PROCESUL DE INVATAMANT - OBIECT DE STUDIU AL DIDACTICII

PROCESUL DE INVATAMANT - OBIECT DE STUDIU AL DIDACTICII

Didactica se focuseaza pe urmatoarele componente ale activitatii instructiv-educative: adecvarea obiectivelor educationale la specificul invatarii sistematice, contextualizarea continuturilor de predat la situatiile concrete de invatare, decelarea normelor si principiilor care regleaza procesul de predare si invatare, descrierea si explicitarea procedeelor si metodelor didactice de predare - invatare, descrierea formelor de organizare a procesului de invatamant, asigurarea unui control si a unei verificari a rezultatelor instruirii.

Procesul de invatamant, ca obiect de studiu al didacticii, reprezinta interactiunea dinamica dintre trei elemente: predare, invatare si evaluare. Didactica studiaza procesul de invatamant prin prisma relatiei care se instituie intre aceste elemente. Conform reputatului pedagog Constantin Cucos, didactica este o reflectie de natura descriptiva, dar si normativa, intrucat, alaturi de avansarea unor explicatii si judecati de valoare, recomanda si prescrie explicit strategii, cai, principii de actiune educationala eficiente.

Scopul procesului de invatamant il constituie transmiterea unor seturi de cunostinte, formarea unor capacitati, dobandirea de deprinderi, formarea de atitudini, in perspectiva autonomizarii fiintei sub toate aspectele (din punct de vedere cognitiv, afectiv, comportamental etc.).

Procesul de invatamant este forma cea mai sistematizata si rationalizata a exercitarii influentelor si actiunilor educative. El presupune un cadru formal, cu actori ce-si asuma rolurile in mod "legal', roluri ce deriva din statutul pe care il detin (profesor, respectiv elev ). Procesul de invatamant comporta urmatoarele caracteristici (cf. Constantin Cucos):

suporta determinari socioculturale si prezinta o evolutie in timp

presupune o specializare pe dimensiuni instructive (de transmitere a cunostintelor) si formative (intarind sau reformand contururile personalitatii, caracterului etc.);

* atribuie roluri bine precizate profesorilor si elevilor, chiar daca acestea pot fi, secvential si temporar, intersanjabile;

* functioneaza pe baza binomului profesor - elev si are un caracter bilateral (in sensul ca ambii parteneri sunt implicati, altfel procesul nu are sens);

* genereaza cunoastere si actualizeaza (redescopera) cunoasterea umana (mai ales la nivelul elevilor care, cu aceasta ocazie, intra in posesia unor cunostinte si valori ,,noi');

* constituie un sistem autoreglator si perfectibil in acord cu norme praxiologice si de eficienta actionala (elimina ceea ce este de prisos, se autoconstruieste pe masura ce se desfasoara);

* este un proces unitar, cupland transmiterea de cunostinte (predarea) cu asimilarea acestora (invatarea) si cu validarea acestora (prin evaluare);

* genereaza autoinvatare, motiveaza si fortifica subiectul pentru a continua parcursul achizitiv in mod autonom.