BAZINUL EGEEI DE N-E

In vreme ce insulele estice cosmopolitane Samos, Hios si Lesvos au jucat candva un rol de frunte pe scena lumii, insulele imprastiate din nord indepartat sunt inca, relativ, neafectate de turism.

Insulele din N-E Marii Egee au putine lucruri in comun in afara de o istorie a domniei genoveze in Evul mediu. Grupul de N, compus din Thassos, Samothraki si Limnos, are foarte putine legaturi cu S Egeei. Thassos apartine provinciei macedoniene Kavala, iar Samohtraki Evros-ului trac. A-cestea sunt preferate in special de greci, nu de straini.

Lesvos, Hios si Samos, dinspre S-E, au jucat in antichitate roluri importante, avand colonii in Marea Mediterana si promovand arta si stiinta, desi putine sunt dovezile palpabile ale anticei lor glorii. Cele trei insule au servit ca si poduri intre Asia Minor si restul lumii elene; odata apartineau coastei Asia Minor pana cand cataclismele din Epoca Glaciala le-a izolat; Turcia este inca vizibila la orizont, la 2 km distanta de stramtoarea Mykale de la Samos. Politica celor doua tari este adesea la distanta de ani-lumina, ceea ce se reflecta in taxele absurd de ridicate luate pentru scurta traversare cu barca dintre ele.

Thassos

Doar la 7 mile nautice de insula Macedoniei, muntosul si aproape circularul Thassos este in esenta o bucata uriasa de marmura, amestecata cu granit si sist, ce se sfarama pe alba plaja de nisip de la capatul insulei, impreuna cu alte cateva cariere ilegale ce impanzesc peisajul, cea mai mare cariera de marmura a Greciei este locul de munca al multora; lespezile taiate, puse una peste alta sau incarcate in tiruri sunt o priveliste comuna. In antichitate erau aici si mine de aur, argint si pietre pretioase.

Feriboturile si navele subacvatice pleaca regulat din Kavala; soferii pot porni din Keramoti, la E. Desi circula autobuze, cei mai multi vizitatori inchiriaza motociclete sau masini (turul Thassos-ului poate fi facut intr-o singura zi). Coastele estice sau sudice au plaje mai bune, coasta de vest are acces la majoritatea satelor de pe insula. Mierea, nucile in zahar si tsipouro, o bautura tare din nordul Greciei, sunt suvenirurile preferate.

Gloria trecuta a Thassos-ului ca oras minier instarit si puterea maritima regionala este evidenta in capitala-port Limenas (sau orasul Thassos) (1), unde s-au descoperit ramasite ale anticului oras; cateva puncte ale anticei acropole sunt luminate noaptea. Cea mai mare suprafata din spatele frumosului port de pescari este ocupata de agora; puteti vizita aici Muzeul de Arheologie.

Incepand de la Templul lui Dionisos, o carare urca printre zidurile si acropola antica. Opriti-va mai intai in teatrul elen (de curand inchis pentru sapaturi); continuati apoi catre fortareata medievala, zidita de o succesiune de ocupanti din zidaria templului lui Apollo. Urmand linia masivelor ziduri din sec. al V-lea veti ajunge langa temelia unui templu al Atenei, dincolo de care un afloriment de piatra sprijina un templu al lui Pan, vizibil inca in relieful sau erodat. De aici o scara abrupta secreta duce la Poarta lui Parmenon singura intrare antica inca intacta, din cel mai sudic punct al orasului.

Primul sat de la Limcnas, Panaghia (2), cu acoperisuri de sist, este un loc aglomerat, unde viata se invarte in jurul pietei de platani, in mijlocul careia apa unei fantani tasneste in 4 directii. Potamia (3), mai in josul vaii, se distinge mai putin ca arhitectura; vizitatorii vin aici mai ales pentru Muzeul Polygnotos Vaghis (M-S: 9.00- 13.00, si 18.00-21.00-vara), care reliefeaza lucrarea sculptorilor locali. Mai incolo, drumul coboara pe coasta, la golful Potamia. Skala Potamias, la capatul de S, are locuinte si taverne, dar catre N, la Hryssi Ammoudhia, numarul lor creste, intre ele se intinde o plaja frumoasa. La Kinyra, 24 km de Limenas, se gasesc plaje mai bune, dar cei mai multi turisti ocazionali iau masa la una din tavernele catunului Alyki (4) a carui arhitectura s-a pastrat datorita ruinelor sale adiacente: un templu antic si doua bazilici bizantine.

