Hipofiza

Hipofiza este o glanda unica dispusa in saua turceasca a sfenoidului, care prezinta morfologic si functional, trei zone:     anterioara (adenohipofiza), intermediara (lipseste la pasari) si posterioara (neurohipofiza).

1.1. Hipofiza anterioara

Prezinta mai multe tipuri de celule, fiecare secretand un hormon specific.

Hormonii hipofizei anterioare sunt:

-hormonul de crestere (somatotropina, STH sau GH);

-hormonul tireotrop (TSH);

-hormonul adrenocorticotrop (corticotropina, ACTH);

-hormonii gonadotropi reprezentati de:

-hormonul foliculostimulant (FSH);

-hormonul luteinizant; (LH)    

-prolactina (LTH, PRL).

Hormonul de crestere (STH), este hormon peptidic, format din 200-400 aminoacizi, cu mare specificitate (administrat la alta specie induce sinteza anticorpi anti-STH). Are ca celule tinta toate celulele corpului, dar mai ales tesutul cartilaginos si muscular.

STH prezinta doua categorii de actiuni fiziologice:

a) actiuni metabolice reprezentate de :

-stimularea anabolismului protidic

-stimularea catabolismului lipidic prin mobilizarea grasimilor de depozit

-convertirea glucidelor in aminoacizi

-intensifica absorbtia intestinala a elementelor minerale

b) actiuni sistemice, consecinte ale actiunilor metabolice, sunt reprezentate de:

-stimularea cresterii muschilor si a viscerelor (la tineretul suin determina cresterea masei corporale cu pana la 20 %, reducand proportia de grasime).

-stimularea cresterii oaselor in lungime si grosime

-stimularea secretiei de lapte si a sintezei proteinelor din lapte (la vacile de lapte determina cresterea cu pana la 50 % a productiei de lapte

STH se obtine sintetic prin metode de inginerie genetica si se utilizeaza in zootehnie pentru cresterea productiilor de carne si lapte.

Secretia de STH este sustinuta de somatomedine (IGF). Acestea sunt sintetizate in ficat si au efectele STH-ului. Secretia de STH este inhibata de somatostatina secretata de hipotalamus, pancreas si mucoasa intestinului subtire.

Hipersecretia de STH produce, la tineret gigantism, iar la animalele adulte, acromegalie(cresterea exagerata a mandibulei, a nasului, a urechilor, hipertrofia organelor interne).

Hiposecretia de STH determina nanismul hipofizar (piticismul hipofizar).

Hormonul adrenocorticotrop (ACTH) este un hormon peptidic alcatuit din 39 de aminoacizi cu specificitate redusa. Are ca organ tinta corticosuprarenala, stimuland secretia zonelor reticulata si fasciculata ale acesteia; de asemenea, stimuleaza secretia de hormoni glucocorticosteroizi, stimuleaza permeabilitatea celulelor din zonele fasciculata si reticulata pentru colesterol, glucoza si vitamina C si stimuleaza steroidogeneza. Alte efecte ale ACTH sunt mobilizarea acizilor grasi neesterificati din depozite si cresterea cetonemiei, are efect hiperglicemiant prin gluconeogeneaza din aminoacizi glucoformatori, in metabolismul proteic are efect catabolizant. Actioneaza direct si indirect asupra metabolismului hidromineral, determinand retentia de Na⁺ si apa.

In reglarea secretiei de ACTH intervine factorul eliberator de corticotropina (CRF), elaborat de hipotalamus si transportat prin sistemul port hipotalamo-hipofizar la adenohipohiza. Sinteza de ACTH este reglata si de nivelul sangvin al hormonilor corticosteroizi, prin mecanism feed-back.

Hormonul tireotrop (TSH, tireostimulina, tiroetrofina) are ca organ tinta foliculii tiroidieni stimuland sinteza si secretia de hormoni tiroidieni iodati. Efectele sale primare asigura dezvoltarea si funcsia secretoare a glandei tiroide, efectele secundare sunt produse de hormonii tiroidieni eliberati in circulatia sangvina sub influenta TSH.

Reglarea secretiei de TSH se face prin trei mecanisme:

-expunerea organismului la frig, stresul, traumatismele, hipoxia induc secretia de TSH-RH, hormon hipotalamic de eliberare a TSH;

-TSH eliberat in circulatie determina cresterea concentratiei sanguine a hormonilor tiroidieni iodati care vor inhiba secretia de TSH-RH (feed-back negativ lung); nivelul sangvin ridicat de TSH inhiba secretia hipotalamica de TSH-RH (feed-back negativ scurt).

Hiposecretia de TSH determina hipotiroidism; hipersecretia de TSH conduce la hipertiroidism.

Hormonii gonadotropi sunt reprezentati de hormonul foliculostimulant (FSH), hormonul luteinizant (LH) si prolactina (LTH); ei controleaza activitatea gonadelor, atat la masculi cat si la femele, determina aparitia caracterelor sexuale secundare si a secretiei de lapte.

