Modalitati de realizare a educatiei interculturale

Modalitati de realizare a educatiei interculturale

In ultimele doua decenii societatea tinde tot mai mult sa depaseasca granitele impuse de frontiere, se mondializeaza. La aceasta se adauga si fenomenul imigratiei, ce impune cresterea demografica in unele zone ale lumii, precum si fenomenul de polarizare a bogatiei /saraciei. Pentru o buna convietuire, in Europa a devenit necesara implementarea educatiei interculturale in programul educational din perspectiva desfintarii granitelor, pentru ca este necesar sa se previna si sa se evite conflictele interetnice si de alta natura prin promovarea, tolerantei, a bunei intelegeri si egalitati de sanse intre membrii comunitatii. Si in tara noastra, ce tinde spre integrarea in U.E., dupa ce a aderat oficial, se urmareste implementarea unui program intercultural ce trebuie inceput inca de la gradinita, pentru ca si aici exista copii din diferite state (italieni, moldoveni,chinezi) si etnii care au existat si in trecut.

In cadrul dezbaterilor Consiliului Eropean, la Lisabona, in martie 2000 s-a evidentiat importanta educatiei pentru promovarea competentei, competitivitatii, calitatii profesionale, dar si pentru promovarea incluziunii (integrarii) sociale si reducerea excluziunii (marginalizarii) sociale.

Educatia inerculturala poate sa imbrace mai multe forme, sa ia mai multe directii: etnica, religioasa, profesionala, sociala, etc. Grupurile entice care convietuiesc pe acelasi teritoriu reprezinta o sursa de tensiuni si conflicte daca acestea nu sunt corect gestionate si luate in serios. Dupa schimbarea regimului social din 1989, democratia permite manifestarea identitatii sub toate aspectele: national, religios, cultural, social, etc. , cu respectarea limitelor pentru drepturile si libertatile omului dar si in respect fata de societate si fara a aduce atingere statului. ,,Toleranta este deopotriva o valoare, scop si o atitudine sociala " asa cum afirma profesor doctor Teodor Cosma. La noi in tara convituiesc din decursul istoriei etnii care s-au integrat si sunt minoritare (polonezi, greci, bulgari, ucrainieni) sau cu majoritate numerica (germani si maghiari) dar si o comunitate raspandita pe tot teritoriul Romaniei cu o integrare precara (comunitatea rroma).

Alaturi de aspectul etnic s-a infiltrat in societatea romaneasca si aspectul religios care aduce o diversitate de aspecte. Se scindeaza majoritatea religioasa ortodoxa, de o buna parte de credinciosi catolici, de o multime de secte si orientari religioase pe care le aduc celelalte etnii si care au prins teren si in rindul romanilor mai ales in regiunile Transilvaniei, Banatului sau Dobrogea.

Am ales sa explic aceasta diversitate, fara sa omit ca mai exista si cea de familie sau nivel social care influenteaza de asemenea statutul cultural al persoanelor.

Gradinita este terenul unei invatari timpurii a regulilor sociale si punctul de demarare a programelor proiectate si planificate la nivel general pentru integrarea educationala si sociala a tuturor copiilor. Daca ne punem intrebarile ,,Este gradinita mediul de incadrare educationala si sociala a tuturor copiilor? Au toti copii sanse egale de participare in programele dedicate sprijinirii si dezvoltarii lor individuale? Asigura, singura, familia sprijinul si educarea corecta a copiilor pana la varsta scolara, sub aspect cultural, moral, religios?" Pentru a creste generatii educate trebuie sa ai grija de fiecare individ. Nu este suficient sa-ti iubesti copiii pentru a-i putea creste si educa, ci trebuie sa-i inscrii in programe educationale coerente, sa ceri si sa obtii sprijinul adecvat. Parteneriatul cu familia ajuta la proiectarea actiunilor comune si la decizii commune, la cunoasterea nevoilor, aspiratiilor si dorintelor in comun acord.

Copilul se descopera pe sine cu adevarat, nu atat in microuniversul familiei, in desfasurarile sale solitare, cat in universul real al copilariei, in cadrul colectivitatii de copii. Nazuinta si bucuria lui reala de a se afla in mijlocul grupurilor de copii pot constitui simptom al faptului ca unele din valorile de pret in universul copilariei le constituie si comunicarea interumana, prietenia, cooperarea, insasi prezenta in mijlocul grupurilor de copii.

