CARACTERISTICILE DEMERSURILOR EVALUATIVE

CARACTERISTICILE DEMERSURILOR EVALUATIVE

Obiective:

La sfarsitul capitolului, veti fi capabili:

sa argumentati necesitatea promovarii mai multor strategii de evaluare a rezultatelor scolare

sa precizati in ce constau demersurile principalelor strategii evaluative (evaluarea initiala, evaluarea formativa, evaluarea sumativa, evaluarea criteriala evaluarea normativa)

sa explicati rolul evaluarii formative in metodologia reglarii proceselor de predare-invatare

ÑConcepte cheie evaluarea initiala, evaluarea formativa, evaluarea sumativa, evaluarea criteriala evaluarea normativa

1.Argumente pentru promovarea diferitelor strategii de evaluare a rezultatelor scolare

Necesitatea cunoasterii modurilor de integrare a actiunilor evaluative in procesul de invatamant decurge din insasi functia fundamentala a acestora: cunoasterea rezultatelor si a activitatii care le-a produs, in vederea reglarii/ameliorarii sale in etapele urmatoare. Strategiile evaluarii reprezinta modele, tipuri, forme si tehnici de evaluare structurate si ierarhizate potrivit scopurilor si obiectivelor evaluarii.

1. In functie de modul de abordare asupra rezultatelor activitatii didactice, se pot distinge mai multe strategii de evaluare:

strategii centrate pe caracteristicile cadrului didactic

strategii centrate pe metodologia de lucru aplicata

strategii centrate pe rezultatele obtinute si punerea lor in legatura cu demersul didactic intreprins.

in functie de situatia educationala concreta:

strategii ce valorifica circumstantele obisnuite din activitatea de predare-invatare, inclusiv observarea curenta a activitatii elevilor (evaluare curenta, permanenta; se intrepatrunde cu predarea);

strategii specifice, organizate special pentru o situatie de evaluare anuntata, de bilant, precum este aplicarea unei probe (evaluare sumativa, cumulativa).

dupa functia dominanta indeplinita:

evaluare diagnostica

evaluare predictiva

dupa dimensiunea secventei de activitate ale carei rezultate sunt evaluate:

evaluare de bilant

evaluare dinamica (curenta)

evaluare formatoare, ("evaluation formatrice"), evaluarea are in vedere si capacitatile si procesele psihice dezvoltate prin achizitionarea rezultatelor evaluate.

in functie de autorul actiunii evaluative:

heteroevaluare: evaluare realizata de un evaluator-

autoevaluare (evaluare reflexiva):

coevaluare: realizata prin confruntari/comparatii interindividuale (pe perechi, pe grupe)

Concepand procesul de evaluare si ca o investigatie sistematica si interpretativa a mai multor tipuri de rezultate culese la momente diferite si din ratiuni/scopuri diferite, analiza tehnicilor de evaluare se poate face pe baza unei serii de dihotomii operationale:

Evaluare formativa / sumativa

Evaluarea formala / informala

Evaluare normativa / criteriala

Evaluarea procesului / produsului

Evaluarea interna / externa

Caracteristicile de mai sus nu trebuie intelese ca momente singulare, absolut punctuale ("aici si acum"), ci ca strategii care implica o secventa sau mai multe si care valorifica metode, mijloace de invatamant, forme de organizare a activitatii.

Activitatea de evaluare este continua si completa (I.T.Radu, 1981) prin imbinarea optima a tuturor strategiilor de evaluare si prin utilizarea adecvata a tehnicilor specifice fiecareia. De asemenea, realizarea functiilor esentiale ale actului evaluativ presupune valorificarea informatiilor oferite in toate momentele procesului didactic, pentru imbunatatirea sistematica si permanenta a activitatii didactice.

2. Evaluarea initiala, evaluarea formativa, evaluarea sumativa

Conceperea activitatii de evaluare intr-o viziune dinamica isi propune valorificarea concomitenta (operativa) a informatiilor privind rezultatele elevilor pe cele trei momente ale "evaluarii in trei timpi":

evaluarea initiala, care premerge un program de instruire;

evaluarea sumativa, cumulativa;

evaluarea continua, formativa.

