AUDITUL SECURITATII SI SANATATII MUNCII SI EVALUAREA RISCURILOR LA S.C. BIM S.R.L.

PRIMA PARTE - AUDITUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

1. INTRODUCERE

Auditarea securitatii si sanatatii in munca reprezinta examinarea sistematica prin care se determina daca activitatile si rezultatele aferente satisfac dispozitiile planificate, daca aceste dispozitii sunt implementate efectiv si sunt adecvate pentru realizarea politicii si a obiectivelor organizatiei. Scopul principal al auditului SSM este de a evalua neconformitatile in raport cu reglementarile in vigoare din domeniu si de a concepe actiunile corective necesare pentru eliminarea acestor neconformitati.

Auditul securitatii si sanatatii in munca mai este definit de SR EN ISO 19011:2003 ca fiind 'un proces sistematic, independent si documentat pentru obtinerea dovezilor auditului si evaluarea obiectivitatii acestora, pentru a determina masura in care sunt indeplinite criteriile auditului'.

Securitatea muncii presupune absenta pericolelor de accidentare si inbolnavire profesionala in procesul de munca.Aceasta stare este,insa, o stare ipotetica spre care se tinde prin stabilirea si punerea in practica a tuturor actiunilor preventive.In realitate, exista niveluri de securitate a muncii a caror punere in evidenta necesita un demers documentat de apreciere calitativa si de evaluare cantitativa. Nivelul de securitate al unui sistem de munca este un indicator invers proportional cu nivelul de risc: cu cat nivelul de risc este mai mare, cu atat nivelul de securitate este mai mic.

Auditul securitatii si sanatatii in munca este un proces, in sensul definit de SR EN ISO 9001:2001, pentru ca utilizeaza resurse umane, financiare, tehnice si de timp pentru a transforma datele de intrare in date de iesire, acestea din urma constituind rezultatele auditului.

Dovezile auditului sunt constituite din totalitatea informatiilor obtinute prin interviuri, examinarea documentelor (inregistrarilor) si examinarea conformitatii activitatilor si a conditiilor cu prevederile reglementarilor in domeniul SSM. Dovezile auditului trebuie sa fie corecte, sa poata fi verificate si sa fie relevante pentru criteriile auditului.

Criteriile auditului sunt formate de totalitatea prevederilor legale, standardelor si a cerintelor specifice unitatii, fata de care auditorul compara dovezile de audit colectate, privind obiectivul auditat. Criteriile de audit sunt identificate inainte de inceperea auditului si sunt selectate in functie de tipul de audit si de scopul efectuarii auditului.

Criteriile de audit pot fi diferentiate astfel :

-cerinte ale legislatiei de SSM si/sau principii, reguli de buna practica - pentru auditul de conformitate ;

-cerinte ale modelului de sistem(referentialului) - pentru auditul de sistem.

Prin evaluarea conformitatii se determina:

- gradul in care criteriile auditului sunt efectiv implementate, exprimat prin nivelul de securitate, indicator conventional ce exprima global starea de securitate a muncii la un sistem de munca;

-eventualele neconformitati fata de criteriile auditului si masurile corective/preventive care trebuie luate pentru eliminarea acestor neconfomitati.

Auditul de conformitate trebue efectuat in cadrul analizei initiale care precede elaborarea si implementarea unui sistem de management al securitatii si sanatatii in munca, avand rolul de a stabili situatia initiala a organizatiei din punct de vedere al SSM si a servi ca punct de referinta pentru masurarea si monitorizarea performantelor sistemului de management in timp.Pe parcursul functionarii sistemului de management al securitatii si sanatatii in munca, auditul de conformitate ofera, pe langa evaluarea gradului de respectare a prevederilor legislatiei si o apreciere calitativa a elementelor sistemului de management al securitatii si sanatatii in munca.Nivelul de securitate trebue sa constitue unul din indicatorii de performanta pe baza carora se realizeaza analiza managementului securitatii si sanatatii in munca.

Caracterul de 'proces sistematic' al auditului securitatii si sanatatii in munca presupune ca aceasta activitate sa fie programata si planificata in functie de tipul si scopul auditului.

Cea de-a doua caracteristica a auditului SSM, de 'proces independent', se traduce prin faptul ca aceasta activitate nu trebuie desfasurata de persoane care au responsabilitati directe privind obiectivele auditate, tocmai pentru a se asigura obiectivitatea auditului (SR EN ISO 9001:2001).

Auditul SSM nu trebuie confundat cu activitatile de inspectie a SSM sau de supraveghere a SSM, care urmaresc controlul proceselor sau a produselor din punct de vedere a SSM. Auditul SSM poate include si efectuarea unor inspectii de SSM, dar are o cuprindere mai mare, necesitand un efort mai mare din partea echipei care-1 realizeaza, putand fi planificat pe o durata de cateva zile sau chiar saptamani. O inspectie de SSM are o durata mult mai scurta si o frecventa mult mai mare, in unele situatii, chiar zilnic.

In functie de raportul existent intre auditor si auditat, auditurile pot fi (conform ISO 19011:2002):

interne sau de prima parte, sunt conduse de, sau in numele organizatiei insasi;

externe sau de secunda parte, sunt conduse de parti care au un interes in organizatie, sau alte persoane in numele acestora;

externe sau de terta parte, sunt conduse de organizatii de auditare externe independente (care inregistreaza/certifica conformitatea cu criteriile de audit).

In functie de domeniul auditului, se pot diferentia:

audituri orizontale (examinarea fiecarei arii functionale a unei organizatii pentru a verifica gradul de corespondenta si implementare a cerintelor);

audituiri verticale (examinarea tuturor ariilor functionale ale unei organizatii, care sunt implicate intr-o anumita problematica);

audituri aleatoare (examinarea punctuala a unor aspecte, in functie de scopul auditului).

In functie de sistemul de notare utilizat, auditurile pot fi:

audituri care urmaresc o evaluare calitativa, la care indicatorii au aceeasi importanta si sunt apreciati prin Da, Nu sau Nu e cazul;

audituri care urmaresc o evaluare cantitativa, la care indicatorii pot avea diferite grade de importanta, marcate prin coeficienti de ponderare, iar aprecierea se face prin acordarea unui punctaj sau a unei valori procentuale.

Pentru realizarea unui sistem de mamagement al SSM eficient este necesara parcurgerea mai multor etape

In cadrul primei etape, pregatitoare, angajatorul trebuie sa decida demararea actiunilor pentru implementarea sistemului si sa asigure participarea la cursuri de formare, in acest domeniu, a personalului cu atributii specifice de SSM si a managerilor care vor juca un rol important in asigurarea functionarii sistemului de management al SSM.

Urmand ciclul lui Deming, procesul de implementare a sistemului incepe cu etapa de planificare, in care trebuie definita politica in domeniul SSM, conturarea cadrul general pentru identificarea pericolelor, evaluarea riscurilor si punerea in practica a masurilor de control necesare.

Etapa de implementare propriu-zisa implica urmatoarele actiuni:

stabilirea rolurilor si responsabilitatilor;

stabilirea procedurilor de comunicare a informatiilor privind SSM catre angajati si alte parti interesate;

documentarea proceselor si dezvoltarea unui sitem de control al documentelor si al datelor;

aplicarea unui sistem de control operational;

stabilirea planurilor si procedurilor pentru situatii de urgenta.

Etapa de verificare are ca scop principal imbunatatirea continua a sistemului si se realizeaza in principal prin:

masurarea si monitorizarea performantei;

auditarea sistemului de management al SSM si a conformitatii cu legislatia in domeniu;

evaluarea riscurilor.

In etapa de actionare efectiva in vederea imbunatatirii, se realizeaza analiza managementului SSM, avand ca baza rezultatele etapei de verificare.

PREZENTAREA METODEI DE AUDIT A INCDPM

Notiuni generale

Pentru a se asigura un nivel de securitate si sanatate in munca corespunzator, este necesara aplicarea unor metode de diagnosticare a situatiei sistemului de munca format din: executant - sarcina de munca - mijloace de productie - mediu de munca, sub aspectul securitatii muncii, ceea ce implica pentru persoanele care efectueaza auditul necesitatea de a poseda cunostinte si informatii despre:

pericolele si riscurile existente si modul lor de aparitie;

materialele, echipamentele si tehnologiile utilizate in munca;

procedurile si organizarea muncii, precum si interactiunile lor cu materialele si echipamentele tehnice utilizate;

natura, probabilitatea, frecventa si durata de expunere la pericole;

relatia dintre expunerea la pericol si efectele sale;

reglementarile legale din domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Cu ajutorul acestei metode de auditare se stabileste procentual nivelul de securitate al unitatii, prin compararea masurilor adoptate pentru riscurile recunoscute cu prevederile normelor si standardelor in vigoare (conformitatea cu normele si standardele).

Aceasta metoda face parte din categoria metodelor de evaluare preaccident/boala profesionala sau 'a apriori'.

Notiunea fundamentala utilizata in evaluarile preaccident este riscul de accidentare si/sau imbolnavire profesionala, iar criteriile de evaluare se bazeaza, pe estimarea calitativa sau cantitativa a riscului.

Prin evaluarea conformitatii se determina:

gradul in care criteriile auditului sunt efectiv implementate, exprimat prin nivelul de securitate, indicator conventional ce exprima global starea de
securitate a muncii intr-un sistem de munca;

eventualele neconformitati reale/potentiale fata de criteriile auditului si masurile corective/preventive care trebuie luate pentru eliminarea/prevenirea acestor neconformitati.

Metoda de evaluare a nivelului de securitate foloseste cerintele standardului de securitate SR ISO 19011:2003 si la auditul securitatii si sanatatii in munca.Astfel,modalitatile prin care trebue culese informatiile in vederea stabilirii constatarilor de audit sunt:

-analiza documentelor;

-interviuri directe cu personalul de la diferite niveluri cu responsabilitati in problematica auditata;

-observarea directa a activitatilor auditate.

Modul de acordare a punctajelor pentru fiecare indicator si modul de calcul al punctajului obtinut si al punctajului maxim posibil, asigura flexibilitate in aprecierea indicatorilor , a simplificarii modului de calcul si a unei adaptari mai bune la cerintele unei metode de audit.Aceasta metoda prezinta modele pentru raportul de actiuni corective /preventive si calculul nivelului de securitate/conformitate general,documente obligatorii care trebuie sa rezulte in urma efectuarii unui audit de securitate si sanatate in munca.