Programul educativ al gradinitei trebuie sa fie flexibil si deschis catre raspunsuri adecvate individualizate si personalizate. Curriculumul prescolar trebuie sa raspunda nevoilor de educatie si de formare a tuturor copiilor.

Se stie ca in colectivul unei clase/grupe de copii exista o serie de diferente: de statut socio-economic, culturale, de varsta, de religie, de etnie, uneori o parte din acestea sau toate la un loc. Nu exista grup in scoli/gradinite unde sa coexiste un singur tip de indivizi din categoriile enuntate.

Caracteristicile acestora ar putea fi: copii proveniti din mediul socio-economic modest, cu tendinta de a se subaprecia, cei din clasa opusa se vor supraaprecia; codurile morale si religioase sunt mai stricte la anumite grupuri; ritualurile si ceremoniile religioase pot influenta comportamentul in scoala; diferentele culturale pot genera ostilitate; elevii proveniti din grupuri entice pot utiliza limba materna in clasa. Este necesara cunoasterea, in aceste situatii, a familiei in ce priveste alcatuirea acesteia, ierarhia autoritatii ,drepturi si responsabilitati ale membrilor acesteia, importanta fiecarui membru pentru familie, gradul de solidaritate si coeziune al familiei. Se considera foarte importante aceste date de cunoastere a familiei, intrucat se stie ca familia constituie cadrul initial de socializare primara a individului, cunoasterea structurilor si valorilor acesteia da posibilitatea educatorului de a anticipa si interpreta in mod adecvat comportamentul si atitudinea elevului/copilului.

Sub aspectul etapelor din ciclul vietii se stie ca la anumite etnii fiecare aspect al vietii omului este determinat cultural: la rromi de pilda, varstei adolescente ii sunt specifice roluri sociale, culturale si familiale diferite de cele din alte etnii, la aceeasi etapa de varsta. Necunoasterea si interpretarea gresita a acestor aspecte poate genera conflicte in grup si nereguli in integrarea scolara .

Factorii implicati direct in realizarea educatiei interculturale sunt: familia si gradinita. Tipurile de relatii interculturale pot fi:gradinita-familie, educatoare- parinti, educatoare-copii, copii-copii, familie-comunitate.Atitudinea fundamentala a tuturor e si calitatea fundamentala a acestora, trebuie sa fie toleranta in toate manifestarile si relatiile umane ce se stabilesc in acest tip de relatii. Autorii Constantin Cucos si Teodor Cosma, tratand obiectivele educatiei interculturale considera ca acestea pot fi :

Deschiderea spre altul, spre strain, spre necunoscut;

Aptitudinea de a percepe ceea ce ne este strain;

Accepterea celuilalt ca fiind altul;

Trairea situatiilor ambivalente;

Aptitudinea favorabila de a experimenta;

Alungarea fricii fata de altul;

Capacitatea de a pune in discutie propriile norme;

Aptitudinea de a-ti asuma conflicte;

Capacitatea de a recunoaste propriile repere etno si socio- centriste;

Performanta de a cuceri identitati mai largi;

Incercand aplicarea acestor principii la obiectivele educatiei prescolare putem stabili unele repere:

Se pot dezvolta capacitati de comunicare;

Se pot creea deschideri spre acceptarea diferentelor de mai multe tipuri;

Se pot trezi si stimula curiozitati pentru cunoasterea altor culturi;

Se pot accepta ceilalti ca fiind altfel decat propria persoana;

Se pot tolera comportamentele celorlalti;

Se pot indeparta rezervele si retinerile generate de anumite inchistari legate de obiceiul strict de acasa;

Se pot intelege apartenentele la anumite etnii dar si la propriul neam;

Se pot invata conduite morale, religioase, civice, ale propriei etnii si a altor tipuri de etnii si culturi ori religii;

Aceste precepte privind educatia intereculturala au fost recomandate de Consiliul Europei stipulandu-se urmatoarele sugestii: transmiterea in toate statele a ideilor, procedeelor, cunostintelor de difuziune culturala ; stabilirea relatiilor de colaborare intre educatorii europeni, sensibilizarea populatiilor europene asupra zestrei spirituale comune dar si asupra particularitatilor specifice, respectarea acestora in comun.

