ASEZAREA SI UN SCURT ISTORIC AL COMUNEI PERETU, JUDETUL TELEORMAN

ASEZAREA SI UN SCURT ISTORIC AL COMUNEI PERETU, JUDETUL TELEORMAN

ASEZAREA - Comuna Peretu este asezata aproape in mijlocul judetului Teleor-man, pe partea dreapta a raului Vedea, fiind situata in partea de nord a campiei Boianului (Calmatuiului). Aceasta unitate administrativa este alcatuita dintr-un singur sat, ce este strabatut prin centrul sau de D.N. nr.6 (azi E.70), ce leaga capitala tarii, Bucuresti cu ora sul Craiova si mai departe cu Timisoara. Fata de resedinta actuala a judetului, municipiul Alexandria, se afla la circa 21 de Km. departare fiind in partea de sud - est fata de Peretu si la 11 Km. de orasul Rosiorii de Vede,mare nod de cale ferata,asezat in partea de nord - vest a satului. In partea de nord a comunei trece calea ferata ce uneste orasele Rosiorii de Vede cu Alexandria si mai departe cu Zimnicea, iar mai spre nord, circa 200-300 m. se afla paraul Baracea. Acesta se varsa in raul Vedea, la circa 3 - 4 Km. mai spre nord, pe partea dreapta, intre satele Peretu si Plosca.

Vecinii comunei Peretu sunt, la nord comuna Vedea (alcatuita din satele Albesti, Dulceanca, Meri - Goala, numita acum Vedea), la circa 5 - 8 Km. departare, la sud - est este, comuna Plosca, la 4 Km. distanta, la sud - vest se afla comuna Troianu (alcatuita din satele Troianu si Dulceni), la circa 9 Km. si la nord - vest este municipiul, Rosiorii de Vede, la 11 Km. departare.

Relieful este alcatuit din soluri de cernoziom de buna calitate si prielnice culturi-lor de cereale, fiind fragmentat in partea de nord de paraul Baracea si de raul Vedea, iar in partea de sud si sud - vest de mai multe vai, dintre care amintim: Tiganeaua Mare si Tiganeaua Mica, vai pe care se formeaza adevarati torenti in perioada ploilor si a topirii zapezilor. Fata de nivelul marii, satul se afla la o altitudine de 65,22 m., iar din punct de vedere geografic, este asezat la circa 25 grade longitudine estica si 44 grade si 7 minute

latitudine nordica 1).

Desi comuna este formata dintr-un singur sat, populatia ajunge astazi la circa 8000 de lo-

cuitori ( in anul l992 avea 8780 de locuitori ), toti sunt romani, fiind astfel una din cele

mai mari localitati din judetul Teleorman.

CELE MAI VECHI VESTIGII SI MARTURII DE LOCUIRE UMANA DE PE TERITORIUL COMUNEI PERETU.

Datorita conditiilor prielnice vietii, terenuri arabile cu soluri fertile, bune pentru obtinerea

1) Petre Stroescu, Monografia comunei Peret, Teleorman, in Revista societatii de cultura-

lizare "Luceafarul" din comuna Peret, Anul I, nr.1 decembrie 1930, Alexandria, p.3

unor recolte mari, ape curgatoare in apropiere (raul Vedea si paraul Baracea), paduri in-

tinse, aceasta zona a fost locuita din cele mai vechi timpuri. Aceasta afirmatie este intarita de numeroasele descoperiri arheologice facute pe teritoriul satului (multe din ele necunoscute de specialisti), de informatiile orale si scrise si chiar de toponimie.

Astfel, in anul l972, cativa elevi ai scolii noastre au descoperit, intamplator, pe coasta dealului din apropierea satului, intre "Olareasa" si "Drumul lui Costache",in fata cu fosta scoala de la Baracea (azi Casa din Campie), in partea de nord - vest a satului Peretu, unele unelte mici de silex (unelte microlitce) si diferite fragmente de ceramica.

Aceste unelte din silex (material ce nu exista in zona noastra), pot fi datate, tinand

cont de felul cum sunt lucrate, ca avand o vechime de cel putin 5000 - 6000 de ani i. H.,

daca nu si mai mult . Asemenea unelte din silex (lamele) au mai fost descoperite si in toamna anului 1981, cand ne aflam cu elevii la recoltatul porumbului in cadrul practicii agricole ce o efectuam in Cooperativa Agricola de Productie "Unirea" din Peretu. Elevii,

