Continuitatea Romanilor

In aceasta discutie, trebuie sa tratam 3 elemente:

Civilizatia daco-getica

Romanizarea

Formarea poporului roman si a limbii romane in perioada migratiei (sec. III-IX)

Herodot (sec VI - V) a inventat termenul de "istorie". In lucrarea sa, "Istorii", el defineste istoria ca fiind: cercetare, adunarea faptelor, "sa nu se piarda amintirea faptelor marete ale oamenilor". Herodot vorbeste despre geti: "macar se cred nemuritori". El spune despre ei ca sunt: "cei mai drepti si mai viteji dintre traci".

Religie: Religia getilor era polideista: zeul cerului, soarelui, pamantului. Getii cred cu tarie in Zalmoxe ucenicul lui Pitagora, care, eliberat de sclavie, a venit la geti, dandu-le diverse invataturi, printre care si faptul ca ei sunt nemuritori.

"Dincolo de Dunare, un tinut paduros, intunecat, unde traiesc numeroase neamuri barbase, mai aproape de animalitate decat umanitate". Ei traiesc din laptele vacilor, mierea albinelor si fac un vin mai aproape de otet, astfel relevand un grad avansat de barbarie, care persupune nici un effort al individului de a modela natura. De asemenea, merita mentionat ca erau vecini cu spatiul amazoanelor.

Acele neamuri de care vorbeste Herodot reprezinta o populatie care vine si se suprapune zonei racilor, iar prin cruzime si putere de sacrificiu, domina aceste teritorii.

Credinte: intr-un totem (animal protector) → Lupul.

Spre deosebire de traci, ei reprezinta alt gen de triburi: sunt inruditi, dar nu sunt neaparat aceeasi. O data la 3 ani, ei trimit un sol la Zalmoxe, aruncandu-l in suliti → daca nu moare, trimit alt sol → alegerea solului inseamna purificarea (absolvea tribul de pacate). Pierderea vietii in lupta nu era o tragedie, ci un act de urcare eroica la Zalmoxe (sacrificiul suprem, eroism).

Getii reprezinta o populatie de origine indo-europeana, inrudita cu tracii, dar care sunt sub semnul lupului; in lupta, era folosit acest totem, ce ii proteja. Exista in orice lupta, "muritori de initiere: → ei provocau aceste lupte extrem de sangeroase. Acesti geti reusesc sa-si extinda dominatia politica intre Dunare si Carpati, creandu-si o serie de cetati puternice → centre de rezistenta si dominatie. Getii erau asadar, o populatie dominatoare. Suprapunerea getilor peste traci da numele unui areal, "zona getica". Acelasi fenomen are loc si peste Carpati → Dacii.

Dacii au acelasi comportament: construiesc cetati intarite, sunt exrem de duri, exista numeroase conflicte cu celtii, etc. La inceputul sec. I iHr, din randul getilor se ridica un barbat → Burebista (ce in traducere inseamna "cel viteaz"). El este ajutat in aceasta ridicare de catre marele profet al cultului lui Zalmoxe, Decaineos, ce avea un prestigiu deosebit. El il va sfatui pe Burebista sa ii uneasca pe acesti geti. In fine, Burebista si-a extins autoritatea intre geti (80-60iHr). Decaineos i-a supus pe geti la norme, legi pentru toti, iar astfel cei doi si-au intarit autoritatea. Ei vor ordona sa fie smulse viile salbatice, pentru a fi inlaturata imaginea tracilor betivi, si vor porni o campanie de "purificare: a spatiului, prin supunerea si celorlalte neamuri (in est si vest, celtii, iar in sud, moezii - ce sunt tot un soi de traci, pop. de mijloc intre cele 2).

