Hardware, software si Tehnologia Informatiei (IT)

Hardware, software si Tehnologia Informatiei (IT)

Orice decizie are la baza informatii si date referitoare la obiectul activitatii respective. Prelucrarea datelor trebuie facuta in concordanta cu cerintele tehnologiei informationale. Se pot astfel contura diferentele dintre date si informatii:

Datele desemneaza elementele primare, provenind din diverse surse, fara o forma organizata care sa permita luarea unor decizii;

Informatiile sunt date ce au un caracter de noutate, care imbogatesc nivelul de cunostinte ale celui care primeste aceste informatii.

O data care nu aduce nimic nou nu se poate considera informatie.

Definitie. Prelucrarea datelor (numita si procesare) presupune totalitatea transformarilor, ca forma si continut a datelor.

Dintre transformarile cele mai importante:

GENERAREA - operatia prin care se obtin date primare (sursa).

CULEGEREA SI PREGATIREA. Forma initiala a datelor difera de forma sub care acestea intra in prelucrare. Pregatirea datelor in vederea prelucrarii lor presupune etapele:

Selectarea - alegerea dintre datele primare a celor necesare pentru obtinerea numitor informatii;

Codificarea - trecerea datelor intr-o forma adecvata prelucrarii (de exemplu, utilizarea numerelor pentru a desemna lunile anului);

Conversia - transferarea datelor de pe un suport pe altul;

Copierea/multiplicarea - reproducerea pe un mediu identic a datelor, pastrandu-se forma, continutul si semnificatia acestora;

Verificarea - analizarea corectitudinii datelor, ca forma si continut, urmarind eliminarea posibilelor alterari datorate culegerii, prezentarii sau transmiterii.

PRELUCRAREA datelor in scopul obtinerii diferitelor rezultate se face cu ajutorul functiilor:

Sortarea - aranjarea datelor intr-o anumita ordine, conform unor criterii bine precizate;

Clasificarea - gruparea datelor dupa caracteristici comune, fara stabilirea unor anumite prioritati in cadrul grupelor formate;

Compararea - stabilirea asemanarilor si/sau deosebirilor dintre doua sau mai multe date;

Analiza - examinarea unui grup de date, urmarindu-se conditiile indeplinirii uneia/mai multor cerinte de catre fiecare data a grupului in parte;

Sintetizarea - stabilirea unor caracteristici esentiale, generale, pe care le au datele dintr-un grup, formandu-se o noua structura ce surprinde acele caracteristici comune;

Calcularea - operatii aritmetice sau logice efectuate asupra uneia sau mai multor date, simultan.

FURNIZAREA datelor este impusa de faptul ca forma in care datele sunt disponibile in urma prelucrarii nu corespunde, de obicei, cerintelor beneficiarului. Ca urmare, se impune furnizarea datelor intr-o forma clara, astfel incat sa nu existe probleme de intelegere sau interpretare eronata.

PASTRAREA datelor se face in colectii de date, alcatuite dupa reguli bine definite, in vederea unor prelucrari ulterioare. Asupra unei astfel de colectii se pot face urmatoarele operatii:

Validare - precizarea modului in care o data poate fi introdusa in colectie;

Regasire - cautarea si localizarea unei date;

Modificare - transformarea unei date din colectie prin schimbarea unor atribute;

Distrugere - eliminarea din colectie a unor date, cu precizarea conditiilor in care se poate face acest lucru.

TRANSMITEREA (COMUNICAREA) datelor se refera la modul in care datele trec de la o etapa la alta, pe parcursul prelucrarii.

Orice activitate, in orice domeniu, se desfasoara pe baza unui flux informational.

Definitie. Totalitatea fluxurilor informationale, cu o anumita organizare, care asigura legatura dintre conducere (sistemul decizional) si executie (sistemul de executie) se numeste sistem informational.

Definitie. Daca desfasurarea activitatii presupune utilizarea echipamentelor electronice de calcul, sistemul informational se numeste sistem informatic.

Rezulta ca sistemul informatic este parte a sistemului informational insa, in ultimul timp, din cauza cresterii sustinute a automatizarii activitatilor, creste importanta sistemului informatic.

Structura unui sistem informatic

In structura unui sistem informatic, al carui element principal este calculatorul electronic sau sistemul de calcul, se identifica urmatoarele componente:

cadrul organizatoric al societatii si datele vehiculate;

resursele umane (pe de o parte analistii si proiectantii sistemului informatic, pe de alta parte beneficiarul sistemului si utilizatorii acestuia);

metodele si tehnicile de proiectare;

echipamentele electronice de calcul;

sistemul de programe utilizat pentru realizarea obiectivelor sistemului informatic si pentru utilizarea eficienta si corecta a echipamentelor.

Omiterea oricareia din aceste componente face imposibila functionarea sistemului informatic respectiv.