Iaurum Ion si Sandu Marian ( din clasa a VI -a) au gasit intamplator, in lanul de porumb, cateva lamele de silex, pe care ni le-au aratat. Continuand apoi cercetarile in zona numita de localnici " la Troita", intre soseaua D.N.6 si calea ferata, au mai gasit, in apropiere de un lac mic (localnicii ii spun "beg"), unde o perioada a fost gradina C.A.P.- ului, mai mul

te lamele de silex,dar mai ales,fragmente de ceramica geto - daca, datata in secolele VI-II

i.H., lucrata mai ales cu mana, dar si cu roata olarului. Alte fragmente de ceramica geto - daca au fost gasite de elevii, Burcea Marin si Chirca Aurelian, pe malul paraului Baracea, in locul numit " la Ghita Truica".Deoarece pe o suprafata restransa, in acel loc, am gasit multe fragmente de ceramica, de aceeasi factura cu cea descoperita si pe deal (care este in apropiere ), in zona "Olareasa" si " Drumul lui Costache", ne indreptateste sa credem ca in acest spatiu a existat o asezare geto - daca, cu o suprafata de 3-4 Km.2, ce se intindea de la coasta dealului pana la paraul Baracea (in partea de vest a satului) si inainta spre o-

rasul Rosiorii de Vede.

Cea mai importanta descoperire de pe teritoriul comunei din aceasta perioada, a fost facuta de mecanizatorul , Alexandru Trina, in luna noiembrie 1970, cand niveland cu lama tractorului o magura a dezvelit un mormant geto - dac, din secolul al IV-lea i. H. in

partea de est a satului, la circa un km. departare de actuala vatra a localitatii.(Anexa nr.1)

Imediat a fost anuntat Muzeul judetean din Alexandria si a sosit la fata locului,

Corneliu Beda, muzeograf, iar in ziua urmatoare a sosit arheologul, Emil Moscalu, de la Muzeul de Istorie Nationala, din Bucuresti. Cercetatorii au stabilit ca este un mormant tu-

mular de inhumatie traco - getic, apartinand unui reprezentant al arisocratiei locale sau al

unui sef de trib. Acest mormant a avut probabil o infrastructura de lemn si doua camere funerare.In prima s-au gasit "osemintele unui sef razboinic si un bogat inventar format din: obiecte de ceramica, varfuri de sageti, cutite din fier, vase de bronz, de factura gre-ceasca, precum si un important tezaur din obiecte de argint aurite, depus intr-un vas de

bronz acoperit"1).

1) Prof. univ.dr.doc.D.N.Pippidi si colectiv, Dictionar de istorie veche a Romaniei (Pa-

leolitic - secolul X ), Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1976, p.460.

Tezaurul, aflat astazi la Muzeul de Istorie Nationala a Romaniei, este " alctuit din 50 de obiecte din argint placat cu aur, printre care un coif de argint aurit, in greutate de aproximativ 750 de grame"1). Coiful este de tip traco - getic, cu décor specific "cu

motivul calaretului si cel al pasarii de prada cu ierbivorul in gheare"2), cu motive geo-metrice si florale.

Alaturi de coif au mai fost gasite:" un cap omenesc de argint al carui gat poate fi

varf de oiste sau de sceptru, vase de argint, fiale tracice si vase de bronz de factura gre-

ceasca, aplice din argint, ovale, reprezentand lupta dintre animale si in forma de rozeta, terminate cu protome de animale".3)

In cea de-a doua camera funerara au fost gasite scheletele a doi cai si a doi caini,

precum si 6 obezi din fier, piese componente ale unui car de lupta, vechi de peste 2300 de

ani. Mormantul 4) de la Peretu cuprinde si piese unicate: carul de lupta din fier si o piesa de argint ce reprezinta un personaj, o zeitate sau masca mortuara a capeteniei. Faptul ca nu departe se afla localitatile: Albesti, Rosiorii de Vede si Orbeasca de Sus (toate in jude-

tul Teleorman), unde au fost descoperite cetati getice "se poate formula ipoteza ca mor-mantul apartinea unei capetenii de triburi traco - getice, uniune care cuprindea un terito- riu intins"5). Descoperirea de la Peretu are o valoare deosebita, pe de o parte " pentru ca

demonstreaza alta varianta de mormant traco - getic, in lemn, decat cel de la Agighiol, a-

poi pentru ca stabileste legatura intre tezaurele din Dobrogea, din Campia Munteana si ce

le de la Craiova si de la Portile de Fier, multa vreme puse sub semnul indoielii".6)

CONTINUITATEA POPULATIEI PE ACEEASI VATRA PANA IN SEC. XVIII d.H.

Pentru perioada urmatoare stirile se imputineaza si nu putem decat sa presupunem

ca in aceasta zona a continuat sa existe o asezare geto - daca, ce a facut parte din statul dac condus de Burebista, sub numele de "PINUM" .7) Aceasta localitate era asezata pe drumul "ce venea de la Zimnicea"8), prin Rosiorii de Vede si se unea la Gresia (sat a-proape de Rosiorii de Vede) cu un alt drum ce venea de la Poiana, langa Turnu Magurele si care mergea spre nord, de-a lungul limesului transalutanus, spre Brasov.

1) Ghid turistic, judetul Teleorman, Editat de redactia ziarului "Teleormanul",Alexan-

dria, 1978, p.38.

