SPECIFICUL SI CERINTELE CONSILIERII OSP LA COPIII CU DEFICIENTA MINTALA

SPECIFICUL SI CERINTELE CONSILIERII OSP LA COPIII CU DEFICIENTA MINTALA

Un rol important al consilierii si orientarii cu privire la cariera a tinerilor si adultilor consta in reducerea marginalizarii sociale si economice.

Exista categorii de persoane cu mult mai vulnerabile decat altele fata de perspectiva concedierii sau care intampina greutati mai mari si de durata in actul angajarii sau al reangajarii intr-o noua slujba dupa perioade mai lungi de somaj.

Cu efect cumulativ negativ, aceste situatii defavorizante afecteaza - mai ales urmatoarele categorii de persoane:

copiii institutionalizati

copiii strazii

. cele cu dificultati economice

. cele provenite din familii defavorizate socio-cultural (din mediul rural, familii cu ambii parinti analfabeti etc.)

anumite minoritati etnice

imigrantii

. tinerii care au abandonat scoala sau tinerii tara nici o calificare

. tinerii cu calificari reduse si/sau in domenii economice in regres

. tinerii someri (sau cei niciodata angajati) si adultii someri de peste 45-50 ani

. persoanele handicapate

. persoanele cu probleme de sanatate

Toate aceste categorii de persoane se constituie in "grupuri de risc'. Acesti indivizi trebuie sa faca un efort suplimentar, nu numai in plan profesional, dar si pe plan social si psihologic pentru a pleca de pe acelasi loc in competitie, alaturi de persoanele mai favorizate si pentru a-si spori sansele de a-si gasi un loc de munca si de a se integra armonios in societate.

Intre factorii care conditioneaza reusita integrarii scolare si profesionale a copiilor si tinerilor deficienti mintal se numara si institutia de ocrotire, prin activitatile desfasurate in acest sens. Realitatea demonstreaza insa frecvente esecuri ale integrarii scolare si profesionale a copiilor si tinerilor cu deficienta mintala.

Intr-o cercetare privind evaluarea nivelului de informare al personalului educativ implicat in organizarea si desfasurarea activitatii de OSP in cadrul institutiilor de ocrotire, E. Cataru, L. Crisan si A. Gal ajung la urmatoarele concluzii:

> Activitatea de OSP nu constituie o categorie clar delimitata in cadrul activitatilor specifice institutiei

> Personalul educativ manifesta un interes situational fata de OSP

> Responsabilitatea fata de activitatea de OSP nu este asumata practic

> Nu se cunosc factorii implicati in activitatea de OSP, iar aceasta nu se desfasoara structurat

> Nu exista preocupare constanta legata de cunoasterea modului de integrare socio-profesionala a tinerilor cu deficienta mintala

Activitatea de OSP a deficientilor mintal constituie nu numai responsabilitatea scolilor speciale. Si ceilalti factori implicati in procesul de integrare socio-profesionala a copilului/tanarului aflat in dificultate trebuie sa-si asume responsabilitatile specifice:

a) Scoala pe care o frecventeaza elevul asistat - printr-o colaborare permanenta cu centrul de plasament si cu familia (acolo unde este cazul)

b) Directia Generala Judeteana pentru Protectia Drepturilor Copilului - prin organizarea unui serviciu de plasament profesional

c) ONG-urile - organizarea unor scoli de pregatire in profesii modeme (de perspectiva) pentru tinerii din centrele de plasament patronate de ONG-uri

Nu mai putin importanta este si implicarea Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si a Ministerului Tineretului si Sportului in sustinerea acestor ONG-uri.

Politica formarii profesionale trebuie sa-si asume un rol foarte important in dezvoltarea socio-profesionala a acestor categorii de persoane defavorizate. Misiunea sa este de apune la dispozitia lor servicii care sa le faciliteze accesul la ocuparea unui loc de munca si care sa le usureze integrarea socio-profesionala.

Specificul si cerintele consilierii si orientarii scolare si profesionale a tinerilor deficienti mintal institutionalizati constau in:

1. Pentru fiecare copil deficient mintal sa fie intocmit un proiect educational personalizat, in care sa se precizeze: obiectivele pe termen scurt, mediu si lung; modalitatile prin care institutia, spre binele si in interesul copilului, sa colaboreze cu familia.

