TRANSPORTURILE RUTIERE

TRANSPORTURILE RUTIERE

Notiuni introductive

Prin transport rutier se intelege orice operatiune de transport care se realizeaza cu vehicule rutiere pentru deplasarea persoanelor, bunurilor si a marfurilor, chiar daca vehiculul rutier este, pe o anumita portiune a drumului, transportat, la randul sau, pe un alt mijloc de transport (este vorba de asa numitele transporturi "intermodale").

Definitoriu pentru caracterizarea transportului rutier de bunuri sau persoane este mijlocul de transport, respectiv vehiculul rutier.

Vehiculul rutier poate fi definit ca fiind un sistem mecanic care poate circula pe un drum, cu sau fara mijloace proprii de propulsare, si care se utilizeaza pentru transportul de persoane, de marfuri, de bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrari. Potrivit OUG nr. 109/2005 fac exceptie vehiculele cu tractiune animala si cele impinse sau trase cu mana.

Sunt considerate vehicule rutiere: autovehiculele, autobuzele, autoturismele, autocarele minibuzele, remorcile.

Pentru accesul la infrastructurile rutiere, vehiculele rutiere fabricate in tara sau in strainatate sunt supuse omologarii sau certificarii pentru circulatie pe drumurile publice si inspectiilor tehnice periodice.

Certificarea si omologarea pentru circulatia pe drumurile publice a vehiculelor noi, reconstituite sau importate se acorda de catre Autoritatea Rutiera Romana (ARR) care va elibera cartea de identitate a vehiculului rutier.

Agentii economici care presteaza servicii de reparatii, reconstructie sau inspectie tehnica a vehiculelor rutiere pot desfasura aceasta activitate numai in baza unei autorizatii de functionare eliberate de catre ARR.

Autocarele si autobuzele se clasifica pe stele si categorii, la cererea operatorului de transport rutier, de catre autoritatea competenta. Se atribuie certificatul de clasificare, care se poate retrage daca nu sunt indeplinite conditiile de clasificare.

Prin drum public se intelege orice cale de comunicatie terestra destinata traficului rutier, daca este deschisa circulatiei. Drumurile care sunt inchise circulatiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscriptii vizibile. Nici o contraventie sau infractiune la regulile de circulatie pe drumurile publice nu poate exista decat in prezenta acestei conditii premisa. Pe de alta parte regulile de circulatie nu sunt aplicabile decat pe drumurile publice.

Drumurile publice se clasifica in functie de importanta in autostrazi, in drumuri nationale, judetene si locale.

2. Tipuri de transport rutier

Potrivit OUG nr. 109/2005 exista doua feluri de transport rutier: transporturi rutiere publice si transporturi in interes propriu.

Transportul rutier public se efectueaza pe baza de contract contra plata de catre operatorii de transport rutier titulari de licenta, avand ca obiect de activitate transportul rutier care detine in proprietate sau cu orice alt titlu vehicule rutiere indiferent de capacitatea de transport a acestora.

Transportul rutier in cont propriu este efectuat fara incasarea unui tarif sau a echivalentului in natura sau in servicii a acestuia si se realizeaza in principal in urmatoarele conditii:

o       transportatorul detine vehicule in proprietate sau cu orice alt titlu;

o       aceste transporturi sunt o activitate accesorie sau auxiliara a celorlalte activitati ale operatorului de transport;

o       marfurile sau bunurile transportate sunt proprietatea operatorului de transport sau au fost vandute, cumparate sau inchiriate ori au fost vandute, extrase sau reparate de catre acesta, scopul fiind numai acela de a le deplasa; transportul se efectueaza spre sau de la operatorul de transport ori intre punctele sale de lucru;

o       persoanele transportate sunt angajatii, operatorii de transport sau membrii de familie ai acestora, scopul transportului fiind in interesul activitatilor proprii, in interes familial, social, sportiv sau de binefacere;

Transportul rutier in interes personal se efectueaza de catre persoane fizice cu vehicule proprietate personala, cu respectarea prescriptiilor privind numarul de locuri si a masei maxime autorizate pentru deplasarea membrilor familiei si a bunurilor aflate in proprietatea lor.

Prin operator de transport rutier se intelege orice intreprindere care detine in proprietate sau cu orice alt titlu vehicule rutiere care efectueaza transporturi rutiere interne si/sau internationale si care a obtinut in prealabil licenta de transport.

Pentru a desfasura o activitate de transport rutier operatorii de transport rutier trebuie sa aiba o licenta de executie pe vehicul, pe categorii si tipuri de transport. Licenta se acorda numai operatorilor de transport public care indeplinesc conditiile de onorabilitate, dotare tehnica corespunzatoare, capacitate profesionala si capacitate financiara stabilite de catre ARR. Licenta de transport se elibereaza pe o perioada de 5 ani si se vizeaza anual. Operatorii de transport rutier de marfuri sunt obligati sa poarte asupra lor, in cursul transportului, o copie conforma a licentei de transport.