Pentru a avea o intelegere cat mai corecta cu privire la sensul termenilor utilizati in domeniul securitatii si sanatatii in munca, inclus in cadrul acestei metode,prezentam semnificatia acestora :

Audit - examinare sistematica prin care se determina daca activitatile si rezultatele aferente satisfac dispozitiile planificate si daca aceste dispozitii sunt implementate efectiv si sunt adecvate pentru realizarea politicii si a obiectivelor organizatiei (OHSAS 18001:2004)

Pericol - sursa sau situatie cu un potential de a produce o vatamare, in termeni de ranire sau imbolnavire, dauna adusa proprietatii, dauna adusa mediului de lucru, sau o combinatie a acestora. (OHSAS 18001:2004)

Risc - combnatie a probabilitatii si consecintei producerii unui anumit eveniment periculos. (OHSAS 18001:2004)

Risc tolerabil - risc, care a fost redus la un nivel care poate fi suportat de organizatie, avand in vedere obligatiile sale legale si propria sa politica de management de SSM. (OHSAS 18001:2004)

Neconformitate - orice abatere de la standardele specifice activitatilor, practicilor, procedurilor, reglementarilor si de la performanta sistemului de management. etc, care poate conduce direct sau indirect la ranire sau imbolnavire, daune aduse proprietatii, daune aduse mediului de lucru, sau o combinatie a acestora, (OHSAS

Sanatate si securitate in munca - conditii si factori care afecteaza starea de sanatate a angajatilor, personalului temporar angajat, personalului subcontractant, vizitatorilor si a oricarei alte personae aflate la locul de munca. (OHSAS

Securitate - stare caracterizata prin absenta oricarui pericol.

Scopul metodei.

Conducerea persoanei juridice are obligatia de a asigura la fiecare loc de munca securitatea si sanatatea salariatilor si a oricaror persoane care poate fi prezente la respectivul loc de munca.

Scopul auditului nivelului de securitate este de a oferi posibilitatea angajatorului de a cunoaste situatia reala de la fiecare loc de munca, din punct de vedere al securitatii si sanatatii si de a lua masurile de prevenire cele mai potrivite situatiei date.

Caracterul de proces documentat al auditului securitatii si sanatatii in munca presupune efectuarea acestei activitati pe baza unor documente cu rol de referinta si inregistrare a efectuarii auditului. Aceste documente pot include:

liste de verificare a criteriilor auditului;

formulare pentru inregistrarea informatiilor (constatari ale auditului, inregistrari
ale intalnirilor cu auditatul, etc.);

formulare pentru inregistrarea concluziilor auditului: rapoarte de neconformitate, rapoarte de actiuni corective/preventive, raportul de audit.

Metoda de audit a securitatii si sanatatii in munca vizeaza componenta auditului SSM, care se refera la conformitatea cu prevederile legislatiei si are ca scop evaluarea conformitatii locurilor de munca si a ansamblului unitatii cu aceste prevederi, precum si cu prevederile altor reglementari aplicabile unitatii auditate.

In cadrul unui audit de conformitate, criteriile de audit sunt constituite din :

Legea securitatii si sanatatii in munca, nr. 319/2006;

H.G 1425/2006 - Normele de aplicare a Legea securitatii si sanatatii in munca, nr. 319/2006;

Hotariri(ordonante) de guvern care reglementeaza probleme specifice pe linie de SSM;

instructiunile proprii de securitate si sanatate a muncii;

alte reglementari aplicabile unitatii auditate (cerinte organizationale specifice).

Avand un caracter general, metoda de audit a securitatii si sanatatii in munca cuprinde numai criteriile de audit care deriva din prevederile legale in vigoare la nivel national (legi si hotariri de guvern). In cadrul unui audit efectuat unui anumit agent economic, metoda va trebui completata cu criteriile care rezulta din instructiunile proprii de securitate a muncii si din alte reglementari specifice agentului economic respectiv, rolul elaborarii acestor liste de verificare (fise) revenind echipei de audit.

Evaluarea nivelului de securitate este astfel structurata incat sa ajute conducerile persoanelor juridice si persoanele care se ocupa cu problemele de securitate si sanatate in munca la:

identificarea pericolelor existente si evaluarea riscurilor legate de aceste pericole, in vederea stabilirii masurilor care se impun pentru a asigura securitatea si sanatatea muncii lucratorilor;

evaluarea riscurilor in vederea selectionarii celor mai bune echipamente de munca, echipamente individuale de protectie (EIP), substante sau preparate chimice, pentru amenajarea si organizarea locului de munca;

verificarea eficientei masurilor propuse si implementate;

ierarhizarea actiunilor de prevenire in ordinea prioritatii;

demonstrarea pentru ei insisi, pentru activitatile componente, angajatilor, precum si reprezentantilor acestora, ca s-a tinut seama de toti factorii legati de munca, ca sunt cunoscute si luate in considerare toate masurile necesare in vederea asigurarii unor conditii corespunzatoare de SSM.

Evaluarea nivelului de securitate va trebui revizuita ori de cate ori la locul de munca s-au produs schimbari care pot modifica perceptia riscului, cum ar fi un nou proces tehnologic, echipamente sau materiale noi sau schimbarea organizarii procesului de munca.

Structura metodei.

Metoda este structurata pe trei seturi de fise independente si anume:

fise privind riscurile generale;

fise privind riscurile specifice;

fise privind managementul securitatii si sanatatii la nivelul unitatii.

Fisele privind riscurile generale fac referire la prevederile Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006, Normelor metodologice de aplicare a legii si prevederilor hotararilor de guvern care transpun directivele europene din domeniul securitatii si sanatatii in munca.

Metoda cuprinde 17 fise de riscuri generale:

I - Iluminat;

II - Zgomot;

III - Vibratii;

IV - Ambianta termica;

V - Agenti chimici;

VI - Agenti cancerigeni si mutageni;

VII - Agenti biologici;

VIII - Ventilare industriala;

IX - Echipamente de munca;

X - Amenajarea locului de munca;

XI - Amenajarea spatiilor de lucru;

XII - Incendii si explozii;

XIII - Electrosecuritate;

XIV - Sarcinile de munca;

XV - Circulatie, riscuri orizontale si verticale;

XVI - Protectia colectiva si individuala;

XVII - Organizarea primului ajutor.

Fisele privind riscurile specifice fac referire la prevederi ale instructiunilor proprii privind securitatea si sanatatea in munca, precum si la aspecte facultative, cu caracter de recomandare, rezultate din 'buna - practica' in domeniu.

Fisele de riscuri generale si fisele de riscuri specifice se utilizeaza ca liste de verificare in cadrul auditurilor de conformitate efectuate la nivelul locurilor de munca.

Fisele privind managementul securitatii si sanatatii in munca au la baza prevederi ale Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006 si Normelor metodologice de aplicare a legii si au ca scop evaluarea gradului in care angajatorul isi indeplineste obligatiile care-i revin in domeniul managementului SSM, conform legislatiei in vigoare.

Fisele privind managementul securitatii si sanatatii in munca se axeaza pe cinci obiective de baza, si anume:

implicarea conducerii (fisa A);

strategia, planurile si procedurile privind SSM (fisa B);

consultarea salariatilor (fisa C);

identificarea, evaluarea si prevenirea riscurilor (fisa D);

instruirea, perfectionarea si formarea personalului si propaganda in domeniul SSM (fisa E).

Structura fiselor si modul de utilizare a acestora.

Fisele sunt concepute sub forma de check-list-uri (liste de verificare) si sunt formate dintr-un numar de indicatori (intrebari) care se refera la diferite aspecte ale riscului analizat sau modul in care sunt respectate prevederile din legislatie cu privire la acest risc. Toate fisele din cadrul metodei au aceeasi structura si cuprind urmatoarele informatii:

codul indicatorului, format din numarul fisei si numarul de ordine al indicatorului in cadrul fisei:

textul indicatorului;

modalitatea de verificare a indicatorului respectiv;

punctajul maxim care poate fi acordat indicatorului;

punctajul acordat.

Pentru fiecare indicator se mentioneaza si modalitatile prin care pot fi culese informatiile pe baza carora sa se faca aprecierea indicatorului respectiv:

D - prin analiza documentelor relevante;

I - prin interviuri cu angajatii care desfasoara activitatea la care se refera indicatorul analizat si cu cei care au responsabilitati privind aceasta activitate, de la toate nivelurile;

O - prin observare directa de catre echipa de auditori a activitatii desfasurate.

Deoarece nu toti indicatorii au aceeasi importanta din punct de vedere al gravitatii sau frecventei accidentelor de munca sau imbolnavirilor profesionale care pot sa apara in cazul nerespectarii lor, punctajul maxim care poate fi acordat unui indicator a fost stabilit in mod diferentiat, astfel:

5 puncte pentru indicatorii mai putin importanti;

10 puncte pentru indicatorii de importanta medie;

15 puncte pentru indicatorii importanti;

20 puncte pentru indicatorii foarte importanti.

Punctajul maxim se acorda in cazul in care cerintele din legislatie la care face referire indicatorul analizat sunt implementate si respectate in totalitate. Pentru o indeplinire partiala a acestor cerinte, punctajul acordat se reduce in mod gradat, pana la acordarea a 0 puncte, in cazul in care aceste cerinte sunt total nesatisfacute in cadrul obiectivului auditat.

In cazul in care in cadrul unei fise analizate exista indicatori care nu au relevanta, tinand seama de conditiile specifice obiectivului auditat, la rubrica prevazuta pentru inscrierea punctajului acordat se va face precizarea "Neaplicabil".

Prin evaluarea dovezilor auditului in raport cu criteriile de audit se genereaza constatarile auditului, care cuprind doua categorii de rezultate:

identificarea eventualelor observatii si/sau neconformitati in raport cu criteriile de audit si identificarea masurilor corective/preventive;

determinarea nivelului de securitate al obiectivului auditat.

Observatiile si neconformitatile identificate pentru fiecare obiectiv auditat (loc de munca) sunt inregistrate in raportul de actiuni corective/preventive, parte componenta a documentelor auditului. Modelul raportului de actiuni corective/preventive este prezentat in tabelul nr.1.

Unitatea:

Obiectiv auditat:

Data:

RAPORT DE ACTIUNI CORECTIVE/PREVENTIVE

Model de raport de actiuni corective/preventive Tabelul nr.1.

Pentru fiecare fisa utilizata se calculeaza punctajul obtinut, prin insumarea punctajelor acordate fiecarui indicator. In cazul in care in cadrul fisei utilizate exista indicatori care au fost notati cu "Neaplicabil", trebuie recalculat si punctajul maxim posibil, avand in vedere ca in cadrul acestei valori nu trebuie sa se ia in considerare indicatorii notati cu "Neaplicabil". Punctajul maxim posibil pentru fisa respectiva va fi obtinut prin scaderea punctajelor maxime corespunzatoare indicatorilor notati cu "Neaplicabil".

Valorile punctajelor obtinute si ale punctajelor maxime posibile pentru fiecare fisa utilizata, se centralizeaza intr-un tabel care prezinta nivelul de securitate general pentru obiectivul auditat. Modelul acestui tabel este prezentat in tabelul nr.2.