Inconjurand coltul sudic al Thassos-ului veti trece de 3 statiuni maritime: Astridha, Potos si Pefkari; doar prima este atractiva, Potos fiind un dormitor supraincarcat. La Limenaria (5), al II-lea oras al insulei, supravietuiesc case ale administratorilor de mine germani, plecati acum; mai incitanta este poate o plecare la vanatoare pe dealul Kastro, cel mai natural adapostit de pirati sat din insula. Dincolo de Limenaria putine lucruri merita a fi vazute.

Theologos (6), unde se poate ajunge din Potos, a fost capitala otomana a orasului, un loc linear unde majoritatea caselor au gradini imprejmuite. Ma-ries sta ingramadit pe culmea unei vai impadurite, privind de sus marea; in contrast Sotiros se bucura de apusuri de soare magnifice, admirate cel mai bine din taverna centrala umbrita de platani. Dintre toate asezarile Magalo Kazazviti (oficial Megalo Prinos) (7) are cea mai mare platia si cele mai bine-pastrate case traditionale, daramate si restaurate de straini; ferestrele mari de la parter mai au inca bare de fier, amintiri ale vremurilor piratilor.

Samothraki (Samotrake)

Samothraki ridica inaltimi ametitoare de granit deasupra tarmurilor de piatra si a apelor biciuite de furtuna, in care nu e indicat sa ancorezi. Homer 1-a dus pe Poseidon la 1.611 m pe muntele Fengari, inaltimea cea mai mare din bazinul Egeei, pentru a privi actiunea Razboiului Troian din E. Cu timpul, patura de padure s-a retras din acum aridul varf, de unde alpinistii moderni mai pot vedea aceeasi priveliste din N-V Turciei catre Muntele Athos. Fengari (Muntele Lunii) si poalele sale ocupa mare parte a insulei, lasand doar putin teren cultivabil in vest. Turismul este abia dezvoltat, locuitorilor insulei facandu-lc placere acest lucru; in absenta lui, populatia permanenta a scazut la sub 3.000, caci agricultura ii poate sprijini doar pe acestia. Cu siguranta ca un taxi la suprapret din Alexandhroupolis pe pamantul tracic nu schimba lucrurile, caci din Kavala poti merge pe mare la acelasi pret. Barci, cateodata nave submarine, ancoreaza la Kamariotissa, un port functionabil unde numarul de vehicule spre inchiriere este mic; numai vestul insulei are drumuri pavate si autobuze rudimentare. Samothraki (Hora) (8), capitala oficiala la 5 km E, este mai placuta, cuibarita intr-o vale circulara. O strada comerciala pavata cu placi trece in serpentina peste case din bazalt, parasite acum. Din exterior, asezati la mesele celor doua taverne de pe larga platia a orasului, zariti marea de dincolo de un faramitat fort bi-zantin-genovez de la periferia orasului.

Cealalta priveliste importanta din Samothraki este Sanctuarul Marilor zei, inghesuit intr-o prapastie, cam la 6 km de Kamariotissa de-a lungul drumului costal de N. Din Epoca bronzului tarziu pana la aparitia crestinismului acesta a fost centrul religios major din Marea Egee. Zeitatile locale ale colonistilor traci au fost cu usurinta sincretizate zeilor din Olimp ai colonistilor eolieni de mai tarziu, mai ales de kabiri sau de divinii gemeni Castor si Pollux, patronii marinarilor, care aveau nevoie de orice ajutor de la cei doi. Ruinele sanctuarului (M-D: 8.30-15.00) sunt in majoritate din elenismul tarziu, si napadite de buruieni. Monumente evidente includ un partial reconstruit templu al celei de-a doua initieri; ciudatul si rotundul Arsinoeion, folosit pentru jertfe; o suprafata rotunda a unui teatru pentru spectacole in timpul festivalului de vara si nisa unei fantani unde a fost descoperita sarbatorita Victorie inaltatoare din Samotrake (acum in Luvru).

Cam la 6 km E, izvoare calde, cascade reci si un umbrar des de arbori pitici alcatuiesc baile catunului Therma (9), cel mai vestit stabiliment de pe insula, cu un amestec de clienti, batrani infirmi si tineri boemi, din diferite tari. Exista 3 temperaturi si 3 stiluri (inclusiv bazinele asezate sub acoperisuri de lemn), in cadrul bailor calde. Fanii scufundarilor in apa rece se indreapta catre canionul Gria Vathra, din E. Therma este si startul in urcarea pe muntele Fengari, unde ajungi cam in 6 ore.