2) Radu Florescu, Hadrian Daicoviciu, Lucian Rosu, Dictionar enciclopedic de arta ve-

che a Romaniei, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1980, p.365.

3) Ibidem.

4) Mioara Turcu, Geto-dacii din Campia Muntenei, Editura stiintifica si enciclopedica,

Bucuresti, l979, p.184. Vezi mai pe larg despre acest mormant in lucrarea: Prof. dr.Flo-

rian Georgescu, Valeriu Leahu, dr. Lucia Marinescu, Cercetari arheologice. Vol.III, Mu

zeul de istorie al Repblicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1979, p.353 - 361.

5) Corneliu Beda, Descoperirile arheologice, dovezi de multimilenara si continua locuire a Teleormanului, articol in ziarul "Teleormanul supliment", mai 1980, p. 10

6) Radu Florescu, Hadrian Daicoviciu, Lucian Rosu, op. cit., p.246.

7) Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Romanilor, vol. I, Editura stiintifica

si enciclopedica , Bucuresti, 1975, p. 40 - 41.

8) Ibidem. p. 99.

Asezarea respectiva, dupa cucerirea romana si chiar mai tarziu, s-a putut dezvolta

la adapostul valului de pamant, numit "Brazda lui Novac de sud", cunoscut si sub denu-mirea populara de "Troian", ce se afla pe acea vreme la circa 2 - 3 Km. distanta. Acest val de pamant a fost cercetat, printe alti arheologi,si de Grigore G. Tocilescu in l896. Cu

aceasta ocazie invatatorul, Petre Stroescu, scrie in lucrarea despre orasul Rosiorii de Vede ca"l-a insotit pe marele arheolog in cercetarea acestuia intre Peret si Alexandria".1)

Pe teritoriul comunei Peretu si in imprejurimi s-au gasit diferite monede romane,

ceea ce ne determina sa credem ca acesta localitate a existat, poate sub alt nume si in perioada de dupa retragerea aureliana. Astfel, in anul 1905, a fost descoperit un "tezaur cu monede de aur si argint cu chipul lui Constantin cel Mare".2) Chiar daca, uneori, in fa

ta invaziilor distrugatoare ale migratorilor se retrage temporar spre zonele impadurite, de pe ambele maluri ale raului Vedea (probabil, uneori in zona satului Dulceanca, ce se afla fata in fata cu asezarea de la Peretu), populatia bastinasa este prezenta permanent in toata perioada prefeudala si feudala.

In etapa de formare a relatiilor feudale, deci si a formatiunilor prestatale, nu avem stiri precise despre ce s-a intamplat cu locuitorii din aceasta vatra, dar putem presupune ca au trait tot pe acest teritoriu si ca, foarte probabil, au facut parte din voievodatul lui Seneslau, care se prelungea in sud "pana in zona de campie a Vlascai si Teleormanului".3)

Dupa parerea invatatorului,Petre Stroescu,satul Peretu ar exista inca din anii 1200-

1420. Aceeasi idée este preluata si de Ion N. Staicu in lucrarea sa, unde precizeaza ca "satul Peretu, face parte din primele asezari de la anii 1200 - 1420, curat romanesti" 4), fara sa aduca dovezi in acest sens.

Noi nu avem deocamdata nici un document care sa ne arate daca aceasta afirmatie este reala, dar stim ca din secolele XV - XVI pe teritoriul comunei noastre exista un sat de oameni liberi, cu numele "DEPUSA". In secolul al XIX -lea, mosia Peretu se compu-nea din mai multe trupuri: Peretu, Albesti, Cozia, Dulceni, DEPUSA, Plosca Grecenilor, Parul Rotund cu o intindere de 18.244 pogoane".5)De asemenea, pana la jumatatea seco-lui al XIX - lea, mai précis pana la aparitia orasului Alexandria (1834 - 1836), principa-

lul drum ce facea legatura dintre Rusii de Vede prin Piatra, spre Zimnicea, trecea pe hota-

rul dintre mosiile Peretu si Belitori (azi Troianu), deci si pe langa satele Depusa si Dul-ceni din aceasta perioada, secolele XV - XVI. Amintim aceste lucruri, deoarece, mai tar-

ziu si satul Peretu va fi format in secolul al XVIII -lea, aproape de acest drum, pe coasta

dealului si nu pe locul de astazi, unde este D.N.6, ce leaga municipiile Alexandria si Ro-

siorii de Vede. Pe baza celor aratate mai sus, putem sa facem afirmatia ca satul Depusa a

existat pe mosia Peretu si ca este o veriga in continuitatea populatiei bastinase pe aceasta

vatra.

1) Petre Stroescu, Orasul Rosiori de Vede, Alexandria, 1933, p.26

2 Gheorghe Bichir, Geto - dacii din Muntenia in epoca romana, Editura Academiei, Buc.

1984, p.64

3 Sergiu Columbeanu, Cnezate si voievodate romanesti, Editura Albatros, Bucuresti,

1973, p.96 - 97.

