Managementul calitatii in invatamantul gimnazial

UNIVERSITATEA    PITESTI

FACULTATEA DE STIINTE

MASTER    M.T.N.

MANAGEMENTUL CALITATII IN INVATAMANTUL GIMNAZIAL

Activitatea de management (conducere ) este definita in literatura de specialitate ca "un ansamblu de actiuni de planificare, organizare, indrumare, control, decizie cu privire la un sistem ( organizatie , institutie , grup de oameni , process , tehnologie) actiuni susceptibile de a asigura atingerea scopului fixat , in conditiile respectarii legitatilor obiective generale si speciale , ale satisfacerii nevoilor sociale concrete si ale promovarii dezvoltarii sociale.

Din punct de vedere al educatiei , managementul este un sistem de concepte , metode , instrumente de orientare si conducere , coordonare, utilizat in realizarea obiectivelor educatiei, la nivelul performantelor asteptate.

Managementul ,in maniera lui actuala de abordare isi gaseste o aplicare specifica si in domeniul conducerii educatiei , ca actiune complexa de dirijare , proiectare si evaluare a formarii, dezvoltarii personalitatii fiecarui individ , conform unor scopuri formulate.

Managerul este unul din factorii cheie ai introducerii oricaror schimbari educationale . Fara manageri competenti , pregatiti, capabili sa decida rapid si eficient in cele mai variate conditii, reforma educationala nu va da roadele scontate.

Managerul este reprezentat de persoana care exercita functiile managementului in virtutea obiectivelor , sarcinilor ,competentelor si responsabilitatilor specifice functiei pe care o ocupa.

In contextul activitatii manageriale, definita ca arta de a face ca lucrurile sa se realizeze in organizatii prin intermediul celorlalti, managerul este cel care procura , aloca si utilizeaza resurse financiare , fizice si umane pentru a atinge scopurile.

In managementul educational contemporan, termenul de " management al clasei" este folosit cu doua acceptiuni principale:

- in sens larg inseamna realizarea de catre educator a tuturor functiilor manageriale recunoscute - atat dimensiunea " sarcina " cat si dimensiunea " umana";

- in sens restrans , se refera la realizarea functiei manageriale de conducere operationala , adica utilizarea si coordonarea ( la nivel formal si informal) a resurselor umane , in vederea aplicarii planului stabilit si obtinerii rezultatelor scontate.

Unul din dezideratele permanente ale societatii a fost acela al educatiei de calitate , astfel incat prin pregatirea generatiei tinere , sa se garanteze un viitor mai bun intregii comunitati. Conceptul de calitate in educatie este uneori inteles ca excelare in efortul de a obtine performante sau ca pregatire la cel mai inalt nivel intr-un anumit domeniu de activitate . Alteori calitatea desemneaza gradul de adecvare in raport cu orizontul de asteptare al beneficiarului. Sau ,pur si simplu , valoarea unei activitati didactice , rezultate prin raportarea la anumite standarde sau prin comparatia cu alte activitati asemanatoare.Din aceasta perspectiva , managementul calitatii implica decizii prin care sa se asigure un nivel de pregatire superior al elevilor , reusita acestora la examene , iar in perspectiva integrarea lor profesionala si sociala .

Controlul calitatii activitatii didactice se poate realiza atat la nivelul elevului cat si la nivelul cadrelor didactice.In mod traditional , profesorul care preda un anumit program educativ este si cel care verifica in ce masura elevii au asimilat cunostintele predate. Se admite ca numai profesorul este pregatit intr-o asemenea masura incat poate sa aprecieze exact progresele pe care le inregistreaza elevii in asimilarea disciplinei respective.Cercetari experimentale recente au scos in evidenta faptul ca invatatorul care evalueaza elevii carora tot el le-a predat are tendinta de a pune note mai mari decat merita si de aceea , in locul evaluarii traditionale ( interne ), se recomanda tot mai mult extinderea modalitatilor de evaluare externa, adica evaluarea sa se faca nu de catre cel care a predat , ci de un alt profesor expert in evaluare.

Monitorizarea calitatii in educatie se realizeaza pe baza unor indicatori manageriali cum ar fi : eficienta didactica ( care ar putea fi cuantificata prin rezultatele obtinute la examene de catre elevi), economicitate ( consumul de timp si de resurse materiale ), eficacitate ( ca relatie intre eficienta si economicitate ) si in sfarsit , afectivitatea, definita ca relatia " dintre eficienta prevederilor si adecvarea lor la nevoile existente ".

