Insectele si alte artropode intepatoare - Veninurile, Acarienii, Reactiile alergice

Insectele si alte artropode intepatoare

Sunt insecte ce poseda veninuri mai mult sau mai putin puternice, de la cele inofensive al unor furnici comune la cele foarte periculoase ale scorpionilor (Buthidae), trecand prin veninurile de himenoptere (albine, viespi, bondari) si cel al unor furnici, care din fericire nu se gasesc in Europa (Plansa 52).

Veninurile

Insectele veninoase si alte artropode produc veninuri ce pot fi clasificate ca:

veninuri ce produc pustule (basici), unii gandaci Litta vesicatoria, unele omizi intepatoare, miriapode)

veninuri care ataca sistemul nervos central (neurotoxine): paienjeni - vaduva maronie si vaduva neagra, scorpioni, unele capuse, himenoptere, plosnite

veninuri care distrug tesuturile (citolitice si haemolitice): himenoptere, furnici, scorpioni, acarieni, purici - Tunga penetrans, plosnite, paienjeni

toxine ce previn coagularea sangelui (hemoragice): purici, paduchi, capuse, plosnite, acarieni, "muste intepatoare".

Reactiile alergice

Oamenii difera foarte mult in reactiile lor fata de veninul artropodelor. Reactiile alergice sunt adesea mai importante decat efectele toxice ale veninului artropodelor. Dintre indivizii care mor datorita veninului artropodelor, 96% au o reactie alergica. Reactiile alergice la intepaturi si muscaturi pot aparea in alte zone ale corpului, decat zona afectata imediat. In functie de severitatea lor reactiile alergice sunt clasificate in:

reactii usoare de inflamare generala, urme, mancarime, indispozitie si anxietate;

reactii generale usoare, plus doua sau mai multe simptome ca: umflaturi, greutate la respiratie, dureri abdominale, greata sau vomitat;

reactii generale severe - cele mentionate anterior, plus doua sau mai multe simptome ca: dificultati in respiratie, dificultati la inghitit, raguseala, confuzie sau sensibilitate fata de un posibil dezastru;

reactii de soc cele mentionate, plus doua sau mai multe simptome ca: cianozare, scaderea presiunii sanguine, colaps, inconstienta sau incontinenta.

Intepaturile insectelor au ca rezultat o progresie rapida a efectelor toxice. Astfel, in cazul unor specii de himenoptere, din 208 de decese, 80% s-au produs la mai putin de o ora de la intepatura. Totusi, in cazul muscaturilor de paienjeni, intervalul dintre acestea si deces este mai mare. Astfel, 89% din 54 victime au decedat la 12 ore de la muscatura. Statisticile releva, de asemenea, ca in cazul muscaturilor unor serpi victimele mor intre 1 si 12 ore (17%) si intre 12 ore si 2 zile (64%).

Principalele insecte de evitat sunt prezentate in cele ce urmeaza.

Himenopterele

Albinele: sunt himenoptere din familia Apidae. Inteapa numai femelele. Dupa intepatura, acul prevazut cu lansete sclerificate, ramane implantat in piele. Nu trebuie presata pielea pentru a face acul sa iasa (risc de difuzare al veninului). Veninul este termolabil: el poate fi inactivat prin apropierea de o sursa de caldura pentru cateva minute la 1 sau 2 cm de locul intepaturii. Nu se pune gheata pe intepatura, deoarece se prelungeste actiunea veninului. Dupa inactivarea veninului acesta poate fi aspirat utilizand un "aspivenin". La trei, patru saptamani de la intepatura se pot face investigatii alergologice. Comportamentul speciilor este variabil, astfel: Apis mellifera mellifera albina comuna este destul de agresiva mai ales atunci cand este deranjata sau pe timp furtunos. Apis mellifera cypria (Cipru) este foarte agresiva, comparativ cu Apis mellifera ligustica (Italia), Apis mellifera carnica (Austria, Italia, Yugoslavia) si Apis mellifera caucasica (Caucaz). Apis mellifera adamsoni putin agresiva in regiunea sa de origine, Africa centrala, a devenit foarte agresiva dupa importul in Brazilia de unde si apelatiunea de "albina ucigasa".

Bondarii sunt insecte cu corpul paros si abdomenul inelat din familia Apidae. Diferitele specii Bombus terrestris, Bombus lapidarius si Bombus agrorum ce traiesc in grupe mici, inteapa foarte rar in conditii normale. Exista crescatorii de bondari, acestia fiind utilizati pentru polenizarea culturilor, in care au fost descrise accidente alergice ca urmare a intepaturilor. Simptomele sunt aceleasi ca in cazul albinelor si al viespilor.