4) Ion N Staicu, Asezarile judetului Teleorman, originea, denumirea si progresul lor,

Turnu Magurele, 1939, p.147 - 148.

5) Petre Stroescu, Monografia comunei Peret, Teleorman, in revista "Luceafarul", Anul

I, nr.1, decembrie 1930, Alexandria, p.4.

Din documentele cercetate am aflat ca acest sat in secolul al XVI -lea a fost locuit de oameni liberi, dar in vremea domnitorului Mihai Viteazul 1),neputand sa-si plateasca darile a fost rumanit de catre voievod si a devenit sat domnesc. Nu stim prea multe despre aceasta localitate, nici cand s-a infiintat, cati sateni a avut sau alte informatii, dar stim ca dupa moartea lui Mihai Viteazul aceasta asezare s-a rascumparat si a devenit sat de oameni liberi .2)

Pentru inceputul secolului al XVIII-lea, am folosit lucrarea stolnicului Constantin

Cantacuzino " Istoria Tarii Romanesti" tiparita la Padova (in Italia), in anul 1701, care are la sfarsitul ei prima harta amanuntita a acestei tari.Cercetand aceasta harta nu am gasit satul Depusa, ci un nume nou "Tudoria", care este ssezat in locul unde ar trebui sa fie Depusa sau Peretu. Din putinele informatii pe care le avem am aflat ca satenii din Depusa,dupa ce s-au rascumparat, au intrat in conflict cu un fost capitan de-al lui Mihai Viteazul, numit Mihai Rata, care primise o parte din mosia Depusa, fara sateni,iar mai tarziu a incercat sa ocupe si restul mosiei, iar pe tarani sa-i transforme in serbi. Acestia au fugit, "au spart satul" si s-au asezat pe mosia boierului vecin, TUDORAN clucer, in zona numita azi "la Troita",langa D.N.6. Credem ca de la acest boier i se trage numele noului sat,Tudoria si reprezinta o veriga de continuitate intre satele Depusa si Peretu. La jumatatea secolului al XVIII-lea boierul Tudoran, vinde mosia si satul Tudoria, boierului Andronache Palada, din satul Albesti, fara ca noi sa cunoastem motivele.

Din hotarnicia pentru trupul mosiei Peretu din anul 1841, 3) ca si din documentul ce cuprinde hotarnicia comunei (orasului) Rusii de Vede din anul 1849, 4) aflam ca la 26

iunie 1768, proprietarul mosiei ce se numea Albesti sau PERETU era Andronache Palada

biv vel clucer. Dam mai jos un fragment din hotarnicia trupului mosiei Peretu din anul l841. "Acest trup sta cu capul despre rasarit in matca Vezii (raul Vedea), despre apus se loveste in cap cu mosia Belitori a dumnealui, Aga Costache Sutu si a Manastirii Cozia si cu mosia Depusa-Dulceni si dupa chemarile ce s-au facut nu s-au aratat la fata locului nici dumnealui, Costache Sutu, nici vechil din parte-i, precum si din partea Manastirii Co

zia, nimeni iarasi nu s-au aratat la fata locului. Pe latura despre miaza - zi, sa razoreste cu trupul mosiei Plosca, partea Grecenilor, ce s-au intrupat (a fost cumparata) cu Peretu, precum mai sus s-au aratat, iar pe latura despre miaza-noapte se razoreste cu mosia ora-sului Rusii de Vede a bisericii Sf. Spiridon Nou din Bucuresti, pentru care aratandu-se de vechil , din partea Epitropiei, d-lui, Dinu Froniu, arendasul numitei mosii Rusii de Vede ,ne- au aratat de am vazut copie de hotarnicie cu leat 1768, iunie 26, scoasa dupa condica

bisericii Sf. Spiridon Nou si cu aceasta coprindere incat sa atinge de mosia Peretu ca au

pus sfoara la capul mosiei despre rasarit, din hotarul mosiei ALBESTI sau PERETUL din

Parul par nou paduret cu 2 craci unde s-au facut semn intr-unul si celelalte. Iar mosia

1) Nicolae Stoicescu, Organizarea pazei hotarelor Tarii Romanesti in secolele XV - XVII

in revista "Studii si materiale de istorie medie, vol. IV, 1960, p.218

2) Despre aceasta problema se pot consulta :Creditul Funciar Rural, Editura Academiei, dos.918, doc. din 11 ianuarie - martie 1620, Marcel D. Ciuca, Doina Duca-Tinculescu, Silvia Vatafu Gaitan, Catalogul documentelor Tarii Romanesti din Arhivele Statului, vol.V,1640 -1644, Bucuresti, 1955, p.242 - 243. Pantele Gergescu, Dictionarul geografic, economic si istoric al judetului Teleorman, Bucuresti, 1897, p.77.