Civilizatia Geto-Dacica

Sunt anumite dubii ca geto-dacii nu ar fi locuit in aceste locuri; Izvoarele istorice nu mentioneaza ca ei ar fi locuit aceste tinuturi → tracii sunt mentionati. Getii si dacii sunt triburi ce isi impun dominatia politico-militara in perioade diferite, nu exista documente care sa ateste faptul ca getii+dacii si tracii erau rude. Decaineos (44iHr), impreuna cu altii, il asasineaza pe Burebista, iar astfel marea putere a getilor (odinioara sub Burebista) se destrama. Triburile isi aleg acum conducatori locali, in lipsa lui Burebista.

In Transilvania, trebuie mentionati: Deceneu, Comosicus, Scorilo, Duras (in timpul lui se deschid conflictele cu romanii (85dHr).

85 dupa Hristos, o mare expeditie a dacilor

Puterea politico-militara este asumata de cei din interiorul Transivaniei; Numai elita razboinica era formata din daci, ceilalti geti, traci, etc. Ei organizeaza o expeditie militara la sud de Dunare, impotriva provinciei romane Moesia → un prapad: jefuiesc, omoara, guvernatorul provinciei este omorat in lupta si de-abia prefectul reuseste sa-i respinga. De fapt, expeditia nu era condusa de Duras, ci de un nobil dac, Durpaneus, care in 86 este ridicat la rangul de rege, dandu-i-se numele de Decebal.

Domitian (82 - 96dHr) vine in Moesia, ia masuri de intarire a armatei, si masuri organizatorice, impartind Moesia in Moesia Superioara la Vest, si Moesia Inferioara la Est. El pregateste 4 legiuni ca sa vina in Dacia si sa lichideze puterea dacilor, o putere aparuta pe neasteptate la granita cu Imperiul. Romanii trec Dunarea si sunt suprinsi de Decebal (o legiune romana este complet distrusa, conducatorul legiunii moare). Domitian nu renunta la gandul de a-l supune pe Decebal. In 88d.Hr, guvernatorul Moesiei Superioare este trimis impotriva lui Decebal. Acesta trece Dunarea, urca prin Banat si ajunge la Tapae, unde se desfasoara a doua confuntare dintre daci si romani. Dacii sunt invinsi.

Decebal va cere pace, care ii este refuzata, pentru ca nu se prezinta personal. Amatele romane erau insa in lupta si undeva la granita cu Panonia, asa ca este obligat sa incheie pacea cu Decebal. Conditiile pacii erau ca: Decebal se recunostea aliat si prieten al poporului roman, si trebuia sa desfasoare actiunea politica a poporului roman. In schimbul acestei recunoasteri a autoritatii, Decebal primea instructori militari, mesteri pentru construirea cetailor, importante sume de bani ca sa ramana prieten al Imperiului si sa il apere daca ar fi existat atacuri dinspre Est.

(bun, dar aici, romanul tot roman era si-atunci). In 96dHr, Domitian este asasinat la Roma, si este ridicat la rangul de imparat Nerva. El il va adopta ca fiu pe Traian, ce il va si urma la tron. Din 98dHr, Marcus Ulpius Traianus devine imparat. Traian reanalizeaza situatia de la Dunare, unde dacii incalcau tratatul cu Roma. El intareste disciplina legiunilor de la Dunare, si creaza unele noi, dandu-le numele sau. Se adreseaza lui Decebal cu un ultimatum, de a respecta clauzele tratatului. Decebal insa, nu va tine cont de aceste lucruri.

25 Martie 101dHr: Traian pleaca din Roma spre Dacia. Traian ajunge la Moesia Superior, urca la Tapae, unde il infrange pe Decebal (o lupta sangeroasa). Iarna, ostilitatile se opresc de comun acord, insa Traian trimite o expeditie militara cu scopul de a transfera frontul de lupta in Moesia Inferior. Traian il invinge la Tropheum Traiani, unde Traian va ridica in 109 un monument funerar, pentru a-i comemora pe cei morti. In 102, se reiau ostilitatile, romanii cuceresc cetatile de incinta (Costesti, Piatra Rosie, Banita, etc.), si se apropie de Sarmisegetusa. Decebal sa prezinta personal la Traian sa ceara page, in 102. Este o pace foarte severa pentru Decebal: trebuia sa dea inapoi toti instructorii, meseterii, sa darame toate cetatile construite, sa predea romanilor toti dezertorii de razboi, Oltenia si Banatul urmau sa ramana sub autoritate romana, iar Decebal era obligat sa respecte intru totul pacea.

