Fortele exterioare ale locomotiei. Clasificarea miscarilor in locomotie. Calitatile motrice: forta, viteza, rezistenta, indemanarea, mobilitatea. Deprinderile motrice complexe

Fortele exterioare ale locomotiei. Clasificarea miscarilor in locomotie. Calitatile motrice: forta, viteza, rezistenta, indemanarea, mobilitatea. Deprinderile motrice complexe

Fortele exterioare ale locomotiei

Miscarea corpului in intregime sau a segmentelor acestuia se datoreaza atat fortelor interioare ale locomotiei, cat si fortelor exterioare ale mediului in care organismul se deplaseaza. Pentru ca miscarea sa se produca, fortele interioare ale corpului omenesc trebuie sa invinga fortele exterioare.

Fortele exterioare ale locomotiei sunt:

forta gravitationala;

greutatea corpului si a segmentelor acestuia;

presiunea atmosferica;

rezistenta mediului;

inertia;

fortele de acceleratie;

forta de reactie a suprafetei de sprijin;

fortele de frecare;

rezistente exterioare diverse.

In capitolul acesta vom dezvolta numai o parte din aceste forte, celelalte fiind prezente in alte capitole anterioare.

Greutatea corpului si a segmentelor. Indiferent care este pozitia corpului, greutatea actioneaza vertical, de sus in jos, asupra centrului de greutate al corpului sau al segmentului.

Valoarea acestei forte exterioare depinde de masa segmentului care se misca (se iau in considerare volumul, lungimea, densitatea segmentului sau segmentelor angajate in    miscare).

La corpul uman intra in calcul si valoarea masei musculare, care poate modifica aceasta lege.

Presiunea atmosferica, indirect, este tot o forta de actiune a gravitatiei, care apasa asupra corpului cu o intensitate variabila, direct proportionala cu viteza de deplasare.

Asupra corpului omenesc aflat in repaus actioneaza o presiune atmosferica de peste 20.000 kg, repartizata uniform aproximativ 1Kg/cm², la o suprafata corporala de 2m².

Presiunea atmosferica are un rol deosebit de important in mentinerea in contact a suprafetelor articulare.

Actiunea presiunii atmosferice asupra corpului este compensata de presiunea din cavitatile toracica si abdominala, cele doua presiuni avand valori egale.

Rezistenta mediului. Miscarea unui corp este influentata de mediul fluid - gaz sau lichid, in care se executa. O parte din energia corpului in miscare se transfera mediului. Acest transfer de energie se numeste rezistenta fluida si creste cu viteza de deplasare a corpului.

Rezistenta fluida se calculeaza dupa formula:

R = K x S x V² x sinα in care

R = rezistenta fluidului (Kg)

K = coeficientul de rezistenta stabilit in raport cu forma corpurilor si densitatea mediului.

S = suprafata celei mai mari sectiuni a corpului care deplaseaza in mediu, considerata in raport cu axa de progresie.

V = viteza (m/sec)

Sinα = sinusul unghiului de inclinatie pe orizontala.

Din analiza acestei formule se pot deduce faptul ca, rezistenta mediului in care se desfasoara exercitiile fizice poate fi diminuata prin micsorarea suprafetei de sectiune (S) si a unghiului de atac (α).

Forta de reactie a suprafetei de sprijin. Forta de reactie a solului deriva din legea actiunii si reactiunii a lui Newton. Reprezinta forta de impingere de jos in sus a suprafetelor orizontale de sprijin ale corpului.

Forta de reactie a solului este rezultanta a trei componente vectoriale cu directii: verticala, transversala si anteroposterioara, care se transmit piciorului in timpul fazei de sprijin a mersului si in alergare.

Marimea fortei de reactie a solului depinde de marimea masei corpului si de valoarea acceleratiei centrului de greutate al acestuia.

Cand corpul este in repaus apare o forta de reactie statica care este egala cu greutatea corpului. Cand corpul se afla in miscare, la greutatea acestuia se adauga si acceleratia, suprafata de sprijin dezvoltand o forta de reactie dinamica.

R_s = G_s

In cazul in care subiectul este impins in sus, in directie verticala, ca in sarituri, reactia dinamica (R_d) va fi egala cu greutatea statica (G_s) la care se adauga forta de inertie (F_i).

R_d = G_s + F_i

Atunci cand subiectul se lasa in jos spre verticala, ca in genuflexiuni, reactia dinamica va fi egala cu greutatea statica minus forta de inertie, deoarece acceleratia se indreapta spre baza de sustinere.

R_d = G_s - F_i

Din studiile efectuate de mai multi autori, reiese faptul ca, alergarea da o forta de reactie mult mai mare decat greutatea corpului, comparativ cu mersul.

Forta de frecare. In sporturile in care corpul aluneca pe suprafata de sprijin apare forta de frecare (F), care este direct proportionala cu greutatea corpului (G) si cu coeficientul de frecare (K), variabil, in functie de caracteristicile de alunecare ale suprafetelor aflate in contact.