Evaluarea initiala, denumita si evaluare de plecare (de départ) sau evaluare preliminara (Y.Abernot, 1996) are rolul de a cunoaste ce tipuri de cunostinte si competente stapanesc elevii la momentul t₀, la inceputul unei etape de instruire. Nota definitorie a evaluarii initiale este data de organizarea sa la inceputul unui program de instruire sau chiar in perspectiva acestuia. Intrucat evaluarea initiala vizeaza si viitorul, prin stabilirea masurilor de selectie sau de orientare, estimarea posibilitatilor elevilor, evaluarea initiala este denumita evaluare didactica predictiva (J.Cardinet, 1988).

Dificultatea realizarii evaluarii initiale consta in identificarea acelor achizitii care constituie baza/premisele cognitive, motivationale si atitudinale necesare integrarii cu sanse de reusita in activitatea care urmeaza: fondul minim de reprezentari, stapanirea notiunilor-cheie, capacitatea de a utiliza informatiile, abilitatile formate, tipuri de competente, grad de motivare pentru studiu, capacitatea de a lucra independent s.a.

Evaluarea formativa

Prin introducerea conceptului de evaluare formativa, Cronbach si Scriven (1979) desemneaza cel mai bine faptul ca evaluarea face parte integranta din procesul educativ, iar erorile sunt considerate ca momente in rezolvarea de probleme (ca momente ale invatarii).

Evaluarea formativa coordoneaza crearea instrumentelor evaluative pentru toate nivelurile/disciplinele scolare, in conformitate cu urmatoarele urmatoarele actiuni:

reduce intervalul dintre perioada de instruire si introducerea secventelor ameliorative pentru programul urmator;

permite cunoasterea dificultatilor in asimilarea cunostintelor;

elimina stresul provocat de probele de evaluare, efectul de inferioritate dat de clasificare;

elimina efectul de sondaj: elevii cunosc ceea ce se asteapta de la ei.

Prin tot ceea ce presupune (organizare, metodologie de desfasurare, efecte, valorificarea acestora), evaluarea formativa este considerata o componenta fundamentala a strategiei "invatarii depline".

Evaluarea sumativa este modul traditional de verificare a pregatirii elevilor care intervine dupa un ansamblu de sarcini de invatare si care pot corespunde, spre exemplu, unui capitol, unei unitati de invatare, unui semestru sau an (ani) scolar(i). Spre deosebire de evaluarea formativa care intervine dupa fiecare activitate, evaluarea sumativa releva caracterul unui bilant. Evaluarea sumativa indeplineste, in principal, o functie certificativa intrucat ea masoara suma cunostintelor achizitionate la sfarsitul unei secvente pedagogice relativ mari, erorile/lipsa cunostintelor fiind sanctionate.

Evaluarea cumulativa realizeaza cateva sarcini importante: informeaza despre masura in care un elev a realizat obiectivele la sfarsitul unui program; conduce la ierarhizarea elevilor; opereaza selectia acestora. Prin clasificare si selectie, evaluarea cumulativa poate induce doua tipuri de efecte: pozitive - ca factor de emulatie, factor motivational; si efecte negative: individualism, egoism, incapacitatea de a raspunde adecvat solicitarilor. La sfarsitul unui ciclu de invatamant, evaluarea cumulativa indeplineste o functie sociala importanta: ofera informatii cu privire la masura in care absolventii poseda    acele capacitati/competente necesare activitatii socio-profesionale spre care se indreapta.

3.Evaluarea normativa si evaluarea criteriala

Indiferent de strategia evaluativa adoptata, conexiunea inversa conduce la cuantificarea rezultatelor si la exprimarea lor intr-un sistem de referinta cunoscut celor implicati in actul evaluativ. Criteriile de apreciere a rezultatelor scolare sunt diferentiate in functie de termenul de referinta/raportare adoptat.

Notarea prin raportare la cerintele programei si/sau la standardele curriculare de performanta constituie unul din sistemele de referinta, care poate functiona separat, dar si in corelatie cu evaluarea normativa si evaluarea criteriala, in cazul in care norma sau obiectivul formulat este o finalitate prevazuta in programa (obiectiv cadru/competenta generala; obiectiv de referinta/competenta specifica). Programele scolare precizeaza tipuri de finalitati corespunzatoare elementelor de continut pentru fiecare disciplina si an de studiu, pentru toti elevii din sistemul national de invatamant: obiective-cadru si obiective de referinta (Programele scolare pentru clasele I-IX), respectiv competente generale si competente specifice (Programele scolare pentru clasele X-XIII).