Decebal a profitat de page pentru a-si reface fortele si a-i pedepsi pe cei care nu se aliasera cu el impotriva lui Traian. Tratatul de pace nu a fost respectat, a continuat sa primeasca dezertori romani si a atacat garnizoana din Banat, luandu-l prizonier pe comandantul garnizoanei, Cneius Pompeius, si cerand retragerea romanilor la sud de Dunare in schimbul vietii acestuia. Senatul Romei ii va cere lui Decebal respectarea tratatului de pace, si eliberarea prizonierului. Dar acest lucru nu se va intampla → Cneius se sinucide.

In anul 105, in iarna, Senatul declara razboi lui Decebal. In 103, Traian comandase arhitectului Apolodor din Damasc sa construiasca la Drobeta un pod de piatra peste Dunare, pod ce va fi terminat in 105. Armatele romane se concentreaza pe 4 directii: prin Banat, pe Valea Oltului, a-III-a trece Dunarea si urca prin sudul Moldovei pe la Angustia, iar a IV-a urca pe vechiul drum, prin Banat. Cele 4 armate vin din 4 directii diferite si au ca tinta Sarmisegetusa.

Asaltul: (iunie - august 106) → cetatea cade numai dupa ce ii sunt taiate apa si aprovizionarea cu alimente. Nu exista informatii de prima mana asupra lui Traian si Decebal, decat foarte scurte, iar acestea in izvoare tarzii. Singurul document este reprezentat de Columna lui Traian, dar cu multe rezerve, specialistii nu stiu daca este infatisata campania lui Traian impotriva lui Decebal, sau mai multe episoade din campaniile lui Traian.

Oglinda Principelui este columna pe care Traian o vroia construita pentru a arata poporului si urmasilor modul cum se organizeaza o campanie militara.

In 109, dupa campanii, Traian isi atribuie Optimus Princeps (cel mai bun dintre cetateni). Odiploma militara (august 106) care atesta lasarea la vatra a unui veteran ne indica faptul ca razboiul cu Decebal se incheiase, si imparatul trece la organizarea noii provincii, Dacia Traiani. Este o provincie de rang imperial, de o mare importanta, care era condusa de Lygatus Augustus. Provincia era numai o parte din ce stapanea Decebal. Exista 3 legiuni ce vor fi lasate in dacia, si trupe auxiliare compuse din Aloe, Cohors, Numeri.

Castrele: Legiunile au ramas in Dacia doar atata vreme cat timp provincia era amenintata. Sub Imparatul Antonius Puis, in Dacia a mai ramas o legiune + trupe auxiliare.

Romanizarea

In Dacia, spre deosebire de celelalte provincii romane, procesul s-a realizat prin implantare, pentru ca:

Demografia era scazuta in regiune.

Instabilitatea politico-militara a regiunii

Punerea in valoare din punct de vedere economic a privinciei.

Eutropuis, in lucrarea sa "Scurta istorie de la inceputul Romei", vorbeste despre:

Exterminarea elementului barbatesc din Dacia.

Traian a adus o multime nesfarsita de colonisti vorbitori de limba latina din Imperiu, pentru a popula orasele si sa lucreze ogoarele.

Romanizarea prin colonizare este diferita. Se incheie un tratat de buna intelegere cu invinsii, teritoriul invins devine aliat al Imperiului ("pace federala"). In acest teritoriu, lasat in continuare autohtonilor, sunt implantatate orase romane, care functioneaza dupa legile Romei → colonia prospera. Osmoza dintre cele 2 parti se sfarseste prin victoria celei mai puternice dintre culturi.