F = G xK

Rezistentele exterioare diverse sunt reprezentate de toate obiectele asupra carora intervine corpul omenesc si actioneaza asupra corpului din directiile cele mai variate.

Intrebari:

Care sunt fortele exterioare ale locomotiei?

Actiunea presiunii atmosferice asupra corpului

Rezistenta mediului

Forta de reactie a suprafetei de sprijin

Forta de frecare

Clasificarea miscarilor in locomotie

Miscarile complexe si multiple, caracteristice locomotiei umane se pot clasifica dupa mai multe criterii.

Primele miscari care apar pe scara filogenetica sunt acte reflexe simple, neconditionate, de aparare si orientare.

1. In decursul ontogenezei, primele miscari sunt tot acte reflexe neconditionate, denumite reflexe de specie. Pe masura ce sistemul nervos se dezvolta, locomotia umana se perfectioneaza, putandu-se distinge doua tipuri de miscari.:

Miscari voluntare, care au ca punct de plecare impulsuri interioare, fara a fi necesara o conditionare aferenta.

Miscari involuntare, care sunt acte reflexe - neconditionate sau conditionate de un excitant provenit din mediul exterior.

2. Tinand cont de participarea variata a tuturor grupelor musculare - agoniste, antagoniste, sinergiste, fixatoare, neutralizatoare - din punctul de vedere al momentului interventiei, al intensitatii de actiune si al rolului acestora, W.P. Bowen a propus urmatoarea clasificare a miscarilor.

Miscari de tensiune slaba - scrisul, miscarile de finete si indemanare.

Miscari de tensiune rapida - miscarile de forta.

Miscari balistice - aruncarile, lovirile.

Miscari de oscilatie - pendularile.

3. In functie de directia in care se executa, miscarile pot fi:

Rectilinii.

Curbilinii.

Rotatorii.

4. Daca se au in vedere axa biomecanica de miscare si planul in care se executa miscarea, miscarile pot fi:

Flexiune-extensiune: axa de miscare este transversala, iar miscarea se executa in plan sagital;

Abductie-adductie: axa biomecanica este sagitala, miscarea efectuandu-se in plan frontal;

Rotatie interna- rotatie externa: axa de miscare este verticala, planul de miscare fiind transversal.

5. In functie de participarea sau nu a subiectului, miscarile pot fi de doua feluri.

Miscarea pasiva este miscarea executata cu forta exterioara, la care subiectul nu participa activ, nu isi contracta muschii.

Miscarea activa este aceea executata de subiect, prin contractia propriilor grupe musculare, reprezentand si o metoda de determinare a capacitatii functionale a grupelor musculare examinate.

In general, miscarile pasive au amplitudine de miscare mai mare decat cele active.

Intrebari:

Miscarile voluntare si involuntare

Clasificarea miscarilor in functie de participarea grupelor musculare periarticulare

Clasificarea miscarilor in functie de axa biomecanica de miscare

Miscarea activa si cea pasiva

Calitatile motrice: forta, viteza, rezistenta, indemanarea, mobilitatea. Deprinderile motrice complexe

Calitatile motrice au fost definite diferit de autorii care le-au studiat. Va prezentam doua dintre acestea.

"Calitatile motrice sunt acele laturi ale motricitatii care se manifesta in parametrii identici ai miscarii, au acelasi etalon de masura si se bazeaza pe mecanisme fiziologice si biochimice asemanatoare" (Demeter).

"Calitatile fizice sau motrice constituie premizele sau cerintele motorii de baza pe care un subiect (sportivul) isi construieste propriile abilitati tehnice (de miscare)".

Gundlach si Weineck    impart calitatile motrice in doua categorii:

Capacitati conditionale: forta, viteza, rezistenta

Capacitati de coordonare: indemanarea, mobilitatea.

Calitatile motrice prezinta doua componente:

genetica, referitoare la caracterele innascute;

dobandita prin exercitiu, care poate fi influentata de conditiile de mediu.

Rezistenta sau anduranta este "acea capacitate a omului de a depune    o activitate, in timp cat mai indelungat, fara scaderea randamentului, in conditiile functionarii economice, a organismului, invingerii oboselii si a unei restabiliri rapide." (10).

Anduranta fizica este capacitatea intregului organism sau a unei parti a acestuia de a rezista la oboseala.

Anduranta psihica se refera la capacitatea individului de a mentine, cat mai mult timp posibil, un efort pe care este tentat permanent sa-l abandoneze.

I Rezistenta musculara locala este rezistenta unei grupe musculare (1/6-1/7 din intreaga musculatura). Aceasta depinde, in mare parte, de forta specifica, de capacitatea anaeroba, dar si de rezistenta generala.

Rezistenta musculara locala se subimparte in patru subtipuri, si anume:

rezistenta musculara aeroba dinamica;

rezistenta musculara aeroba statica;

rezistenta musculara anaeroba dinamica;

rezistenta musculara anaeroba statica.