3) Arhivele Statului Bucuresti, Fond Hotarnicii, Teleorman, dos.40/1841, Hotarnicia pentru trupul mosiei Peretu, f. 174 verso (in continuare vom nota v.).

4) Idem, dos. 49/1849, f. 7 v.

Peretul avand carte de hotarnicie de 12 boieri in care anume din hotarnicie se vede a fi Matei Cocarascul Vornic, cu leat 1783 ce au fost oranduiti din porunca domnului Nicolae Constantin Caragea, voievod, ca sa aleaga si sa hotarasca mosia Medelniceresei Stanchii

Paladoaica, adica sotia raposatului clucer, Andronache Palada, ce se numeste Albesti -

Peretul, din judetul Teleorman. 1)

DENUMIREA SATULUI PERETU

Deoarece pentru perioada geto- daca, romana si daco - romana nu avem stiri pre-

cise despre denumirea localitatii ce a existat pe teritoriul satului nostru, vom face o afir-matie destul de indrazneata, pe baza ipotetica, tinand cont de unele informatii neprecise date de geograful Ptolemeu pentru acea vreme. Acesta, intemeiat si pe izvoare mai vechi,

noteaza in harta sa o serie de orase si sate. Printre acestea, el aminteste "localitatea PINON, in sud- vestul Munteniei, care ar putea fi o forma prescurtata din AD PINUM"2)

Credem ca este o greseala de transcriere si forma corecta ar fi trebuit sa fie "STA-

TIO AD PIRUM"3), adica o statie, o oprire, langa o localitate vecina cu o padure de peri.

Sustinem aceasta ipoteza, deoarece in acest fel s-ar putea face o legatura directa in

tre vechea denumire si cea noua a localitatii, care este tot de origine latina. Istoricii Con-

stantin C. Giurescu si Dinu C. Giurescu in lucrarea lor 4) arata cum unele localitati si-au luat numele, in limba latina, de langa padurile sau crangurile unde erau asezate. In acest fel explica si numele de Peret ( piretum), care inseamna o padure de peri sau localitatea de langa o padure de peri salbatici. Cuvantul pir, pirus in limba latina inseamna par,iar peret,piretum inseamna o padure de peri, deci mai multi.

Primul cercetator care afirma ca Peretu s - a infiintat in secolul al XVIII - lea este

Pantele Georgescu, care in carte sa arata ca " in trecut satul Peretu se gaseste tot in plasa

Tirgului, sub domnia lui Constantin Mavrocordat".5)Mai departe,acelasi autor,scrie:"Din

cate s-au transmis prin traditie si etimologia cuvantului pare a o confirma, satul Peretu si-

ar fi luat numirea de la multimea de peri ce cresteau in lunca Vezii. Istoricul Sulzer, in descrierea judetului Teleorman isi arata admiratia pentru frumusetea lui si pentru adeva-ratele paduri de pomi roditori ce intalnea".6)

Aceste date sunt cuprinse si in "Marele dictionar geografic al Romaniei"7)de unde, probabil, s-a informat apoi si invatatorul, Petre Stroescu .8) Aceste informatii le intalnim

si in lucrarile lui Ion N. Staicu 9) si invatatorului, Stanciu Alexandru. 10)

1) Idem.,dos.40/l841, f.174 v.

2) Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Romanilor din cele mai vechi tim-

puri si pana astazi, Editura Albatros, Bucuresti, 1971, p.112 - 113.

3) Ion Mailat, Rus, capitala de trib geto - dac in Campia Dunarii, in revista Cantarea Ro-

maniei, editata de Consiliul Culturii si Eucatiei Socialiste, din 9 septembrie 1982, p.20.

4) Constatin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Romanilor, vol.I, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1975, p.120.

5) - 6) Pantele Georgescu, op. cit.p.179..

7George Lahovari, gen. C.I.Bratianu, Grigore G. Tocilescu, Marele dictionar geografic al Romaniei alcatuit si prelucrat dupa dictionarele partiale pe judete,vol.IV,Buc.1901,p.676.

8) Petre Stroescu, Monografia comunei Peret, Teleorman, in revista "Luceafarul) . .p.4

9) Ion N. Staicu, op. cit. p. 147 - 148.

10) Stanciu Alexandru, op. cit. p.3

In acelasi timp invatatorul, Stanciu Alexandru, a cercetat si a intrebat si pe locuitorii mai in varsta ai satului, printre care si pe unchiul sau, Ionescu Chiriac,nascut in 1882,fost secretar si agent fiscal la Primaria Peretu, care afirma ca nu exista documente referitoare la toponimia comunei. Din cele auzite de el de la batrani se presupune ca" numele satului ar veni de la o padure de peri salbatici, care existau pe locul unde e azi situata comuna".1)

Pentru a ne convinge daca mai cunosc si alti sateni de unde isi trage numele satul nostru, am facut si noi unele investigatii si mai multi batrani, printre care: Ionescu Petre,

(de 93 de ani), Ilie Ameanu (95 de ani) si altii ne-au confirmat ca pe locul satului de azi a fost o padure de peri padureti si de la aceasta padure se numeste localitatea "Peretu". Cati

va din acesti peri padureti au existat, in sat si in jurul lui, pana in zilele noastre.