In timpul domniei lui Marc Aureliu (168 - 180) incepe criza Imperiului Roman. Aceasta criza se manifesta initial in plan militar, iar ulterior, in plan economic. Imparatul este nevoit sa retraga o parte din trupele din Dacia, ramanand aici o singura legiune (Gemina) si trupe auxiliare, si sa transfere aceste trupe pe frontul danubian, unde populatiile germanice ataca in permanenta limes-ul roman. Prin existenta limes-urilor, statul roman porneste o politica defensiva.

Romanii nu aveau ce sa pazeasca in Dacia (popoarele barbare incercuiau Dacia, provincia era izolata). Aurelian (270 - 275) realizeaza acest lucru. El blocheaza trupele acolo, iar Moesia si Panonia sunt afectate de aceasta decizie. In 271, retrage armata din Dacia si intareste linia Dunarii, barbarii nemaiputand sa patrunda asa usor la Sud de Dunare, si lasa Dacia pe seama gotilor (spre protectie).

Gotii, care sunt de origine germana, sunt aliatii imperiului, si se angajeaza fata de imperiu sa administreze vechea provincie, si sa aiba grija de locuitorii ce au ramas aici.

Din acest motiv, spun istoricii, nu exista sentimentul parasirii Daciei de catre populatia autohtona.

Numele de roman releva faptul ca ei inca fac parte din Imperiu, ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat. Legaturile dintre Imperiu si Dacia sunt continui, deoarece gotii doar administreaza acest spatiu.

Dupa retragerea administratiei romane, orasele incep sa fie parasite deoarece nu mai joaca rolul de centre administrative, si avem de-a face cu o ruralizare a Daciei.

Acest lucru explica de ce in Dacia nu s-au creat sedii episcopale, odata ce crestinismul a primit dreptul de a fi o religie egala cu celelalte. (313 - Edictul de la Milano)

In Occident, dupa 313, centrele episcopale sunt create in orase, deoarece aici este o mare concetrare a populatiei, iar episcopii au misiuni spirituale catre zona rurala (ei numindu-se Chorepiscop - episcop de tara).

Intr-adevar, viata romana in Dacia cunoaste o puternica lovitura abia dupa 375, cand gotii sunt nevoiti sa se duca la sud de Dunare, locul lor fiind luat de huni. Abia acum putem spune ca s-a incheiat existenta Provinciei Dacia.

Hunii cand vin dinspre rasarit, ii imping pe goti din spate. Hunii jefuiesc la sud de Dunare, iar ulterior se duc si intemeieaza un stat in Campia Panoniei.

Puterea hunilor avea sa fie distrusa in urma unei batalii cu romanii, din 451, din Galia (Batalia de la Campiile Catalunice - ori asa ceva). Nereusind sa-i invinga pe romani, puterea lui Atilla scade, iar dupa moartea sa, fii lui nereusind sa-si impuna autoritatea, regatul se destrama.

Urmatorul val de migratie dinspre rasarit, este cel al avarilor, insotit de slavi. Avarii au luat locul hunilor in Campia Panoniei, unde au constitiuit un mare regat, (ce avea sa fie distrus la sfarsitul sec. XVIII de catre Carol cel Mare), in timp ce slavii, neavand zona de extindere spre vest, se aseaza in Dacia. In Dacia nu stau decat jumatate de secol, dar influenta lor este foarte puternica. Ei imprima vocabularului latin puternice influente si fac limba vorbita sa se diferentieze de cea din Occident. Se constata influente atat in hidronomie (numele raurilor), toponimie (numele locurilor), patronimice (nume), aratand puternica influenta a slavilor in viata acestor locuitori. Principala ocupatie si instrumente ale agriculturii sunt de origine slava. (Dambovita - raul cu stejar; Bucovina - padurea de fag; Buzau - raul cu apa sarata; Bistra - repede; Cerna - Negru; Valcea - Tinutul lupilor; Crasna - Frumoasa).