Obiectivele cele mai precise sunt cele fixate la nivelul clasei de catre profesori cunoscute si sub numele de obiective operationale.Observatiile de eficienta sau de eficacitate sunt greu de intreprins , necesitand un timp indelungat , iar din aceasta cauza, cel putin in momentul de fata cea mai mare parte a evaluarii revine in Romania , cadrului didactic care preda la clasa.

Profesorul care preda intr-o clasa de elevi indeplineste automat si statutul de manager de curriculum , deoarece este pus in situatia de a lua permanent decizii privind adecvarea programului de invatamant la posibilitatile de receptare concrete ale elevului. Proiectarea curriculara este realizata atat la nivelul individului ( motivare, implicare, participare, formare, dezvoltare) cat si a clasei ( dinamica de grup, negocierea si rezolvarea conflictelor , dezvoltarea echipelor).

Managementul curricular , realizat de profesor in calitatea lui de coordonator de program educativ poate fi prezentat intr-o maniera descriptiv analitica , prin doua serii de informatii care stau la baza unor decizii operationale. Pe de o parte profesorul culege informatii despre modul in care elevii inteleg , retin si proceseaza cunostintele primite , obtinand astfel un top al cunostintelor in functie de accesibilitatea lor, pe de alta parte , acesta culege si ierarhizeaza informatiile in functie de valoarea lor stiintifica sau de noutate. Permanent in fata profesorului exista o multime de combinatii posibile , iar el este pus in situatia stresanta de a alege combinatia pe care o considera cea mai utila.

Elementele de management al clasei se constituie cu suficienta claritate si din perspectiva strategiilor si metodelor didactice.

Prin strategii didactice , se inteleg ansambluri "de forme , metode , mijloace tehnice si principii de utilizare a lor ,cu ajutorul carora se vehiculeaza continuturi in vederea atingerii obiectivelor, sau directii principale de actiune , presupunand structuri de metode , tehnici si procedee" ( C. Strunga si colaboratorii, 2001,pag.34 ) .

Se disting trei modele de predare si strategii didactice.Primul dintre acestea , modelul spontan , se refera la strategii traditionale utilizate de profesori , care constau in selectia unor cunostinte , transmiterea acestora intr-o forma orala si solicitarea ca elevul sa reproduca aceste cunostinte.Modelul de transmitere prin reproducere este axat nu atat pe transmiterea unor cunostinte , cat pe indrumarea elevului pentru a ajunge la cunostintele respective. Cel de-al treilea model, al transformarii, porneste de la principiul ca elevul doreste sa invete si se afla in cautarea cunostintelor, iar profesorul se limiteaza numai sa-l ajute sa ajunga la cunostintele respective sau sa-si formeze anumite deprinderi. Deciziile pe care le ia profesorul in ceea ce priveste strategiile de invatare au o anumita constanta bine justificata si se incadreaza in stilul de predare al profesorului.

Decizia este un proces sau o etapa a procesului managerial care consta in alegerea unei variante de actiune din mai multe posibile.Ea indeplineste cel putin doua functii gnoseologice: inlaturarea incertitudinii si verificarea prin actiune a unor ipoteze.

Desi , in esenta , este un concept managerial , decizia antreneaza in continutul ei efecte psihice.Informatiile pe care se bazeaza decizia concentreaza si sintetizeaza observatiile sistematice sau intamplatoare , atat ale managerilor , cat si ale subordonatilor si consilierilor sai. Prelucrarea informatiilor presupune inteligenta si ingeniozitate.

Pentru situatiile rare la noi, cand profesorul lucreaza cu un grup restrans de elevi ( in cadrul orelor de consultatii, meditatii sau de pregatire intensiva a unor elevi pentru concursurile scolare), se poate recurge si la decizii strategico-metodice mai sofisticate ,dupa ce se identifica tipul de inteligenta preponderent al fiecarui elev, se cauta metode si procedee potrivite. Alteori deciziile rezulta din compararea obiectivelor din taxonomiile cognitive , afective si psihomotrice, cu tipurile de inteligenta sau cu diverse metode si tehnici.In asemenea situatii, maiestria profesorului trebuie sustinuta de diagnoza psihologica , fiind necesara in acelasi timp si o colaborare directa, permanenta intre profesor si elev.Chiar daca in scoala noastra deciziile care rezulta din combinarea unor informatii din mai multe registre psihologice, metodologice sunt rare , cunoasterea elementelor acestor registre si a modalitatilor de elaborare a deciziilor de acest fel pot servi ca repere in formarea si perfectionarea deprinderilor de predare.Practic, in conditiile in care numarul elevilor din clasa este relativ mare, 20-30,posibilitatile de decizie ale profesorului- manager in ceea ce priveste alegerea strategiei si a metodelor sunt destul de restranse, desi informatiile de natura psihologica si didactica sunt indispensabile in acest caz. Specialistii recomanda ca in astfel de situatii cadrele didactice sa-i stimuleze pe elevi sa formuleze intrebari si sa raspunda la toate intrebarile puse de acestia. Activitatea didactica in clasele cu un numar mare de elevi poate fi organizata sub forma de concurs . Se pot folosi de asemenea si metoda muncii in echipa , brainstormingul sau alte metode si procedee didactice , derivate din tehnicile de stimulare a creativitatii.