Nivelul de securitate reprezinta raportul dintre punctajul acordat si punctajul maxim posibil, raport care se exprima procentual. Nivelul de securitate se calculeaza pentru fiecare fisa utilizata.

Nivelul de securitate general reprezinta raportul intre total punctaj acordat si total punctaj maxim posibil si defineste in mod conventional starea de securitate a sistemului de munca auditat.

Pentru auditarea managementului securitatii si sanatatii in munca la nivelul unitatii, pe baza fiselor A - E, se utilizeaza modelul raportului de actiuni corective/preventive prezentat in tabelul nr.1 si nivelul de conformitate general, prezentat in tabelul nr..3. Nivelul de conformitate, ca si nivelul de securitate se determina ca raport intre punctajul acordat si punctajul maxim posibil, exprimat in procente.

Unitatea :

Obiectiv auditat :

Data :

NIVELUL DE SECURITATE GENERAL

Model de tabel cu nivelul de securitate general Tabelul nr.2

Unitatea:

Obiectiv auditat:

Data:

NIVEL DE CONFORMITATE GENERAL

Nivelul de conformitate general al managementului securitatii si sanatatii in munca Tabelul nr. 3

Nivelul de securitate se incadreaza, functie de rezultatul obtinut, in 6 clase : 91-100% -
Excelent E; 81-90% - Foarte Bun - FB; 71-80% - Bun-B; 61-70% - Mediu-Me; 51-60% -Mic-
Mi; sub 50% - Nesatisfacator -N.

Cerinte minime de aplicare corecta a metodei

Nu exista principii general valabile privind modul in care ar trebui efectuata evaluarea nivelului de securitate.

Totusi, exista doua principii care, intotdeauna, trebuie avute in vedere in activitatea de evaluare a nivelului de securitate, inclusiv in cadrul acestei metode si anume:

evaluarea trebuie structurata astfel incat sa fie acoperite toate pericolele si
riscurile relevante (ex.: nu trebuie trecute cu vederea aspectele privind
curatenia, care ar putea sa se efectueze in afara programului 'normal' de lucru,
compactarea gunoaielor, a deseurilor);

cand un risc este identificat, evaluarea incepe prin incercarea de a gasi, in
primul rand, posibilitatile de eliminare a acestuia la sursa.

Evaluarea nivelului de securitate este o examinare a tuturor aspectelor procesului muncii, intreprinsa cu scopul de a determina sursele care ar putea provoca taume asupra corpului uman, aceasta constituind baza pentru fundamentarea masurilor de prevenire si combatere a riscurilor.

Evaluarea nivelului de securitate comporta urmatoarele etape:

identificarea pericolelor;

identificarea persoanelor care sunt expuse la aceste pericole;

estimarea riscurilor, calitativa si/ sau cantitativa;

examinarea posibilitatilor de eliminare a riscurilor la sursa sau de diminuare a
acestora.

Evaluarea riscurilor trebuie efectuata pentru toate locurile de munca.

Locurile de munca pot fi clasificate astfel:

locuri de munca fixe (limitat in spatiu de dimensiunile mesei de lucru si ale
utilajelor);

locuri de munca supuse modificarilor (ex.: santiere de constructii, cladiri, etc.);

locuri de munca mobile (limitat in spatiu de traseul pe care se deplaseaza
executantul pentru indeplinirea sarcinii sale de munca).

Rezulta ca actiunea de evaluare efectuata prin aplicarea acestei metode trebuie astfel planificata incat sa acopere diferitele tipuri de locuri de munca.

Pentru evaluarea nivelului de securitate pot fi utilizate o serie de modalitati de abordare, cu conditia ca ele sa parcurga etapele prezentate mai sus.

Modalitatile de abordare folosite comporta de obicei urmatoarele operatii:

observarea conditiilor de munca la locul de munca (ex.: mijloacele de acces,
situatia pardoselilor, securitatea echipamentelor de munca, pulberi si fum,
temperatura, iluminat, zgomot, etc.);

identificrea sarcinilor la locul de munca;

analiza modurilor de operare;

analiza factorilor externi care ar putea influenta locul de munca (ex.: factorii
meteorologici pentru cei care lucreaza in exterior);

analiza factorilor psihologici, sociali si fizici, care ar putea contribui la stresul la
locul de munca, cum interactioneaza ei impreuna si cum interactioneaza cu alti
factori relevanti in organizarea muncii si in mediul de munca;

analiza instalatiilor privind mentinerea conditiilor de securitate si sanatate in
munca.

Constatarile facute pot fi astfel comparate cu criteriile de asigurare a securitatii si sanatatii in munca, cuprinse in reglementarile legale (Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, Hotararile de Guvern privind cerintele minime de asigurare a securitatii si sanatatii in munca

In baza acestor constatari se poate face ierarhizarea masurilor de prevenire care au in vedere:

evitarea riscurilor prin schimbarea elementelor periculoase cu altele care nu sunt periculoase
sau sunt mai putin periculoase;

combaterea riscurilor la sursa;

satbilirea masurilor de protectie colectiva ca masuri prioritare fata de masurile
de protectie individuala, luand in considerare evolutia tehnicii si a cunostintelor
in domeniu.

Conceptia de evaluare care se va aplica, va depinde de:

tipul de loc de munca (ex.: intreprindere fixa, santier temporar, traseu de
deplasare a executantului);

tipul de proces (ex.:operatiuni repetitive, procese evolutive sau variabile);

sarcina de munca, care este functie de complexitatea tehnologiei utilizate.

In practica este util ca evaluarea nivelului de securitate sa fie gandita ca un proces realizat in etape, in care fiecare secventa de etapa, se concentreaza pe un anumit tip de risc.

Se va acorda prioritate evaluarii globale a locului de munca, in care se separa riscurile in:

riscuri a caror prezenta nu implica luarea unor masuri de prevenire;

riscuri care pot fi eliminate prin adoptarea masurilor de prevenire
corespunzatoare;

riscuri cunoscute pentru care masurile de prevenire sunt usor identificabile
si aplicabile;

riscuri mai putin cunoscute, pentru identificarea carora si stabilirea masurilor de
prevenire presupune o atentie deosebita si o activitate complexa din partea
evaluatorilor.

O atentie deosebita trebuie acordata evaluarii riscurilor a caror actiune are efecte majore asupra sanatatii si securitatii salariatilor.

Indiferent de modul de abordare adoptat, la evaluarea nivelului de securitate, respectiv a nivelului de risc, trebuie asigurata consultarea sau chiar participarea lucratorilor sau a reprezentantilor acestora.

3. APLICATIE PRACTICA:

AUDITUL DE CONFORMITATE LA S.C. BIM S.R.L.

Prezentarea societatii auditate.

S.C. BIM SECURITY S.R.L. este o societate cu capital privat, specializata in prestari servicii de paza si interventie, atat la persoane fizice, cat si la persoane juridice.Activitatea societatii este organizata si se desfasoara avand ca principal suport legal prevederile Legii nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor.Societatea functioneaza cu respectarea legislatiei comerciale si a celorlalte norme legale in vigoare, avand ca obiectiv declarat desfasurarea tuturor activitatilor in conditii de maxima siguranta pentru personalul propriu si pentru celelalte persoane cu care societatea intra in relatii de serviciu.

S.C BIM SECURITY S.R.L. are sediul in Pitesti, cu obiective de lucru in orasele si localitatile judetului,in care lucreaza in jur de 500 de angajati.

Pentru indeplinirea atributiunilor de serviciu , personalul de paza sau garda de corp , poate fi dotat cu arme de foc, bastoane de cauciuc sau tomfe, pulverizatoare iritant-lacrimogene de mica capacitate si alte mijloace de aparare prevazute de lege.

Dotarea cu arme de foc a personalului de paza sau garda de corp se face numai dupa avizarea de catre politie a planului de paza a obiectivului, persoanei sau a transportului de valori.In lege, se prevede obligativitatea ca personalul de paza si garda de corp dotat cu arme de foc, sa execute semestrial trageri de antrenament cu armamentul din dotare,in poligoane special amenajate.

Auditarea de conformitate a nivelului de securitate la locurile de munca.

Analizand continutul normativelor legale in vigoare si a prevederilor procedurilor specifice intocmite in cadrul societatii,se poate concluziona ca toate categoriile de personal din societate sunt expuse unei game variate de riscuri, cu mentiunea ca la personalul operativ, frecventa si durata expunerii este mai mare.Avand in vedere totalitatea riscurilor la care este expus personalul operativ din societatile de paza, in legea nr. 333/2003 se prevede obligativitatea obtinerii atestatului profesional de catre cei care intra in aceasta categorie de personal si anume:

-agent de paza cu arma;

-agent de paza fara arma;

-agent de interventie;

-sefii formatiunilor de paza: sefi ture, sefi obiective, sefi zone, coordonatori,sefi serviciu paza;

-operator dispecer.

Avand in vedere conditiile concrete in care se desfasoara activitatile unui operator dispecer, consideram aplicabile urmatoarele fise de riscuri generale: iluminat; ambianta termica; echipamente de munca; amenajarea locului de munca; amenajarea spatiilor de lucru; incendii si explozii; electrosecuritate; sarcinile de munca; circulatie, riscuri orizontale si verticale; protectia colectiva si individuala; organizarea primului ajutor.

Fise privind riscurile generale

FISA I

ILUMINATUL

Criterii:

1. Legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
2. Norme metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
3. HG 1091/16.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca

FISA IV

AMBIANTA TERMICA

Criterii:

1. Legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
2. Norme metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
3. HG 1091/16.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca
4. HG nr.1048/09.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca

FISA IX

ECHIPAMENTE DE MUNCA

(masini, instalatii mobile, instalatii de ridicat)

Criterii:

1. Legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
2. Norme metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
3. HG 971/26.07.2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locul de munca
4. HG nr.1048/09.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca
5. HG 1146/30.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

Fisa X

AMENAJAREA LOCULUI DE MUNCA

(principii ergonomice)

Criterii:

1. Legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
2. Norme metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
3. HG 1091/16.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca

Fisa XI

AMENAJAREA SPATIILOR DE LUCRU

(cladiri si alte constructii)

Criterii:

1. Legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
2. Norme metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
3. HG 1091/16.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca

Fisa XII

INCENDII SI EXPLOZII

Criterii:

1. Legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
2. Norme metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
3. HG 1091/16.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca

Fisa XIII

ELECTROSECURITATE

Criterii:

1. Legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
2. Norme metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
3. HG 1091/16.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca
4. HG 1146/30.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

Fisa XIV

SARCINILE DE MUNCA

Criterii:

1. Legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
2. Norme metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
3. HG 1051/09.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare
4. HG 1091/16.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca
5. Ordin 753/16.10.2006 privind protectia tinerilor in munca

Fisa XV

CIRCULATIE, RISCURI ORIZONTALE SI VERTICALE

Criterii:

1. Legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
2. Norme metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
3. HG 971/26.07.2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locul de munca
4. HG 1091/16.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca
5. HG 1146/30.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca

Fisa XVI

PROTECTIA COLECTIVA SI INDIVIDUALA

Criterii:

1. Legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
2. Norme metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
3. HG 1048/09.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locurile de munca.
4. HG 1091/16.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca

Fisa XVII

ORGANIZAREA PRIMULUI AJUTOR

Criterii:

1. Legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
2. Norme metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
3. HG 971/26.07.2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locul de munca
4. HG 1091/16.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca
5. Ordinul 427/2002 pentru aprobarea componentei trusei sanitare si a baremului de materiale ce intra in dotarea posturilor de prim-ajutor fara cadre medicale

Unitatea: S.C BIM SECURITY S.R.L.

