ORGANITELE CELULARE

In biologia celulara, organitele sunt subunitati specializate ale celulei, ce prezinta functii specifice si sunt , de obicei, separatare prin membrane lipidice proprii.

Denumirea "organite" a fost adoptata pornind de la ideea ca aceste stucturi sunt pentru celula ceea ce sunt organele pentru corp. Organitele sunt vizibile la microscop, si pot fi, de asemenea, separate prin fractionare celulara. Exista mai multe tipuri de organite celulare, in mod deosebit in celulele eucariote. S-a crezut initial ca in celulele procariote nu exista organite celulare, insa s-au identificat, si in acest caz, existenta acestora.

Celula animala . In interiorul citoplasmei cele mai importante organite si structuri celulare, includ: (1) nucleol,(2) nucleu, (3) ribozomi, (4) vezicule, (5) reticul endoplasmatic rugos, (6) Aparat Golgi, (7) citoschelet, (8) reticulul endoplasmatic neted, (9) mitocondrie (10) vacuola (11) citosol (12) lizozom, (13) centrioli.

Istoric si terminologie

In biologie, organele sunt definite ca unitati functionale dintr-un organism. Analogia dintre organe si structurile celulare microscopice este evidenta, astfel incat, nici macar in cele mai vechi lucrari, autorii nu au discutat prea mult asupra diferentelor dintre cele doua.

Considerat a fi primul ce a utilizat diminutivul 'organite ' cu referire la structurile celulare, a fost zoologul german Karl August Mobius(1884), care a folosit mai intai diminutivul din limba latina 'organula '. Din context, era clar ca se referea la structurile de inmultire a celulelor la protiste. Intr-o nota de subsol, publicata ca o lamurire asupra acestei teme, el a argumentat utilizarea temenului 'organula', din moment ce ele reprezinta parti componente ale celulei, cum organele multicelulare sunt pentru organism. Astfel, definitia initiala a fost cu referire doar la structurile organismelor unicelulare.

Vor trece cativa ani pana ce termenul "organite" va fii acceptat, iar semnificatia sa va include structurile celulare din organismele multicelulare. In publicatiile din jurul anului 1900 scrise de Valentin Häcker, Edmund Wilson si Oscar Hertwig se folosea expresia "organe celulare". Mai tarziu ambii termeni erau folositi in paralel: Bengt Lidforss a scris in 1915 (in Germania) despre 'Organe sau organite".

In 1920, termenul "organite" era folosit pentru a descrie structuri propulsorii si alte structuri ale protistelor, cum ar fi cilii. Alfred Kühn numea centriolii "organite ale diviziunii",cu toate ca, spunea el, utilizarea acestui termen ca alternativa la expresia "componenta structurala" nu s-a decis inca, fara sa explice diferenta dintre cele doua.

In lucrarea sa din1953, Max Hartmann folosea termenul pentru membrana extracelulara (pelicula, invelis, perete celular) si scheletul intracelular al protistelor.

Mai tarziu, termenul "organite" includea toate tipurile de structuri celulare, dupa care doar structurile delimitate de membrane erau considerate organite.

In 1978, Albert Frey-Wyssling sustinea ca termenul de organite ar trebui sa faca referire doar la structurile ce convertesc energia, cum sunt centrozomii, ribozomii si nucleolii. Aceasta definitie, insa, nu a avut prea multa recunoastere.

[edit] Examples

In timp ce majoritatea citologilor considera termenul "organite" a fii sinonim cu "compartiment celular", ceilelti aleg sa asocieze termenul doar cu structurile ce contin AND .

Conform definitiei restrictive a structurilor delimitate de membrane, anumite parti ale celulei nu indeplinesc conditiile de a fii "organite". Cu toate acestea, folosirea termenului 'organit' pentru structuri fara membrana, cum ar fii ribozomii, este des intalnita. Acest lucru a condus, in unele texte, la sublinierea diferentei dintre organitele cu membrana proprie si cele lipsite de membrana, acestea fiind aglomerari de macromolecule functiuni specializate, dar carora le lipseste o bariera membranara. Astfel de structuri sunt:

ribozomii

citoscheletul

flagelii

centriolii

Organitele celulei eucariote

Celulele eucariotele au structura cea mai complexa dintre toate tipurile de celule, si prin definitie interiorul lor este organizat in mici compartimente delimitate de membrane lipidice, asemanatoare membranei celulei. Cele mai mari organite, cum sunt nucleul si vacuolele, sunt usor de identificat microscopic. Ele au fost printre primele descoperiri ale biologiei, dupa inventarea microscopului.

Nu exista in toate celulele eucariote organitele din lista de mai jos. Exista organisme ale caror celule nu includ anumite organite, care, de altfel sunt considerate nelipsite din celulele eucariote (cum ar fii mitocondria). Sunt exceptii, comparativ cu lista de mai jos si in ceea ce priveste numarul de straturi ale membranei ce delimiteaza organitele (considerate a avea membrana dubla, organitele pot avea membrana unistatificata sau chiar tristratificata). In schimb numarul fiecarui tip de organit dintr-o celula data variaza dependent de functia acelei celule

Mitocondria si cloroplastul, care au membrana dubla si AND propriu, se presupune ca provin din organisme procariote incomplet consumate sau invadate, ce au fost inglobate ca parte componenta a celulei invadate. Acesta ipoteza este sustinuta de teoria endosimbiotica.

Alte structuri:

-citosol

-sistemul de endomembrane

-nucleozomi

-microtubuli

-membrana celulara

Organitele celulei procariote

Procariotele nu sunt structuri la fel de complexe ca eucariotele, si chiar s-a crezut la un moment dat ca nu au structuri interne delimitate de membrane lipidice. In trecut erau considerate ca avand o slaba organizare interna; dar, observatiile ulterioare au condus la ideea ca si procariotele au o structura interna. O falsa idee s-a dezvoltat in anii 1970, conform careia bacreriile ar putea contine membrane pliat, dar s-a aratat mai tarziu ca erau artefacte produse de substantele chimice folosite la prepararea celulei pentru microscopial electronica.

Cu toate acestea, cercetarile mai recente au dezvaluit, ca cel putin unele celule procariote contin microcompartimente, cum ar fii carboxizomii. Acestia au diametrul de 100 - 200 nm si sunt delimitati de membrane proteice.