Pancreasul endocrin si Glandele suprarenale (celule endocrine)

Pancreasul endocrin

Pancreasul este o glanda cu secretie dubla, exocrina si endocrina. Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele Langerhans, formate din mai multe tipuri de celule endocrine; fiecare tip de celule endocrine secreta cate un hormon de natura polipeptidica: celulele a secreta glucagon, celulele b - insulina, g- gastrina, d-somatostatina, pp- "polipeptidul pancreatic".

Insulina, hormon hipoglicemiant secretat de celulele b ale pancreasului endocrin (reprezinta 65% din celulele insulare), este un polipeptid format din 51 de aminoacizi, cu greutatea moleculara de 6000.

Insulina intervine in metabolismul glucidic, lipidic, protidic si mineral.

In metabolismul glucidic, insulina determina:

- permeabilizeaza membranele celulelor tinta (hepatocite, adipocite, celule musculare striate si netede, leucocite) pentru glucoza, favorizand patrunderea glucozei in citoplasma    si activarea ei (formarea de glucozo-6-fosfat pentru care membrana celulara este impermeabila). Glucoza activata poate urma mai multe cai metabolice:

- glicoliza (transformarea in acid piruvic, acid lactic si acetil CoA),

- glicogeneza (formarea de glicogen hepatic si muscular),

- convertirea glucozei in lipide de depozit si proteine.

- inhiba glicogenoliza,

- inhiba gluconeogeneza lipidica si protidica.

In metabolismul lipidic, insulina favorizeaza captarea glucozei de catre adipocite, reducand oxidarea acizilor grasi, si favorizeaza sinteza de trigliceride.

In metabolismul protidic are efect anabolizant prin facilitarea transportului transmembranar al aminoacizilor si sinteza de protide. Prin efectul sinergic cu al STH are rol in procesul de crestere al organismului.

Reglarea secretiei de insulina se realizeaza prin urmatoarele mecanisme:

- umoral, declansat de nivelul sangvin crescut al glucozei (hiperglicemia), care actioneaza direct asupra celulelor b din insulele Langerhans si stimuleaza secretia de insulina.

- nervos, asigurata neuro-reflex de inervatia vegetativa a pancreasului (stimularea parasimpatica intensifica eliberarea de insulina, stimularea simpatica inhiba eliberarea de insulina).

Hiposecretia de insulina provoaca diabetul zaharat, manifestat prin hiperglicemie, glicozurie, cetonemie, astenie musculara, slabire accentuata.

Hipersecretia de insulina se manifesta prin hipoglicemie severa insotita de tulburari nervoase; a fost descrisa la caine.

Glucagonul are efect hiperglicemiant prin intensificarea glicogenolizei hepatice, nu si musculare (nu are receptori in celulele musculare) inhibarea glicogenogenezei si intensificarea neoglucogenezei din aminoacizi. In metabolismul lipidic inhiba sinteza de acizi grasi in adipocite si intensifica catabolismul acizilor grasi cu formarea de corpi cetonici, in hepatocite.

Reglarea secretiei de glucagon. Cel mai important factor de reglare si control al secretiei de glucagon este glicemia.

Sinteza si eliberarea de glucagon sunt stimulate de hipoglicemie, gastrina, CCK, si inhibate de hiperglicemie, secretina, insulina, somatostatina.

Excitarea simpatica are efect stimulator, in timp ce stimularea parasimpatica are efect inhibitor asupra secretiei de glucagon.

Gastrina, hormon secretat si de mucoasa antrului piloric, determina hipersecretia de HCl in sucul gastric si stimuleaza motricitatea gastrica.

Somatostatina, secretata si de hipotalamus si de mucoasa gastro-intestinala, reduce absorbtia interna a nutrientilor.

Peptidul pancreatic are rol in stimularea motilitatii gastrice si intestinale si in inhibarea secretiei pancreatice si biliare.

Glandele suprarenale

Sunt glande pereche situate la polii craniali ai rinichilor, care la mamifere sunt formate din 2 zone distincte din punct de vedere embriologic, structural si functional: corticala (dispusa la exterior) si medulara (dispusa la interior); la pasari aceasta repartitie nu se pastreaza, fiind difuze.

Corticosuprarenala

Corticosuprarenala este de origine mezodermica, reprezentand 80% din tesutul glandular; histologic, se deosebesc 3 zone formate din celule cu functii endocrine diferite:

- zona glomerulara (externa), secreta hormonii mineralocorticoizi;

- zona fasciculata (intermediara), secreta hormonii glucocorticoizi ;

- zona reticulara (interna), secreta hormonii sexuali.

Hormonii mineralocorticoizi sunt reprezentati de aldosteron si deoxicorticosteron, cu rol in reglarea metabolismului hidro-mineral:

- stimuleaza reabsorbtia renala a Na⁺ in tubii contorti distali si colectori si implicit, reabsorbtia pasiva a apei, ionilor bicarbonici si de clor;

- inhiba reabsorbtia renala a ionilor de potasiu (favorizeaza eliminarea lor din organism) si a ionilor de Ca²⁺, Mg²⁺ si fosfati;

- activeaza secretia tubulara si a ionilor de H⁺ si predispune organismul la alcaloza;

- intervin in mentinerea volemiei.

