Factorii determinanti ai dezvoltarii psihice a copilului

Factorii determinanti ai dezvoltarii psihice a copilului

De la nastere si pana la maturitate, omul stabate un drum lung de dezvoltare. In decusul anilor, in viata copilului se produc transformari fizice si psihice insemnate. Acestea nu constau doar in adaosul de inaltime si geutate sau in simpla sporire a cunostintelor si deprinderilor copilului. Dezvoltaea copilului nu poate fi privita doar ca un proces de schimbari cantitative. Faptele arata ca in dezvoltarea psihica se produc si schimbari calitative impotante. De exemplu, trecerea de la pronuntarea silabelor separate la folosirea primului cuvant este un salt calitativ. Tot asa, prima operatie mintala de calcul pe care o face copilul de varsta scolara mica, constituie o schimbare calitativa si insemnata in dezvoltarea sa fizica.

Asadar, prin dezvoltare trebuie sa intelegem in primul rand transformarile calitative, de natura fizica si psihica, ce se produce in viata copilului. Dezvoltarea psihica a copilului consta, in primul rand, in complicarea si adancirea vietii sale de cunoastere. Ea se caracterizeaza prin modificarea relatiilor sale cu cei din jur, prin schimbarea atitudinii sale fata de mediul inconjurator.

In stransa legatua cu relatiile pe care le are copilul cu cei din jur, se dezvolta treptat viata sa afectiva, cu dezvoltarea sentimentelor si atitudinea fata de obiectivele si fenomenele realitatii. Pornindu-se de la aceasta faza, se contureaza treptat trasatuile de character ale copilului, pefectionandu-se si activitatea acestuia. La inceput, miscarile sale sunt raspunsuri simple, directe la stimularile interne si externe. Aceste acte se complica treptat, castigand in precizie si coordonare.

Prin urmare, directiile principale ale dezvoltarii psihice a copilului sunt:

- complicarea si adancirea activitatii sale de cunoastere;

- transformarea vietii sale affective, a relatiilor sale fata de mediul inconjurator;

- pefectionarea activitatii in sensul dezvoltarii conduitei voluntare.

Copilul se dezvolta sub influenta educatiei si a conditiilor de viata. Actiunea mediului social si a educatiei, nu se desfasoara insa pe teren gol. El se naste cu anumite dispozitii natural, care reprezinta premisele dezvoltarii sale psihice. Aceste dispozitii mostenite nu contin insusiri psihice si aptitudinile gata formate. Ele se formeaza si se dezvolta pe baza dispozitiilor innascute, in procesul activitatii, in procesul educatiei si instructiei. Odata cu dezvoltaea copilului, formele de activitate si de comunicare cu adultul devin tot mai complexe, iar cand incepe scoala, apar forme noi de comunicare inte acestea. Ele indeplinesc functii noi cum ar fi: transmiterea sistematica a cunostintelor de catre invatator si insusirea lor de catre elevi, adica ceea ce numim process de invatamant.

In educatia elevilor trebuie sa se tina seama de paticularitatile de varsta ale acestora. Oricat de just si de bogat ar fi continutul muncii educatiei, el poate sa ramana fara rezultat, daca nu se iau in considerare particularitatile de varsta ale copiilor. Aceasta este o cerinta pedagogica obiectiva. Intrarea in scoala constituie un moment important in educatie si dezvoltaea copilului. El intra intr-un cerc de relatii noi: cu invatatorul, cu elevii din clasa si sporadic, cu colectivul scolar. Apar ceinte noi, copilul invata sistematic, cu sentimental tot mai clar ca desfasoara o activitate serioasa, de importanta sociala. Modul cum isi indeplineste obligatiile de elev, defineste pozitia sa in scoala, in colectivul clasei si in familie.

Matematica este disciplina scolara al carei scop principal este dezvoltarea gandirii si posibilitatea de rationament logic si in mod deosebit sa formeze o gandire flexibila capabila sa gaseasca solutii si raspunsuri noi la problemele majore ale stiintei si tehnicii contemporane.

Prin invatarea activa la matematica se dezvolta capacitati de munca intelectuala cum ar fi: capacitatea de selectie, de sistematizare, de stabilire de noi legaturi, capacitatea de abstactizare si de generalizare.

In procesul rezolvarii problemelor, elevul depune efot de gandire, isi randuieste judecatile intr-o anumita ordine, ceea c educe la formarea gandirii logice, a proceselor de analiza, sinteza, comparatie, isi formeaza diferite tipuri de rationament.

Efortul solicitat in activitatea matematica reprezinta un antrenament al peseveentei ceea ce duce la formarea unor trasaturi de vointa si caracter, cum ar fi exactitatea, ordinea, punctualitatea, spiritul de raspundere, disciplina.

Matematica se invata nu pentru a sti, ci pentru a se folosi, pentru a se face ceva cu ea, pentru a se aplica in practica. Deci, putem spune ca este stiinta cea mai operativa, care are cele mai multe si cele mai complexe legaturi cu viata.

Cultivarea gandirii este important deoarece ea este instrumental cel mai eficient care poarta fiintele rationale pe culmile cunoasterii si actiunii. La clasele mici trebuie sa se puna un accent deosebit nu pe simpla instyuctie matematica ci si pe educatie matematica, in contextual formarii omului cu o gandire creatoare.

Matematica moderna se cere a fi invatata prin bogate mijloace concrete care sa simplifice gandirea logica - operatii efectuate cu obiectele.