Satele de la S de Hora vad putini vizitatori, desi se afla de ambele parti ale drumului ce duce spre Pahia Ammos, singura plaja cu nisip a insulei. Din satul Lakoma (10) pana la plaja, unde se afla o singura taverna de sezon, te duce o carare de 8 km abrupta, plina de mizerii. Dincolo de Pahia Ammos puteti merge pe jos pana la plaja de nudisti Vatos, dar pentru a ajunge la plaja de prundis din Kipi, in S-E indepartat veti avea nevoie de o barca sau de o masina.

Limnos

Niciunde in zona Egeei nu se potriveste legenda cu peisajul mai bine decat aici. In mitologie, Zeus l-a aruncat pe nefericitul Hefaistos de pe Muntele Olimp (Olymbos) in Limnos, cu o asemenea forta incat l-a ologit pe vecie. Bastinasii l-au salvat pentru a-1 diviniza ca zeu al focului si patron al prelucrarii flerului, lucru de inteles daca ne gandim la terenul vulcanic din Limnos. Hefaistos si-a refacut aici atelierul; piscuri de lava acum solidificata s-au prelins in departari pana in perioada clasica, reasigurandu-i astfel pe localnici ca Hefaistos inca mai lucreaza.

Dominand apropierea de Dardanele, Limnos a fost ocupat din timpuri neolitice si a prosperat mereu ca oras comercial si ca avanpost militar mai degraba decat ca mare putere politica. Armata greaca controleaza inca aproape 1/2 din suprafata insulei, inclusiv 1/2 din uriasul aeroport, ceea ce dezminte atmosfera de pace din zona. Solul vulcanic este mai rar in zona plajelor, desi produce un vin excelent si o varietate de alte produse agricole; marile din jur au mult peste, multumita migratiilor periodice prin Dardanele. Cele mai interesante lucruri se gasesc in capitala port Myrina (11) sau la mica distanta de aceasta. Piatra vulcanica a fost bine folosita in casele mai vechi si strazile pavate din Myrina, in vreme ce sofisticate case otomane se afla in fata plajei din N orasului, Romei'kos Yialos cu cafenelele sale; plaja din S de la Tourkikos Yialos margineste portul de pescari cu tavernele sale ce ofera moluste comestibile. Dovezile publice ale perioadei otomane sunt o fantana inscriptionata si o moschee in ruina din spatele pietei, ambele aflate la capatul unicei strazi a orasului, impodobind promontoriul de deasupra orasului, ruinatul kastro merita o vizita mai ales la apusul soarelui.

Drumul la N de Mirina trece prin statiunea Akti Myrina aflata in drum spre plajele de la Avlonas si Aghios loannis. In directia opusa se afla plajele Platy si Thanos, deasupra carora se afla o insiruire de sate cu acelasi nume; pe drumul spre E din Thanos se ajunge la Nevgatis, socotita drept cca mai buna plaja a insulei. Muzeul de Arheologie din Mirina (deschis de marti-duminica de la 8.30-15.00, cu taxa de intrare) are lucruri de valoare din asezamintele arheologice majore ale insulei: Kabeiro (Kavirio), Hefaistia (Ifestia) si Polyochni (Polyohni), aflate la mare distanta inspre E de Limnos si de interes pentru specialisti.

Relicve triste ale istoriei recente sunt doua cimitire apropiate de orasul Moiidhros (12), ingrijite de Comisia de ingrijire a mormintelor razboiului. In timpul primului razboi mondial, Moudhros a baza principala a campaniei dezastruoase a lui Gallipoli; din cca. 36.000 de victime, 887 sunt ingropate pe drumul ce duce spre Roussopouli, in vreme ce inca 348 se afla in cimitirul satului Portianou (13), de dincolo de golf.

Aghios Efstratios (Ai Stratis)

O fasie de pamant la S de Limnos, Aghios Efstratios este cel mai dezolant loc din N-E Marii Egee, mai ales ca un cutremur din 1967 a devastat singurul sat din zona. Gratie coruptiei erei junte, cladirile posibil de reparat au fost distruse cu buldozerul, iar supravietuitorii au locuit in case urate, din prefabricate. Acestea plus alte 12 cladiri supravietuitoare se pot vedea daca debarcati de pe feriboturile ce ancoreaza aici regulat pe ruta Rafina-Limnos-Ka-vala sau vara pe ruta spre Limnos. Aceasta nu inseamna insa, ca cele cateva plaje, cam la 90 min. de mers pe jos spre N sau S, nu sunt insufletite.

