Sistemul arterial, venos si limfatic. Generalitati despre vasele de sange si limfatice Circulatia sistemica si pulmonara. Nasul extern si fosele nazale. Structura traheei. Laringele - conformatie interioara si structura. Functiile laringelui

Sistemul arterial, venos si limfatic. Generalitati despre vasele de sange si limfatice Circulatia sistemica si pulmonara. Nasul extern si fosele nazale. Structura traheei. Laringele - conformatie interioara si structura. Functiile laringelui

Arterele sunt canale musculomembranoase de forma cilindrica, cu ramificatii divergente, prin care se distribuie la tesuturi sangele expulzat de inima.

Exista doua artere mari unde isi au originea toate arterele organismului uman. Din aceste artere mari pleaca ramuri din ce in ce mai mici la capilarele arteriale. Arterele mari sunt:

artera aorta, cu originea in ventriculul stang;

trunchiul pulmonar, cu originea in ventriculul drept.

Pornind de la inima, arterele se indreapta in toate directiile, asigurand irigarea tuturor segmentelor corpului, in sens centrifug.

Anastomozele sunt legaturi intre ramurile arteriale. Acestea pot fi:

intre ramurile aceleiasi artere;

intre ramuri ale mai multor artere;

anastomoze la mare distanta.

Aceste anastomoze sunt importante pentru instalarea circulatiei colaterale. Exista teritorii cu circulatie de tip terminal, care poate fi de tip anatomic (o zona de tesut primeste sange numai de la o artera) sau de tip functional (anastomozele exista, dar ele nu pot inlocui circulatia in tesut, in timp util).

Structura peretui arterei Peretele arterei are trei tunici:

adventitia - 10% din grosimea peretelui, formata din tesut conjunctiv;

media - 80% din grosimea peretelui, formata din fibre elastice si fibre musculare netede, in diferite proportii;

intima - 10%, formata din endotelin si subendotelin.

Venele sunt vase de sange care aduc sangele de la tesuturi spre inima, indiferent de continutul in O₂.

Peretii venelor sunt mai subtiri decat cei ai arterelor, dar au aceleasi tunici ca acestea. Venele asezate sub nivelul inimii au valvele care fac mai usoara circulatia sangelui impotriva gravitatiei.

Dupa asezare, venele sunt:

superficiale, anastomozate intre ele, se varsa in venele profunde

profunde, care insotesc arterele si se numesc comitante.

Capilarele joaca rolul principal in functia speciala pe care o indeplineste circulatia in organism, si anume schimburile de substante de orice tip. Exista trei tipuri de vase capilare: arteriale, venoase si limfatice.

Numarul capilarelor difera in functie de necesitatile organului care trebuie perfuzat, reteaua capilara fiind cu atat mai bogata cu cat organismul respectiv este mai important pentru circulatie sau homeostazie.

Posibilitatile de modificare a "patului capilar" in functie de solicitarea unui organ constituie mijlocul principal de adaptare a circulatiei la nevoile locale sau generale.

Peretele vasului capilar are o structura foarte simpla, usurand transferul substantelor de orice fel.

Circulatia sistemica (mare) incepe in ventriculul stang, de unde pleaca aorta. Prin ramurile acesteia este dus sangele cu oxigen si substante nutritive la tesuturi. De la tesuturi, sangele este dus la inima, in atriul drept, prin cele doua vene cave. Sangele adus de la vena porta la ficat, iese din acesta prin venele hepatice, care se varsa in vena cava inferioara.

Circulatia pulmonara (mica) incepe in ventriculul drept. De aici pleaca trunchiul pulmonar.Prin cele doua artere pulmonare, sangele cu CO₂ ajunge la plamani, unde se oxigeneaza. Dupa oxigenare, sangele este adus in atriul stang prin cele patru vene pulmonare.

Intrebari

Cate tipuri de anastomoze arteriale exista?

Care este structura peretelui arterial?

Cum se clasifica venele?

Care sunt factorii de care depinde vascularizatia capilara a tesuturilor?