2. Incurajarea spiritului independent si de initiativa la tinerii care traiesc in centrele de plasament si sprijinirea lor pentru specializarea intr-o profesie pentru viata din exteriorul centrului de plasament.

3. Sustinerea de catre directori, asistenti sociali, educatori in directia ridicarii nivelului de pregatire profesionala, ceea ce le poate intari acestor tineri sentimentul ca nu sunt singuri, ci au un sprijin atunci cand se afla la greu

Intarirea unui lobby social, atat la nivel public, cat si politic, astfel incat problematica acestor tineri sa fie in atentia guvernului sub aspectul finantarii bugetelor.

5. Preocuparea pentru integrarea socio-profesionala a tinerilor trebuie sa inceapa din momentul plasarii copiilor deficienti mintal in institutii si nu doar cu putin timp inainte de momentul externarii tinerilor.

6. Oferirea unor servicii de consiliere puternic personalizate si adaptate la problema centrala a deficientilor mintal, cu risc de marginalizare sociala, datorat lipsei de incredere in sine.

Profesionistul in chestiuni de consilierea carierei tinerilor cu deficienta mintala trebuie sa fie un bun cunoscator al psihopedagogiei, al legislatiei in domeniu si al diferitelor medii de munca. El trebuie sa dea dovada de o buna pregatire psihologica, de capacitate empatica ridicata, cu o mare abilitate in a castiga increderea altora, cu o disponibilitate permanenta de a oferi servicii de calitate si in alte categorii de probleme ale clientului: sanatate, drepturi oferite de lege, gasirea unei locuinte, economie familiala etc.

In atentia acestor profesionisti, trebuie sa stea permanent o serie de probleme specifice ale orientarii carierei deficientilor mintal:

. Dificultatea gasirii si pastrarii unui loc de munca

. Nivelul de educatie mai redus, uneori datorat dificultatii de a frecventa scoala

. Gradul mai redus de autonomie si independenta personala

Subevaluarea persoanelor si, implicit, imaginea de sine deteriorata

. O "istorie' incarcata de experiente negative si discriminatorii pe plan personal si al incercarilor de insertie socio-profesionala, fapte care-i fac pe acestia suspiciosi, neincrezatori, ezitanti

Nivelul redus de salarizare oferit.

1 Problema integrarii socioprofesionale a deficientilor mintal

Adaptarea socio-profesionala a copiilor cu handicap de intelect prezinta, comparativ cu a normalilor, trasaturi specifice, particulare, a caror cunoastere si considerare devin obligatorii pentru cei care o realizeaza. Diferentele se refera la caile, metodele si mijloacele concrete de infaptuire a acestui proces. Tocmai de aceea unul din aspectele cele mai frecvent studiate, dupoa parerea unor autori "il constituie adaptarea socio-profesionala a acestei categorii de deficienti datorita, probabil, optimismului pe care il degaja rezultatele recente, in opozitie cu scepticismul anterior".

Pe aceasta linie se inscriu cercetarile din ultimele decenii, care au scos in evidenta faptul ca, deficientii mintal pot fi pregatiti pentru a-si castiga existenta in mod independent.

In procesul muncii, deficientii mintal sunt mai putin deficitari decat in activitatea scolara. Aceasta situatie, autorii o explica prin prezenta unei motivatii mai puternice si mai adecvate. In plus reusita in profesiunew nu necesita aceeasi factori pe care ii implica reusita scolara. Astfel sunt unele profesiuni care nu se bazeaza in primul rand pe gandirea abstracta, ci pe prezenta unor deprinderi practice, corelate cu anumite treasatiri de vointa si de caracter.

In aceasta directie institutiilor de invatamant special le revine datoria sociala, sarcina morala si umanitara de apregati integrarea si adaptarea socioprofesionala a deficientilor mintal cu cat mai putine dificultati.

Problema integrarii si adaptarii sociale si profesionale a deficientilor mintal se bucura de o atentie deosebita in randul specialistilor. In societatea de astazi, caracterizata printr-o permanenta schimbare determinata de revolutia tehnico-stiintifica contemporana, integrarea in munci social-utile a deficientilor mintal a devenit o preocupare a factorilor de decizie.

