Cerintele didactice ale lectiei de educatie fizica

Cerintele didactice ale lectiei de educatie fizica

Buna desfasurare a lectiei de educatie fizica si sport presupune respectarea unor cerinte didactice generale sau fundamentale, care directioneaza si eficientizeaza procesul instructiv-educativ. Aceste cerinte constau in:

precizarea clara a temelor si obiectivelor operationale;

alegerea judicioasa a exercitiilor in conformitate cu temele si obiectivele operationale,

realizarea unei legaturi intre sarcinile instructive si cele educative;

alegerea metodelor si prodedeelor metodice;

folosirea eficienta a tmpilui efectat lectiei.

1. Precizarea clara a temelor, sarcinilor didactice si obiectivelor operationale.

Temele se stabilesc la inceputul semestrului si sunt prevzute in planul calendaristic semestrial.

Se stabilesc pentru fiecare componenta a procesului de educatie fizica pe nivel de clase, prevazute in programa.

La clasele I-IV vom putea planifica teme din:

cunostinte priceperi si deprinderi motrice de baza, mers, alergare, saritura, aruncare si prindere;

teme planificate din deprinderi motrice utilitar-aplicative: echilibrul, catarare-coborare, escaladare, tractiune, impingere, transport;

teme privind deprinderi motrice sportive elemntare:cu specific de atletism, de gimnastica si jocuri sportive;

teme destinate dezvoltarii calitatilor motrice: viteza, indemanare, forta, rezistenta.

Obiectivele reprezinta ceea ce trebuie sa se realizeze din tema respectiva in fiecare lectie. Pentru formularea obiectivelor exista urmatoarele reguli: pentru deprinderile si priceperile motrice in postura de teme, obiectivele vizeaza etapa formarii deprinderilor si priceperilor motrice: invatare, repetare, la clasele I-IV obiectivele de consolidare sunt mai rare. In formularea obiectivelui fiecarei teme referitoare la deprinderi motrice, accentul se pune pe realizarea fazelor din executia tehnica sau tactica. La temele destinate calitatii motrice, obiectivul vizeaza dezvolatrea, imbunatatirea sau verificarea uneia sau mai multor forme de manifestare a calitatilor motrice, precum si nivelul de localizare (intregul corp, diferite segmente ale acestuia). Nu trebuie confundate cu sistemele de actionare. Ele reprezinta unitati fundamentale ale procesului instructiv-educativ.

Raportate la continutul programei, temele vizeaza componentele instructiv-educative si reprezinta cunostinte, edprinderi, priceperi motrice (de baza, cu caracter aplicativ-utilitare sau specifice unor ramuri sportive) si aptitudini psihomotrice. Temele trebuie sa fie formulate cat mai exact si cat mai clar. Teme nu reprezinta o disciplina sportiva (gimnastica, handbal, fotbal, atletism) ci un element (stand pe maini), un procedeu tehnic (aruncarea la poarta din saritura), o proba atletica sau o faza a acesteia (aterizarea la saritura in inaltime cu rasturnare dorsala) o deprindere motrica de baza sau utilitar aplicativa, urmata de sarcina didactica urmarita (invatare, consolidare, perfectionare, evaluare) si o aptitudine psihomotrica insotita de asemenea de sarcina didactica care poate fi pentru viteza si coordonare - educare si pentru forta si rezstenta – dezvoltare. O tema poate fi realizata pe parcursul mai multor lectii in care obiectivul operational poate fi acelasi sau diferit. In cadrul unei lectii pot fi prevazute 1-2-3 teme cu scopuri didactice (obiective fundamentale) diferite.

Scopuri didactice reprezinta stadiul de abordare al procesului instructiv care poate fi: invatare, consolidare, perfectionare evaluare cand este vorba de deprinderi motrice, formare cand este vorba de priceperi motrice si educare, dezvoltare cand este vorba de aptitudini psihomotrice. De obicei in cadrul lectilor, temele se cupleaza cate doua, trei dar cu scopuri didactice diferite astfel:

tema de invatare cu una de zvoltare a unei aptitudini psihomotrice;

tema de invatare cu una de consolidare;

tema de invatare cu una de perfectionare;

tema de consolidare cu una de perfectionare;

tema de consolidare cu una de dezvoltare a unei aptitidini psihomotrice;

tema de consolidare cu una de verificare;

tema de perfectionare cu una de verificare.

Este contraindicata cuplarea intr-o lectie a doua teme de invatare sau a temelor de invatare cu cele de verificare.

Obiectivele operationale reprazinta ceea ce trebuie sa cunoasca, sa execute, sa discearna, sa simta, sa perceapa, sa prezinte, sa enumere etc., elevul la sfarsitul lectiei. Obiectivele operationale pot fi: motrice, cognitive, afective, sociale. In literatura pedagogica sunt folosite mai multe taxonomii a acestor obiective. Dintre acetea cele mai des folosite sunt cele propuse de Bloom Krathwohl si respectiv Harow.