Structura unui calculator electronic

Din punct de vedere structural, pornind de la diferentierea modulelor fizice si logice, calculatorul (el insusi un sistem informatic) are doua componente:

Hardware (pe scurt, hard) - consta din:

ansamblul elementelor fizice si tehnice cu ajutorul carora datele se pot culege, verifica, transmite, stoca si prelucra;

suporturile de memorare a datelor;

echipamentele de redare a rezultatelor.[1]

Software (pe scurt, soft) - ansamblul programelor, procedurilor, rutinelor care controleaza functionarea corecta si eficienta a elementelor hard.[2]

Notiunea de tehnologie a informatiei (TI sau IT)

Definitie. Tehnologia informatiei reprezinta normele si procedeele de colectare, memorare, transmitere si prelucrare a datelor, in vederea obtinerii rezultatelor scontate, cu ajutorul calculatorului electronic.

Structura unui calculator personal

Din punct de vedere functional, arhitectura unui sistem de calcul este redata in schita urmatoare:

Elementele din aceasta schema sunt:

UC (Unitatea Centrala), alcatuita din:

UM - Unitatea de Memorie interna sau memoria interna (principala) - este destinata pastrarii datelor si instructiunii programelor pe timpul prelucrarii sau, in unele cazuri,[3] pe toata durata functionarii sistemului de calcul.

UCP - Unitatea Centrala de Prelucrare - este implementata cu ajutorul microprocesorului, elementul de baza al sistemului de calcul.

UCC - Unitatea de Comanda si Control - primeste instructiunile din memoria interna, le interpreteaza si, corespunzator acestora, emite comenzi catre UAL si UM, respectiv comenzi de transfer catre S I/O si ME.

UAL - Unitatea Aritmetica si Logica - executa operatii aritmetice si logice cu date furnizate de UM si redepune in aceasta rezultatul obtinut.

S I/O (Sistemul de Intrare/Iesire):

Medii de stocare - reprezinta suportul fizic pe care se stocheaza informatia (hard-disc, CD, DVD, discheta (floppy), disc ZIP, camera foto/video, stick etc.). De fapt, ele reprezinta o memorie suplimentara.

Dispozitive periferice - se impart in:

Dispozitive pentru accesarea mediilor de stocare: sunt unitatile de discheta (floppy), CD, DVD, ZIP. Dupa pozitia lor in sistem, ele pot fi interne sau externe. Cele mai multe se gasesc, din punct de vedere al firmelor furnizoare, in ambele variante.[4]

Dispozitive pentru interfata cu utilizatorul - reprezinta totalitatea dispozitivelor cu ajutorul carora este posibila introducerea datelor in prelucrare si furnizarea rezultatelor obtinute. La randul lor, acestea pot fi:

v    Dispozitive periferice de intrare (DP I) - tastatura, mouse, joystick, microfon, scanner, camera video/foto;

v    Dispozitive periferice de iesire (DP O) - monitor, imprimanta, boxe.[5]

Interfata - componenta ce asigura o conexiune intre doua elemente pentru ca acestea sa poata lucra impreuna. Interfetele pot fi de mai multe tipuri:

Paralele - transmit simultan un byte (8 biti de informatie); se folosesc, in general, pentru conectarea imprimantelor;

Seriale - bitii unui byte se transmit pe rand, sub forma unor impulsuri; in general, sunt utilizate la conectarea la un modem sau la alt calculator;

USB (Universal Serial Bus) - pentru conectarea oricarui periferic.

ME (Memoria Externa sau memoria secundara) - este utilizata in cazul in care prelucrarile depasesc capacitatea memoriei interne sau cand se doreste arhivarea datelor si programelor. Este strans legata de mediile de stocare din S I/O, referindu-se, de fapt, la aceleasi componente, privite dintr-un alt unghi.

Magistrale de transmitere a comenzilor de control, informatiilor si instructiunilor - asigura functionarea intregului ansamblu, stabilind legatura fizica intre componente. Sunt sistem de conductoare de semnal (cabluri sau trasee pe circuite imprimate) care transporta o anumita cantitate de date mai repede sau mai incet, in functie de latimea magistralei (numarul de cai).

Principiul de functionare a unui sistem de calcul

In esenta, un program (numit si aplicatie) este alcatuit dintr-un sir de instructiuni pe care sistemul de calcul le intelege, le interpreteaza si le poate executa.

Pasii care se efectueaza, in principal, la executarea unui program sunt:

La lansarea in executie a unui program de la un periferic de intrare (de exemplu, mouse), programul este preluat de pe un mediu de stocare si incarcat, prin intermediul interfetei, in UM, impreuna cu datele de care acesta are nevoie (daca este necesar, se vor introduce si alte date de intrare, de la un periferic de intrare).

Instructiunile se executa una dupa alta, lucru care se realizeaza prin transferul fiecareia catre UAL, impreuna cu datele de care are nevoie. Dupa executarea fiecarei instructiuni, daca aceasta a generat rezultate intermediare, ele vor fi trimise inapoi in UM.

Dupa executarea ultimei instructiuni din program, rezultatele sunt trimise fie spre una sau mai multe periferice de iesire (de exemplu, spre monitor si spre imprimanta), fie sunt scrise in memoria externa (pe un disc, pentru o utilizare ulterioara), fie sunt trimise in ambele directii.