2 Variabile de care depind adaptarea socioprofesionala a deficientilor mintal

Datele cuprinse in literatura de specialitate arata ca, adaptarea socio-profesionala a deficientilor mintal este dependenta de numeroase variabile. In stadiul actual este greu de precizat ponderea fiecarui factor, adaptarea fiind un proces complex, o rezultanta a intrrelatiei dintre individul deficient, caracteristicile individuale ale acesteia si mediul in care trebuie sa se adapteze.

Adaptarea socioprofesionala a deficientilor mintal se realizeaza in functie de urmatorii factori:

- dezvoltarea intelectuala

- nivelul motricitatii

- stabilitatea emotionala

- trasaturi de caracter

- factori motivationali

Motivatia cu toate componentele ei - in sistemul factorilor favorizanti ai integrarii socioprofesionale a deficientilor mintal- ocupa un loc central, indeosebi, in cazul tinerilor cu o deficienta mintala usoara si medie. La limita inferioara a debilitatii mintale, comportamentul motivat este determinat mai mult instinctual, cu caracter strict biologist. In cazul acestora diferitele stimulente administrate contribuie in mica masura la integrarea socioprofesionala.

3. Integrarea socio-profesionala a tinerilor cu deficienta mintala (dificultati specifice de integrare)

Principala finalitate a procesului de ocrotire sociala, care implica intreaga actiune de educatie generala si speciala din institutia de ocrotire a minorilor, este integrarea optima a acestora in societate. Integrarea sociala se realizeaza , dupa cum se stie, prin 4 forme:

> Integrarea profesionala

> Integrarea civica

> Integrarea morala

> Integrarea familiala.

Desi toate sunt de un inalt grad de importanta, integrarea profesionala, ca forma a integrarii sociale, prezinta o semnificatie primara, insusirea si practicarea unei profesiuni constituie sursa de asigurare a veniturilor necesare mentinerii subzistentei personale si, apoi, necesare intemeierii, mentinerii si dezvoltarii unei familii proprii.

Integrarea profesionala nu conduce insa automat la realizarea integrarii sociale, pentru aceasta deficientul trebuind sa depuna eforturi si pentru asumarea statusuri sociale (dobandirea unei situatii sociale, obtinerea unei locuinte, intemeierea unei familii, educarea propriilor copii).

Problemele OSP la sfarsitul gimnaziului

In cele ce urmeaza vom face referire la problemele specifice ale OSP ce apar la sfarsitul gimnaziului, avand in vedere ca cercetarea din lucrarea de fata se desfasoara pe segmentul de varsta 14-16 ani (deci adolescenti, elevi cuprinsi in clasele a Vll-a si a VIII-a, etapa finala a ciclului gimnazial - moment in care activitatea OSP se intensifica).

Avand in vedere periodizarea dezvoltarii vocationale efectuata de Super, subiectii cuprinsi in cercetare se afla in stadiul explorarii (15-24 ani), care presupune constientizarea faptului ca ocupatia este unul din aspectele esentiale ale vietii. Tanarul adolescent isi exprima acum optiunile pentru cariera. Acestea sunt adeseori nerealiste si temporare. Prin testarea in conditii nepericuloase (activitati la scoala, jocuri de rol cu colegii etc.), adolescentul isi va dezvolta o mai buna intelege a propriei persoane si a lumii inconjuratoare (cristalizarea identitatii). Aceasta va conduce la restrangerea cercului de optiuni si va ajuta adolescentii sa devina mai realisti (specificarea alegerii).

In planul dezvoltarii intelectuale, elevul din ciclul gimnazial trece treptat in stadiul operatiilor formale. Consolidarea gandirii logice este achizitia cea mai importanta a acestui stadiu si aceasta va influenta in mod semnificativ randamentul si orientarea elevului spre anumite obiecte de studiu.

Ca ecou al transformarilor fiziologice de cea mai mare intensitate, se produc insemnate modificari si in plan afectiv, modificari accentuate si ca urmare a inserarii tanarului in noi sisteme de relatii sociale si interpersonale, in sisteme de cerinte si obligatii care sporesc de la o etapa la alta inca in etapa ciclului gimnazial se contureaza o nuantata afirmare a personalitatii care, in unele cazuri, genereaza o serie de situatii conflictuale in relatiile cu adultii si chiar cu colegii. Acest fapt obliga cadrele didactice la o buna cunoastere a particularitatilor psihologice ale acestei varste, o apropiere plina de sensibilitate fata de elevi, la indrumarea lor cu tact spre a incuraja tendintele pozitive, formarea personalitatii lor intr-un mod armonios si echilibrat

Intrucat la sfarsitul ciclului gimnazial elevul trebuie sa faca prima optiune care-i va marca puternic drumul in viata, cadrul didactic va trebui sa fie in masura sa realizeze o apreciere prospectiva a aptitudinilor, a capacitatilor de care dispun elevii.

