Managementul organizatiei scolare, managementul clasei, microgrup

MANAGEMENTUL ORGANIZATIEI SCOLARE, MANAGEMENTUL CLASEI, MICROGRUP

SCOLAR, CONSILIERE, ORIENTARE SCOLARA SI PROFESIONALA

Managementul organizatiei scolare

Managementul organizatiei scolare reprezinta activitatea de conducere globala -optima - strategica a activitatii de educatie/instruire, proiectatasi realizata in cadrul unitatii de baza a sistemului de invatamant: gradinita,scoala primara, scoala gimnaziala, scoala profesionala, liceul,colegiul, facultatea etc. (S. Cristea).

Problematica managementului organizatiei scolare presupune definirea institutiei scolare ca unitate de baza a sistemului de invatamant.

Managementul organizatiei scolare valorifica strategiile diferentiate in functie de specificul colectivelor didactice si de elevi si de particularitatile comunitatii educative locale.

Managementul clasei de elevi presupune abilitatea cadrului didactic de a forma la elevi capacitati de (auto)reglare a comportamentului, de a preveni comportamente indezirabile, de a solutiona unele problem comportamentale aparute la un moment dat intr-o clasa de elevi.

Managementul clasei are drept obiective esentiale:

imbunatatirea conditiilor necesare facilitarii invatarii eficiente;

cresterea timpului destinat rezolvarii, de catre elevi, a sarcinilor de invatare si diminuarea timpului destinat controlului comportamentelor neadecvate;

motivarea elevilor pentru implicarea lor activa in activitati de

invatare;

prevenirea stresului elevilor si al cadrelor didactice.

Argumente pentru abordarea activitatii din clasa din perspectiva

managementului clasei

Argumente sociologice:

situatiile de instruire, lectiile, ca forme de organizare a procesului de invatamant, se desfasoara intr-un anumit mediu social. Motivarea sociala a invatarii, relatiile educationale si edificarea unui climat social sunt domenii care nu pot fi ignorate in procesul de proiectare,organizare si conducere a activitatilor educationale. Performantele elevilor sunt dependente de mediul social, dar si de tipologia si structura relatiilor educationale din clasa de elevi. In acest sens se evidentiaza

 dependenta rezultatelor scolare individuale de performanta grupului;

invatarea scolara poate fi considerata un tip de invatare sociala.

profesorul a inceput sa fie considerat « conducator de grup », o data cu investigarea unor elemente de sociologie a educatiei. El este preocupat de definirea urmatoarelor aspecte (L. Vlasceanu) : profilul social al grupului; identitatea, sintalitatea si conceptia grupului despre pozitia si coeziunea sa; climatul emotional si moral al grupului; atitudinile intelectual-scolare ale grupului si ale modurilor de rezolvare a problemelor.

Argumente psihologice:

formarea abilitatilor participative ale elevilor, dezvoltarea aptitudinilor creative si stimularea aptitudinilor libere si pline de promptitudine nu pot fi realizate decat in prezenta unei consilieri atente din partea psihologiei. Situatiile de instruire apreciate ca interventii asupra personalitatii umane in devenire au drept scop ajutarea elevilor pentru dobandirea capacitatilor rezolutive, necesare atat in solutionarea problemelor personale, cat si a celor care privesc adaptarea sociala. Se desprinde necesitatea plasarii elevilor in centrul unor experiente integrale de studiu, invatare, traire, comunicare,evaluare;

din perspectiva argumentarii psihologice, determinante sunt relatiile stabilite cu urmatoarele ramuri subiacente : psihologia generala,psihologia dezvoltarii, psihologia genetica, psihologia sociala,psihologia cognitiva, psihologia educatiei;

Argumente manageriale:

cuvantul " management" se suprapune ca sfera explicativasi de

definitie cu urmatoarele concepte : supraveghere-supraveghetor, conducere-lider, a executa-executor, organizare-organizator,administrare-administrator, directiune-director, control-controlor,sef-guvernator (in sensul latinescului "gubernator", carmaciul unei nave,omul care se asigura ca nava pastreaza directia buna);

semantica termenului "management" incurajeaza asocierea sau chiar

identificarea cu sensul de "reusita" intr-un domeniu al vietii sociale, de la afaceri si pana la propria personalitate. Procesul de invatamant are drept scop asigurarea nivelului de reusita minimala pentru fiecare elev in parte, in planul formarii personalitatii sale, dar si atingerea unei reusite educationale, din perspectiva cadrului didactic;

activitatea educativa nu este o simpla transmitere de date, ci, inainte

de toate, conducerea (in sens cibernetic) unui proces complex de generare de comportamente durabile, motivate, finalizate si integrate(A.Pavel);

Caracteristicile comune care atesta apartenenta organizationala a grupului

scolar sunt :

numarul mare de elevi ce se afla in interactiune;

desfasurarea activitatii organizate in scop comun : informarea, formarea, educarea si devenirea personalitatilor in formare ale copiilor;

asocierea dirijata: constituirea clasei de elevi e realizata de serviciile

de secretariat, orientata de cadrul didactic in faza de consolidare, ori dirijatasi condusa prin majoritatea demersului cadrului didactic in toate cazurile de instruire curenta;

-structura de statute si roluri dezvaluie, pe de o parte, discriminarea rolul profesorului/ rolul elevului, iar pe de alta parte, variabilitatea rolurilor din grupul de elevi;

- organizatia clasa este o configuratie la fel de complexa ca oricare alta, evolutivasi dinamica, prin faptul ca se construieste permanent in urma actiunii concertate a celor implicati aici.