Reglarea secretiei de mineralocorticoizi. Secretia de mineralocorticoizi este reglata de concentratia sodiului si potasiului din plasma, precum si se sistemul renina-angiotensina.

Cresterea potasiemiei sau scaderea natremiei stimuleaza secretia de mineralocorticoizi, in timp ce cresterea natremiei o inhiba.

Scaderea natremiei, asociata cu hipovolemie si hipotensiune arteriala determina secretia de renina, care transforma angiotensinogenul in angiotensina I; la nivel pulmonar angiotensina I este transformata in angiotensina II - compus cu puternica actiune vasconstrictoare la nivel renal, care stimuleaza secretia de aldosteron. Aldosteronul restabileste natremia, volemia si tensiunea arteriala, conditii in care inceteaza secretia de renina si implicit de aldosteron (fig 3).

Figura

Hormonii glucocorticoizi sunt reprezentati de: corticosteron, dehidrocorticosteron, cortizon si hidrocortizon (cortizol). Acesti hormoni intervin in:

- metabolismul glucidic - produc hiperglicemie prin gluconeogeneza din aminoacizii glucoformatori;

- metabolismul lipidic - determina cresterea lipemiei prin mobilizarea lipidelor de depozit;

- metabolismul protidic - stimuleaza catabolismul protidic cu cresterea aminoacidemiei;

- metabolismul mineral - maresc retentia de apa la nivel renal;

- stimuleaza activitatea secretorie a acinilor mamari;

- au efect antiinflamator,

- scad rezistenta organismului la actiunea bacteriana, virala, a fungilor si parazitilor.

Reglarea secretiei de hormoni glucocorticoizi se realizeaza prin control hipotalamo-hipofizar; secretia de ACTH induce secretia de glucocorticoizi. Concentratii sangvine crescute ale glucocorticoizilor inhiba secretia hipotalamica de ACTH-RH urmata de inhibarea secretiei hipofizare de ACTH si redresarea nivelului secretiei de glucocorticoizi.

Hormonii sexuali secretati de zona reticulata sunt: androgeni, estrogeni si progesteron si au actiuni asemanatoare cu cele ale hormonilor sexuali produsi de gonade.

Androgenii corticosuprarenali stimuleaza metabolismul proteic, cresterea somatica si eritropoieza.

Estrogenii si progesteronul de natura corticosuprarenala au actiuni fiziologice reduse.

Medulosuprarenala

Medulosuprarenala este, dupa originea embriologica, un ganglion ortosimpatic modificat, format din celule cromatofile care secreta trei hormoni din categoria catecolaminelor: adrenalina (epinefrina), noradrenalina (norepinefrina) si dopamina. Secretia medulosuprarenalei, la mamifere, este constituita dintr-un amestec de adrenalina (80%) si noradrenalina (20%); la pasari acest raport este invers. Adrenalina este secretata numai de celulele cromatofile ale medulosuprarenalei, in timp ce noradrenalina este produsa si de celulele cromatofile din diverse organe (cord, intestin, splina, muschi scheletic etc) si in terminatiile nervoase adrenegice.

Biosinteza catecolaminelor este dependenta de metabolismul aminoacizilor aromatici (fenilalanina si tirozina), precursori ai noradrenalinei si, apoi a adrenalinei.

Adrenalina si noradrenalina exercita actiuni fiziologice asemanatoare.

Efectele biologice ale adrenalinei si noradrenalinei eliberate in sangele circulant de catre glandele medulosuprarenale depind de prezenta si densitatea receptorilor adrenergici (a si b) din diverse tesuturi si organe. Noradrenalina are afinitate pentru receptorii a-adrenergici, in timp ce adrenalina are efect asupra ambelor tipuri de receptori (a si b

Adrenalina si noradrenalina au multiple actiuni metabolice si sistemice:

a) actiuni metabolice:

- determina hiperglicemie prin glicogenoliza hepatica si musculara;

- determina cresterea lipemiei prin lipoliza si mobilizarea lipidelor din depozitele adipoase;

- intensifica metabolismul energetic.

b) actiuni sistemice, asemanatoare stimularii sistemului nervos simpatic:

- cresterea debitului cardiac, vasodilatatie coronariana si in muschii scheletici, cresterea tensiunii arteriale, cresterea volemiei;

- inhibarea tonicitatii, motilitatii si secretiilor digestive;

- bronhodilatatie si cresterea frecventei respiratorii;

- intensificarea diurezei, a activitatii glandelor sudoripare;

- contractia uterului negestant,

- stimuleaza secretia de glucagon, ACTH, TSH si inhiba secretia de insulina.

Prin actiunile pe care le exercita, hormonii medulosuprarenali intervin in reactiile de adaptare ale organismului la situatii speciale (efort fizic, psihic, stres).

Reglarea secretiei de hormoni medulosuprarenali se realizeaza prin mecanism nervos. Factorii stresanti genereaza impulsuri nervoase transmise prin fibre simpatice medulare si nervii splanchnici la medulosurarenale, urmate de eliberarea de catecolamine in circulatia sangvina.

Hiposecretia hormonilor medulosuprarenali nu se manifesta clinic la animalele domestice (este compensata de secretia de catecolamine in sistemul nervos vegetativ simpatic); ablatia medulosuprarenalei este compatibila cu supravietuirea.

Hipersecretia medulosuprarenalei nu este intalnita la animalele domestice.