in saci;

- depozitarea prin stivuirea paletelor cu montanti sau a paletelor - lada;

- depozitarea pe palete simple, in rastele metalice;

- depozitarea pe palete simple in stelaje.

C. La formarea incarcaturii pe paleta se tine seama de :

- inscrierea in perimetrul paletei, depasirea suprafetei plane a paletei atrage dificultati in manipularea paletei, in fluidizarea operatiilor;

- asigurarea stabilitatii coletelor, pachetelor, lazilor, sacilor care compun unitatea la incarcatura. Ambalajul de transport se aseaza, pe cat posibil cu latura (suprafata) cea mai mare, paralela cu suprafata plana a paletei.

D. Transportul intern va fi optimizat prin asigurarea fluentei deplasarii, in conditiile existentei unor cai de acces corect dimensionate si ale trasarii unor sensuri de circulatie degajate, propice evitarii blocarii pe aceeasi cale de acces.

E. Folosirea informaticii in gestionarea activitatii depozitului este recomandata. Ea devine insa de neinlocuit in cazul utilizarii translatorului - stivuitor, preluarea, depozitarea si livrarea produselor.

La implantarea detaliata a grupelor de marfuri in halele de depozitare trebuie sa se aibe in vedere urmatoarele criterii:

caracteristicile marfurilor: frecventa de livrare, volumul, greutatea, gradul de complementare a diferitelor articole;

cerinte tehnice: particularitati de mainpulare, de stivuire a ambalajelor colective.

Se evidentiaza necesitatea zonarii pe orizontala a suprafetei de depozitare (fig. 8.8, 8.9., 8.10), dupa cum urmeaza:

Zona I , situata in imediata vecinatate a cailor principale de acces, este destinata produselor care se livreaza cu frecventa mare, in cantitati mari;

Zona a II- a, localizata de o parte si de alta a primei zone sau in adancime fata de aceasta, este destinata pentru pastrarea marfurilor livrate cu o frecventa si in cantitati medii;

Zona a III- a, amplasata in partile periferice ale depozitului, cele mai indepartate de caile principale de acces, este destinata pastrarii marfurilor cu circulatie lenta sau din extrasezon.

Se impune si o sectorizare a inattimii utile de depozitare a unui stelaj, in trei zone:

- zona I, situata pe primul nivel al stelajului, este destinata marfurilor de volum si greutate mare sau cu o viteza de circulatie accelerata;

- zona a II-a, situata pe al doilea nivel al stelajului, este destinata marfurilor de volum si greutate mica sau cu o viteza de circulatie lenta;

- zona a III- a, formata din nivelurile trei si patru ale stelajului, constituie spatiul destinat stocurilor de rezerva.

6.2. Metode de aranjare si localizare a stocurilor in depozit.

a) Metoda zisa "un loc pentru fiecare lucru si fiecare lucru la locul sau".

- consta in a afecta un stelaj sau un amplasament precis unui produs determinat;

- faciliteaza mult cautarea prin obisnuinta, dar conduce la a stoca vidul, rezervand un loc oricarui articol absent din magazin sau al carui stoc a fost redus temporar.

b) Metoda "nu conteaza ce, nu conteaza unde".

- consta in a utiliza locul liber in momentul cand trebuie sa se amplaseze un articol oarecare;

- ofera avantajul unei economisiri la maximum de volum pentru ca se utilizeaza orice loc disponibil, in functie de sosiri.

c) Metoda zisa "primul intrat, primul iesit"

- pentru produsele suferind anumite alterari prin imbatranire este obligaoriu de a se asigura iesirea din stoc in ordinea intrarii lor.

d) Metoda zisa "prin utilizari sau diviziuni naturale a stocului".

- consta in a separa stocurile constituite pentru fiecare produs, cu conditia de a regrupa articolele standardizate, nonspecificate ale unui produs dat;

- permite recuperarea spatiului la disparitia unui stoc.

e) Metoda zisa "in ordinea catalogului".

f) Metoda zisa "prin frecventa de rotatie".

7. Tehnologia procesului de sortare

Pentru rezolvarea tehnologica a acestor procese trebuie avute in vedere doua ipoteze de baza:

- procesele de sortare pot fi indeplinite cu ajutorul unor utilaje de transport;

- in majoritatea cazurilor aceste procese nu conduc la obtinerea unor unitati de impachetare (ambalare)

Procesele de sortare se concentreaza pe doua grupe esentiale:

1. Procese de sortare la incarcare (concentrare, sortare si repartizare a bunurilor dupa principiul ordonarii in depozit); procese de sortare la descarcare si procese de comisioane (concentrare si asortare).

2. Procese de prestari de servicii materiale care pot fi:

- prestari de servicii suplimentare pentru diferiti beneficiari ai depozitului (etichetarea produselor, pregatirea lor pentru vanzarea in autoservire);

- prestari de servicii raportate la nevoile consumatorilor individuali (ex.: pregatirea legumelor si fructelor pentru consum, protectia unor produse din fier impotriva ruginii).

Tab. 8.4. pag. 274