Slavii nu raman in acest spatiu pentru ca in 602, acestia profitand de o criza politica si militara a Imperiului Bizantin, coboara in masa la sud de Dunare, eliberand acest spatiu, dar lasand mici comunitati slave, ce ulterior au fost asimilate. In schimb, la sud de Dunare, datorita faptului ca au fost extrem de numeorosi, dupa un secol, populatia de la sud de Dunare vorbeste limba slava. (are loc slavizarea). In acest context, panza de romanitate este rupta, si astfel apare Romanitatea Occidentala, si mici insule de romanitate Rasariteana.

Insule de romanitate Rasariteana: Dacia, zona Muntilor Balcani (unde se gasesc urmasii acestei romanitati Megleno-romani), zona Muntilor Pini (unde se gasesc Macedo-romani, sau aromani), Coata Dalmata (wtf)(unde se gasesc istro-romanii).

Aprotul elementului slav avea sa fie ultimul in formarea si cristalizarea limbii romane, si a poporului roman. Influente in limba se mai resimt in mod accidental, datorita relatiilor pe care le au romanii cu vecinii lor. Avem de asemenea, cateva influente cumane (toponimie, patronimie) (ie. Coman, Comarnescu, Comanesti, Comarnic, Pasul Cumanilor, Padurea Deliorman - Padure Nebuna, Basaraba, Campia Burnazului, Covurlui - Galatiul de astazi).

De asemenea, sunt influente grecesti (Alexandru), si in special influente orientale.

De asemenea, vecinatatea cu maghiarii a dus la preluarea in limba romana a unor denumiri maghiare (Sugatag - Muntele Inalt).

Constituirea statelor medievale in zona Carpato - Dunareana

In secolul XIII, la curtea regilor maghiari este redacatata o cronica ce povesteste despre momentul venirii ungurilor (Bogdane, tu sa nu citesti ma partea asta, iti face rau) in Campia Panonica si realitatile etnice de dincolo de Tisa. Poarta numele de Gesta Hugarorum, si contine scrieri dintre sec. XII-XIII. Maghiarii se aseaza in Campia Panoniei in 896, dupa ce parasisera regiunea cuprinsa de Nistru, Nipon si Siret. Unul dintre sefii triburilor maghiare, Arpad, isi trimite niste iscoade sa vada ce este dincolo de Tisa. Acestia revin si spun ca acolo se gasesc rauri cristaline, padursi, so o polulatie, VLAHII + SLAVI si PECENEGI. Aceasta trecere in revista a popoarelor poate reprezenta o ierarhie incepand de la cei mai multi sau pur si simplu primii din drumul lor. Ei mai spun: "Acesti oameni sunt cei mai sarmani dupa lume, care nu au alte arme decat arcul cu sageti si pot fi usor invinsi". In aceste conditii, conducatorul maghiarilor trimite o solie, cerandu-le acestora sa se supuna.

Solia se va duce mai intai la un duce numit Salamus, care se supune ungurilor. Urmatorul a care se duce este ducele Menumorut, care stapanea pe la Satu-Mare si avea niste asezari intarite. El le raspunde ca nu se poate, pentru ca el este supus al Imparatului de la Constantinopol. Maghiarii declanseaza un conflict intre ei si Menumorut, iar maghiarii castiga. Al 3-lea la care se duc este ducele Glad (zona Banatului), care se supune in cele din urma. Al 4-lea se numeste Gelu, si se gasea la intersectia arcului carpatic, in zona Tarnavelor, si se face specficatia: "Dux Gelou guidum blachus" ("Ducele Romanilor"); este singurul care s-a opus cu armele in mana, si este ucis in lupta. Dupa moartea lui Gelu, locuitorii, prin reprezentantii lor, au pus mainile in mainile ungurilor (semn de vasalitate), s-au incredintat lor. Aceste pop, devin tributare. Nu a avut loc o colonizare maghiara.

In secolul XII, aflam din "Viata Sfantului Gerard" despre actiunea regelui Stefan I impotriva capeteniilor maghiare de dincoace de Tisa. Lucrarea nareaza despre exista a doi duci / conducatori.