II Rezistenta generala se evidentiaza cand sunt angrenate in efort mai mult de 2/3 din grupele musculare, iar lucrul este de durata si de putere moderata. Termenul de rezistenta generala se refera la posibilitatile aerobe ale subiectului.

Rezistenta generala aeroba reprezinta posibilitatea organismului de a mentine nivelul constant al efortului, cat mai mult timp posibil.

Forta

Forta este acea calitate motrica prin care individul poate invinge o rezistenta, datorita contractiilor musculare.

Organismul uman isi manifesta forta realizand eforturi in care, este prezent sau nu, lucrul mecanic. Efortul prestat este de invingere, de mentinere sau de cedare, in functie de rezistenta care trebuie invinsa.

Este necesar sa subliniem distinctia dintre forta si puterea musculara. Forta inseamna invingerea rezistentei fara conditie de timp. Puterea se refera la lucrul mecanic efectuat in unitatea de timp.

Criteriile de clasificare a fortei sunt diferite.

1. Masa musculara implicata.

Forta locala este expresia fortei unui singur muschi sau a unei grupe musculare.

Forta generala implica contractia intregii musculaturi scheletice.

2. Travaliul muscular si regimul de functionare a muschiului

In functie de prezenta sau nu, a lucrului mecanic, forta poate fi de doua feluri.

Dinamica, cand prin contractie se efectueaza un lucru mecanic (de exemplu, deplasarea unui segment al corpului, ridicarea unei greutati)

Statica, in conditiile unor contractii izometrice fara efectuare de lucru mecanic, ci doar cu dezvoltarea unei tensiuni mari intramusculare.

Viteza

Viteza este capacitata de a efectua miscari cu mare rapiditate, timpul de executie fiind minim pentru conditiile date.

Viteza este capacitatea de a efectua actiuni motrice intr-un timp minim, in functie de conditiile impuse. Greatie mobilitatii proceselor neuromusculare si capacitatii musculaturii de a dezvolta forta (Frey).

Forme de manifestare a vitezei

Dupa Frey viteza este de doua tipuri:

viteza ciclica, care se refera la succesiunea de actiuni motrice asemanatoare;

viteza aciclica, care caracterizeaza toate actiunile motrice izolate, mai mult sau mai putin stereotipe.

Demeter considera ca formele de manifestare a vitezei sunt:

viteza de reactie

viteza de eecutie

viteza de repetitie

viteza de angrenare

Capacitatatile de coordonare

Capacitatea de coordonare este o calitate psihomotrice complexa care are la baza corelatia dintre sistemul nervos central si musculatura scheletica, in timpul efectuarii unei miscari. Imbraca doua forme.

Coordonare generala este rezultatul invatarii unei miscari care se regaseste in diferite domenii al vietii cotidiene, dar si in diversele activitati sportive.

Capaciatea de coordoare specifica este capacitatea de a putea combina actele motrice in cadrul elementelor tehnice ale unui exercitiu sau sport practicat.

Factori care conditioneaza capacitatile de coordonare

Capacitatile de coordonare depind de o serie de factori:

tonusul optim al scoartei cerebrale si mobilitatea proceselor corticale;

coordoanrea intra- si intermusculara;

starea functionala a receptorilor;

alti factori.

Supletea aparatului locomotor

Supletea+mobilitatea=flexibilitatea este"capacitatea unui subiect de a putea executa miscari cu mare amplitudine, in una sau mai multe articulatii" (Weineck)

Supletea se refera la doua componenteale aparatului locomotor:

articulatiile- supletea sau mobilitatea articulara;

muschii, tendoanele, ligamentele, din punct de vedere al capacitatii de intindere al acestora.

Formele supletei

In functie de numarul articulatiilor prin care se realizeaza miscarea, se disting doua forme de suplete: generala si specifica.

Supletea generala se refra la mobilitatea principalelor articulatii mari ale corpului: scapulohumeerala, coxofemuralasi cele ale coloanei vertebrale.

Supletea specifica priveste o articulatie anume si imbraca trei aspecte

a)Supletea activa;

b)Supletea pasiva;

c)Supletea mixta.

Factorii care influenteaza supletea articulara

• Tipul articulatiei.
• Masa musculara.
• Hipertrofia musculara
• Tonusul muscular si capacitatea de relaxare
• Capacitatea de intindere musculara
• Capacitatea de intindere a aparatului capsulo-ligamentar
• Varsta si sexul
• Starea de incalzire a aparatului locomotor
• Oboseala
• Ritmul circadian

Intrebari:

Calitatile motrice: definitie si clasificare

Rezistenta locala si generala;

Criteriile de clasificare a fortei

Formele de manifestare a vitezei

Capacitatea de coordonare generala si specifica

Factorii care influenteaza capacitatile de coordonare

Supletea aparatului locomotor: definitie si forme de manifestare