Lesbos (Mytilini)

A treia insula ca marime a Greciei, masurand 70/40 km la extremitati, indepartatul, fertilul Lesbos este antiteza lui nisaki sau al unui mic ostrov arhaic. Intre satele sale rasfirate se afla 11 milioane de maslini, care produc cam 45.000 de tone de ulei pe an. Constructia de nave, tamplaria, distileriile de lichior de anason si olaritul raman importante, dar nu rivalizeaza cu maslinele, mai ales acum cand completeaza cca de-a doua mare industrie a insulei si anume turismul. Plase pentru a prinde "aurul negru' sunt intinse pe timp de toamna.

Primii sai locuitori erau inruditi cu troienii; in Iliada, aheii au pedepsit Lesbosul pentru alianta cu Troia. Numarul locuitorilor a crescut odata cu venirea colonistilor eolicni, care in topografia intortocheata creata de 2 golfuri indraznete, au intemeiat 6 cetati-stat, cele mai importante fiind Eressos, Mithymna, Antissa si Mytilene. Desi lupta pentru suprematia politica, Lesbos-ul a dezvoltat o cultura uniforma, inspirandu-i pe barzii Terpanderos si Arion, cu mult inainte ca Allkeos si Sapho sa ridice in secolul al VI-lea poezia lirica pe mari inaltimi, in vreme ce contemporanul lor Pittacus, neprieten cu aristocrati ca si Sapho sau Alkeos, a initiat reformele democratice.

Padurile dense din S si livezile idilice ale Lesbosului au fost preferatele locuri de vacanta ale romanilor; bizantinii il considerau un loc de exil potrivit al nobililor, in vreme ce clanul genovez Gateluzzi si-a avut aici timp de un secol curtea zbuciumata. Pentru otomani a fost "Gradina Egeei', insula cea mai productiva, strict guvernata si puternic colonizata, din Marea Egee. Dupa reformele imperiului din secolul al XVIII-lea s-a dezvoltat o aristocratie crestina, detinatoare de pamanturi, servita de o masa mare de tarani. Sistemul cvasifeudal a transformat Lesbos intr-un teren fertil pentru miscarea de stanga de dupa 1912, iar obiceiul de a avea membri comunisti in parlament i-a adus in randul grecilor epitetul de "Insula Rosie'.

Anii de dupa 1912 au cunoscut si ridicarea unei inteligente locale puternice, dar dupa al II-lea razboi mondial, structura socio-economica a involuat din cauza emigrarilor spre Atena, Australia si America. Dar intemeierea in 1987 a Universitatii Egeei a adus sperante unei revigorari culturale.

Mytilini (1), capitala, un sinonim popular al intregii insule, are o atmosfera incarcata, caci adaposteste cam 30.000 de suflete; este interesant sa ratacesti de colo-colo, desi putini o fac. In spatele liniei coastei, domuri de case si clopotnite insenineaza orizontul, in vreme ce Odhos Ermou, o insula cu o singura strada, strabate intreg bazarul, deja piata pescareasca la un manunchi de magazine de antichitati scumpe. In spatele docului cu feriboturi se afla Muzeul de Arheologie (deschis de marti - duminica, de la 8.30-15.00, cu taxa de intrare), care expune mozaicuri elenistice si cateva interesante stelae de mormant.

Remarcabile sunt o serie de muzee din Varia (2), la 4 km S de oras. Muzeul Theophilos (deschis de marti-duminica, de la 9.00- 13.30 si de la 16.30-20.00, cu taxa de intrare) are cam 60 de tablouri ale pictorului local Theophilos Hazimihal'l, pictorul "naiv' cel mai vestit al Greciei. In apropiere, Muzeul Theriade (deschis de marti-duminica de la 9.00-14.00 si de la 17.00-20.00, cu taxa de intrare) a fost intemeiat de un publicist de arta avangardista in Paris, care a adunat aceasta colectie cu opere ale lui Chagall, Picasso, Rouault si Leger.

Drumul ce pleaca la N-V de Mytilini urmeaza coasta spre Turcia. Man-damadhos (3), la 37 km de Mytilini, ofera o industrie a ceramicii, iar la periferie, uriasa Manastire Taxiarhis, cu mult vestita sa icoana neagra. La Kapi drumul se desparte: spre N este mai larg, mai bine pavat si mai frumos, caci se curbeaza de-a lungul flancurilor Muntelui Lepetymnos, trecand prin minunatul sat Sykaminia (4), la 12 km. Coborati la nivelul marii, la Molyvos (5), osia turismului din Lesbos, caci impozantele case de piatra de pe drumul spre castelul medieval sunt o priveliste minunata, tot asa ca si portul de pescari, pavat cu piatra. Zilele sale de artist boem si de activitati variate sunt gata acum, caci turismul este dominant de la sfarsitul anilor 1980. Petra (6), la 5 km S, ofera cazare turistilor ce vin pe lunga sa plaja, in vreme ce pe insula, in centrul satului se afla o stanca incununata cu biserica Panaghia Glykofiloussa. La poalele ei merita o privire si conacul Vareltzfdena din secolul al XVIII-lea (deschis de marti-duminica de la 8.30-15.00, cu taxa de intrare), ca si biserica cu fresce Aghios Nikolaos.