Viespile sunt insecte sociale usor de recunoscut prin talia lor (1-1,5 cm), culoarea ce alterneaza galbenul si negrul, aripile pliate longitudinal in repaus, zona de separare dintre torace si abdomen. In afara acestor caractere, viespile nu-si pierd acul dupa intepatura. Forma cuiburilor lor, plasate cel mai adesea sub tiglele acoperisului sau suspendate, variaza cu specia.

Exista trei genuri, Vespa (Vespa crabro), Vespula (Vespula vulgaris) si Dolichovespula (V. sylvestris, V. omissa si V. adulterina). Veninul viespilor are o compozitie comparabila cu cel al albinelor. Simptomele alergice sunt identice celor provocate de albine. In general, gravitatea reactiilor produse de catre viespi este mai putin importanta.

Furnicile apartin familiei Formicidae. Sunt insecte sociale ale caror habitate si mod de hranire sunt diverse si depind de resursele mediului. Nu toate furnicile inteapa; cele care musca depun veninul fie proiectandu-l in rana provocata de muscatura (Myrmecia si Solenopsis) fie introducandu-l cu ajutorul mandibulelor.

In Europa sunt intalnite diferite specii comune de tipul Formica, in particular Formica rufa, care este inofensiva, Campanotus (furnica rosie de padure) si Crematogaster.. Persoanele cele mai expuse sunt padurarii si cei care se plimba prin padure. Lucratoarele de Crematogaster scutellaris, care traiesc in scoarta unor arbori, pot musca daca sunt deranjate. Cele mai periculoase furnici traiesc in America centrala si in sudul Statelor Unite (Solenopsis sp., furnica de foc precum si in Australia (Myrmecia sp. "furnica berbec").

Acarienii

Sunt artropode Chelicerate (chelicere prevazute cu perechi de crosete ce uneori sunt veninoase). Exista circa 30.000 de specii. Acarienii din praful din case, Dermatophagoides pteronyssinus si Dermatophagoides farinae nu inteapa dar sunt foarte alergizanti.

Trombiculidele sunt acarieni de culoare rosie ai caror larve, trombidioni, lungi de un 1 mm, inteapa omul si vertebratele cu sange cald. Intepatura provoaca o mancarime puternica. Se recomanda aplicarea dermocorticoizilor si antihista­minice H1 pentru cateva zile.

Larvele de fluturi

Contactul cu acestea poate antrena leziuni de iritatie, in particular pentru larvele de Thaumetopoea pityocampa Schiff., care traieste pe pin. Daca strapung pielea, perii lor chitinosi provoaca dermatoze pruriginoase. Simptomele (prurit, conjunctivita, tuse, anafilaxie) survin in urma unor plimbari in padure (pini) in regiunile infestate.

Chironomidele

Sunt insecte Diptere ale caror larve sunt utilizate de catre pescari si acvaristi. Prin manipulare si prin inhalarea alergenelor pe care le contin acestea pot provoca simptome de alergii cutanate si respiratorii.

Scorpionii

Sunt artropode reprezentate prin peste 1400 de specii, repartizate in 9 familii. Desi exista scorpioni in Europa de Sud, speciile periculoase sunt larg raspandite in Africa de Nord, Sahara, Africa occidentala si de Sud, Egipt, Orientul Apropiat, India, partea sudica a Statelor Unite si in America de Sud. Scorpionii periculosi pentru om fac parte din familia Buthidae. Durerea este simptomul esential al intepaturii, daca persista sau se intensifica, inseamna ca veninul a fost injectat. Se pot produce si alte simptome (agitatie, transpiratie, dureri abdominale etc.). Injectarea veninului de scorpion este dureroasa intotdeauna, chiar daca intepatura se datoreaza unei specii nepericuloase. Daca durerea moderata initial se atenueaza inseamna ca veninul nu a fost inoculat.

Tratamentul asociaza seroterapia si tratamentul simptomelor (scoaterea din starea de soc, rehidratare, corticoizi bronhodilatatori). Veninul de scorpion nu provoaca sindromul de coagulare intravasculara diseminata, ca in cazul serpilor.

Paianjenii

Apartin ordinului Arachnidae ca si scorpionii. Din cele 40.000 de specii de aranee repertoriate, cele periculoase pentru om sunt cateva zeci. Este vorba de Mygale la sud de latitudinea de 45° si Loxoscele in America, Antile, Australia, care produc un venin foarte toxic. In viata curenta, riscurile sunt scazute. In caz de muscatura se pot observa una sau mai multe papule si o evolutie necrotica. Compozitia veninului araneelor este apropiata de cea a serpilor. Important: majoritatea araneelor din casele si gradinile noastre sunt inofensivi. Se recomanda observarea comportamentului acestora, ca si in cazul furnicilor.