Argumente epistemice:

- modificarile radicale survenite in interpretarea fenomenului gandirii umane, aparitia mediului inteligent, intersectia de natura cognitive dintre trasaturile mediului natural si cele ale mediului informational;

- epistemologia sociala este inteleasa ca fiind un instrument de lucru pentru organizarea managementului si pentru controlul tezaurului cunoasterii umane.

Dimensiunea normativa:

La baza constructiei grupului - clasa stau unele seturi de norme, reguli, care vor regla intreaga desfasurare a activitatii scolare cotidiene.

normele in clasa de elevi:

normele explicite : norme constitutive (decurg din caracteristicile procesului de predare-invatare si de transmitere a valorilor cunoasterii) si normele institutionale (decurg din prezentarea institutiei scolare ca institutie sociala);

normele implicite- normele ascunse, care se construiesc in cadrul

grupului, produse de viata in comun a grupului;

legatura dintre normele clasei - cultura scolara:

constituirea culturii normative implicite este legatasi de perceptia membrilor grupului fata de normele scolare explicite mentionate in regulamente scolare;

presiunea exercitata de catre cultura normativa scolara asupra normelor din clasa poate determina fie un comportament grupal adaptativ, fie o destructurare si o scindare a clasei respective ; fara o corelatie buna intre cele doua paliere normative,  pot aparea clase in deriva

interiorizarea normelor explicite, astfel incat acestea sa devina normele grupului;

integrarea elementelor culturii normative implicite in procesul de

favorizare si consolidare a culturii normative explicite;

existenta divergentelor intre cultura profesorilor si cea a elevilor- la

nivelul elevilor, cultura implicita dezvolta o serie de strategii de supravietuire, care cuprind o multitudine de elemente de identificare,de descoperire si de angajare cu ajutorul unor competente sociale, in adaptarea la exigentele normativitatii explicite;

Dimensiunea operationala:

modalitati de rezolvare a situatiilor de criza: procedure si strategii de

interventie ale cadrului didactic- focalizarea pe varierea eficienta a raportului recompensa/ sanctiune;

 investigatiile moderne ofera spre selectie cadrelor didactice o serie de

strategii de interventie.

strategia de dominare- aplicarea pedepsei, comportamente profesorale

de prestigiu si autoritar;

negocierea- explicita (consensuala, deschisa) si implicita (ascunsa);

fraternizarea- neputinta de dominare a cadrului didactic, convertita intr-o forma de "alint pedagogic" ; cadrul didactic se aliaza cu elevii,dand nastere unui univers interactional foarte ciudat;

Microgrupurile

Microgrupurile sunt grupuri informale, neinstitutionalizate, formate pe baza unor interese comune. Ele apar in interiorul grupurilor formale si intretin relatii cu alte grupuri sau microgrupuri. In functie de interesele pe baza carora s-au format

microgrupurile pot fi: de studiu, de joaca, de prieteni etc.

Consilierea vine in sprijinul copiilor, al adolescentilor, al parintilor si al educatorilor prin explicarea motivelor care conduc la delincventa, abateri comportamentale,relationare deficienta, dificultati in invatare si, prin procese actionale, ajuta la gasirea solutiilor viabile, optime pentru rezolvarea acestora.

Scopurile consilierii se ating prin informatii, discutii de lamurire, incurajare,

prelucrarea in comun a deciziilor.

Etapele consilierii sunt:

explicarea dorintelor;

prezentarea cailor de rezolvare;

culegerea de informatii relevante;

evaluarea in comun a informatiilor;

prelucrarea criteriilor decizionale;

sustinerea in procesul de decizie;

Orientarea scolarasi profesionala

Orientarea scolara si profesionala este un sistem de actiuni si masuri prin care un individ sau un grup de indivizi este ajutat sa-si aleagascoala, respectiv profesiunea, potrivit atat cu inclinatiile si aptitudinile proprii, cat si cu cerintele sociale.

Deci, orientarea scolarasi profesionala se constituie ca un sistem coherent si dinamic de principii, actiuni si masuri prin care un individ sau un grup sunt indrumati sa-si aleaga o anumitascoala si pentru o anumita profesie data de o anumitascoala corespunzator inclinatiilor, aptitudinilor si aspiratiilor proprii, in scopul dezvoltarii personalitatii, respectiv al pregatirii pentru o anumita profesie si pentru integrarea social-utila.

Multe dictionare definesc separat notiunea de orientare scolarasi pe cea de orientare profesionala. Cele doua componente ale orientarii scolare si profesionale se realizeaza atat una in continuarea celeilalte, cat si in interactiune.

Orientarea scolaraeste actiunea de indrumare a elevului spre acel tip

de scoala, existent in sistemul de invatamant al unei tari, care-i asigura dezvoltarea maxima a personalitatii sale. Orientarea scolara este component necesara, pregatitoare pentru preorientarea si orientarea profesionala. Ea se realizeaza indeosebi in scoala primarasi in gimnaziu.

La randul ei, orientarea profesionala este definita ca o activitate bazata pe un sistem de principii, metode si procedee prin care omul este ajutat sa-si aleaga acea profesiune pe care o poate exercita mai bine spre folosul sau si al societatii.

Orientarea scolarasi profesionala se bazeaza pe cunoasterea capacitatilor individului, pe cunoasterea specificului profesiunii, a situatiei cererii de forta de munca in domeniul respective si pe realizarea unui accord intre toate aceste elemente.