Obiectiv auditat: ORGANIZATIA

NIVELUL DE SECURITATE GENERAL

Managementul securitatii si sanatatii in munca

Fisa A

IMPLICAREA CONDUCERII

Criterii:

1. Legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
2. Norme metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006

Fisa B

STRATEGIE, PLANURI, PROCEDURI

Criterii:

1. Legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
2. Norme metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006

Fisa C

CONSULTAREA ANGAJATILOR

Criterii:

1. Legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
2. Norme metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006

Fisa D

IDENTIFICAREA, EVALUAREA SI PREVENIREA RISCURILOR

Criterii:

1. Legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006
2. Norme metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006

Fisa E

INSTRUIREA, PERFECTIONAREA, FORMAREA PERSONALULUI SI PROPAGANDA IN DOMENIUL S.S.M.

Criterii:

Legea securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006

Norme metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006

Unitatea: S.C. BIM S.R.L.

Obiectiv auditat: ORGANIZATIA

NIVEL DE CONFORMITATE GENERAL

Unitatea: S.C. BIM SECURITY S.R.L.

Obiectiv auditat: ORGANIZATIA

RAPORT DE ACTIUNI CORECTIVE / PREVENTIVE

CONCLUZII

In urma efectuarii auditului de conformitate cu legislatia si a managementului securitatii si sanatatii in munca la S.C. BIM SECURITY S.R.L. se pot formula urmatoarele concluzii:

Nivelul de securitate general este de 88,95 % incadrandu-se in clasa Foarte Bun (81-90%), ceea ce reflecta o foarte buna cunoastere si aplicare a legislatiei in domeniul SSM, atat de catre factorii cu rol decizional cit si de catre factorii cu rol de executie;

Nivelul de conformitate general este de 94,89%.

Actiunile preventive/corective stabilite au in marea lor majoritate caracter organizatoric, ceea ce face ca implementarea lor sa se poata face intr-un timp relativ scurt si cu costuri rezonabile.

Actiunile corective stabilite pentru fisa XII ,,Incendii si explozii' si pentru fisa XVII "Organizarea primului ajutor' vor fi implementate cu prioritate, avind in vedere valoarea relativ scazuta a nivelului partial de securitate obtinut pentru aceste fise (55,10% si 76,66%).

Tot cu prioritate trebuie implementate si masurile aferente fisei D " Identificarea, evaluarea si prevenirea riscurilor" deoarece nivelul de 86,04 este mic si neimplicarea conducerii in activitatile de identificarea, evaluarea si prevenirea riscurilor, poate atrage sanctiuni care ar depasi cu mult nivelul costurilor pentru realizarea masurilor de prevenire.

PARTEA A DOUA - EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI

IMBOLNAVIRE PROFESIONALA

NOTIUNI INTRODUCTIVE DESPRE EVALUAREA RISCURILOR.

Punctul de plecare in optimizarea activitatii de prevenire a accidentelor de munca si imbolnavirilor profesionale intr-un sistem il constituie evaluarea riscurilor din sistemul respectiv.

Indiferent ca este vorba de un loc de munca, un atelier sau o intreprindere, o asemenea analiza permite ierarhizarea riscurilor in functie de dimensiunea lor si alocarea eficienta a resurselor pentru masurile prioritare.

Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat si cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinatiei dintre doi parametri: gravitatea si frecventa consecintei maxime posibile asupra organismului uman.

Se obtin astfel niveluri de risc partiale pentru fiecare factor de risc, respectiv niveluri de risc global pentru intregul sistem analizat.

Acest principiu de evaluare a riscurilor este inclus deja in standardele europene (CEI 812/85, respectiv EN 292-1/1991, EN 1050/96) si sta la baza diferitelor metode cu aplicabilitate practica. Astfel, SR EN 292-1/1996, preluat in Romania dupa standardul european amintit, in capitolul 6 precizeaza ca " factorii ce trebuie luati in considerare la evaluarea riscului sunt probabilitatea producerii unei leziuni sau afectari a sanatatii si gravitatea maxima previzibila a leziunii sau afectarii sanatatii".

Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca contine urmatoarele prevederi care vizeaza obligativitatea evaluarii riscurilor:

angajatorul are obligatia "sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor chimice utilizate si la amenajarea locurilor de munca" (art. 7, alin. 4, lit. a);

angajatorul are obligatia "sa realizeze si sa fie in posesia unei evaluari a riscurilor pentru securitatea si sanatatea in munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice" (art. 12, alin. 1, lit. a).

De asemenea, prin prevederile art. 13, lit. b, Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca stabileste faptul ca, pentru asigurarea conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, angajatorii au obligatia "sa intocmeasca un plan de prevenire si protectie compus din masuri tehnice, sanitare, organizatorice si de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa il aplice corespunzator conditiilor de munca specifice unitatii".

Pentru facilitarea indeplinirii obligatiilor legale ale angajatorilor in domeniul evaluarii riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala au fost concepute si sunt utilizate in prezent mai multe metode.

Din multitudinea de metode utilizate pe plan mondial si national pentru evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala, in aceasta lucrare s-a optat pentru utilizarea metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. Bucuresti. Aceasta metoda a fost avizata de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale in anul 1993 si a fost experimentata pana in prezent in majoritatea ramurilor industriale, aducandu-i-se permanent imbunatatiri.

Metoda elaborata de I.N.C.D.P.M. Bucuresti face parte din categoria metodelor analitice, semicantitative si consta, in esenta, in identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de munca) cu ajutorul unor liste de control prestabilite si cuantificarea dimensiunii riscului pentru fiecare factor de risc in parte, pe baza combinatiei dintre gravitatea si frecventa consecintei maxime previzibile. Nivelul de risc global, pe loc de munca, se determina ca medie ponderata a nivelurilor de risc partiale, astfel incat compensarile sa fie minime. Nivelul de securitate rezulta indirect, fiind invers proportional cu nivelul de risc.

Aplicarea metodei se finalizeaza cu doua documente centralizatoare pentru fiecare loc de munca: fisa de evaluare a riscurilor si fisa de masuri propuse.

In prima fisa se inscriu factorii de risc identificati, parametrii de cuantificare ai acestora, consecinta maxima previzibila, clasele de gravitate si frecventa , nivelul de risc pentru fiecare factor de risc in parte si nivelul de risc global pe loc de munca.

Fisa a doua contine masurile tehnice si organizatorice necesare pentru combaterea actiunii fiecarui factor de risc de la locul de munca evaluat, ierarhizate in functie de nivelurile de risc, incepand cu nivelurile foarte mari (7, 6, 5, 4, . ). Prin aplicarea acestor masuri locul de munca trece de la un nivel de risc superior la niveluri inferioare.

In prima parte a lucrarii este prezentata descrierea metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. Bucuresti (finalitate, principiu, utilizatori, etape, mod de aplicare, procedura de lucru si conditii de aplicare), precum si a instrumentelor de lucru (lista de identificare a factorilor de risc, lista de consecinte, scala de cotare a gravitatii si a frecventei, grila de incadrare a nivelurilor de risc etc.).

Partea a doua a lucrarii este dedicata prezentarii modului concret de utilizare a metodei elaborate de I.N.C.D.P.M. Bucuresti in vederea evaluarii riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala pentru locul de munca "Operator dispecer " din cadrul S.C. BIM SECURITY S.R.L.

PREZENTAREA METODEI ELABORATA DE INCDPM BUCURESTI PENTRU EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE PROFESIONALA

2.1 PREMIZE TEORETICE

2.1.1.Relatia risc-securitate

In terminologia de specialitate, securitatea omului in procesul de munca este considerata ca acea stare a sistemului de munca in care este exclusa posibilitatea de accidentare si imbolnavire profesionala.

In limbajul uzual, securitatea este definita ca faptul de a fi la adapost de orice pericol, iar riscul - posibilitatea de a ajunge intr-o primejdie, pericol potential

Daca luam in considerare sensurile uzuale ale acestor termeni, se poate defini securitatea ca starea sistemului de munca in care riscul de accidentare si imbolnavire este zero.

Prin urmare, securitatea si riscul sunt doua notiuni abstracte, contrare, care se exclud reciproc.

In realitate, datorita trasaturilor oricarui sistem de munca, nu se pot atinge asemenea stari cu caracter de absolut. Nu exista sistem in care sa fie exclus complet pericolul potential de accidentare sau imbolnavire; apare intotdeauna un risc "rezidual', fie si numai datorita imprevizibilitatii actiunii omului. Daca nu se fac interventii corectoare pe parcurs, acest risc rezidual creste, pe masura ce elementele sistemului de munca se degradeaza prin "imbatranire'. In consecinta, sistemele pot fi caracterizate prin "niveluri de securitate', respectiv "niveluri de risc', ca indicatori cantitativi ai starilor de securitate, respectiv de risc. Definind securitatea ca o functie de risc y = f(x), unde, se poate afirma ca un sistem va fi cu atat mai sigur, cu cat nivelul de risc va fi mai mic si reciproc.

Astfel, daca riscul este zero, din relatia dintre cele doua variabile rezulta ca securitatea tinde catre infinit, iar daca riscul tinde catre infinit, securitatea tinde catre zero (figura 1.1):

.

Fig. 1.1 Relatia risc - securitate

In acest context, in practica trebuie admise o limita de risc minim, respectiv un nivel al riscului diferit de zero, dar suficient de mic pentru a se considera ca sistemul este sigur, ca si o limita de risc maxim, care sa fie echivalenta cu un nivel atat de scazut de securitate, incat sa nu mai fie permisa functionarea sistemului.