Notarea prin raportarea la norma presupune compararea rezultatelor unui elev cu rezultatele obtinute de alti elevi din:

a)      grupul de referinta, grup ce poate fi un grup standard (esantion national reprezentativ) sau alt grup de elevi (clasa paralela, din alta scoala sau clasa din anul scolar trecut); in acest caz, norma este stabilita de scorurile grupului si poate fi standard de performanta;

b)      grupul de apartenenta, situatie in care rezultatele unui elev sunt apreciate prin raportare la performantele grupului caruia ii apartine; in acest caz, norma este media clasei.

In ambele cazuri, evaluarea este denumita normativa. In acest sens, D.B.Litzler (1985) apreciaza ca: "Cel mai mult utilizata, evaluarea normativa permite compararea performantei unui individ cu cele ale indivizilor din grupul lui, la o aceeasi proba". De aici, avantajele acestui demers: unicitatea criteriului de apreciere (unificarea instrumentelor de testare, prin standardizare); evaluarea starii de pregatire generala, in raport cu grupul; decizii asupra ritmului de invatare a elevilor, in raport cu o sarcina de invatare comuna.

Limitele evaluarii normative sunt evidentiate, mai ales, la nivelul raportarii la norma ca medie a clasei: raportarea la media clasei nu este o apreciere obiectiva; introduce o stare conflictuala si competitiva intre elevi; notele acordate intr-o clasa pot sa nu fie pe deplin comparabile sau echivalente cu notele acordate, la aceeasi disciplina si aceeasi proba, in alta clasa. Aceste neajunsuri pot fi depasite prin raportarea la norme standardizate care au fost validate pe esantioane mari.

Notarea prin raportare la obiective (denumita si evaluare criteriala) consta in compararea performantei elevului cu un obiectiv dezirabil, formulat in termeni de comportament observabil, educatorul instituind criteriul de performanta minima admisa. Ele se regasesc in formularea obiectivelor operationale si sunt, de obicei, anuntate prin formula: "In urma activitatii (ora de curs, activitate personala de invatare), elevii vor fi in masura sa .". Cadrul de referinta este ansamblul obiectivelor si activitatilor de invatare:

a)      daca obiectivele sunt diferentiate pe niveluri de performanta (descriptori de performanta: foarte bine, bine, suficient), rezultatele scolare ale elevilor pot fi comparate, numai daca raportarea se face la acelasi obiectiv (acelasi nivel al obiectivelor).

b)      daca elevul este apreciat in raport cu el insusi, nu cu ceilalti elevi, notarea criteriala are in vedere si un criteriu de progres al nivelului de pregatire al elevului, fata de nivelurile achizitiilor sale anterioare.

Testele de cunostinte, ca teste standardizate, pot fi teste criteriale si teste normative. "Principala diferenta dintre testele criteriale si cele normative sta in modul in care sunt interpretate rezultatele candidatilor" (A.Stoica, 2003, p.102). In acest sens, sunt sugestive exemplele urmatoare:

Evaluare normativa: rezultatul este comparat cu rezultatele obtinute de ceilalti membrii ai grupei: "Ariana a sarit 1,10 m. Este prima din clasa.";

Evaluare criteriala: "Petre a sarit 1,20 m. Criteriul de reusita a fost fixat, pentru el, in acest an, la 1,25m. Obiectivul nu a fost atins" (Ph.Raynal, A.Rieunier, 1997).

Daca se postuleaza ca invatarea scolara trebuie sa aduca cu sine schimbari la elevi, masurarea trebuie atunci sa permita formularea unei judecati de valoare asupra calitatii acestor schimbari, nu in scopul de a sanctiona, ci mai degraba de a le ameliora.

In concluzie, pentru aprecierea rezultatelor scolare am retinut doua modalitati de referinta: raportare la obiective (evaluare criteriala), raportare la norma/media grupului (evaluare normativa, pe baza de standarde). Daca evaluarea criteriala indica nivelurile la care a elevul ajunge sa realizeze obiectivele, in diferite momente, evaluarea normativa indica scoruri statistice (arata pozitia relativa a elevului in raport de media grupului de apartenenta) si/sau standardizate (validate pe esantioane mari, la nivel national, international).