Activitatile din gradinita, curriculare si extracurriculare, pot realiza sarcinile educatiei interculturale prin programarea temelor despre familie, meserii, obiceiuri, traditii, prietenie, marcarea evenimentelor. In activitatile de acest gen atat din curriculum cat si extracurriculare, trebuiesc consultati si cerut sprijinul sau sustinerea/colaborarea familiei celor implicati, pentru a asigura climatul de colaborare , de oportunitate reciproca, de schimb comun de idei si paticipare in actiune concret.

Fiecare inceput de zi din programul cu copiii poate sa fie realizat sub forma unui joc placut, cu implicare activa si voluntara a copiilor in scopul socializarii acestora prin povestirea modului in care si-au petrecut ziua precedenta, jocuri de salut sau complimente hazlii, relatarea faptelor si evenimentelor familiale ce le-au starnit hazul ori interesul.

La intalnirile commune: serbari, plimbari, excursii, mese rotunde, picnicuri, parintii sunt dornici sa-si exprime si impartaseasca propriile obiceiuri, sa aduca modele de cantece, traditii, feluri de bucate pe care sa le prezinte celorlalti, sa invete unii de la altii si sa se cunoasca mai bine.

In acelasi fel se poate proceda si cu privire la impartasirea obiceiurilor si traditiilor religioase ce se pot sarbatori in comun, unde sunt elemente compatibile, unde sunt diversitati. Acolo unde nu sunt aceste acceptari trebuiesc abil evitate conflictele, neobligand pe cei din rase, etnii, credinte, secte, altele decat cele traditionale sa se supuna daca nu-si doresc aceasta.

Daca limba vorbita este alta decat cea oficiala, copiii trebuie sa-si comunice reciproc texte, termeni, cuvinte, cantece, ghicitori pentru a stabili puncte comune de comunicare.

Prezentarea trecutului, folclorului, normelor morale, din structura grupurilor diverse nu poate aduce decat recunoastere si bucurie pentru cei care se dezvaluie cu ce le apartine si imbogatirea spirituala a celor care primesc cunostinte din partea semenilor.

Sarbatorirea comuna, la date diferite, a acelorasi evenimente(Craciun si Paste la ortodocsi si catolici, Ramadam la evrei, Gurbane la rromi, alte sarbatori etnice) pentru cei care convietuiesc in acelasi teritoriu geografic , apropie oamenii, alunga barierele conventionale si cultiva buna intelegere, toleranta ,stabilesc chiar prietenii sau noi punti de colaborare ci semenii.

In gradinitaremarcam un curriculum flexibil si deschi care porneste de la nevoile si cerintele educationale ale copiilor reali, nu imaginari, de la particularitatile si caracteristicile personale ale copiilor, pentru a le sprijini dezvoltarea adecvata.Gradinita isi poate indeplini sarcinile de lucru numai in parteneriat cu familia si comunitatea. Modelele diferite de personalitate si cultura ale copiilorsi familiei din care provin sunt de natura a determina educatoarea sa acorde sprijin adecvat fiecaruia, necesar ca acesta sa aiba sanse egale pentru dezvoltarea sa ultrerioara. Copiii sunt diferiti, capacitatile lor sunt diferite, dar grupul de la gradinita, in care activeaza, trebuie sa le asigure un loc, un rol, o valoare, fiecaruia prin participarea tuturor copiilor la programul educativ.

Acest lucru se poate realiza daca abordam cu toleranta toata diversitatea cu care oamenii se prezinta atunci cand socializeaza cu grupul, trebuie sa consideram ca fiecare copil are valoare, este unic si ca fiecare poate invata.

BIBLIOGRAFIE:

Ecaterina Vrasmas, Educatia copilului prescolar, Editura ProHumanitas, Bucuresti,1999;

Traian Vrasmas, Invatamantul integrat si/sau incluziv, Editura Aramis, Bucuresti, 2001;

Tawara D. Taylor, Modalitati de promovare a diversitatiisi insusirii informatiei culturale-Adaptat pentru CRI, februarie, 1995