Obiectivele psihomotorii sunt concretizate in raspunsul de executie corecta a miscarii invatate (exemplu: rostogolirea ghemuita, sau prinderea si pasarea mingii, sau alergarea cu joc de glezna etc).

Dupa Krahwohl, 1970 obiectivele psihomotorii sunt reprezentate de:

miscarile reflexe (nu se invata);

aptitudini perceptive;

coordonarile miscarii;

comunicarea neverbala.

Obiectivele cognitive – reprezinta ce trebuie sa cunoasca din punct de vedere teoretic, privind specificul temei (exemplu: succesiunea fazelor sariturii in lungime la atletism – elan, bataie-deprindere, zbor, aterizare).

Bloom, 1968 considera ca obiectivele cognitive presupun urmatoarele categorii de activitati:

cunoasterea;

comprehensiunea;

aplicarea;

analiza;

sinteza;

evaluarea.

In mod obisnuit acest tip de obiective sunt usor de formulat, operationalizat si chiar evaluat.

Obiective afective – sunt concretizate in ceea ce simte elevul/sportivul:

bucurie;

placere;

satisfactie;

nemultumire;

insatisfactie;

ciuda;

perceperea frumusetii si armoniei miscarilor.

Obiective sociale – sunt mai putin evidentiate de literatura de specialitate, se concretizeaza in capacitatea de intrajutorare si cooperare cu colegii, de respect, de fair-play, de colaborare. Specific lectiei de educatie fizica este activitatea ce se desfasoara in grup, in care elevii se ajuta intre ei, se intersecteaza, se sprijina, isi transmit obiectele, materialele, depind unii de altii fara sa tina cont de sentimentele lor, de afectivitatea lor, de preferinta sau placerea de a lucra cu cineva. La ora de educatie fizica elevii invata sa colaboreze, sa conlucreze, fapt ce-i ajuta in viata de zi cu zi. Prezentam in continuare cateva exemple de obiective operationale, promovate in proiectul didactic al lectiei de educatie fizica, exprimate in termenii capacitatii manifestate de elevi, ce pot crea o intelegere usoara si profunda a acestora:

Psihomotorii:

elevul sa amelioreze coordonarea ochi-mana pin exersare prelungita a aruncarilor la cos;

elevul sa execute cursiv un exercitiu acrobatic cu o durata de un minut in care va folosi miscari locomotorii si un obiect portativ;

elevul sa execute un element tehnic foarte rapid (driblingul, rostogolirea inainte din ghemuit in ghemuit);

elevul da demonstreze o executie corecta a loviturii de atac la volei;

elevul sa realizeze patru executii menite sa creasca mobilitatea coxofemurala;

elevul sa nu scape mingea in  momentul prinderii;

elevul sa ocupe pozitia corecta in aparare;

elevul sa arate un exercitiu menit sa creasca forta de desprindere a picioarelor.

Cognitive:

elevul sa explice modul de manipulare a mingii;

elevul sa prezinte regulile jocului de aparare in zona (la baschet)

elevul sa analizeze tehnica de executie a sariturii in lungime cu un pas si jumatate in aer;

elevul sa conceapa o linie acrobatica la gimnastica;

elevul sa precizeze principiul ultimilor trei pasi la saritura  in inaltime din atletism;

elevul sa enumere etapele de realizare a unui program de pregatire suplimentara;

elevul sa exprime regulile fair-play-ului si ale sportivitatii in activitatile nesupravegheate;

elevul sa evalueze un coleg, tehnica de executie, la podul de sus;

elevul sa evidentieze modalitatile de corectare a miscarilor;

elevul da defineasca un concept cu care opereaza;

elevul sa poata enumera greselile personale sau ale colegilor;

elevul sa faca aprecieri, despre nivelul de executie al unui adversar, pentru o intrecere importanta.

Afective:

elevul sa simta placerea pentru executiile apreciate pozitiv;

elevul sa fie interesat sa realizeze alergarea intr-un timp cat mai scurt;

elevul sa depaseasca emotiile in momentul evaluarii;

elevul sa se bucure pentru reusita unui adversar, intr-o intrecere importanta;

elevul sa simta ciuda pentru nereusita unui element tehnic, sau a unui joc pierdut;

elevul sa fie suparat cand executiile sunt nereusite;

elevul sa prezinte interes pentru practicarea anumitor exercitii fizice;

elevul sa-si stapaneasca emotiile;

elevul sa fie multumit/nemultumit de evolutia sa motrica.