De la Petra, indreptati-va la S cam 17 km catre cotitura spre Manastirea Limonos, lacasul unor muzee ecleziastice si de folclor, inainte de a va continua drumul spre V, catre jumatatea mai salbatica a insulei, cu terenul sau lunar vulcanic. Suvoaiele vaii formeaza oaze mici, precum cea din jurul Manastirii Perivolis, la 30 km de Limonos (zilnic de Ia 8.00-1900), decorata cu fresce minunate. Cam la 10 km, pe locul unui vulcan stins, Manastirea Ipsilou contempla dizgratia dezolarii, intregita de trunchiuri imprastiate din "Padurea pietrificata', sequoia preistorici mineralizati de cenusa vulcanica. Sigri (90 km de Mytilini), de curand a devenit un port alternativ de feriboturi; majoritatea prefera Skala Eressou, la 14 km S de Ipsilou, pentru o experienta pe plaja, in mod deosebit pentru ca multe lesbiene vin pentru a o cinsti pe Sapho, nascuta aici.

In S Lesbosului, intre cele 2 golfuri, se afla livezi de maslini care se ridica pana la muntele Olimp, inalt de 967 m. Plomari (7) de pe coasta este al II-lea oras al Lesbosului, celebru pentru industria de lichior de anason; cei mai multi turisti stau pe plaja de prundis Aghios Isidhoros la 3 km inspre E, desi Melinda, la 6 km inspre V, este mai frumoasa. Vatera (8), cu cea mai buna plaja de nisip de 7 km de pe insula, se afla mai in V; in drum va puteti opri la baia medievala din afara Polyhnitosului (9), la 45 km de Mytilini. In interiorul insulei, satul Aghiassos (10) se cuibareste intr-o vale impadurita din muntii Olimp. Inima lui este biserica de pelerini Panaghia Vre-fokratoussa, inviorata de festivalul din 15 august, cel mai mare din Lesbos. Muzicienii locali sunt printre cei mai buni de pe insula.

Psara

Numai aproape 350 de locuitori au ramas in melancolica Psara, atractiva doar prin smochini si prin singurul camp cultivat din V. La N de singuraticul port-sat se afla o manastire parasita si 6 plaje una mai buna decat cealalta. Putini turisti se strecoara aici de la Hios, fie cu feribotul, de 3 ori pe saptamana, catre Miniotis, fie cu caiacul, vara, de la Volissos, tot de 3 ori pe saptamana; feriboturile pleaca rar din Sigri la Lesbos.

Hios (Chios)

Desi insula a fost importanta si prospera inca din antichitate, Evul Mediu a facut Hios-ul de azi. Genovezii au obtinut controlul aici in 1346; clanul Justinianilor a stabilit aici un cartel, maona, care controla profitabilul comert cu clei de eucalipt. In timpul domniei lor, cand s-a dezvoltat si productia de matase si de produse citrice, Hios a devenit o prospera insula din Mediterana. Bravura localnicilor in navigatie a fost exploatata anual de 150 de vapoare; Cristofor Columb se parc ca a venit sa studieze cu capitani din Hios inainte de calatoriile sale.

O AFACERE CLEIOASA

Tufisurile de eucalipt din S Hios-ului (Chios-ului) sunt unica sursa de clei de eucalipt, baza multor produse, inainte de rafinarea petrolului. In Constantinopol se folosea ca guma de mestecat, improspatand respiratia concubinelor sultanului. Romanii au facut betisoare de eucalipt pentru a-si pastra albi dintii si pentru a impiedica aparitia cariilor; Hipocrate i-a laudat valoarea terapeutica in caz de raceala si tuse; iar practicantii de medicina alternativa din vremea noastra ii atribuie alte merite.

In secolele al XIV-lea si al XV-lea, genovezii detineau monopolul in aceasta substanta; in culmea dezvoltarii sale, comertul era destul de bine dezvoltat pentru a sustine 6 sate de eucalipt (mastihohoria). Totusi, odata cu aparitia revolutiei industriale si cu dezmembrarea Imperiului Otoman, s-a sfarsit si perioada de producere a cleiului.

