CASTELUL CORVINESTILOR - HUNEDOARA

CASTELUL CORVINESTILOR - HUNEDOARA

Documentele vremii amintesc existenta unei fortificatii, pe actualul amplasament ai castelului, odata cu secolul XIV, castrul regal avand o forma el ipsoidala si in aripa de nord un turn de refugiu, barat pa latura de sud cu un zid de piatra. Aceasta posesiune a familiei de Anjou, intra tn proprietate familiei Corvin ia inceputul secolului XV (1409), in vremea cneazului Voicu. sub forma unei donatii care cuprindea cetatea si domeniul Hunedoarei. La acest moment cronologic se mentioneaza numele membrilor familiei Corvin, cand regele Sigismund de Luxembourg ofera cele mentionate drept recompensa pentru merite militare deosebite.

Fiul lui Voicu, Ioan de Hunedoara (Johannes de Hunyad) amplifica constructia existenta in secolul XIV, in urma a doua etape de constructie, rezultand o noua incinta, prevazuta cu 7 turnuri de aparare - 4 circulare si 3 patrulatere - intre 1441 -1446 si construieste in mare capela, palatul propiu-zis (Sala Dietei, Sala Cavalerilor), turnul scarii spirale si latura de sud, constituita din anexe gospodaresti, in a doua etapa (1446-1453).

Dupa o serie de confruntari cu Imperiul Otoman, Ioan Corvin , ajuns guvernator militar al regatului ungar, se stinge din viata in urma bataliei de la Belgrad (11 iunie), Elisabeta Szilagy, sotia sa si Matei Corvin, fiul lor, unul dintre cei mai straluciti regi ai Ungariei medievale, realizeaza loggia din aripa de nord (Loggia Matei), finalizeaza constructia capelei, a salii Dietei si continua lucrarile de infrumusetare Ia castel.

In secolul XV, castelul ramane un exemplu singular pentru zona Transilvaniei de resedinta nobiliara fortificata, constructie care imbina elemente specifice stilului gotic tarziu cu stilul renascentist, faza timpurie. Familia Corvin stapaneste castelul si domeniul Hunedoarei panain anul 1508, dupa care vor urma22 de proprietari, panain secolul XVIII, cand intra in proprietatea Imperiului Habsburgic si castelul devenea sediul administratiei minelor si depozit al produselor de fier (1724-1854). Destinul castelului este legat in secolul XVII de personalitatea principelui Gabriel Bethlen (1613-1629), acesta operand modificari de ordin interior si adapteaza castelul la cerintele defensive ale momentului, prin construirea Turnului alb, a platformei de artilerie, a incintei exterioare, a palatului Bethlen - Ce imbina trasaturi renascentiste mature si tarzii -deschizand noua intrare prin turnul nou de poarta.

Dupa o serie de transformari minore si incendii, ultimul plasat in 1854, distrugand intreaga structura de lemn a castelului, se initiaza primele lucrari de restaurare (1868-1874), in urma carora acoperisul de sindrila este inlocuit cu cel de tigla, se suprainalta cateva turnuri si se construieste fatada neo-gotica, in dreptul palatului Bethlen, alaturi de lucrari si amenajari interioare.

Transformarea sa in muzeu (1974) este precedata de o alta etapa de restaurare si consolidare (1956-1968), aceste lucrari continuand dupa anul 1997 si panain prezent

Sala Cavalerilor - Este finalizata in 1452, si este construita in stil gotic tarziu, functionalitatea sa fiind aceea de sala de mese la ocazii festive, dupa cum sugereaza corespondentele tipologice din mediul germanic.