Sociale:

elevul sa-si ajute coechipierul sau adversarul atunci cand este nevoie;

elevul sa conlucreze cu partenerii de joc;

elevul sa respecte coechipierii, regulile specifice activitatii, dar si adversarii;

elevul sa colaboreze cu ceilalti colegi;

elevul sa-si sprijine colegul;

elevul sa coopereze cu partenerul d joc;

elevul sa da dovada de fair-play;

elevul sa comunice cu partenerii;

elevul sa fie disciplinat;

elevul sa accepte sfaturile coechipierilor si ale profesorului.

Modalitatea de formulare a temelor lectiei cat si a obiectivelor operationale poate fi exemplificata astfel:

Tema nr.1 - Invatarea sariturii in lungime cu 1 si ˝ pasi in aer.

Obiectiv operational psihomotric – sa se inalte cat mai sus dupa bataie-desprindere.

Tema nr.2 – Consolidarea aruncarii la cos de pe loc.

Obiectiv operational afectiv – sa se bucure de executia colegului

Tema nr. 3 – Consolodarea rostogolirii inainte din ghemuit in departat.

Obiectiv operational cognitiv – sa prezinte succesiunea miscarilor

Obiectiv operational social – sa se integreze in activitatea grupului

2. Alegerea judicioasa a exercitiilor (sitemelor de actionare) in conformitate cu temele si obiectivele operationale

Dupa stabilirea temelor si obiectivelor operationale se trece la selectionarea celor mai eficiante mijloace pentru realizarea lor.

Mijloacele selectate trebuie:

sa asigure intrarea treptata in efort dar si revenirea dupa efort;

sa fie atractive si accesibile;

sa creeze motivatie;

sa capteze atentia;

sa disciplineze colectivul;

sa asigure realizarea obiectivelor.

Este indicat ca intr-un sistem de lectii sa fie folosite mai multe exercitii (mijlace/sisteme de actionare), dar acestea sa fie si bine insusite.

Alegerea sistemelor de actionare va tine cont de numarul elevilor, de varsta si nivelul acestora de pregatire, de dotarea materiala, de spatiul de lucru, de conditiile igienice dar si de cele atmosferice. Folosirea lor trebuie sa asigure realizarea sarcinilor temelor si a obiectivelor operationale.

3. Realizarea unei legaturi intre sarcinile informative si cele formative

Procesul de invatare, in educatie fizica, are asupra elevilor, actiune informativa si formativa. Actiunea de informare se concretizeaza in transmiterea cunostintelor, iar cea de formare in schimbarea comportamentului. Latura formativa este scoasa in evidenta de schimbarile aparute in multiple planuri.

La nivelul sistemului nervos se formeaza capacitatea de atentie, spiritul de observatie, capacitatea de selectare a informatiilor, memoria, imaginatia, calitatile morale si de vointa, trasaturile pozitive de caracter etc., la nivelul motric se insusesc deprinderile si se formeaza priceperile motrice, se dezvolta aptitudinile psihomotrice, la nivelul afectiv se educa stapanirea de sine, se cultiva placerea, interesul, bucuria, prietenia etc.  Influente formative ale exercitiului fizic se realizeaza in timp, dpind atat de implicarea elevului cat si a profesorului, dar si de volumul si temeinicia informatiilor. Informarea si formarea sunt intr-o stransa interdependenta si se manifesta in mod diferit pe etapele de varsta si chiar de la individ la individ.

4. Alegrea metodelor si procedeelor metodice

Alegerea metodelor, procedeelor metodice se realizeaza in conformitate cu temele, cu obiectivele operationale ale lectiei, intrucat folosirea cestora, la momentul potrivit, contribuie in mare masura la schimbarea comportamentului elvilor. Explicatia, descrierea, demonstratia, exersarea fragmentata si globala, observarea executiei partenerului, problematizarea, evaluarea etc., se folosesc in mod diferit, atat pe parcursul lectiei cat si de la un colectiv/elev la altul. Important este ca explicatiile, indicatiile, comenzile sa fie clare, concise, precise. Realizarea obiectivelor este influentata de alegerea celor mai portivite metode si procedee metodice pentru stadiul de abordare a temei, pentru nivelul clasei/grupei cu care se lucreaza.

5. Folosirea eficienta a timpului afectat lectiei.

Folosirea eficienta a timpului afectat lectiei presupune pregatirea temeinica a cesteia printr-o dozare rationala a efortului pe verigi, conducerea eficienta a lectiei, alegerea celor mai potrivite formatii de lucru, dar si o buna organizare a colectivului de elevi si a materialului didactic. O buna cunoastere a colectivului de elevi, a posibilitatilor fiecarui participant la lectie contribuie la alegerea unei strategii didactice care sa conduca la cresterea randamentului scolar. Prefigurarea folosirii timpului afectat lectiei (50 de minute) intr-un raport in care sa domine activitatea elevului fata de activitatea profesorului, dar si sa fie inlaturata cat mai mult pierderea de timp, ridica valoarea educativa si formativa a lectiei.