Tinand seama de acest lucru, precum si de faptul ca, la aceasta varsta, aspiratiile profesionale sunt de regula, fluctuante, elevii din acest ciclu trebuie ajutati sa-si cunoasca posibilitatile si sa le raporteze la cerintele profilului liceului pe care vor sa-1 urmeze in continuare si la solicitarile profesionale pentru care urmeaza sa se pregateasca. Scoala trebuie sa asigure informatii referitoare la profilul liceelor spre care se pot indrepta, la necesarul de cadre in localitate, judet si in intreaga tara si la solicitarile profesionale legate de un domeniu sau altul de activitate .

5. Adolescentul cu deficienta mintala din scoala speciala

Cele mai multe investigatii ce au urmarit surprinderea manifestarilor comportamentale ale copiilor cu deficienta mintala din scoala speciala au fost realizate pe esantioane de copii din casa de copii prescolari sau scolari de varsta mica. E. Macovei va extinde cercetarile si la nivelul adolescentei, apreciind ca "prezenta constatare a factorilor frustranti, repetatele crize de adaptare prin trecerea de la o institutie la alta, acumularile de tensiune si dezechilibru ale varstelor anterioare, explica stabilizarea comportamentului frustrant. Criza de adaptare a internatilor are, in general, aceleasi manifestari ca la varstele precedente: inchidere in sine, indispozitii de a invata, iritabilitate, apatie. Principalii factori frustranti sunt: dominanta familiei de provenienta, constituirea complexului de provenienta, neacceptarea conditiei de institutional si constituirea complexului de institutionalizare, atitudinile de retinere ale elevilor din familie fata de cei din casa de copii.' ()

Dificultatile de invatare sunt deseori insotite de probleme in comportamentul sociale, care se manifesta in disciplina din clasa si din scoala, precum si in imposibilitatea elevilor de a raspunde la normele sociale impuse de scoala. Numarul absentelor este foarte mare si elevul are tendinta de a abandona la primele semne de esec Elevul deficient mintal din scoala speciala nu este un elev sarguincios; comportamentul sau este mai tipic pentru detasare fata de procesul de invatare decat pentru o participare activa.

Ramanerea in urma la invatatura si insuccesul scolar sunt frecvente in toate ciclurile de scolarizare. Se vorbeste, prin urmare, in institutiile speciale de scolari si adolescenti - de existenta unui fenomen de "cumulare' a handicapului scolar, slabul randament al elevilor putand fi explicat si prin prisma acumularii treptate a unor lacune de cunostinte (in lipsa unor deprinderi de invatare si munca independenta) acumulari care, in timp, genereaza un decalaj practic insurmontabil intre elevii cu deficienta mintala din scolile speciale si cei proveniti din familie. Este de presupus ca, in aceste conditii, intensificarea muncii didactice doar in clasele ciclului liceal nu conduce la rezultatele scontate In aceste conditii atentia trebuie sa se concentreze nu asupra ciclului liceal - unde sunt frecvent remarcate lacunele si greutatile la invatatura ale copiilor deficienti mintal - ce se vor concretiza in procentul mare de elevi ramasi in urma la invatatura si cu note mediocre, ci remediul lor trebuie privit ca o actiune in timp, de lunga durata, constienta si competent desfasurata.

In acest context nu trebuie ignorata raportarea performantelor invatarii la capacitatile de invatare prin aplicarea testelor de randament intelectual, in urma investigatiilor (E. Macovei, C. Dragoi, V. Atanasiu, M. Postolache etc.) S-a remarcat decalajul dintre capacitatile de invatare si performantele obtinute, in sensul nevalorificarii suficiente a capacitatilor, cauzele fiind:

- incapacitatea sau indispozitia de a invata

- lacunele acumulate in cunostinte

- framantarile sufletesti din cauza deficientei

- starile conflictuale interpersonale.

Alaturi de slabele performante scolare, trebuie puse in discutie manifestarile ce denota slaba integrare sociala a copiilor cu deficienta mintala.