Notiunea de risc acceptabil

Riscul a fost definit in literatura de specialitate in domeniul securitatii muncii prin probabilitatea cu care, intr-un proces de munca, intervine un accident sau o imbolnavire profesionala, cu o anumita frecventa si gravitate a consecintelor.

Intr-adevar, daca admitem un anumit risc, putem sa-l reprezentam, in functie de gravitatea si probabilitatea de producere a consecintelor, prin suprafata unui dreptunghi F₁, dezvoltat pe verticala; rezulta ca aceeasi suprafata poate fi exprimata si printr-un patrat F₂ sau printr-un dreptunghi F₃ extins pe orizontala (figura 1.2).

In toate cele trei cazuri riscul este la fel de mare. In consecinta, putem atribui unor cupluri gravitate - probabilitate diferite, acelasi nivel de risc.

Daca unim cele trei dreptunghiuri printr-o linie trasata prin varfurile care nu sunt pe axele de coordonate, obtinem o curba cu alura de hiperbola, care descrie legatura dintre cele doua variabile: gravitate - probabilitate. Pentru reprezentarea riscului functie de gravitate si probabilitate, standardul CEN-812/85 defineste o astfel de curba drept "curba de acceptabilitate a riscului' (figura 1.3).

Fig. 1.2 Reprezentarea grafica a echivalentei riscurilor  caracterizate prin cupluri diferite de gravitate - probabilitate

Fig. 1.3 Curba de acceptabilitate a riscului

Aceasta curba permite diferentierea intre riscul acceptabil si cel inacceptabil. Astfel, riscul de producere a unui eveniment A, cu consecinte grave, dar frecventa foarte mica, situat sub curba de acceptabilitate, este considerat acceptabil, iar riscul evenimentului B, cu consecinte mai putin grave, dar cu o probabilitate mai mare de aparitie, ale carui coordonate se situeaza deasupra curbei, este inacceptabil.

De exemplu, in cazul unei centrale atomice se iau astfel de masuri incat riscul unui eveniment nuclear - fie el riscul evenimentului A - este caracterizat printr-o gravitate extrema a consecintelor, dar de o probabilitate de producere extrem de mica. Din cauza frecventei foarte reduse de aparitie, activitatea este considerata sigura si riscul acceptat de societate.

In schimb, daca pentru riscul evenimentului B luam ca exemplu accidentul rutier din activitatea unui conducator auto, desi acest tip de eveniment provoaca consecinte mai putin grave decat un accident nuclear, probabilitatea de producere este atat de mare (frecventa foarte ridicata), incat locul de munca al soferului este considerat nesigur (risc inacceptabil).

Orice studiu de securitate are drept obiectiv stabilirea riscurilor acceptabile. O asemenea tratare a riscului ridica doua probleme:

cum se stabilesc coordonatele riscului: cuplul gravitate - probabilitate;

ce coordonate ale riscului se vor alege pentru a delimita zonele de acceptabilitate de cele de inacceptabilitate.

Pentru a le rezolva, premisa de la care s-a pornit in elaborarea metodei de evaluare a fost relatia risc - factor de risc.

2.1.3. Determinarea coordonatelor riscului

Existenta riscului intr-un sistem de munca este datorata prezentei factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala. Prin urmare, elementele cu ajutorul carora poate fi caracterizat riscul, deci pot fi determinate coordonatele sale, sunt de fapt probabilitatea cu care actiunea unui factor de risc poate conduce la accident si gravitatea consecintei actiunii factorului de risc asupra victimei.

In consecintǎ, pentru evaluarea riscului, respectiv a securitatii, este necesara parcurgerea urmatoarelor etape:

a. identificarea factorilor de risc din sistemul analizat;

b. stabilirea consecintelor actiunii asupra victimei, ceea ce inseamnǎ determinarea gravitǎtii lor;

c. stabilirea probabilitǎtii de actiune a lor asupra executantului;

d.      atribuirea nivelurilor de risc functie de gravitatea si probabilitatea consecintelor actiunii factorilor de risc.

a.Modelul teoretic al genezei accidentelor de munca si bolilor profesionale elaborat in cadrul I.N.C.D.P.M. Bucuresti, abordand sistematic cauzalitatea acestor evenimente, permite elaborarea unui instrument pragmatic pentru identificarea tuturor factorilor de risc dintr-un sistem (Anexa 1).

In conditiile unui sistem de munca real, aflat in functiune, nu exista suficiente resurse (de timp, financiare, tehnice etc.) pentru ca sa se poata interveni simultan asupra tuturor factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala. Chiar daca ar exista, criteriul eficientei (atat in sensul restrans, al eficientei economice, cat si al celei sociale) interzice o astfel de actiune. Din acest motiv, nici in cadrul analizelor de securitate nu se justifica luarea lor integral in considerare. Din multitudinea factorilor de risc a caror inlantuire se finalizeaza potential cu un accident sau o imbolnavire, factorii care pot reprezenta cauze finale, directe, sunt cei a caror eliminare garanteaza imposibilitatea producerii evenimentului, deci devine obligatorie orientarea studiului asupra acestora.

b.Diferentierea riscurilor in raport cu gravitatea consecintei este usor de realizat. Indiferent de factorul de risc si de evenimentul pe care-l poate genera, consecintele asupra executantului pot fi grupate dupa categoriile definite prin lege: incapacitate temporara de munca, invaliditate si deces. Mai mult, pentru fiecare factor de risc se poate afirma cu certitudine care este consecinta sa maxima posibila. De exemplu, consecinta maxima posibila a electrocutarii va fi intotdeauna decesul, in timp ce consecinta maxima a depasirii nivelului normat de zgomot va fi surditatea profesionala - invaliditate. Cunoscand tipurile de leziuni si vatamari, ca si localizarea potentiala a acestora, in cazul accidentelor si bolilor profesionale, asa cum sunt ele precizate de criteriile medicale de diagnostic clinic, functional si de evaluare a capacitatii de munca elaborate de Ministerul Sanatatii Publice si Ministerul Muncii,Familiei si Egalitatii de Sanse (Anexa 2), se poate aprecia pentru fiecare factor de risc in parte la ce leziune va conduce in extremis, ce organ va fi afectat si, in final, ce tip de consecinta va produce: incapacitate, invaliditate sau deces. La randul lor, aceste consecinte se pot diferentia in mai multe clase de gravitate. De exemplu, invaliditatea poate fi de gradul I, II sau III, iar incapacitatea: mai mica de 3 zile (limita minima stabilita prin lege pentru definirea accidentului de munca), intre 3 - 45 zile si intre 45 - 180 zile. Ca si in cazul probabilitatii de producere a accidentelor sau imbolnavirilor, putem stabili si pentru gravitatea consecintelor mai multe clase, dupa cum urmeaza:

clasa 1: consecinte neglijabile (incapacitate de munca mai mica de 3 zile);

clasa 2: consecinte mici (incapacitate cuprinsa intre 3 - 45 zile, care necesita tratament

medical);

clasa 3: consecinte medii (incapacitate 45 - 180 zile, tratament medical si spitalizare);

clasa 4: consecinte mari (invaliditate gradul III):

clasa 5: consecinte grave (invaliditate gradul II);

clasa 6: consecinte foarte grave (invaliditate gradul I);

clasa 7: consecinte maxime (deces).

c.Referitor la frecventa, este cunoscut ca accidentul sau boala sunt evenimente aleatorii.

Prin urmare, factorii de risc se vor diferentia intre ei prin faptul ca fiecare conduce cu o alta probabilitate la producerea unui accident sau a unei imbolnaviri. De exemplu, probabilitatea de producere a unui accident datorita miscarii periculoase a organelor in miscare ale unei foreze este diferita fata de cea a producerii, la acelasi loc de munca, a unui accident datorita trasnetului. De asemenea, acelasi factor va putea fi caracterizat printr-o alta frecventa de actiune asupra executantului, in diverse momente ale functionarii unui sistem de munca sau in sisteme analoge, in functie de natura si de starea elementului generator. Astfel, probabilitatea de electrocutare prin atingere directa la manevrarea unui aparat actionat electric este mai mare daca acesta este vechi si are uzata izolarea de protectie a conductorilor, decat daca aparatul este nou.

Din punct de vedere al operativitatii, nu se poate lucra insa cu probabilitǎti determinate strict pentru fiecare factor de risc. In unele cazuri, ele nici nu pot fi calculate, cum se intampla cu factorii proprii executantului.

Probabilitatea de a actiona intr-o anumita maniera generatoare de accident nu poate fi decat aproximata. In alte situatii, calculul necesitat de determinarea riguroasa a probabilitǎtii de producere a consecintei este atat de elaborios, incat ar fi mai costisitor si mai indelungat decat aplicarea efectiva a masurilor de prevenire. De aceea ar fi mai indicat sa se stabileasca probabilitǎtile, de regula, prin apreciere si sa se grupeze pe intervale. Este mai usor si mai eficient pentru scopul urmarit sa se aproximeze ca un anumit accident este probabil sa fie generat de actiunea unui factor de risc cu o frecventa mai mica de o data la 100 de ore. Diferenta fata de niste valori riguroase de 1 la 85 ore sau 1 la 79 ore este nesemnificativa, evenimentul putand fi caracterizat in toate trei cazurile ca fiind foarte frecvent.

Din acest motiv, daca utilizam intervalele precizate in CEI 812/1985, obtinem 5 grupe de evenimente, pe care le putem ordona astfel:

extrem de rare: P < 10^-7/h;

foarte rare: 10^-7 < P < 10^-5/h;

rare: 10^-5 < P < 10^-4/h;

putin frecvente: 10^-4 < P < 10^-3/h;

frecvente: 10^-3 < P < 10^-2/h;

foarte frecvente: P > 10^-2/h.

Vom atribui acum fiecarei grupe o clasa de probabilitate, de la 1 la 6, asa incat vom spune ca evenimentul E₁, a carui frecventa probabila de producere este de P₁ < 10^-7/h, este de clasa 1 de probabilitate, iar evenimentul E₆, cu frecventa P₆ >10^-2/h, este de clasa a 6-a de probabilitate. Obtinem o scala de cotare a probabilitatii cum este cea din Anexa 3.

d.Avand la dispozitie aceste doua scale - de cotare a probabilitatii si a gravitatii consecintelor actiunii factorilor de risc (Anexa 3) - putem sa asociem fiecarui factor de risc

dintr-un sistem un cuplu de elemente caracteristice, gravitate - probabilitate, pentru fiecare cuplu stabilindu-se un nivel de risc.

Pentru atribuirea nivelurilor de risc, respectiv de securitate s-a utilizat curba de acceptabilitate a riscului.