PARTICIPAREA LOCUITORILOR COMUNEI PERETU LA PRINCIPALELE

EVENIMENTE DIN SECOLELE AL XIX -LEA SI AL XX- LEA

Pentru independenta patriei, in campania din 1877 - 1878, au luptat mai multi lo-

cuitori din satul nostru, unii din ei jertfindu-se pe plaiurile Bulgariei, in inclestarile cu ostasii turci, trufasii stapanitori de altadata ai poporului nostru. Asfel, in urma atacului din 28 septembrie 1877, a cazut la datorie soldatul, Dragusin Sandu, din Regimentul 1 linie, iar la 7 octombrie 1877, in iuresul asaltului asupra redutei Grivita II, au fost ucisi soldatii: Tone Ion si Neagu Nicolae. Luptand impreunaa cu cei din compania a III - a, din Regimentul 5 Dorobanti, tot pe 7 octombrie 1877, au mai fost raniti si soldatii pereteni: Stanculescu Barbu, Stefan Constantin si Marin Tudor. In urma altor lupte,care au avut loc in perioada urmatoare a fost ranit grav soldatul,Patrascu Dobre,"care decedeaza la 25 aprilie 1878" .2) Jertfa acestor ostasi, ca si a altora n-a fost zadarnica, deoarece in vara a-nului 1878, Romania reusea sa-si obtina independenta absoluta, in urma tratatului de pace de la Berlin, independenta recunoscuta apoi oficial de catre toate marile puteri in anii urmatori.

In perioada de dupa castigarea independentei, patrund in tara noastra tot mai mult ideile socialiste, care se raspandesc si la sate, printre tarani, unde problema pamantului nu

era complet rezolvata si creea mari tensiuni. Sub influenta acestor idei, in anul 1898, iau fiinta numeroase cluburi socialiste pe intreg teritoriul tarii, inclusiv in judetul Teleorman

"aproape in toate localitatile". 3)

La initiativa invatatorului, Petre Stroescu, si in comna Peretu s-a infiintat clubul

socialist la 8 noiembrie 1898, condus de taranii, Ion Stroe, ca presedinte si Marin St. Mi-

haila, secretar. Se tineau sedinte cu regularitate in care se vorbea despre unirea in lupta a

taranilor, despre votul universal etc. La scurt timp, datorita masurilor luate de noul guvern conservator, in luna februarie 1899, sunt arestati invatatorul, Petre Stroescu si Ion

Stroe, cu scopul de a opri inscrierea in club a altor sateni, care cuprindea deja 270 de membri, adica 25% din locuitorii satului. In saptamanile urmatoare clubul este desfiintat si documentele sale sunt confiscate.

1)Ibidem.

2)Vezi mai pe larg, Alexandru Mardale si colaboratorii, Participarea judetului Tele-

orman la cucerirea independentei de stat a Romaniei 1877 - 1878, Alexandria,1977

p.185.

3) Ion Bala si colaboratorii, Comuna Cringeni pe treptele istoriei,Editata de Sectia de

propaganda a Comitetului judetean Teleorman al P.C.R., 1975, p.45.

Dupa 8 luni de arest preventiv, invatatorul, Petre Stroescu, este" condamnat la doua luni si jumatate, iar Ion Stroe la 10 zile de inchisoare" .1)

Desi guvernantii vremii au trecut la represiune si au reusit pana la urma sa des-fiinteze cluburile socialiste de la sate, diversele aspecte si idei legate de problema taraneasca au ramas in mintile oamenilor din localitatile rurale. Spiritul de revolta existent in judetul Teleorman este clar relevat de miscarile taranesti ce au avut loc intre anii 1899 - 1907. Asfel, in vara anului 1904 "Teleormanul este bantuit de numeroase rascoale, alarmant fiind mai ales fenomenul incendierii padurilor".2)

Nedreapta impartire a pamantului, contractele de invoieli agricole, abuzurile si sa-

mavolniciile proprietarilor si arendasilor constiuie principalele cauze care au dus la izbucnirea marii rascoale a taranilor de la 8 februarie 1907, in satul Flamanzi, judetul Botosani. Flacarile rascoalei s-au intins in toata tara ajungand si in comuna Peretu, in ziua de 10 martie l907, cand un grup de sateni s-a indreptat spre primarie sa ceara pa-mant. Printre cei aflati acolo amintim pe taranii: "Stancu Ionascu, Ilie Stancu Ionascu,

Marin P.Iaurum, Stoian Mitruta Varza, Petre Stan Porumbeanu, Stan Ion Dinu Cojo-caru , Dumitru Linca, Costea Sandu P. Iaurum, Ilie Marin Caragea" 3) si multi altii.

