Rolul invatatorilor si profesorilor de sprijin/itineranti

ROLUL INVATATORILOR SI PROFESORILOR DE SPRIJIN/ITINERANTI

In modelul traditional, invatatorul/ profesorul este considerat o autoritate care detine adevarul si care, in actul predarii, impartaseste acest adevar si elevilor. Scoala pentru diversitate vede in invatator/ profesor o sursa de experienta pentru copii care mediaza intre cunoasterea valorilor culturii umane si elevii clasei.

In conditiile scolii pentru diversitate, invatatorul/ profesorul de sprijin/ itinerant reprezinta un nou personaj, cu rol principal in optimizarea procesului din clasele unde se deruleaza invatamantul integrat. Invatatorul/ profesorul de sprijin/ itinerant este o persoana specializata in domeniul psihopedagogiei speciale si care, impreuna cu invatatorul/ profesorul din scoala de masa, formeaza o echipa omogena raspunzatoare de procesul invatarii elevilor din scoala pentru diversitate.

Procesul integrarii educationale a copiilor cu cerinte educative speciale in educatie presupune elaborarea si aplicarea unui plan de interventie individualizat, centrat pe folosirea unor modalitati eficiente de adaptare a curriculum-ului si diversificarea ofertelor de invatare in cadrul lectiilor. In acest scop, principalele strategii care ar putea fi folosite pentru proiectarea unui curriculum din invatamantul integrat se refera la :

selectarea unor continuturi din curriculum-ul general, care pot fi intelese si insusite de copiii cu deficiente si renuntarea la alte continuturi cu un grad ridicat de complexitate;

accesibilizarea intregului continut printr-un proces de simplificare, astfel incat sa fie inteles si insusit de elevii cu cerinte speciale;

diversitatea componentelor curriculumu-lui general prin introducerea elevilor cu cerinte educative speciale intr-o varietate de activitati individuale, compensatorii, terapeutice, destinate recuperarii acestora si asigurarea participarii lor in mod eficient la activitatile desfasurate in invatamantul obisnuit.

Un alt element fundamental de care trebuie sa se tina seama la proiectarea curriculum-ului destinat elevilor cu cerinte speciale este tipul si gradul deficientei. Experienta practica a demonstrat ca pentru elevii cu deficiente severe sau cu deficiente grave asociate este mai indicata scolarizarea lor in institutii speciale, dupa un curriculum propriu, beneficiind de strategii didactice adaptate nivelului lor de receptare si intelegere a continuturilor. In cazul elevilor cu deficiente senzoriale sau fizice, considerati ca fiind normal dezvoltati din punctul de vedere al potentialului intelectual, adaptarea curriculara s-a realizat prin extensiune, adica, in curriculum-ul comun tuturor categoriilor de elevi au fost introduse o serie de activitati suplimentare specifice care vizeaza cu precadere aspecte legate de demutizarea, insusirea unor limbaje specifice (dactileme, alfabetul braille, limbajul semnelor) si comunicare, orientare spatiala, activitati de socializare si integrare in comunitate, activitati practice focalizate pe o pregatire profesionala adecvata tipului de deficienta.

Pe langa adaptarea curriculara, cadrul didactic itinerant/ de sprijin are urmatoarele atributii :

colaboreaza cu intregul corp profesoral al unitatii de invatamant in care este inscris copilul in vederea realizarii unei integrari eficiente in intregul colectiv al scolii;

elaboreaza si realizeaza planul de interventie personalizat in parteneriat cu cadrele didactice de la clasa;

evalueaza, in parteneriat cu echipa, rezultatele aplicarii programelor curriculare adaptate;

organizeaza activitati de interventie personalizata in clase sau in afara acestora;

desfasoara activitati de tip terapeutic- cognitiv- ocupational, individuale sau in grup;

colaboreaza cu specialistii care realizeaza terapiile specifice in vederea realizarii coerente a planului de serviciu personalizat;

propune si realizeaza materiale didactice individualizate in functie de dificultatile de invatare ale copiilor/ elevilor;

realizeaza activitatea de evaluare periodica, vizand dezvoltarea elevilor si proiecteaza programul de interventie personalizat;

consiliaza familiile copiilor care beneficiaza de serviciile de sprijin si colaboreaza cu acestea;

realizeaza in cadrul celor 16 ore, reprezentand norma didactica de predare, programul saptamanal de asistenta educationala in functie de: necesitatile elevului, evolutia elevului intr-o perioada de timp limitata, rezultatele evaluarilor periodice, cerintele grupului de elevi asistati;

orienteaza catre comisia interna de evaluare continua toti acei copii/elevi care au cerinte educative speciale si nu beneficiaza de servicii educationale de sprijin.

Reusita si succesul programelor de interventie individualizate depind, in mod esential, de varsta copilului. Cu cat programul este aplicat mai timpuriu, cand copilul recepteaza mai usor influentele externe, cu atat sansele de reusite sunt mai mari, iar urmarile provocate de natura deficientelor manifestate vor scadea simtitor, fiind posibila chiar disparitia unor urmari traumatizante pentru echilibrul psihic al copilului.

Orice copil poate intampina dificultati de invatare sau de adaptare scolara datorate unor multiple cauze, dependente sau nu de vointa sa. Acest fapt nu trebuie sa constituie un argument in favoarea excluderii sale din scoala de masa si transferarea intr-o scoala speciala. Cel mai indicat ar fi sa analizam situatia cu realism si obiectivitate. De exemplu, sunt situatii cand scoala poate genera stari de disconfort care produc anxietate copilului, determinandu-l sa ajunga la insuccese scolare, sau cand deciziile profesorilor, sarcinile oferite elevilor sau modalitatile de organizare a activitatilor didactice determina aparitia dificultatilor in invatare din partea unor elevi, care pot culmina cu dezvoltarea unor conduite de evitare sau respingere a scolii. Iata de ce, abordand o perspectiva curriculara deschisa, transparenta si flexibila putem veni in intampinarea cerintelor unui numar cat mai mare de elevi, inclusiv pentru elevii care sunt exclusi in mod curent din scolile obisnuite. De asemenea, invatatorul/ profesorul isi pot schimba atitudinea fata de cerintele impuse de scoala diversitatii, incurajandu-i sa-si dezvolte o noua optica asupra activitatilor didactice care presupun un parteneriat activ intre elevii clasei si invatator/ profesor, acceptand in mod constient noi responsabilitati fata de toti elevii clasei. Mai mult chiar, colaborarea intre elevi si invatator/ profesor, parteneriatul in invatare si deschiderea scolii fata de cerintele tuturor categoriilor de copii ale comunitatii confera institutiei scolare rolul de componenta fundamentala a sistemului social, apta sa raspunda corect imperativelor de moment ale evolutiei din societatea contemporana si sa rezolve o serie de probleme referitoare la nevoile de acceptare/ valorizare sociala a fiintei umane si la capacitatea fiecarui individ de a se adapta si integra cat mai bine intr-o societate aflata in continua transformare.