Mai intai, deoarece gravitatea este un element mai important din punct de vedere al finalitatii protectiei muncii, s-a admis ipoteza ca are o incidenta mult mai mare asupra nivelului de risc decat frecventa. In consecinta, corespunzator celor 7 clase de gravitate s-au stabilit 7 niveluri de risc, in ordine crescatoare, respectiv 7 niveluri de securitate, data fiind relatia invers proportionala intre cele doua stari (risc - securitate):

- N₁ - nivel minim de risc - S₇ - nivel maxim de securitate;

- N₂ - nivel foarte mic de risc - S₆ - nivel foarte mare de securitate;

- N₃ - nivel mic de risc - S₅ - nivel mare de securitate;

- N₄ - nivel mediu de risc - S₄ - nivel mediu de securitate;

- N₅ - nivel mare de risc - S₃ - nivel mic de securitate;

- N₆ - nivel foarte mare de risc - S₂ - nivel foarte mic de securitate;

- N₇ - nivel maxim de risc - S₁ - nivel minim de securitate.

Daca luam in considerare toate combinatiile posibile ale variabilelor specificate, cate doua, obtinem o matrice M_g,p cu 7 linii - g, care vor reprezenta clasele de gravitate, si 6 coloane - p - clasele de probabilitate:

M_g,p

Reprezentind grafic (figura 1.4) matricea in cadrul unui sistem de coordonate rectangulare obtinem un dreptunghi a carui baza (abscisa) o constituie multimea claselor de probabilitate, inaltimea (ordonata) - clasele de gravitate, iar suprafata sa: multimea nivelurilor de risc posibile:

De asemenea, cu ajutorul fiecaruia dintre cupluri descriem un dreptunghi care consideram ca figureaza un risc; fiecarei microsuprafete ii vom atribui un nivel de risc, astfel incat prin reuniune sa obtinem:

Fig. 1.4. Reprezentarea grafica a matricei cuplurilor de variabile

gravitate - probabilitate (multimea nivelurilor de risc):

g - clasa de gravitate; p - clasa de probabilitate

Observatie:

Din considerente practice, la construirea graficului s-au acceptat urmatoarele conventii:

atat pe axa Og, cat si pe axa Op, clasele corespunzatoare au fost figurate prin segmente egale, desi diferentele intre gravitatile evenimentelor de la o clasa la alta, cat si intervalele de timp in cazul claselor de probabilitate, pe baza carora s-au determinat, nu sunt egale;

pentru intervalele care reprezinta clasele de gravitate s-au folosit segmente cu lungime mai mare decat pentru cele care delimiteaza clasele de frecventa (1^1/2 - 1), tocmai datorita premisei ca gravitatea are o pondere mult mai mare in dimensiunea riscului.

Prin suprapunerea succesiva, in anumite conditii, a curbei de acceptabilitate a riscului asupra reprezentarii obtinute a multimii nivelurilor de risc s-a stabilit incadrarea cuplurilor pe niveluri de risc, asa cum se expliciteaza in continuare.

Mentinand logica reprezentarii prin segmente egale a claselor, rezulta ca si curbele care delimiteaza nivelurile de risc trebuie sa fie echidistante. In consecinta, impartim diagonala mare a dreptunghiului care semnifica suma multimilor nivelurilor de risc in 7 segmente egale, prin care se vor trasa curbele.

Nivelul 1 - nivel minim de risc acceptabil

Limita din dreapta a primului segment este unul dintre punctele prin care se va trasa curba nivelului 1. Luam acum in considerare toate cuplurile in care gravitatea intra cu valoarea 1 (linia 1 a matricei M_g,p).

Intr-adevar, toti factorii de risc a caror consecinta posibila este incapacitate de munca mai mica de 3 zile pot fi considerati ca fiind de nivel minim de risc acceptabil, evenimentele produse neconstituind subiect al prevenirii (nu sunt accidente de munca; de regula, sunt tratate ca incidente si eliminarea lor face obiectul actiunii de marire a confortului in munca, nu a securitatii).

Cuplul limita este cel in care gravitatea are valoarea 1 si probabilitatea valoarea 6.

Trasam prin cele doua puncte astfel stabilite o curba avand alura curbei de acceptabilitate stabilita prin CEN-815/85 (figura 1.5 a).

Fig. 1.5a Trasarea curbelor nivelurilor de risc.

Stabilirea punctelor prin care se traseazǎ curbele de nivel;

curba de nivel 1 (risc minim acceptabil

Suprafata care este delimitata de laturile dreptunghiului si de curba trasata va reprezenta grafic nivelul 1 de risc. Toti factorii de risc ce pot fi caracterizati prin cupluri ale caror coordonate genereaza puncte situate in interiorul suprafetei astfel delimitate sau pe curba vor fi considerati de nivel 1 de risc, respectiv 7 de securitate.

Din reprezentarea grafica (figura 1.5 a), rezulta ca din matricea M_g,p, nivelului 1 de risc ii corespunde submatricea:

si elementul (2,1).

Nivelul 2 - 7

Trasam curbele pentru nivelurile 2 - 6 paralel la curba de nivel de risc minim acceptabil prin punctele care delimiteaza segmentele stabilite pe diagonala dreptunghiului multimii nivelurilor de risc (figura 1.5 b).

Fig. 1.5b Trasarea curbelor nivelurilor de risc.

Trasarea curbelor pentru nivelurile 2 - 7;

nivel de risc maxim acceptabil si critic.

Nivelul de risc 1 - cuplurile g-p: (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1);

Nivelul de risc 2 - cuplurile g-p: (2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1);

Nivelul de risc 3 - cuplurile g-p: (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1);

Nivelul de risc 4 - cuplurile g-p: (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2);

Nivelul de risc 5 - cuplurile g-p: (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3);

Nivelul de risc 6 - cuplurile g-p: (5,6) (6,4) (6,5) (7,4);

Nivelul de risc 7 - cuplurile g-p: (6,6) (7,5) (7,6).

Ca si mai sus, sectiunea delimitata de curba nivelului 1 si de curba imediat superioara va reprezenta grafic nivelul 2; tuturor factorilor de risc pentru care cuplurile gravitate - probabilitate genereaza puncte situate in interiorul acestei suprafete sau pe limita sa superioara li se aloca nivelul 2 de risc.

Similar se atribuie nivelurile 3, 4, , 6.

Suprafatei delimitate de curba nivelului 6 si de cele doua laturi superioare ale dreptunghiului i se aloca nivelul 7.

Interpretand reprezentarea din figura 1.5 b rezulta ca fiecarui nivel de risc ii corespunde cel putin o submatrice din matricea M_g,p:

nivelul 2: si elementul (4,1);

- nivelul 3: si elementul (4,2);

- nivelul 4:

- nivelul 5:

- nivelul 6: si elementele (5,6), (7,4);

- nivelul 7: elementul (6,6) si submatricea:

Din relatia risc - securitate definita se deduce imediat ca nivelul 7 de risc reprezinta un nivel critic, la care securitatea sistemului este minima. Dincolo de aceasta limita, securitatea tinde catre zero, deci desfasurarea procesului de munca nu mai poate avea loc, deoarece ea ar fi echivalenta cu producerea accidentului sau imbolnavirii. Despre factorii de risc caracterizati prin cuplurile (6,6), (7,5), (7,6) se poate afirma ca ei vor conduce rapid si cu certitudine la producerea evenimentului extrem - decesul (pericol iminent).

Reglementarile normative din majoritatea tarilor nu permit insa atingerea stadiului critic. Pentru aceasta, in general, se stabilesc pentru fiecare factor de risc fie limite maxime sub forma de valori, in cazul factorilor a caror forma de manifestare poate fi caracterizata prin elemente masurabile, fie interdictii - factorii la care masuratorile nu sunt posibile. Normele respective corespund unui nivel de risc maxim acceptabil, care difera de la o tara la alta, in functie de conditiile economice si sociale.

Autorii metodei elaborate in cadrul I.N.C.D.P.M. Bucuresti considerǎ cǎ pentru tara noastrǎ ar fi indicat ca nivelul de risc maxim acceptabil sǎ corespundǎ nivelului 3,5. Aceasta ar insemna in primul rand ca autorizarea de functionare a agentilor economici din punct de vedere al protectiei muncii sǎ se acorde numai dacǎ evaluarea riscurilor la locurile de muncǎ confirmǎ nedepǎsirea acestui nivel.

Plecand de la premisele teoretice prezentate anterior, a fost elaboratǎ metoda de evaluare a riscurilor de accidentare si imbolnǎvire profesionalǎ la locurile de munca, metodǎ care va fi prezentata in continuare.

2.2. DESCRIEREA METODEI

2.2.1.Scop si finalitate

Metoda elaboratǎ in cadrul I.N.C.D.P.M. Bucuresti are ca scop determinarea cantitativa a nivelului de risc/securitate pentru un loc de munca, sector, sectie sau intreprindere, pe baza analizei sistemice si evaluarii riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala. Aplicarea metodei se finalizeaza cu un document centralizator (FISA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCA), care cuprinde nivelul de risc global pe loc de munca.

Fisa locului de munca astfel intocmita constituie baza fundamentarii programului de prevenire a accidentelor de munca si imbolnavirilor profesionale pentru locul de munca, sectorul, sectia sau intreprinderea analizata.

Principiul metodei

Esenta metodei consta in identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de munca) pe baza unor liste de control prestabilite si cuantificarea dimensiunii riscului pe baza combinatiei dintre gravitatea si frecventa consecintei maxim previzibile.

Nivelul de securitate pentru un loc de munca este invers proportional cu nivelul de risc.

2.2.3. Utilizatori potentiali

Metoda poate fi utilizata atat in faza de conceptie si proiectare a locurilor de munca, cat si in faza de exploatare. Aplicarea ei necesita insa echipe complexe formate din persoane specializate atat in securitatea muncii, cat si in tehnologia analizata (evaluatori + tehnologi).

In prima situatie, metoda constituie un instrument util si necesar pentru proiectanti in vederea integrarii principiilor si masurilor de securitate a muncii in conceptia si proiectarea sistemelor de munca.

In faza de exploatare, metoda este utila personalului de la compartimentele de protectie a muncii din intreprinderi pentru indeplinirea urmatoarelor atributii:

analiza pe o baza stiintifica a starii de securitate a muncii la fiecare loc de munca;

fundamentarea riguroasa a programelor de prevenire.

Etapele metodei

Metoda cuprinde urmatoarele etape obligatorii:

1. definirea sistemului de analizat (loc de munca);
2. identificarea factorilor de risc din sistem;
3. evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala;
4. ierarhizarea riscurilor si stabilirea prioritatilor de prevenire;
5. propunerea masurilor de prevenire.