In cazul fiecarei scoli, modernizarea propriului management al clasei vine in intampinarea unei nevoi obiective de perfectionare si eficienta a activitatii.

Fiecare profesor are un stil propriu , bazat pe personalitate si experienta .Stilurile pot varia de la cel foarte autoritar pana la cel participativ.

Managerul poate decide ce stil sa abordeze pentru a avea succes si pentru a incepe modernizarea , schimbarea efectiva a activitatii in clasa.

El trebuie sa aiba abilitati de concentrare , sa gandeasca logic si sa fie motivat. Trebuie sa inteleaga obiectivele , sarcinile , greutatile , potentialul fiecarui elev al clasei si al grupului ca un tot , dar si sa-i motiveze pentru a beneficia la maximum de pe urma fortei lor.

Preocupati prea mult de continutul ce urmeaza a fi probat , uneori uitam de elevi, de nevoile si de drepturile lor , de personalitatea lor.Imbunatatirea calitatii propriului management al clasei presupune ascultarea elevilor cu rabdare, cunoasterea opiniilor ,nevoilor si intereselor pe care le au. In cele din urma este vorba de o repozitionare a rolului si statutului elevului in procesul educational.

Relatia profesor -elev trebuie sa fie o relatie democratica.Profesorul are rol de organizator, indrumator , consilier, participant, manager al procesului educational.El poate inlesni aparitia unor noi relatii si activitati care se desfasoara in grup. Didactica moderna plaseaza copilul in centrul procesului educational, prin realizarea echilibrului dinamic ,invatare,munca si creatie, in functie de specificul situatiilor de invatare.

Profesorul modern trebuie sa fie in permanenta orientat spre elev si spre mediul socio-cultural in care acesta se formeaza si se dezvolta. El lucreaza impreuna cu ceilalti colegi , proiecteaza programe si proiecte de activitate , alege mijloace de invatamant si instrumente de evaluare adecvate ,promoveaza performanta si competitia.

Ca manager competent, fiecare dascal ar trebui sa fie trup si suflet devotat elevilor sai si invatarii realizate de acestia , preocupat pentru a face accesibile cunostintele , actionand cu convingerea ca toti elevii pot invata , tratandu-i echitabil pe toti , cunoscand diferentele individuale care ii disting si luandu-le in considerare in activitatea cotidiana si nu in ultimul rand , ajutandu-i pe elevi sa-si dezvolte capacitatile cognitive si respectul pentru invatatura.

Cel care educa este responsabil pentru management si calitatea acestuia .El este model pentru elevii sai, inspirand onestitate , cinste fata de semeni .Angajat in invatarea continua , ii incurajeaza pe elevi sa aiba o perspectiva asemanatoare.

Provocarile tot mai numeroase si dinamica institutiilor de invatamant , problemele cu care se confrunta intreaga societate romaneasca au determinat ca activitatea de conducere , statutul si rolul managerului scolar sa fie tot mai complexe.Deciziile, activitatea organizatorica , optimizarea procesului instructiv - educativ, armonizarea triadei elev- parinte- educator il obliga pe manager la o instruire temeinica, la asumarea rolului de conducator. Pe de alta parte, managerul scolar trebuie sa aiba astazi capacitatea de a intelege politicile educationale la nivel macrosocial, tendintele de integrare ale invatamantului romanesc cu cel european.

Eficienta activitatii manageriale se realizeaza si datorita folosirii unor strategii adecvate ( metode, mijloace ,procedee, tehnici) de investigatii,actiune, analiza, evaluare.In acest context , pot fi luate in considerare unele strategii metodologice generale cum sunt: brainstormingul,studiul de caz, modelarea, simularea, cooperarea,metodele de creativitate, dialogul, discutia,etc.

Succesul managementului in general si a celui educational in special, pot fi sporite de actiunile inteligente ale managerilor si de realizarea a mai mult si mai performant , cu mai putin , acestea referindu-se la timp, resurse materiale si financiare , resurse umane, eforturi,etc.

Pentru a fi eficient , managementul are nevoie de adaptare continua la nou si la schimbari, avand ca baza inovatia si spiritul creator.