Ce trebuie facut?

Intepaturile de insecte impun o actiune prompta. Organismul cauzator trebuie capturat, pastrat si identificat. Daca sunt suspectate reactii alergice generale sau daca victima are in istoric evenimente cu febra ridicata, alergie sau astm, trebuie contactat imediat doctorul.

Veninul care este hemolitic, hemoragic sau vezicant poate cauza o inflamatie puternica sau decolorare la locul intepaturii sau al muscaturii. Pana la sosirea medicului victima trebuie tinuta linistita si la caldura.

Veninul care este neurotoxic poate cauza sau nu inflamatie puternica sau decolorare. Se aplica gheata sau se scufunda in apa cu gheata partea corpului afectata.

Persoanele care au suferit reactii alergice severe in trecut fata de veninul artropodelor trebuie:

sa realizeze teste la nivelul pielii, pentru a determina hipersensibilitatea fata de veninul artropodelor;

sa poarte elemente de identificare si etichete pe care este notata hipersensibilitatea;

sa ia in considerare posibilitatea unor desensibilizari (imunizare);

sa aiba un kit pentru intepaturile de insecte (numai cu prescriptia medicului).

Prevenirea intepaturilor

Cateva proceduri pot fi folosite pentru a minimiza pericolul de a fi atacat de catre artropodele veninoase.

Trebuie evitate situatiile in care se lucreaza cu florile ornamentale (mutarea stupilor) atunci cand albinele si viespile colecteaza nectarul. Trebuie evitat mersul descult prin gradina. Substantele dulci din unele bauturi, fructele coapte, atrag viespile si, de aceea, ele trebuie pastrate acoperite.

Bibliografie

MOLKHOU, P., PINON. C. - 1992. «Allergie aux insectes», in CHARPIN J. ET VERVLOET D. : Allergologie, Flammarion (3e édition), Paris, p. 882-99.

BOUSQUET, J., MENARDO, J. L., MICHEL, F. B. - 1985. Allergies aux Hyménoptères, IFRA, Joinville, 1 vol. (112 pages).

. «Venoms and insects», Allergy. Which allergens?, Pharmacia Diagnostic Litterature, Kabi Pharmacia Diagnostics AB, Västra Aros, Västeras, Sweden, 1 vol. (17 p.).

DUTAU, G. 2000. Le dictionnaire des allergènes, Phase V (2e éd.), vol.1 (183 p.).

CASEVITZ-WEULERSSE, J. - 1995. «Les insectes hyménoptères», in GOYFFON M. ET HEURTAULT J.: La fonction venimeuse, Masson, Paris, p. 57-84.

WERNO, J., LAMY, M. - 1990. «Pollution atmosphérique d origine animale : les poils urticants de la chenille processionnaire (Thaumetopoea pityocampa Schiff., Insectes, Lepidoptères)», C. R. Acad. Sci., 310: 325-31.

LELONG, M., BRAS, C., CASTELAIN, C., DRAIN, J. P. - 1986. «Les réactions locales majeures aux piqûres de moustique. A props de 20 observations», Allerg. Immunol., 1 : 21-2.

SIMONS, F.E.R., PENG, Z. - 1986. «Skeeter syndrome», J. Allergy Clin. Immunol., 1999 ; 104 : 705-7.

TRUDEAU,W.L., FERNANDEZ-CALDAS,E., FOX,R.W., BRENNER, R., BUCHOLTZ,C.A., LOCKEY,R.F. - 1993. «Allergenicity of the cat flea (Ctenocephalides felis)», Clin. Exp. Allergy, 23 : 377- 83.

STOCKMANN, R., GOYFFON, M. - 1995. «Les scorpions», in GOYFFON M. ET HEURTAULT J. : La fonction venimeuse, Masson, Paris, p. 88-100.

STEVENS, W. J., VAN DEN ABBEELE, J., BRIDTS, C. H. - 1996. «Anaphylactic reaction after bites by Glossina morsitans (tsetse fly) in laboratory workers», J. Allergy Clin. Immunol., 98 : 70-1.

BESSOT, J. C., KOPFERSCHMITT, M. C., DE BLAY, DIETEMANN, A., NIRRENGARTEN, A., HUTT, N., LE COZ ,C., BOUZOUBA, A., SAINTE-LAUDY, J., PAULI, G. - 1997. «Chocs anaphylactiques après morsures de tiques de pigeon (Argus reflexus). A propos de douze cas», Rev. fr. allergol., 3 : 431-7.

PLANSA 52.

Diferite artropode intepatoare si veninoase

Albina Bondar Viespe

Furnici Scorpion

Paianjeni vaduva maronie vaduva neagra

Larve de lepidoptere