Unul este in zona extracarpatica (intre Tisa si Carpati) → Ahtum: are foarte multa putere incat ia vama sarii pe Mures, care trebuia sa ajunga in Campia Panonica.

Celalalt este in zona intracarpatica: Gyula.

Ei doi vor intra in conflict cu Stefan I, care fusese obligat de contextul international, sa se crestineze in 1000 (din Waik - nume pagan = Stefan). Zona stapanita de maghiare devine regat apostolic, iar misiunea regelui devenea una apostolica, aceea de a-i converti pe pagani la crestinism. In 1001, deoarece multi nobili refuzau sa se crestineze, el i-a executat. In 1002, Ahtum intra in conflict cu regele, iar regele porneste o expeditie impotriva sa. Il invinge si il ucide in lupta. Gyula, nevrand sa se crestineze, este si el ucis. Eliminarea celor doi conducatori din Transilvania nu a dus insa la preluarea Transilvaniei de catre coroana maghiara. Dar in 1050, coroana maghiara incepe un proces de stapanire → luarea Transilvaniei; acest proces va dura pana in 1200. Inaintarea maghiarlor se facea lent si in mai multe etape.

I-a etapa: 1050 - 1100 → se inainetaza pana undeva in zona Somesurilor. Cucerirea maghiara se face treptat, cu organizare din punct de vedere administrativ si financiar. Aici se creaza comitate → institutii specifice Occidentului, conduse de catre un conte / comite care are o garnizoana militara si de asemenea, un centru intarit, iar comitatul in sine este un domeniu feudal apreciat (cam de marimea unui judet).

A-II-a etapa: 1100 - 1150 → Se desfasoara pana la Tarnave → se creaza si aici comitate.

A-III-a etapa: 1150 - 1200 → luarea in stapanire a Transilvaniei. Toata Transivania apartine regelui (Fondul Regal), din care regele putea face donatii celor loiali / apropiatilor. Regele maghiar s-a lovit insa de existenta vechilor asezari din Transilvania, constituite in voievodate si cnezate.

Acolo unde au fost create comitatele, voievodatele si cnezatele au fost desfiintate, dar au ramas cateva regiuni (de margine), unde regalitatea maghiara nu a patruns → aici vechea organizare a ramas intacta, purtand chiar vechile nume: Tara Maramuresului (n), Tara Oasului, Tara Fagarasului, Tara Zarandului, Tara Hateg, Tara Barsei → conduse de voievozi locali care isi pastrau toate atributele, beneficiau de toate drepturile, dar erau legate de coroana maghiara sa:

Plateasca un tribut in bani.

Participe de cate ori era nevoie la apararea tarii, cu propria armata.

Regalitatea maghiara, pentru a pune in valoare Transilvania, dupa 1180, a emis in trei randuri decrete regale, prin care erau chemati sa populeze Transilvania locuitorii din zona Germaniei in special.

In 1193, primul val de colonizare → flandrensii (din zona Flandrensiei).

In 1195, al doilea val, din zona Meusei.

Ultimul val, in 1197, cel mai mare, ce avea sa dea numele generic al colonistilor germani → Saxonia (in mediul popular cunoscut drept sasi). La instalarea lor in Transilvania, regele le da o carte a libertatii prin care ii scuteste 5 ani de orice obligatie catre coroana, si le permite sa se aseze si sa se organizeze in sate dupa obiceiul german.

Regalitatea maghiara fiind la marginea crestinatatii, colonizeaza pe acesti germani pentru a oobtine venituri, dar si pentru a consolida crestinismul. In acelasi timp, enicii germani construiau o puternica comunitatea, care conferea soliditatea apararii Transilvaniei.