2.2.5.Instrumente de lucru utilizate

Etapele necesare pentru evaluarea securitatii muncii intr-un sistem, descrise anterior, se realizeaza utilizand urmatoarele instrumente de lucru:

a. Lista de identificare a factorilor de risc;

b. Lista de consecinte posibile ale actiunii factorilor de risc asupra organismului uman;

c. Scala de cotare a gravitatii si probabilitatii consecintelor;

d.Grila de evaluare a riscurilor;

e. Scala de incadrare a nivelurilor de risc, respectiv a nivelurilor de securitate;

f.  Fisa locului de munca - document centralizator;

g. Fisa de masuri propuse.

Continutul si structura acestor instrumente sunt prezentate in continuare.

l Lista de identificare a factorilor de risc (Anexa 1) este un formular care cuprinde, intr-o forma usor identificabila si comprimata, principalele categorii de factori de risc de accidentare si imbolnavire profesionala, grupate dupa criteriul elementului generator din cadrul sistemului de munca (executant, sarcina de munca, mijloace de productie si mediu de munca).

l Lista de consecinte posibile ale actiunii factorilor de risc asupra organismului uman (Anexa 2) este un instrument ajutator in aplicarea scalei de cotare a gravitatii consecintelor. Ea cuprinde categoriile de leziuni si vatamari ale integritatii si sanatatii organismului uman, localizarea posibila a consecintelor in raport cu structura anatomo-functionala a organismului si gravitatea minima - maxima generica a consecintei.

l Scala de cotare a gravitatii si probabilitatii consecintelor actiunii factorilor de risc asupra organismului uman (Anexa 3) este o grila de clasificare a consecintelor in clase de gravitate si clase de probabilitate a producerii lor.

Partea din grila referitoare la gravitatea consecintelor se bazeaza pe criteriile medicale de diagnostic clinic, functional si de evaluare a capacitatii de munca elaborate de Ministerul Sanatatii Publice si Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse.

In ceea ce priveste clasele de probabilitate, in urma experimentarilor s-a optat in forma finala a metodei pentru adaptarea standardului Uniunii Europene, astfel incat in locul intervalelor precizate de acesta s-au luat in considerare urmatoarele:

- clasa 1 → frecventa evenimentului: o datǎ la peste 10 ani;

- clasa 2 → frecventa de producere: o data la 5 -10 ani;

- clasa 3 → o data la 2 - 5 ani;

- clasa 4 → o data la 1 - 2 ani;

- clasa 5 → o data la 1 an - 1 luna;

- clasa 6 → o data la mai putin de o luna.

l Grila de evaluare a riscurilor (Anexa 4) este de fapt transpunerea sub forma tabelara a graficului din figura 1.5b prezentata in capitolul precedent. Liniile din tabel sunt liniile claselor de gravitate din grafic, iar coloanele - coloanele claselor de probabilitate. Fiecare casuta corespunde cate unui punct din grafic, de coordonatele g,p. Culorile diferite marcheaza sectiunile obtinute in grafic prin trasarea curbelor de nivel.

Cu ajutorul grilei se realizeaza exprimarea efectiva a riscurilor existente in sistemul analizat, sub forma cuplului gravitate - frecventa de aparitie.

l Scala de incadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa 5), construita pe baza grilei de evaluare a riscurilor, este un instrument utilizat in aprecierea nivelului riscului previzionat, respectiv a nivelului de securitate.

Scala cuprinde in fapt cele 7 zone din matricea M_g,p (capitolul 1), transformate in niveluri, numerotate de la 1 la 7 pentru nivelul de risc si de la 7 la 1 pentru nivelul de securitate.

In zona centrala a formularului sunt prezentate explicit elementele din submatricele delimitate, precum si elementele singulare corespunzatoare fiecarui nivel de risc, respectiv toate cuplurile gravitate - probabilitate aferente nivelurilor de risc.

l Fisa de evaluare a locului de munca (Anexa 6) este documentul centralizator al tuturor operatiilor de identificare si evaluare a riscurilor de accidentare si/sau imbolnavire profesionala. Ca urmare, acest formular cuprinde:

date de identificare a locului de munca: unitatea, sectia (atelierul), locul de munca;

date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, functie;

componentele generice ale sistemului de munca;

nominalizarea factorilor de risc identificati;

explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc identificati

(descriere, parametri si caracteristici functionale);

consecinta maxima previzibila a actiunii factorilor de risc;

clasa de gravitate si probabilitate previzionata;

nivelul de risc.

lFisa de masuri propuse (Anexa 7) este un formular pentru centralizarea masurilor de prevenire necesare de aplicat, rezultate din evaluarea locului de munca sub aspectul securitatii muncii.

2.3. APLICAREA METODEI

2.3.1.Procedura de lucru

a. Constituirea echipei de analiza si evaluare

Primul pas in aplicarea metodei il reprezinta constituirea echipei de analiza si evaluare. Aceasta va cuprinde specialisti in domeniul securitatii muncii si tehnologi, buni cunoscatori ai proceselor de munca analizate.

Inainte de inceperea activitatii, membrii echipei trebuie sa cunoasca in detaliu metoda de evaluare, instrumentele utilizate si procedurile concrete de lucru. De asemenea, este necesara o minima documentare prealabila asupra locurilor de munca si proceselor tehnologice care urmeaza sa fie analizate si evaluate.

Dupa constituirea echipei de analiza si evaluare, respectiv dupa insusirea metodei, se trece la parcurgerea etapelor propriu-zise.

b.Descrierea sistemului de analizat

In aceasta etapa se efectueaza o analiza detaliata a locului de munca, urmarind:

identificarea si descrierea componentelor sistemului si modului sau de functionare: scopul sistemului, descrierea procesului tehnologic, a operatiilor de munca, masinile si utilajele folosite - parametri si caracteristici functionale, unelte etc.;

precizarea in mod expres a sarcinii de munca ce-i revine executantului in sistem (pe baza fisei postului, a ordinelor si deciziilor scrise, a dispozitiilor verbale date in mod curent etc.);

descrierea conditiilor de mediu existente;

precizarea cerintelor de securitate pentru fiecare componenta a sistemului, pe baza normelor si standardelor de securitate a muncii, precum si a altor acte normative incidente.

Informatiile necesare pentru aceasta etapa se preiau din documentele intreprinderii (fisa tehnologica, cartile tehnice ale masinilor si utilajelor, fisa postului pentru executant, caiete de sarcini, buletine de analiza a factorilor de mediu, norme, standarde si instructiuni de securitate a muncii). O sursa complementara de informatii pentru definirea sistemului o constituie discutiile cu lucratorii de la locul de munca analizat.

c.Identificarea factorilor de risc din sistem

In aceasta etapa, esentiala pentru calitatea analizei, se stabileste pentru fiecare componenta a sistemului de munca evaluat (respectiv loc de munca), in baza listei prestabilite (Anexa 1) ce disfunctii poate prezenta, in toate situatiile previzibile si probabile de functionare.

Pentru identificarea tuturor riscurilor posibile este deci necesara simularea functionarii sistemului si deducerea respectivelor abateri. Aceasta se poate face fie printr-o analiza verbala cu tehnologul, in cazul unor locuri de munca relativ putin periculoase, in care disfunctiile accidentogene (sau generatoare de imbolnaviri) sunt cvasievidente, fie prin aplicarea metodei arborelui de evenimente.

De asemenea, simularea se poate realiza concret, pe un model experimental sau prin procesare pe computer.

Indiferent de solutia adoptata, metodele de lucru sunt observarea directa si deductia logica.

In cazul factorilor de risc obiectivi (generati de mijloacele de productie sau mediul de munca), identificarea lor este relativ usoara, cunoscandu-se parametrii si caracteristicile functionale ale masinilor, utilajelor, instalatiilor, proprietatile fizico-chimice ale materiilor si materialelor utilizate sau dispunandu-se de buletinele de analiza a conditiilor de mediu.

Referitor la executant, operatia este mult mai dificila si implica un grad ridicat de nedeterminare. Pe cat posibil, se analizeaza toate erorile previzibile si probabile ale acestuia in raport cu sarcina de munca atribuita, sub forma omisiunilor si actiunilor sale gresite, precum si impactul lor asupra propriei sale securitati si asupra celorlalte elemente ale sistemului.

Identificarea factorilor de risc dependenti de sarcina de munca se realizeaza, pe de o parte, prin analiza conformitatii dintre continutul sau si capacitatea de munca a executantului caruia ii este atribuita, iar pe de alta parte, prin precizarea eventualelor operatii, reguli de munca, procedee de lucru gresite.

Factorii de risc identificati se inscriu in Fisa de evaluare a locului de munca (Anexa 6), unde se mai specifica, in aceeasi etapa, si forma lor concreta de manifestare: descrierea acestora si dimensiunea parametrilor prin care se apreciaza respectivul factor (de exemplu, rezistenta la apasare, forfecare, greutate si dimensiuni, etc.).

d.Evaluarea riscurilor

Pentru determinarea consecintelor posibile ale actiunii factorilor de risc se utilizeaza lista din Anexa 2. Gravitatea consecintei astfel stabilite se apreciaza pe baza grilei din Anexa 3.

Informatii importante pentru aprecierea cat mai exacta a gravitatii consecintelor posibile se obtin din statisticile accidentelor de munca si bolilor profesionale produse la locul de munca respectiv sau la locuri de munca similare.

Pentru determinarea frecventei consecintelor posibile se foloseste scala din Anexa 3. Incadrarea in clasele de probabilitate se face dupa ce se stabilesc, pe baza statistica sau de calcul, intervalele la care se pot produce evenimentele (zilnic, saptamanal, lunar, anual etc.). Intervalele respective se transforma ulterior in frecvente exprimate prin numar de evenimente posibile pe an.

Rezultatul obtinut in urma procedurilor anterioare se identifica in Grila de evaluare a riscurilor (Anexa 4) si se inscrie in Fisa locului de munca (Anexa 6). Cu ajutorul scalei de incadrare a nivelurilor de risc/securitate se determina apoi aceste niveluri pentru fiecare factor de risc in parte. Se obtine astfel o ierarhizare a dimensiunii riscurilor la locul de munca, ceea ce da posibilitatea stabilirii unei prioritati a masurilor de prevenire si protectie, functie de factorul de risc cu nivelul cel mai mare de risc.

Nivelul de risc global (Nr) pe locul de munca se calculeaza ca o medie ponderata a nivelurilor de risc stabilite pentru factorii de risc identificati. Pentru ca rezultatul obtinut sa reflecte cat mai exact posibil realitatea, se utilizeaza ca element de ponderare rangul factorului de risc, care este egal cu nivelul de risc.

In acest mod, factorul cu cel mai mare nivel de risc va avea si rangul cel mai mare. Se elimina astfel posibilitatea ca efectul de compensare intre extreme, pe care il implica orice medie statistica, sa mascheze prezenta factorului cu nivel maxim de risc.