Hormonul foliculostimulant (FSH, prolan A) actioneaza asupra ovarului, determinand cresterea foliculara si a testiculului, stimuland dezvoltarea tubilor seminiferi si spermatogeneza.

Secretia de FSH este controlata de hipotalamus.

Hormonul luteinizant (LH la femela, ICSH la mascul). LH determina maturarea foliculilor de Graaf, dehiscenta si formarea corpului galben. Impreuna cu FSH, stimuleaza secretia de estrogeni si dezvoltarea celulelor interstitiale ale ovarului. ICSH stimuleaza activitatea glandei interstitiale (secretia de androgeni), dezvoltarea prostatei si a veziculelor seminale. La pasari, ICSH controleaza pigmentatia penajului.

Secretia de LH este controlata de hipotalamus dar si de nivelul hormonilor sexuali aflati in circulatie.

Prolactina (LTH, hormonul luteotrop, hormonul lactogen, mamotrofina) este hormon de natura glicoproteica a carui secretie este reglata de catre hipotalamus prin factori de eliberare (PRF) si de inhibare (PIF). LTH stimuleaza maturarea corpului galben si producerea de progesteron, la femele stimuleaza dezvoltarea glandei mamare si productia de lapte, declanseaza instinctele materne

Administrata la claponi, prolactina determina declansarea instinctului de clocit; la porumbel, LTH determina proliferarea epiteliului ingluvial cu producerea de "lapte de pasare", similar colostrului de la mamifere.

1.2. Hormonii lobului intermediar

Lobul intermediar este mai dezvoltat la vertebratele inferioare (pesti, amfibieni, reptile) si mai putin dezvoltat la mamifere; la pasari lobul intermediar lipseste. Au fost identificati doi hormoni melanotropi - MSH₁ si MSH₂, cu rol in stimularea activitatii celulelor cutanate melanofore la reptile si amfibieni. La animalele domestice rolul acestor hormoni nu este cunoscut.

1.3. Neurohipofiza

Neurohipofiza (posterohipofiza) este formata din prelungiri ale filetelor nervoase hipotalamice; ea nu are rol secretor, ci de acumulare si de lansare in circulatia sangvina post-hipofizara a doi hormoni:     antidiuretic si vasopresina, produsi de nucleii supraoptici si paraventriculari hipotalamici. Cei doi hormoni sunt transportati de la hipotalamus la neurohipofiza prin tractul hipotalamo-hipofizar (neurocrinie).

Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresina). Actiunile fiziologice ale ADH difera in functie de doza:

- in doza mica are efect antidiuretic prin intensificarea reabsorbtiei apei in tubii contorti distali si colectori.

- in doza mare (de cca. 10 ori mai mare fata de cea care produce efectul antiduretic) are efect vasopresor generalizat.

Reglarea secretiei de ADH este data osmolaritatea plasmei care depinde de gradul de hidratare sau deshidratare a organismului. Cresterea osmolaritatii sangelui stimuleaza osmoreceptorii hipotalamici si determina eliberarea de ADH care intensifica reabsorbtia apei in tubii contorti distali si colectori.

Hipoosmolaritatea sangvina determina scaderea secretiei de ADH.

Hiposecretia de ADH provoaca diabetul insipid, manifestat prin poliurie, deshidratare si polidipsie.

Hipersecretia de ADH se manifesta prin aparitia de edeme cu reducerea cantitatii de urina; a fost semnalata numai la om, nu si la animalele domestice.

Oxitocina (ocitocina) are ca organe tinta celulele musculare netede din uter, glanda mamara si oviductul pasarilor, determinand:

- contractii ale miometrului;

- ejectia laptelui prin contractia celulelor mioepiteliale din jurul acinilor mamari si a musculaturii netede din canalele galactofore.

- parturitia la mamifere, prin contractia fibrelor musculare uterine, si ponta (ovipozitia) la pasari, prin contractia fibrelor musculaturii netede ale vaginului.

- potenteaza eliberarea de LTH-RH in cursul parturitiei si, la vaci, eliberarea de LH in timpul ovulatiei.

Reglarea secretiei de oxitocina. Secretia hipotalamica si eliberarea posthipofizara de oxitocina sunt stimulate de excitatii provenite din vagin, uter, cervix, glanda mamara (consecutiv suptului, mulsului sau masajului), uterul si vaginul pasarilor (prezenta oului format in aceste segmente).

Raspunsul musculaturii uterine la actiunea oxitocinei este dependent de raportul dintre hormonii estrogeni si progesteron:

- cand acest raport este in favoarea estrogenilor, numarul receptorilor uterini pentru oxitocina este mare si are loc contractia miometrului.

- cand raportul este in favoarea progesteronului, receptorii pentru oxitocina se internalizeaza si miometrul nu raspunde la actiunea oxitocinei.