Pentru a putea sa apere cat mai bine granitele de rasarit ale Transilvaniei, regele maghiar i-a colonizat pe panta vestica a Carpatilor Orientali pe secui, in zona Trecatorii Oituz, pana la Pasul Omu. Acestia au fost organizati in 3 scaune (unitate administrativ - teritoriala) secuiesti, erau scutiti de orice fel de dari fara de coroana, cu conditia sa apere trecatorilor si in caz de necesitate, 500 de secui + capitanul lor, sa participe la oastea regala. Marea problema a regatului ungar cu noii navalitori dinspre rasarit (cumanii) care isi constituiesc la nordul Marii Negre un puternic regat, ii determina pe regii maghiari sa ceara Papei ca ordinul teutonilor sa fi transferat in Transilvania (se intampla in 1211). Cavalerii teutoni au fost asezati in Tara Barsei. Venirea lor determina incetarea raidurilor cumanilor → ei trec in Moldova si-i obliga pe cumani sa se crestineze, construindu-le o episcopie.

******* Cam aici se termina notitele celor de la 12E. Mai jos, gasiti in mare ce am scris eu, si veti recunoaste stilul de vorbit al lui Grosu. Unele chestii se repeta, dar eh.

Intemeierea statelor feudale romanesti

In constituirea celor doua state medievale romanesti, exista atat cauze interne, cat si externe. Aceste cauze au constituit obiectul de dezbatere a doua mari scoli istorice romanesti: cea reprezentata de Nicolae Iorga, si cea reprezentata de Constantin C.C.Giurescu. Nicolae Iorga considera ca formarea statelor medievale romanesti se datoreaza existentei drumurilor comerciale, care le strabateau, sau treceau prin vecinatatea lor. Prin zona Prahova, venea din Europa Centrala si trecea prin Transilvania, prin zona Tarii Barsei, si ajungea (undeva prin tara noastra).

Hansa germana era cea ce avea interesul sa functioneze acest drum comercial. Acest spatiu este neorganizat politic, in secolul XII-XIII. Din acest motiv, comertul se desfasura cu mare greutate, lucru ce afecta interesele negustorilor germani. Undeva se formase regatul Ungariei, ca regat apostolic, iar acest drum trecea prin teritoriul Ungariei. Asadar, si regalitatea maghiara era interesata de functionarea acestui drum comercial. Regalitatea maghiara intreprinde asadar actiuni militare, in scopul protejarii acestui drum comercial. Pentru aceasta, ea colaboreaza cu potentatii localii de la sud de Carpati, cointeresandui-i in aceasta actiune. Astfel regalitatea maghiara avea drumul securizat si obtinea venituri foarte mari iar potentiatii locali obtineau o structura politica coerenta, ce poarta numele de Tara Romaneasca.

Nicolae Iorga pleaca de la exemplul Rusiei Kievene, el facand comparatie, aratand ca este un fenomen in general european. N.I spune ca in secolul XIX exista un drum comercial care facea legatura intre Marea Baltica si Marea Neagra, cunoscut in istorie drept Drumul de la Valea .. . Acest drum este strabatut de negustorii nomazi sau vikingi. De-a lungul lui, sunt presarate mai multe damburi (etape de depozit), intre care celebre sunt Kiev-ul si Novgorod-ul. Avand nevoie ca respectivul drum sa fie sigur din punct de vedere comercial, negustorii nomazi folosesc forta militara pentru a asigura libera circulatie pe acest drum, unind toate aceste puncte comerciale si creeand astfel statul Rusia Kieveana. Acest stat este sustinut din interior de cnezii locali, care sunt tributari vikingilor. Este un drum comercial pe care Ungaria il elibereaza si il asigura, si implica si populatiile locale, dar care in timp se vor emancipa de sub Coroana Maghiara.

La fel stau lucrurile si cu Moldova, caci in exteriorul Moldovei, trece un alt drum comercial, care deasemenea face legatura intre Marea Neagra si Marea Baltica. Numai ca acest drum comercial, in partea sa dinspre Marea Neagra, este dominat de forta tataro-mongola, care obtinea venituri insemnate prin controlul acestui drum. Poloniei nu ii convenea, pentru ca o parte dintre veniturile ce trebuiau sa ii revina se duc inspre regatul Mongol. Astfel, in a doua jumtate a secolului al XIV-lea, Ungaria si Polonia, trec la eliberarea partii tataresti acestui ultime parti a drumului comercial, ce apartine tatarilor. In 1353, acest drum este eliberat, iar coroana maghiara, impreuna cu potentiatii locali, asigura libertatea comerciala pe acest drum. La un deceniu si jumatate de la aceasta actiune (1359/1360), are loc in aceasta zona o miscare de emancipare impotriva Coroanei Maghiare, condusa de voievodul Bogda. Constatam ca si in aceasta zona, Coroana Maghiara fusese ceea ce coagulase forta militara a potentiatilor, astfel dand nastere unui stat.