Astazi, se produc cantitati mici in urma unui proces care nu s-a schimbat prea mult din antichitate pana acum. Vara tarziu, inciziile facute in coaja copacului revarsa "lacrimi' de rasina, care sunt scobite si curatate. In cele din urma, rasina prima este trimisa unei centrale unde este spalata, coapta si transformata in bucati de clei. Anual se produc cam 150 tone, cele mai multe fiind exportate in Franta, Bulgaria si Arabia Saudita cu preturi variate pana la 35$ pe kg.

In 1566, otomanii i-au alungat pe genovezi, dar le-au garantat bastinasilor numeroase privilegii, asa incat Hios a continuat sa infloreasca pana in martie 1822, cand slab inarmatii instigatori din Samos au convins Hiosul sa ia parte la rascoala de independenta. Sultanul Mohamed al II-lea, infuriat din cauza acestei lipse de recunostinta, s-a razbunat cumplit; in 2 luni de turbare, amiralul Kara Ali a ucis 30.000 de bastinasi, a mai facut sclavi inca 45.000 si a distrus toate asezarile, exceptand satele producatoare de clei. Hios abia se refacuse partial cand, in martie 1881, un puternic cutremur a distrus in mare parte si a ucis 4.000 de oameni. Astazi Hios si ostrovul sau satelit Inoiisses sunt caminul unor bogate familii de comercianti de nave.

Istoria cruda a secolului al XIX-lea e o dovada ca orasul Hios sau Hora (11) (cu o populatie de 25.000) pare a fi in mod neplacut surprinzator de modern. Zgariind suprafata de beton armat, veti gasi urme ale anilor genovezi si otomani. Trasatura medievala cea mai evidenta este Kastro; aparat spre coasta de santuri de apa, ii lipseste protectia inspre mare, distrusa dupa cutremurul din 1881. In interiorul impresionantei Porta Maggiora se afla Muzeul Justinian (M-D: 9.00-15.00, cu taxa de intrare), o colectie de arta religioasa recuperata din bisericile rurale. In apropiere se afla cimitirul musulman, cu mormantul lui Kara Ali, capul masacrelor, alungat impreuna cu nava amiral de una dintre corabiile amiralului Kanaris, in iunie 1822, si cartierul musulman si evreiesc cu moscheea sa abandonata si cu casele lor suspendate; crestinii erau obligati sa se stabileasca in afara zidurilor. Mergand la S de Hora, treceti prin Kambos, un camp larg cu livezi de citrice, cu ziduri inalte, presarat cu case de piatra ale aristocratiei medievale, asezate de-a lungul unor carari nemarcate, inguste. Majoritatea au fost distruse de cutremur, iar unele au fost restaurate ca locuri de cazare sau restaurante. Apa de irigatii era initial scoasa de memganos sau de roti hidraulice; unele supravietuiesc in curti pavate.

Drumul continua inspre S-V cu producatorul de clei Hios, cu cele 20 de sate cunoscute ca mastihohoria, zidite ca fortarete impotriva piratilor de genovezi in sec. al XIV-lea si al XV-lea. Asezate pe un plan rectangular, coridoarele lor sunt arcuite de bolti, spatele caselor din afara dubland perimetrul zidurilor. Pyrghi (12), la 21 km de Hora, este unul din cele mai bine pastrate sate; majoritatea fatadelor sunt gravate cu modele geometrice in alb si negru numite xysta. Un coridor de langa piata centrala duce la biserica bizantina Aghii Apostoli, decorata cu fresce tarzii. Pe aleile din spate, vara, rosiile sunt intinse de catre femei pe ata, la uscat. La vest, cam la 11 km, Mesta (13) pare un labirint mai sobru, monocrom, cu turnuri de aparare la colturi; cateva case cu 3 etaje au fost restaurate ca locuri de cazare. Asemenea cartiere sunt tipic claustrofobice, vizitatorii apreciind statiunile de plaja Komi (de nisip) si Emborios (cu pietris vulcanic).

Cu masina proprie, pe coasta de V, frumoasa si parasita, cu golfuletcle ei, puteti ajunge via Vessa (14), drumul pavat ducand, in final, la castelul Volissos (15) din N-V indepartat. Pe ambele parti ale acestui sat gol pe jumatate se afla cele mai frumoase plaje ale insulei, precum si urmele unor incendii care au ars 2/3 din padurile din Hios. Intre golfurile Kastella si Elinda, un drum serpuit urca spre Avgonyma (16), un sat ingramadit, restaurat de imigrantii greci-americani. La 4 km N este plasat aproape parasitul Anavatos (17), bine camuflat de stancile sale, de pe care, in 1822, 400 de hiotiti au preferat sa moara decat sa fie capturati.

Cam la 5 km E, manastirea Nea Moni (deschisa zilnic intre 8.00-13.00 -16.00-20.00; iarna intre 16-00-18.00) este o stralucita mostra de arhitectura medievala bizantina, intemeiata in 1049 de imparatul Constantin Monomahul al IX-lea, pe locul unde a aparut o icoana facatoare de minuni a Fecioarei. A suferit mult in 1822 si 1881, mai intai din cauza uciderii calugarilor sai si a jefuirii de comorile sale si apoi din cauza prabusirii domului sau. In ciuda pagubelor, mozaicurile cu scene din viata lui Hristos sunt de marca.

Icaria (Ikaria) si Fourni

Aceasta insula ingusta, in forma de aripa, este denumita dupa miticul Icar, care se presupune ca a cazut in mare cand aripile de ceara s-au topit (adoptat ca "patron' Fortei Aeriene Grecesti). Una dintre cele mai slab dezvoltate insule mari din Marea Egee, Icaria, are putine privelisti de admirat, dar e pe placul celor dispusi la medii excentrice. La 3 luni dupa 17 iulie 1912, cand un anume Dr. Malahias a declarat-o eliberata, insula a fost republica independenta, cu moneda si stampila proprie. In deceniile tarzii, Icaria a servit ca loc de exil pentru mii de comunisti, pe care localnicii ii considerau cei mai nobili, mai omenosi indivizi intalniti vreodata; si azi ii voteaza in bloc, ceea ce nu este tocmai potrivit asteptarilor Atenei.

Aghios Kirykos (18) este capitala si portul principal de S, care atrage turistii de la baile din apropiere de la Therma. Taxiul e preferabil autobuzului pentru cei 41 km la 1.000 m altitudine ai podului Atheras catre Evdhilos (19), al II-lea port catre N. Alti 16 km va vor duce peste Kambos, cu o plaja de nisip si un palat bizantin, pana la capatul asfaltului la Armenistis (20). Aici se angajeaza sa ajunga numai strainii de dragul plajelor Livadhi si Mesakti, inspre E, desi plutitul poate fi mortal. Nas, la 4 km V, este numit dupa templul naos al lui Artemis Tavropolio de pe malurile raului care se varsa intr-un golf de prundis. Yialiskari, un port de pescuit la 4 km E, se distinge printr-o fotogenica capela neagra ca abanosul.

Sunt in interiorul insulei cateva sate autentice, caci orgoliosii icarieni urasc sa traiasca unii peste altii si au multe livezi intre casele lor. Mai sus de Armenistis se afla 4 catune pierdute in paduri de pini, cunoscute ca Rakes; la Hristos, cel mai mare dintre ele, oamenii impanzesc cafe-barurile toata noaptea, dorm pana la amiaza si isi cara acareturile (sau ulcioarele de vin) in genti din piele de capra. Peisajul din jur completeaza imaginea cu monoliti verticali si cocioabe pentru animale, facute din bucati uriase de sist. Drumurile murdare sunt abisale, mai ales inspre coasta de S, la ale carei catune se ajunge mai usor cu barca.

Fourni, unul dintre mini-arhipelagurile de ostroave la S-E de Icaria, traieste pe baza flotei sale de pescuit si a portului; mancarurile marine sunt ambitia turistilor straini, care stau in principalul oras-port. Un drum leaga acesta cu Aghios loannis Hryssostomos din S si cu idilica Hryssomilia din nordul indepartat, singurele alte sate, dar mersul pe jos sau cu barca sunt moduri mai relaxante de ajungere aici. Cele mai bune plaje sunt la Kambi, ne o creasta la S de port sau la Psili Ammos si Kalamos in N.

Samos

Aproape subtropical, Samos, cu terase de vie, chiparosi si livezi de maslini, cu paduri de pini negri si calabrieni, sate pe dealuri si plaje de orice marime si consistenta, e pe placul multor turisti. 6 incendii din anii 1986 incoace nu au distrus inca frumusetea sa naturala, doar estul fiind comercializat pe deplin; trecatori imposibile, al doilea munte ca inaltime din Egeea si plaje la care se ajunge doar pe jos, se disting in vest.

De la imensa hala a portului la puternicul comercializat Pythagorio (21), construit de sclavi in perioada clasica si abia schimbat, poti vedea Muntele Mykale din Turcia schimbandu-si culoarea la apus. Forma portului sugereaza o tigaie, de aici Tigani, primul nume al orasului - poate prea profetic pentru ce a devenit: o caserola de raci rosii scandinavici, fripti in ulei de bronzat. Autoritatile au schimbat in 1955 numele in cinstea fiului lor nativ, Pitagora.

Apeductul de l .040 m Evpalinio Orygma (Tunelul lui Eupalinos, deschis de marti-duminica intre 9.00-14.30), zidit in timpul domniei tiranului Polykratis (538-522 d.Hr.), taie prin versantul dealului din N-V orasului. Este una din minunile tehnologice antice; supravegherea era asa de buna, incat doua echipaje de lucru pornind de la cele doua capete s-au intalnit fara vreo eroare verticala sau orizontala mai mare de 1%. Puteti vizita mare parte din el, de-a lungul pasarelei folosita pentru a indeparta murdaria din apa canalului de mai jos.

Ruinele a ceea ee a fost odata grandiosul Sanctuar al Herei, o coloana reinaltata si temelia intregului, se afla la 8 km spre V de Pythagorio, dincolo de baile de coasta romane si de aeroport (deschis fiind de marti-dumini-ca, intre 8.30-15.00, cu taxa de intrare).

Vathy sau orasul Samos (22), zidit de-a lungul golfulctului de pe coasta de N, este portul principal, intemeiat in 1832. Turismul este slab aici, desi multi vin la Muzeul de Arheologie (deschis de marti-duminica intre 8.30-15.00, cu taxa de intrare), cu un bogat tezaur de descoperiri din Sanctuarul Hcrei. Mandria locului este un kouros de 5 m, aproape intact, cel mai mare descoperit. Colectia de obiecte marunte (intr-o aripa separata) confirma predispozitia orientala a templului pentru inchinare si clientela: fildes oriental si capete de vulturi plesuvi locali.

Ano Vathy, satul care se sprijina de versantul dealului la 2 km S-E, exista deja de doua secole cand s-a intemeiat portul; strazile abrupte si pietruite despart casele vechi de 300 ani, cu etajele lor superioare si cu zidurile protejate de lambriuri, mai inrudite cu arhitectura din N Greciei si Anatolia, decat de a Egeei centrale.

Primul obiectiv in drumul pe coasta de N (12 km) este Kokkari (23), un fost sat de pescari, acum consacrat turismului. Centrul original este inghesuit intre cele 2 promontorii gemene, in vreme ce surferii se lanseaza de pe plaja lunga de V. Mai sus se zaresc piscurile impadurite ale muntelui Am-belos (1.150 m); carari te duc acolo direct din spatele lui Kokkari, in vreme ce masinile merg pe un drum ce trece prin Avlakia catre prosperul Vourlio-tes (24), cu cateva taverne in fotogenica sa piata. Manastirea Vrondiani, la 3 km E, gazduieste cel mai vioi festival al insulei (7-8 septembrie); cam la 20 minute de mers pe jos se afla catunul Pnaka.

Autostrada continua de-a lungul coastei spre V, uneori ca o cornisa la nivelul marii, pana la Karlovassi (25), la 34 km de Vathy. Este un loc oarecum dezorganizat, cu putini turisti si faramitat in patru districte. Neo, cel mai mare, adaposteste refugiati de dupa 1923 si puncteaza depozitele cavernoase si parasite de pe malul apei, vestigii ale comertului cu piele tabacita, prosper aici prin anii 1940. Meseo este mai rural, ca si Ano sau Paleo, marginind o vale inverzita din spatele bisericii santinela Aghia Triadha. Limin, mai jos de Ano, are cele mai multe facilitati turistice, inclusiv deservirea cu feriboturi.

Tarmul de V are unele din cele mai bune plaje din Samos, cu plaja de nisip si pietris Potami, vizitata in weekend de cei mai multi karlovasieni. Dincolo de aceasta, gasesti o pereche de plaje, mirifice, din Seitani. Karlovassi se afla la jumatatea drumului parcurs contra directiilor acelor de ceasornic in interiorul insulei; indreptati-va spre S, apoi spre E prin satele de case ingramadite, cu acoperis de tigla si cu biserici cu domuri in dungi.

La intersectia Aghii Theodhori, alegeti S-V sau E. Prima directie va va duce prin Marathokambos si portul Votsalakia (26), statiunea cea mai rapid dezvoltata din Samos; in vest drumul coteste la poalele Muntelui Kerkis (1.437 m), care formeaza capatul de V al insulei. Se urca de obicei de la manastirea de calugarite Evangelistria spre S sau Kosmadheif (27) in N - in ambele directii avand nevoie de o zi de mers. Intorcandu-va la Pitagoreia, programul va va opri in Pyrgos pentru un borcan de miere si mai jos de Mavratzei, la manastirea Panaghias, cu cele mai bune fresce din Samos, datand de dupa 1586.