Circulatia mare

Circulatia mica

Nasul extern si fosele nazale. Structura traheei. Laringele - conformatie interioara si structura. Functiile laringelui

Nasul extern este o proeminenta mediana asezata in mijlocul fetei. Contine fosele nazale.

Limitele nasului extern sunt:

in sus, santul de sub glabela;

in jos, orizontala dusa prin septul nazal

lateral, santurile nazogeniene.

Forma nasului este de piramida triunghiulara, cu varful in sus. Prezinta: radacina, dosul nasului si aripile nasului.

Structura: De la suprafata spre profunzime prezinta: pielea, tesutul celular subcutanat, stratul muscular, scheletul (oasele nazale, maxila, cartilaje).

Cavitatea nazala

Este situata intre cele doua orbite si superior de cavitatea bucala. Comunica cu sinusurile paranazale, asezate in jurul ei. Septul nazal imparte cavitatea nazala in doua fose nazale.

Fosa nazala are doua regiuni: vestibulul nazal si fosa nazala propriu-zisa (cu doua regiuni: respiratorie si olfactorie).

Peretii fosei nazale sunt: medial (septul nazal), lateral (pe acest perete se gasesc cele trei cornete), inferior, superior.

In regiunea respiratorie, mucoasa nazala secreta mucus si prezinta cili. Are rol in curatirea, umezirea si incalzirea aerului inspirat.

In regiunea olfactorie, mucoasa contine celule neurosenzoriale pentru receptia stimulilor olfactivi.

Laringele

Laringele este un organ tubular care face parte din caile respiratorii. Este si organ al fonatiei.

Situatie: Laringele este situat in regiunea anteromediana a gatului. Corespunde vertebrelor cervicale C_{1 -} C ₆ .

Conformatie exterioara : La adult, laringele are forma de piramida cu baza mare in sus Prezinta urmatoarele elemente:

baza, situata in endofaringe, prin aditusul laringian comunica cu cavitatea faringelui;

varful, format de marginea inferioara a cartilajului cricoid;

doua fete anterolaterale;

fata posterioara, in laringofaringe;

margine anterioara;

doua margini posterioare.

Conformatia interioara: Cavitatea laringelui, captusita de mucoasa are forma a doua palnii care se unesc prin varfuri. Endolaringele are trei zone, care de sus in jos sunt:

vestibulul laringelui;

glota;

cavitatea inflaglotica;

La nivelul glotei se descriu:

plicele vocale; fanta glotica;

plicele vestibulare;

ventriculii laringelui.

Structura laringelui: Laringele este alcatuit din:

schelet cartilaginos (tiroid, cricoid, epiglota, aritenoide, corniculate, cuneiforme, sesamoide);

aparat de unire a cartilajelor;

muschi striati (constrictori si dilatatori ai fantei glotice, tensori ai plicelor vocale);

tunica mucoasa;

tunica submucoasa.

Traheea

Traheea este un organ tubular. Face parte din caile respiratorii.

Limite: Incepe la vertebra C ₆, unde continua laringele. Se termina la vertebra T₄, unde se imparte in doua bronhii principale.

Are o portiune cervicala si alta toracica, avand raporturi cu organele acestor regiuni.

Structura: Traheea este formata din:

schelet fibrocartilaginos;

mucoasa;

adventitie.

Bronhiile principale

Bronhiile principale (dreapta si stanga) rezulta din bifurcarea traheei la nivelul vertebrei T ₄. Se indreapta in jos si lateral spre hilul plamanilor.

Bronhia principala intra in constitutia pediculului pulmonar. Din anterior spre posterior, elementele pediculului pulmonar sunt: artera pulmonara, venele pulmonare, bronhia principala, arterele si venele bronhice. Limfaticele si plexul nervos pulmonar sunt asezate anterior si posterior.

Structura este reprezentata de inele cartilaginoase si ligamente inelare.

Intrebari:

Asezarea si limitele nasului extern.

Peretii foselor nazale.

Care sunt caracteristicile mucoasei nazale, in cele doua regiuni ale fosei nazale propriu-zise?

Descrieti cele trei zone ale endolaringelui.

Particularitatile muschilor laringelui.

Traheea: limite si structura.

Pediculul pulmonar.