Formula de calcul al nivelului de risc global este urmatoarea:

unde:

N_r este nivelul de risc global pe loc de munca;

r_i - rangul factorului de risc "i";

R_i - nivelul de risc pentru factorul de risc "i";

n - numarul factorilor de risc identificati la locul de munca.

Nivelul de securitate (N_S) pe loc de munca se identifica pe Scala de incadrare a nivelurilor de risc/securitate, construita pe principiul invers proportionalitatii nivelurilor de risc si securitate.

Atat nivelul de risc global, cat si nivelul de securitate se inscriu in Fisa locului de munca (Anexa 6).

In cazul evaluarii unor macrosisteme (sector, sectie, intreprindere), se calculeaza media ponderata a nivelurilor medii de securitate determinate pentru fiecare loc de munca analizat din componenta macrosistemului (locurile de munca similare se considera ca un singur loc de munca), pentru a se obtine nivelul global de securitate a muncii pentru atelierul/sectia/sectorul sau intreprinderea investigata - N_S:

unde:

r_p este rangul locului de munca "p" (egal ca valoare cu nivelul de risc al locului);

n - numarul de locuri de munca analizate;

N_sp - nivelul mediu de securitate a muncii pentru locul de munca "p".

e.Stabilirea masurilor de prevenire

Pentru stabilirea masurilor necesare imbunatatirii nivelului de securitate a sistemului de munca analizat se impune luarea in considerare a ierarhiei riscurilor evaluate, conform Scalei de incadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii in ordinea:

7 - 1 daca se opereaza cu nivelurile de risc;

1 - 7 daca se opereaza cu nivelurile de securitate.

De asemenea, se tine seama de ordinea ierarhica generica a masurilor de prevenire, respectiv:

masuri de prevenire intrinseca;

masuri de protectie colectiva;

masuri de protectie individuala.

Masurile propuse se inscriu in Fisa de masuri de prevenire propuse (Anexa 7).

Aplicarea metodei se incheie cu redactarea raportului analizei. Acesta este un instrument neformalizat care trebuie sa contina, clar si succint, urmatoarele:

modul de desfasurare a analizei;

persoanele implicate;

rezultatele evaluarii, respectiv fisele locurilor de munca cu nivelurile de risc;

interpretarea rezultatelor evaluarii;

fisele de masuri de prevenire.

2.3.2.Conditii de aplicare

Pentru ca aplicarea metodei sa conduca la cele mai relevante rezultate, prima conditie este ca sistemul ce urmeaza sa fie analizat sa fie un loc de munca, bine definit sub aspectul scopului si elementelor sale. In acest mod se limiteaza numarul si tipul de interrelationari potentiale ce urmeaza sa fie investigate si implicit factorii de risc de luat in considerare.

O alta conditie deosebit de importanta este existenta unei echipe de evaluare, complexa si multidisciplinara, care sa includa specialisti in securitatea muncii, proiectanti, tehnologi, ergonomi, medici specialisti in medicina muncii etc., corespunzator naturii variate a elementelor sistemelor de munca, dar si a factorilor de risc. Conducatorul echipei trebuie sa fie specialistul in securitatea muncii, al carui rol principal va fi de armonizare a punctelor de vedere ale celorlalti evaluatori, in sensul subordonarii si integrarii criteriilor folosite de fiecare dintre ei scopului urmarit prin analiza: evaluarea securitatii muncii.

Un avantaj al metodei elaborate in cadrul I.N.C.D.P.M. Bucuresti il constituie faptul ca aplicarea ei nu este limitata de conditia existentei fizice a sistemului de evaluat. Ea poate fi utilizata in toate etapele legate de viata unui sistem de munca sau a unui element al acestuia: conceptia si proiectarea, realizarea fizica, constituirea si intrarea in functiune, desfasurarea procesului de munca.

Deoarece formele concrete de manifestare a factorilor de risc, chiar si pentru un sistem relativ simplu, sunt multiple, procedura de lucru in cadrul acestei metode este relativ laborioasǎ. Aplicarea ei si gestionarea riscurilor la locurile de muncǎ pe baza rezultatelor obtinute necesitǎ personal specializat si tehnicǎ de calcul.

2.3.3.Consideratii privind utilizarea tehnicii de calcul automate in aplicarea metodei si gestiunea computerizata a riscurilor

Aplicarea practicǎ a metodei de evaluare a riscurilor in sistemul de muncǎ este suficient de laborioasǎ, ca numǎr de informatii care trebuie luate in considerare in cazul urmǎririi mai multor locuri de muncǎ, pentru a justifica folosirea tehnicilor moderne de prelucrare autonatǎ a datelor.

Utilizarea calculatorului este posibila datorita anumitor caracteristici ale metodei, respectiv:

procedura de lucru etapizata;

existenta unui algoritm de calcul al nivelului de risc;

tipul de legaturi dintre variabilele luate in considerare la determinarea nivelului de risc.

Tehnica automata de calcul poate fi aplicata atat la evaluarea propriu-zisa a riscurilor, cat si la gestiunea computerizata a acestora in cadrul unitatii.

a.In timpul evaluarii propriu-zise utilizarea computerului este recomandabila in doua modalitati:

constituirea unor banci de date privind:

durata de viata a echipamentelor tehnice;

timpul de functionare;

numarul de persoane expuse;

timpul de expunere;

statistica accidentelor de munca si bolilor profesionale produse si utilizarea lor pentru a determina cu mai mare acuratete clasele de probabilitate;

calculul automat al nivelurilor de risc partiale si al nivelului de risc global pe loc de munca, sector de activitate, intreprindere.

b.Gestiunea computerizata a riscurilor presupune realizarea unor banci de date complete si actualizabile permanent, cuprinzand datele din fisele de risc si de masuri pentru toate locurile de munca evaluate din unitate.

In acest mod, in fiecare moment se poate cunoaste si corecta conform ultimei evaluari situatia exacta a riscurilor existente, a dimensiunii acestora (nivelurile de risc), a masurilor care trebuie luate, a celor care s-au luat, a raspunderilor si competentelor pentru respectivele masuri.

3. UTILIZAREA METODEI PENTRU EVALUAREA RISCURILOR DE ACCIDENTARE SI IMBOLNAVIRE PROFESIONALA PENTRU LOCUL DE MUNCA"OPERATOR DISPECER" DIN CADRUL S.C. BIM SECURITY SRL.

3.1.Procesul de munca

Procesul de muncǎ are drept scop prestarea serviciilor de paza,control acces si interventie,prin supraveghere si monitorizare video, atit la persoane fizice, cat si la persoane juridice.

Societatea functioneaza cu respectarea legislatiei in vigoare,avand ca obiectiv declarat desfasurarea tuturor activitatilor in conditii de maxima siguranta pentru personalul propriu si pentru celelalte persoane cu care societatea intra in relatii de serviciu.

Prestarea serviciilor de monitorizare ,paza, control acces si interventie se desfasoara cu respectarea cerintelor legale in vigoare si a prevederilor clauzelor contractuale, pe baza procedurilor specifice intocmite la nivelul unitatii.

3.2.Elementele componente ale sistemului de munca evaluat

a.Mijloace de productie:

Panou de control cu monitoare

Pupitre de comada cu tastaturi si joistic

Camere de luat vederi

statie radio emisie- receptie

telefoane

registre diferite

lanterne

tomfe

spray cu gaze iritant lacrimogene

b.Sarcina de munca

sosirea la serviciu;

predarea si preluarea postului

informare cu privire la evenimentele aparute in schimbul precedent si modul lor de rezolvare

executa sarcinile care le are conform fisei postului

ia cunostinta de sarcinile suplimentare ce-i revin pentru shimbul sau

executa sarcinile de serviciu specifice postului primite din partea sefului ierarhic

c. Mediul de munca

Operatorul dispecer isi desfasoara activitatea in cadruldispeceratelor locale din obiective,folosind iluminarea naturala sau artificiala, cu respectarea prevederilor din planurile de paza aprobate.

Obiectivele in care se presteaza sevicii de monitorizare prin dispecerate si paza au instalatii de climatizare. Uneori apar curenti de aer din cauza neetanseitatilor si functionarii climatizoarelor.

Nivelul de zgomot se plaseaza sub limita legala admisa de 80 Db(A).

3.3.Factorii de risc identificati

A.Factori de risc proprii mijloacelor de productie

a.Factori de risc mecanic

Lovire de catre mijloacele de transport la parcurgerea traseului de acces catre si dinspre unitate

Lovire de mijloace de transport la locul de munca: lize, electro si motostivuitoare, transpaleti

Lovire la locul de munca - circulatia pe scari in cadrul unitatii

Alunecare de materiale, piese etc. neasigurate impotriva deplasarilor necontrolate

Rostogolire de materiale neasigurate impotriva deplasarilor necontrolate (in componenta obiectivului de paza)

Rasturnare de materiale neasigurate impotriva caderilor necontrolate (in componenta obiectivului de paza)

Cadere libera de materiale de la cotele superioare

Alunecare la deplasarea in dispecerat, dupa spalarea podelei

b.Factori de risc electric:

-electrocutare prin atingere directǎ cauzata de atingerea accidentalǎ a unor conductori aflati accidental sub tensiune si fara izolatie;

- electrocutare prin atingere indirecta sau aparitia tensiuni de pas la detiorarea circutelor de legare la instalatia de impamintare.

c.Factori de risc biologic:

- nu

B.Factori de risc proprii mediului de munca

a.Factori de risc fizic:

- temperature aerului - ridicata vara si scazuta iarna( daca nu se foloseste instalatia

de climatizare);

- curenti de aer pe timpul lucrului;

- nivel de iluminare scazut pe timp de noapte;

- calamitǎti naturale - trǎsnet, inundatie, alunecǎri de teren, prǎbusiri de copaci,

seisme.

b.Factori de risc chimic:

-gaze, vapori toxici(la paza obictivelor cu substante petroliere)sau in caz de

incendiu.

C.Factori de risc proprii sarcinii de munca

a.Suprasolicitare fizicǎ:

- nu.

b.Suprasolicitare psihica:

- decizii dificile in timp scurt in timpul tentativelor de efractie;

- in anumite conditii apar factori organizationali /psihosociali prin diminuarea pauzelor de lucru , cand activitatile sunt foarte intense si nu exista personal pentru descarcare si magazinaj;

- monotonia muncii in special pe timp de noapte sau in posturi izolate.

D.Factori de risc proprii executantului

a.Actiuni gresite:

-deplasari cu pericol de cadere - cadere la acelasi nivel prin dezechilibrare, alunecare, impiedecare la deplasarea pedestra;

- comunicari accidentogene - in special la schimbarea servicilui (turelor) pe timp de noapte.

b.Omisiuni:

- neutilizarea echipamentului individual de protectie si a celorlalte mijloace de protectie din dotare.

Anexa 1

LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC