Pregatirea, organizarea, conducerea si desfasurarea lectiei de educatie fizica

Pregatirea, organizarea, conducerea si desfasurarea lectiei de educatie fizica

Asa cum sublinia Mariana Momanu 1998, „proiectarea didactica este procesul de anticipare a obiectivelor, continuturilor, metodelor si mijloacelor de invatare, a instrumentelor de evaluare si a relatiilor ce se stabilesc intre toate aceste elemente in contextual unei modalitati specifice de organizare a activitatii didactice (lectie, excursie didactica etc.)”.

1. Pregatirea lectiei

Pregatirea lectiei de educatie fizica presupune din partea profesorului, realizarea unor anumite actiuni obligatorii ce constau in:

elaborarea proiectului didactic;

organizarea si impartirea spatiului de lucru;

pregatirea materialelor didactice si a instalatiilor.

Elaborarea proiectului dicatic – este actiunea care presupune conceperea si transcrierea demersului activitatii ce urmeaza sa se desfasoare. Elaborarea demersului didactic se realizeaza in functie de:

temele si obiectivele propuse;

de spatiul existent;

de numarul de elevi;

de numarul materialelor didactice;

de particularitatile elevilor.

Pregatirea si impartirea spatiului – are o importanta deosebita pentru desfasurarea corespunzatoare a lectiei. In prezent in unitatile de invatamant din Romania, spatiul/locul in care se desfasoara activitatea de educatie fizica nu este uniform ca marime, ca dotare, ca posibilitati de folosire si de cele mai multe ori insuficient. De cele mai multe ori, pe un sptiu mic de lucru, sunt programate in acelasi timp un numar mare de clase. Organizarea si impartirea spatiului pe clase, profesori sunt neceare pentru a nu incurca activitatile, pentru a asigura realizarea demersului didactic. Organizarea spatiului de lucru revine fiecarui profesor in parte, este o actiune ce se impune inca dinaintea inceperii lectiei. Pentru a elimina posibilitatile de pierdere a timpului, la inceputul lectiei, profesorul trebuie sa stie care va fi spatiul, directia de lucru pentru fiecare actiune  ce urmeaza sa se desfasoare. Este indicat ca profesorul, pentru a usura munca de plasare si asezare a materialelor didactice, sa puna pe sol anumite semne, reprezentate pe banda adeziva, jaloane colorate etc., care sa sugereze si sa delimiteze spatiul de lucru.

Pregatirea si manevrarea materialelor – se realizeaza inaintea, in timpul si la sfarsitul lectiei. Inaintea incepeii lectiei se impune alegerea si verificarea materialelor care urmeaza sa fie folosite, dar si verificarea instalatiilor. Materialele alese se amplaseaza cat mai aproape de locul in care vor fi folosite. Deplasarea materialelor mai presupune si actiunea de strangere si depozitare a acestora la sfarsitul activitatii. Eficienta unei lectii depinde foarte mult de timpul consumat cu asezarea, strangerea si depozitarea materialelor didactice.

2. Organizarea activitatii in lectie.

Desfasurarea lectiei de educatie fizica presupune organizarea colectivului de elevi si in functie de aceasta, organizarea exersarii.

Organizarea si dirijarea colectivului de elevi – consta in actiunea de folosire a formatiilor de lucru. Prin folosirea celor mai adecvate formatii de lucru in conformitate cu verigile/momentele lectiei, si cu spatiul disponibil, se asigura obtinerea unei densitati superioare a lectiei. Organizarea colectivului de elevi, presupune actiunea de dirijare a activitatii elevilor in toate momentele lectiei. Aceasta actiune consta in transmiterea imformatiilor privind modalitatea de deplasare si de grupare a elevilor pentru exersare.

Alegerea diferitelor formatii de lucru depinde in primul rand de spatiul in care se lucreaza, de continuturile ce urmeaza a fi abordate, de nivelul de pregatire, de numarul elevilor, de numarul materialelor didactice, de temele abordate si obiectivele stabilite etc.

Organizarea exersarii – necesita aplicarea unor procedee de executie derivate din modalitatea de organizare a colectivului de elevi. Ceea ce este specific activitatii de instruire actuala in educatie fizica si sport este tendinta de organizare a activitatii pe grupuri, microgrupuri, individual si pe perechi, in scopul valorificarii la maximum a resurselor interne a elevilor, dar si in scopul obisnuirii cu conducerea si autoconducerea activitatilor. Organizarea exersarii prin procedeul frontal, pe perechi, in grup, individual se realizeaza tinand cont de o serie de factori si prezinta avantaje si dezavantaje.

Procedeul de exersare frontal – presupune organizarea activitatii cu intreg colectivul de elevi odata, sub supravegherea permanenta a profesorului. Acest procedeu necesita un spatiu mare de lucru, un numar mare de obiecte si aprate. Procedeul frontal presupune exersarea unui exercitiu, a unor actiuni de catre toti elevii deodata, care pot fi organizati pe siruri, pe coloane sau liber (dezorganizati).

Folosirea procedeului frontal se recomanda in executia:

exercitiilor pentru pregatirea organismului pentru efort si prelucrarea analitica a aparatului locomotor (cu tratare diferentiata in functie de sex);

exercitiilor pentru educarea aptitudinilor psihomotrice sub forma de circuit frontal (fara schimbarea pozitiei elevilor ci numai a exercitiilor);

exercitiilor pregatitoare sub forma de joc, din jocuri spoortive, elemente din gimnastica acrobatica, ritmica sau aerobica;

jocuri dinamice, intreceri cu deplasare simultana a elevilor;

exercitiilor de relaxare, de respiratie, de intarire a posturii corporale.

Procedeul frontal, folosit mai ales in primii ani de activitate prezinta urmatoarele avantaje pentru profesor:

are posibilitatea sa supravegheze intreaga activitate;

angreneaza toti elvii in activitate asigurand densitatea optima;

asigura nivelul de efort optim pentru toti elevii;

asigura mentinerea disciplinei;

foloseste eficient timpul alocat.

Acest procedeu are insa si o serie de dezavantaje:

nu pot fi observati si supravegheati in amanuntime toti elevii;

corectarea individuala a greselilor se face cu dificultate;

apare dificultate in tratarea diferentiata a elevilor;

necesita un numar mare de maretiale si un spatiu mare.