Cercetarea grupurilor de elevi de catre C. Dragoi (1981), E. Macavei (1989) si V. Lascus (1994) prin aplicarea testului sociometric colectivelor de elevi, unde printre membrii colectivului sunt si elevi cu debilitate mintala care au urmat o scoala speciala, o parte dintre acestia fiind institutionalizati, au urmarit nivelul de integrare in colectiv al elevilor cu deficienta mintala prin masurarea statutului sociometric, plecand de la indicii de expansivitate si coeziune a clasei. In urma studiului s-a constatat faptul ca gradul de expansivitate sociala pozitiva a elevilor cu debilitate mintala este rnare; se aleg intre ei, aleg si pe cei din familie; ei doresc relatii cu elevii din familie, normali au capacitatea de a se atasa de altii si de a le solicita colaborarea, in schimb, alegerile lor sunt, de cel mai multe ori, intampinate cu indiferenta. Atitudinilor de reticenta si respingere manifestate fata de elevii cu deficienta mintala li se raspunde, de catre acestia, prin inchiderea in sine, dezinteres pentru invatare, indisciplina, forme de aparare negativa, ce impiedica obtinerea randamentului invatarii corespunzator capacitatilor si realizarea coeziunii optime a clasei.

Plasarea la nivelul micro-social al relatiilor interpersonale permite obtinerea unei imagini modale a deficientului mintal.

Adolescentul din scoala speciala se caracterizeaza printr-o scazuta competenta profesionala si psihosociala, slaba integrare si lipsa de interes in sfera societatii civile. Identitatea de grup a deficientilor mintal nu se constituie prin participarea activa si responsabila, ci prin autoexcluderea din societate pe care o culpabilizeaza pentru propriile lor esecuri si fata de care nu-si asuma apartenenta.

Devine dominanta tendinta adolescentilor de retragere in spatiul micro-social al grupurilor de adolescenti din institutia speciala si neincrederea in institutiile statului.

Corectarea dezechilibrelor afective acuzate de factorii stresanti si corectarea comportamentelor inadecvate este nu numai necesara, dar si posibila.

J. Chazal pune in acest context problema reeducarii, care comporta 3 aspecte:

"Deconditionarea (distrugerea stereotipului inadecvat, deviant)

Reconditionarea (construirea stereotipului corect, adaptiv)

Personalizarea (includerea elementelor dobandite in structura personalitatii)' () Adolescentii trebuie ajutati "sa inteleaga corect situatiile si sa depuna efort pentru depasirea momentelor dificile ce se pot ivi. Stimularea psihica si interventia educatorului trebuie sa fie permanente, prevenind momentele de deruta ale copilului si creand situatii de afirmare a personalitatii sale, de inlaturare a fenomenelor de inadaptare si de a corecta orice abatere de la conduitele normale, de a asigura dezvoltarea componentelor integrative de viata scolara si sociala.' ()

6. Categorii distincte de nevoi esentiale la deficientii mintal

Feck identifica la tinerii dezavantajati urmatoarele categorii distincte de nevoi esentiale:

> Securitate si stabilitate a mediului de viata

> Experiente educationale incununate de succes

> Recunoasterea achizitiilor personale

> Dragoste si respect

> Surse legale de venituri

>Administrarea veniturilor banesti

>Locuinta decenta

> Sanatate

> Achizitia unor depinderi solicitate pe piata fortei de munca

> Imagine de sine pozitiva etc.

Logica inlantuirii diferitelor trebuinte si surse umane de satisfactie, asa cum ne apar in piramida lui Maslow, este necesar sa fie respectata in succesiunea ei si utilizata in beneficiul invatarii, adaptarii si integrarii sociale si profesionale in grupurile umane largi. ()

7. Principii ale OSP la copiii deficienti mintal din scoala speciala

In abordarea in scop de consiliere si OSP a tinerilor deficienti mintal din scoala speciala trebuie sa pornim de la unele principii pozitive si realiste cu privire la resursele individuale de munca:

Deprinderile sau abilitatile de munca nu sunt innascute, ci se dezvolta in scoala prin invatare si/sau imitarea personalului, a grupului de prieteni etc.

Indivizii pot deveni flexibili, capabili de schimbare, apti de adptare si acceptare a solutiilor alternative

Socializarea, comunicarea si exteriorizarea emotionala il fac pe iondivid egal oricui si, in consecinta, capabil a-si programa si trai cariera.