Dupa ce au batut pe secretarul primariei si au scotocit arhiva, negasind nici un or-

din de impartire a pamantului, rasculatii s-au impartit in doua grupuri: cel mai numeros

s-a indreptat spre curtea conacului arendasului, Ilie Sabareanu, iar celalalt spre casa primarului, Costica Protopopescu, zis "Cocosatul". Daca grupul mai mic, ce a mers la primar, s-a lasat induiosat de rugamintile acestuia sa-i crute casa si familia, grupul de

tarani de la conac a devastat totul si apoi a dat foc la magazii, patule si conac.

"Incarcati de prada si nemaiavand ce sparge, cu totii au plecat la casa d-lui Iancu Dumitrescu, administratorul mosiei Peretu, unde gasind portile incuiate, unul dintre devastatori, anume Marin P. Iaurum, a sarit peste uluca, deschizand portile, au intrat cu totii in curte, devastandu - i casa, furand si distrugandu -i totul" .4) Dupa cateva zile, soseste in sat armata, care aresteaza numerosi tarani si sunt trimisi sub paza la Rosiori. Cei ramasi in localitate sunt obligati sa aduca inapoi toate bunurile luate de la conac .

Capii rasculatilor din Peretu sunt judecati, alaturi de alti rasculati si dupa lungi cercetari sunt condamnati prin sentinta din 2 octombrie 1907 "Ilie Stancu Ionascu si Ilie Marin Caragea la munca silnica pe viata,conform articolului 81 Cod penal"5).Alti

tarani sunt condamnati abia la 5 martie 1908, la cate 5 ani inchisoare .6)

Datorita evenimentelor ce au urmat dupa rascoala din 1907 si indeosebi izbuc-nirea primului razboi mondial, a dus la amanarea rezolvarii problemei agrare in tara noastra. Dupa doi ani de neutralitate, Romania avea sa intre, in vara anului 1916, in valtoarea razboiului, alaturi de Antanta, nu in scopuri expansioniste, ci cu scopul de-clarat, deschis si drept, de a uni la patria mama vechile provincii romanesti aflate sub

----- ----- --------- ----- -------

1) Ziarul "Lumea noua" din 14 septembrie 1899.

2) Damian Hurezeanu, Problema agrara si lupta taranimii din Romania la inceputul

secolului al XX-lea, 1904 - 1906, Editura stiintifica, Bucuresti, l961, p.9o.

3) Ion Toader, Ion Bala si colaboratorii, 1907 in judetul Teleorman, Buc.1977,p.131

4) Ibidem. p.l32 - 133.

5) Ibidem p.221 -222

6) Ibidem. p.227.

stapanirea Imperiului Austro - Ungar. Cand a inceput razboiul, mii de fii ai Teleor-manului au fost mobilizati in Regimentele 20 Dorobanti, 60 Dorobanti,4 Calarasi si alte unitati militare. Printre cei inrolati au fost si tinerii din Peretu (peste 500), care au raspuns "prezent" la chemarea patriei.

In timpul luptelor purtate in anii 1916 - 1918 impotriva trupelor germane si ale a-liatilor lor, "ostasii romani au savarsit fapte de vitejie si nu de putine ori, desi erau in-feriori ca numar si dotare, au reusit sa obtiaa stralucite victorii". ) In aceste inclestari au murit la datorie, din satul nostru,173 de eroi, din care: un capitan de aviatie, un plu

tonier major, 3 sergenti, 5 caporali si restul soldati. Numele tuturor eroilor sunt in-scrise pe monumentul ridicat in centrul comunei,de catre sateni, in primii ani dupa terminarea razboiului.

Prabusirea Imperiului Austro - Ungar in toamna anului 1918, sub loviturile pri-mite atat din interior, cat si din exterior, a dus la crearea unor state nationale indepen- dente, iar teritoriile romanesti: Transilvania, Banat si Bucovina s-au unit cu Roma-nia. La Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, in prezenta a peste o suta de mii de participanti si a celor 1228 de delegati, Vasile Goldis a dat citire Rezolutiei, care la articolul I preciza ca: "Adunarea Nationala a tuturor romanilor din Transilvania, Ba-nat si Tara Ungureasca adunati prin reprezentantii lor indreptatiti, decreteaza unirea acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu Romania".2)

Faurirea statului national unitar a determinat intrarea Romaniei intr-o noua etapa a dezvoltarii sale, creandu-se premise pentru o crestere mai puternica a societatii capita-

liste, pentru accelerarea progresului economic si cultural al tarii.Aceasta dezvoltare a fost curand intrerupta de hotararea guvernantilor de atunci de a se apropia tot mai mult de Germania hitlerista si apoi de intrarea Romaniei in razboiul antisovietic, alaturi de axa si aliatii ei.Evenimentele de la 23 august 1944 au constituit iesirea tarii noastre din razboiul antisovietic, trecerea armatelor romane de partea coalitiei antihitleriste si participarea lor la zdrobirea fascismului.