3. Transportul rutier in regim de taxi si de inchiriere

Transportul rutier in regim de taxi si de inchiriere este reglementat de legea nr. 38/2003 care stabileste ca transportul in regim de taxi poate fi transport de persoane si transport de bunuri.

Transporturile publice in regim de taxi se realizeaza de catre operatorii de transport in regim de taxi si de catre taximetristii independenti autorizati.

Operatorii de transport sunt definiti ca fiind persoane juridice romane care detin un parc de autovehicule din categoria celor prevazute pentru activitatea de taximetrie, dotate specific pentru efectuarea transporturilor de persoane si de bunuri in regim de taxi .

Taximetristul independent autorizat se defineste ca fiind persoana fizica autorizata conform legii care desfasoara transporturi de persoane sau de bunuri in regim de taxi cu un singur autovehicul aflat in proprietatea sa.

Transporturile rutiere in regim de inchiriere sunt acele transporturi efectuate de catre client sau de catre soferul pus la dispozitie de catre locator, cu un autoturism al locatorului, pus la dispozitia clientului pe baza de contract de inchiriere cu titlu oneros tarifat pe ora sau pe zi cu plata anticipata a prestatiei contractate pe baza de documente ( rent - a - car).

Transporturile in regim de inchiriere pot fi efectuate numai de catre operatorii de transport cu autovehicule detinute cu orice titlul cu exceptia contractului de comodat.

Transportul public de persoane si de bunuri in regim de taxi se realizeaza contra cost pe baza de bon client. Beneficiarii transportului in regim de taxi sau de inchiriere denumiti clienti sunt definiti de catre legiuitor ca fiind persoane care au angajat direct sau prin dispecer executarea transportului unor persoane sau a unor bunuri sau, dupa caz, in numele caruia se executa transportul si care plateste, dupa efectuarea acestuia intreaga contravaloare a prestatiei conform datelor inscrise in bon-client sau, in cazul transportului in regim de inchiriere, pe baza documentelor fiscale cu regim special in conformitate cu documentul de inchiriere incheiat cu operatorul de transport.

Art. 17 din legea nr. 38/2003 dispune ca transportul in regim de taxi se poate executa numai la solicitarea clientului si numai pe un traseu deschis circulatiei publice.

Legea interzice transportul pe o singura cursa cu mai mult de un client.

Dintre obligatiile operatorului de transport sau ale taximetristului independent mentionam:

o       obligatia de a asigura executarea serviciilor de transport in conditii de legalitate, siguranta si calitate;

o       obligatia de a asigura dispecerizarea activitatii si posibilitatea monitorizarii pozitiei taxiurilor in activitate;

o       obligatia de a angaja ca taximetrist numai conducatori auto care detin certificate de atestare a pregatirii profesionale si care corespund standardului ocupational al taximetristului.

Dintre obligatiile clientului mentionam :

o       sa solicite, sa preia si sa pastreze bonul-client la coborarea din taxi;

o       sa nu plateasca serviciile pe care i le-a prestat taximetristul decat in limita sumei totale prevazute de bonul-client;

o       sa nu ocupe scaunul de langa taximetrist daca exista loc disponibil in spate.

4. Transportul rutier de marfuri in trafic international

Transportul rutier de marfuri in trafic international este reglementat de Conventia CMR de la Geneva din 1956. Aceasta reglementare se aplica oricarui contract de transport de marfuri pe sosele atunci cand locul primirii marfurilor sau al preluarii acestora si locul prevazut pentru eliberare sunt situate in doua tari diferite dintre care cel putin una este parte contractanta a Conventiei.

Transportul marfurilor in trafic rutier international se efectueaza pe baza unor documente de transport numite CMR-uri, intocmite in trei exemplare originale, primul ramane la expeditor, al doilea insoteste marfa, urmand a fi predat odata cu ea la cererea destinatarului si al treilea este detinut de transportator.

In practica, aceste documente de transport sunt intocmite in mai multe exemplare, din care unele sunt predate vamilor prin care trece transportul.

Semnaturile olografe ale expeditorului si transportatorului pot fi inlocuite cu semnaturile imprimate sau cu stampilele acestora in masura in care acest lucru este permis de legea nationala a statului in care se intocmeste scrisoarea de trasura.

Contractul de transport contine anumite mentiuni obligatorii, precum si unele mentiuni circumstantiale ori unele mentiuni facultative.

Mentiunile obligatorii sunt cele referitoare la locul si data intocmirii documentului de transport, numele si adresa transportatorului, expeditorului, destinatarului, denumirea si locul eliberarii marfii.

Mentiunile circumstantiale trebuie incluse in scrisoarea de trasura daca transportul se face in conditii specifice, permise si prevazute de conventii.