8. Tehnici specifice de consiliere la copiii deficienti mintal

Persoanele au nevoi diferite in momente diferite si, in consecinta, de servicii personalizate de consiliere si orientare. In plus, tinerii cu deficienta mintala din scolile speciale au nevoi suplimentare de consiliere individuala si abordare cu metode si tehnici specifice. Unele dintre acestea fac apel la:

Ø          invatarea afectiva

Ø          utilizarea tehnicilor de (re)invatare comportamentala

Ø          tehnicile menite sa duca la dezvoltarea aptitudinilor de comunicare interpersonala

Ø          tehnicile desensibilizarii comportamentale (diminuarea incarcatuirii emotionale fata de unele subiecte si tabu-uri legate de pozitia sociala)

Ø          pozitivarea si (re)constructia imaginii de sine, exprimarea deschisa a trairilor personale

Ø          schimbarea modului de relationare personala cou mediul sau ambianta umana imediata (eu in loc de ei, altii sau unii; imi place, nu-mi place, pot, vreau, am hotarat, am ales, doresc, stiu etc. In loc de probabil, nu stiu, daca e posibil, as vrea, sa vedem)

Educatia adolescentilor deficienti mintal privind orientarea profesionala se realizeaza prin activitati in grup sau discutii individuale, folosind metodele interactive de formare.

Activitatea de consiliere are ca obiective:

trezirea informatiei pentru munca prin oferirea unor exemple pozitive concordante cu valorile individuale ale adolescentului

sprijin in autocunoastere, incluzand descoperirea de catre adolescent a predispozitiilor sale

constientizarea de catre adolescent a cerintelor unei anumite profesiuni privind aptitudini, perseverenta, solicitare

stabilirea de catre adolescent a cerintelor unei anumite profesiuni privind aptitudini, perseverenta, solicitare

stabilirea de catre adolescent a caracteristicilor sale individuale si raportatrea acestora la cerintele profesiunii

ajutor in evaluarea succesului si a esecului profesional

acordarea unui suport psihologic in situatia de esec profesional

sprijin in reorientarea profesionala

9. Etape parcurse in OSP la tinerii deficienti mintal

In abordarea deficientilor mintali din scolile speciale, consilierul va porni de la o succesiune de etape care trebuie sa fie parcurse de individ in optiunea sa scolar-profesionala, finalizata printr-o insertie socio-profesionala reusita:

ma cunosc sub toate aspectele (fizic, psihic, atitudinal, comportamental)

imi afirm calitatile si imi asum totodata si lipsurile

sunt constient ca pot progresa, evolua, ma pot depasi

in acest moment ma simt egal cu oricine

deciziile mele cu privire la cariera, acum, sunt realiste, realizabile si perfectibile

gandesc pozitiv despre mine si despre ceilalti, actionez, comunic, primesc si ofer sprijin altora

imi construiesc un proiect cu privire la cariera, verosimil si concordant cu imaginea pe care o am despre mine si cu conditiile externe

pot sa-mi propun proiecte si in alte planuri pentru care sunt capabil, am resurse si cadrul social sa le realizez

dobandesc, astfel, respectul, increderea si aprecierea celorlalti si pot avea fata de ei aceleasi sentimente.

10. Stereotipuri neproductive cu privire la posibilitatile deficientilor de intelect din scolile speciale

Exista numeroase stereotipuri neproductive cou privire la posibilitatile deficientilor mintal de a face fata diferitelor exigente sociale, ale muncii sau invatarii etc. si care pot fi observate chiar la profesori, consilieri si psihologi scolari. In acest sens enumeram cateva situatii:

tendinta de a-i categorisi pe copii si a-i plasa in clase, grupe ateliere pentru intreaga perioada de educatie si formare profesionala

tendinta de a accepta calitatile umane in regim de dualitate (frumoasa dar., inalt si., creativ insa., puternic dar cu.)

tendinta de afavoriza pe cei care "arata bine", sunt comunicativi sau care "raspund" exact asteptarilor adultilor

tendinta de a construii situatii de invatare pe axe strict intelectuale si putin sau deloc de natura afectiv-emotionala

tendinta de a acorda - psihologic vorbind- mai multe sanse si a astepta de la unii copii rezultate mai bune si mai putin de la altii, judecandu-i dupa criterii exterioare.