4.Evaluarea formativa si metodologia reglarii proceselor de predare-invatare

Evaluarea realizata in contextul strategiei formative, care poate fi utilizata chiar de catre elevi ca autoevaluare, devine o practica ce stimuleaza participarea elevului la propria sa formare, facandu-l constient de responsabilitatea sa si, in acelasi timp, ii dezvolta motivarea, mai ales in cazul in care educatorul o utilizeaza astfel incat sa stabileasca un dialog constructiv cu fiecare elev.

Evaluarea formativa este combinata cu o varietate de materiale si proceduri instructionale pe care elevul le foloseste in scopul recuperarii/completarii unor lacune. In acest sens, imbinand evaluarea cu instruirea si cu invatarea, educatorul reuseste sa cunoasca nivelul atins de fiecare elev si sa ia decizii imediate si adecvate pentru ameliorarea rezultatelor.

Intr-un studiu consacrat analizei evaluarii, Linda Allal (1978) distinge trei demersuri psihopedagogice fundamentale ale acestei strategii:

activitate de predare si de invatare;

evaluare formativa: constatarea obiectivelor atinse si a celor nerealizate;

activitati de remediere.

Pe parcursul intregii perioade consacrate unei unitati de formare, procedurile de evaluare formative sunt corelate cu activitatile de predare si invatare. In acest fel, prin observarea elevilor in cursul invatarii, se identifica dificultatile pe care acestia le intampina, se realizeaza diagnoza privind factorii care se afla la originea dificultatilor fiecarui elev, si se stabileste modalitatea de remediere, de individualizare, prin activitati recuperatorii. In acest fel, reglarea este de natura interactiva, in sensul ca priveste atat predarea, cat si invatarea. Scopul acestui tip de reglaj este de a realiza o "ghidare" sistematica si individualizata a invatarii, mai devreme decat o remediere tardiva.

Principalul avantaj oferit de testarile cu valoare formativa consta in posibilitatea cunoasterii operative si exacte a tipurilor de dificultati pe care le-au intampinat educabilii, pe baza carora educatorul poate lua deciziile potrivite constand in: reformularea sarcinilor de lucru, refacerea acelor structuri la care majoritatea elevilor au intampinat dificultati si, bineinteles, reinvatarea continuturilor respective. In aceasta situatie, educatorul este nevoit sa localizeze neajunsurile metodologiei utilizate in predarea-invatarea continuturilor (fie lipsa elementelor de fixare, fie metodele de invatamant utilizate, fie faptul ca nu a utilizat materialul didactic sau l-a utilizat necorespunzator. Prin aceasta strategie, educatorul realizeaza un feedback privind propria activitate, identificand in mod particular punctele-cheie in care predarea are nevoie de modificari. Experienta arata ca greselile trebuie remediate, daca este posibil, in aceeasi ora in care a fost aplicat testul (oricum, in termen cat mai scurt posibil).

Remedierea dificultatilor intr-un timp cat mai scurt are efect pe termen lung: se fixeaza mai bine structurile corecte, invatate, baza pentru achizitii ulterioare solide. In acest fel, evaluarea formativa realizeaza o mediere a cunoasterii, favorizeaza reusita scolara cu participarea efectiva a elevilor.

Studiile la care ne-am referit demonstreaza valoarea tehnologiilor traditionale de evaluare, dar si a altor moduri de abordare privind posibilitatile multiple de integrare a actiunilor evaluative in procesul de invatamant, respectiv posibilitatea participarii active a elevilor prin cunoasterea exacta a cerintelor la care trebuie sa raspunda.

Lista subiectelor pentru pregatirea in vederea evaluarii finale (examen)

Enumerati principalele tipuri de achizitii evaluate la inceputul procesului didactic (strategia de evaluare initiala)

De ce evaluarea formativa dirijeaza elaborarea instrumentelor de evaluare?

Avantajele si dezavantajele evaluarii sumative

Comparati evaluarea normativa cu evaluarea criteriala

Enumerati strategii de evaluare a rezultatelor scolare

Explicati rolul evaluarii formative in metodologia reglarii proceselor de predare-invatare

Aplicatie (tema de casa):

Pe baza criteriilor date in tabelul de mai jos, completati in mod corespunzator specificitatea fiecarei strategii evaluative (I.T.Radu, 2000 S.Cristea, 2000)

Tabelul nr.II-1    Similaritati si diferente intre evaluarea initiala, formativa si sumativa