Absenta, neregularitatea, pierderea scrisorii de trasura nu afecteaza valabilitatea contractului de transport, existenta scrisorii de trasura fiind o cerinta ad probationem si nu ad validitatem. Totusi anumite clauze sunt obligatorii, existenta acestora neputand fi implicita ci numai expresa. In plus, scrisoarea de trasura face dovada pana la proba contrarie a clauzelor contractului si a primirii marfii de catre transportator, or, ceea ce nu poate fi probat nu exista.

CMR nu cuprinde nici o dispozitie care sa atribuie scrisorii de trasura functia de titlu reprezentativ al marfii.

Cu privire la executarea contractului aratam ca in lipsa de dispozitii contrare in contract obligatia de plata a pretului transportului revine expeditorului, iar termenul contractului de transport este o mentiune circumstantiala a scrisorii de trasura.

CMR precizeaza ca atunci cand pierderea marfii este stabilita sau cand marfa nu a sosit la destinatie, la expirarea termenului destinatarul este autorizat sa exercite drepturile ce rezulta din contractul de transport. In masura in care nu intelege sa le exercite destinatarul este obligat sa plateasca transportatorului toate creantele nascute in legatura cu transportul. Daca exista neintelegeri in ceea ce priveste existenta sau intinderea acestor creante, transportatorul are dreptul de a retine marfa in afara cazului in care destinatarul depune o cautiune.

CMR da dreptul expeditorului de a modifica contractul de transport . Prin exceptie, acest drept poate reveni si destinatarului chiar din momentul intocmirii scrisorii de trasura daca exista o asemenea mentiune in scrisoarea de trasura.

CMR enumera exemplificativ tipurile de ordine sau dispozitii pe care le poate da expeditorul sau destinatarul pentru modificarea transportului, respectiv: oprirea transportului, schimbarea locului prevazut pentru eliberare, schimbarea destinatarului.

Conform principiului general consacrat de Conventie, transportatorul este raspunzator de pierderea totala sau partiala a marfii de avarierea marfii, precum si pentru intarzierea la eliberare a acesteia.

Transportatorul poate fi exonerat de raspundere in una din urmatoarele situatii:

o       culpa persoanei care avea dreptul de a dispune de marfa, inclusiv in forma unui ordin de modificare a transportului, care nu rezulta dintr-o culpa a transportatorului;

o       viciul propriu al marfii transportate;

o       circumstante pe care transportatorul nu putea sa le evite si ale caror consecinte nu le putea prevenii.

In legatura cu pierderea totala sau partiala a marfii aratam ca este instituita si in aceasta materie o prezumtie de pierdere totala a marfii. Daca a fost stabilit un termen de executare a transportului, prezumtia poate fi invocata daca au trecut 30 de zile de la expirarea termenului; daca nu s-a stabilit un termen prezumtia poate fi invocata daca au trecut 60 de zile de la preluarea marfii de catre transportator.

Intinderea despagubirilor presupune calcularea contravalorii marfii si restituirea acesteia, precum si a pretului transportului.

Valoarea marfii pierdute se determina in raport cu locul si momentul preluarii marfii de catre transportator.

Notiunea de avariere a marfii nu este definita de CMR. Din identitate de ratiune, pentru stabilirea acesteia se aplica, prin analogie criteriile din materia contractului de transport feroviar in trafic international.

Conform CMR in caz de intarziere in executarea transportului transportatorul este obligat sa plateasca despagubiri, dar numai daca intarzierea a cauzat un prejudiciu si fara ca despagubirea sa fie mai mare decat pretul transportului.

CMR nu reglementeaza norme care sa interzica cumularea unor diferite despagubiri.

Actiunile impotriva carausului trebuie sa parcurga etapa reclamatiei prealabile, aceasta nefiind obligatorie, consecinta formularii ei fiind aceea de suspendare a prescriptiei extinctive.

Ca principiu exercitarea actiunilor impotriva carausului trebuie precedata de formularea unor rezerve de catre cel prejudiciat.

Conform CMR litigiile nascute din contractul de transport rutier in trafic international pot fi solutionate de o instanta judecatoreasca sau de un tribunal arbitral; in acest din urma caz cauza compromisorie, sau compromisul trebuie sa prevada ca tribunalul arbitral va aplica dispozitiile Conventiei de la Geneva.

Litigiile vor fi solutionate in primul rand de catre organul de jurisdictie al oricaruia dintre statele contractante, daca este desemnat de catre ambele state parti. In lipsa unui asemenea acord, reclamantul poate sesiza organele de jurisdictie ale statului pe teritoriul caruia se afla resedinta obisnuita a paratului, sediul sau principal, sucursala sau agentia prin intermediul caruia contractul a fost incheiat, ori organele jurisdictionale din tara in care este situat locul preluarii marfii sau locul prevazut pentru eliberarea marfii. Termenul de prescriptie extinctiva este de un an, iar actiunea intemeiata pe dol sau culpa asimilata dolului se prescrie in 3 ani.