La eliberarea Transilvaniei, a Ungariei, Cehoslovaciei si a unei parti din Austria au participat si tineri din satul nostru (pe toata durata razboiului au fost inrolati circa

700 de pereteni), aducandu-si contributia la infrangerea Germaniei, dar si jertfa de sange, murind in razboi 250 dintre ei. Instaurarea la 6 martie l945 a guvernului con- dus de Petru Groza va duce la sovietizarea rapida a tarii noastre, chiar daca acesta a in

faptuit la scurt timp reforma agrara si a incercat sa amelioreze situatia taranilor, mai ales a celor veniti de pe front. In anii urmatori comunistii au acaparat intreaga putere politica, culminand cu inlaturarea regelui si proclamarea Republicii si prin diferite legi (reforma monetara, etatizarea Bancii Nationale, nationalizarea fabricilor, minelor etc.) a cucerit si puterea economica. Asemenea masuri trebuiau luate si in agricultura si Plenara C.C. al P.C.R. din 3 - 5 martie 1949 a hotarat infiintarea intovarasirilor si a gospodariilor agricole prin comasarea loturilor taranilor in unitati agricole mari de tip sovietic.

1)Pentru a cunoaste mai bine desfasurarea operatiilor militare la care au participat ostasii teleormaneni se poate consulta lucrarea: Ion Bala, Ion Moraru, Pentru Patrie. Culegere de documente si amintiri privind participarea locuitorilor din judetul Teleorman la razboiul pentru intregirea patriei l916 - 1918. Edit. Academiei, Buc. 1982, p.132 - 181.

In satul nostru, in primii ani, locuitorii s-au opus infiintarii unei gospodarii agri-cole, dar statul a constituit pe o parte din fosta mosie a fratilor Papia o Gospodarie Agricola de Stat (G.A.S) cu sediul in conacul lor si astfel a ademenit pe unii tarani sa-

raci care, in anul 1952 au format prima intovarasire, numita "Porumbelul Pacii, avand ca presedinte, pe Marin Petcana si secretar,pe Marin Pirlogea. In 1956 s-a infiintat a doua intovarasire "Congresul al II -lea al P.M.R." presedinte fiind Stefan Ciocilteanu si secre-tar ,Vinatoru Dumitru, iar in anii 1957 - 1958 s-a format ultima intovarasire "30 De-cembrie", condusa de Purcarea Dumitru si secretar, Geana Stele. "Cele trei intovarasiri a-

veau in 1958 un numar de 1561 de familii cu o suprafata de 3575 ha"

Sub presiunea tot mai puternica a P.C.R.,care dorea cooperativizarea cat mai grabnica

a intregii tari si a amenintarilor de tot felul, pe plan local, in anul l959, in Peretu s-au pus bazele primei Gospodarii Agricole Colective (G.A.C. denumita mai tarziu C.A.P.) ce cu-prindea 43 de familii.Acestea dispuneau de"104,31 ha, 2 boi,7 cai,4 pluguri,3 grape o prasitoare si hamuri pentru cai". Deoarece aceste familii s-au inscris in gospodaria colectiva in preajma aniversarii a 100 de ani de la Unirea Principatelor Romane, acest eve

niment a sugerat si denumiea acestei unitati, ce s-a constiuit la 10 februarie, cu numele de

"Unirea" Peretu. In scurt timp numarul membrilor s-a marit atat de mult, incat in anul ur-

mator, 1960, s-a hotarat infiintarea celei de-a doua cooperative agricole, numita "Congre-sul al III -lea al P.M.R." In judetul Teleorman, deci si in satul nostru, procesul cooperati-

vizarii agriculturii s-a incheiat in anul 1961, iar la nivel de tara, in martie 1962, s-a consi-

derat terminat acest proces. Pentru a se crea o unitate agricola mai puternica,cele doua C.

A.P.- uri se unifica in anul 1970, cu denumirea "Unirea", Peretu avand o avere totala de 17.881.015 lei. In urma evenimentelor din Decembrie 1989, C.A.P.- ul a fost desfiintat. o

mare parte din sateni au primit pamantul inapoi, prin Legea l8/l991,dar fara utilajele agri-cole necesare, iar restul au infiintat o asociatie agricola, numita"CERES",cu personalitate

juridica. In anul 2ooo s-a desfiintat si I.A.S.-Peretu, satenii care aveau pamantul aici l-au

primit, ca si fostii proprietari ai mosiei, fratii Papia, circa 200 de ha teren arabil, iar restul

de 400 ha a fost arendat de Ion Nicolae, patronul fabricii de panglici din Zimnicea, al so-cietatii Inter - Agro, a mai multor terenuri arabile din judet, dar si din tara.