Cea de doua teorie a formarii statelor medievale romanesti apartine lui C.G.Giurescu, si se refera la faptul ca aceste state s-au nascut ca urmare a factorului extern, si anume, din marea invazie tataro-mongola, din 1241, cand tatarii si-au impus dominatia politica si militara asupra acestor zone.

Marturia acestui fapt o avem in cartea calugarului Rogerius, numita "Carmen Miserabile". (Carmen inseamna cantec, poezie). Practic, in traducere, inseamna "Cantec de jale". In acesta carte, el povesteste cum mai marii locurilor din aceste zone, care se numeau canesius (cuvant ce are dubla traducere: caine si cneaz). Acesti "mai mari ai locului" duceau la curtea regelui tatar, acele tributuri pe care le strangeau in numele Hanului tatar, de la locuitorii din zona. Aceasta informatie data de Rogerius este confirmata de un alt izvor medieval: Guillaume de Roubrouke (sau in varianta engleza, William). Aceasta este un calugar flamand ce interprinde o ambasada in numele Papei la curte Hanului tatar, in 1260. Scopul era sa-l faca pe Han sa treaca la crestinism. El descrie realitatile pe care le intalneste in calea sa, si spune ca in drum spre curtea Hanului, a intalnit numerosi "mai mari ai locului", ce duceau tributuri la curtea acestui Han, de care acestia si depindeau. Giurescu trage concluzia ca "mai marii acestor locuri" era reprezentata de nobilimea autohtona, ce era supusa politicii militare a Hanului tatar, si lasata de catre acesta sa stranga aceste taxe de la locuitorii regiunii respective. Aceasta nobilime probabil, zice Giurescu, de origine straina, provenita din patura navalitorilor cumani este cea care odata cu diminutarea progresiva a . tatarilor, devine nobilime sau aristrocatie ereditara (stapan absolut al pamantului). Statul ia nastere ca urmare a unui interes general al acestei categorii    politice, economice si sociale, de a-si institui autoritatea asupra regiunilor respective. Acest factor se numeste endogen (provine din interior), dar impusul initial a fost din exterior. Din acest motiv, zice Giurescu, conducatorul nobilimii este mai intai un comandant militar, purtand numele de voievod, adica ne arata ca prima urgenta era cea militara, si nicidecum de tip administrativ. Voievodul este ales dintre nobilii locali, adica, este un "primus inter pares". Un alt lucru ce ne arata provenienta sa este ca mostenirea functiei s-a produs mai tarziu, dar ne-au ramas elemente, ce ne arata ca functia este mai intai electiva, si apoi ereditara.

Odata cu constituirea statului, voievodul are nevoie de sfatuitori. Acestia alcatuiesc consiuliul, si mai tarziu, Curtea sa. Daca la inceput acestia sunt doar simpli consilieri, mai tarziu, ei vor deveni functionari (dregatori) ai Curtii voievodale. Acestia, dupa ce devin functionari, vor deveni dependenti politic de voievod. In documentele vremii, din sec. XIV, gasim aceasta distinctie. Membrii consiliului sunt numiti intr-o prima faza, jupani (boieri de pamant). Mai tarziu, apar in sfat, dregatorii (poarta distinctia dregatoriei lor: stolnic, vornic, postelnic, etc.). Acum se opereaza aceasta scindare/distinctie. In viiotor, vor disparea jupanii din consilii, si vor ramane dregatorii. Mai tarziu, cand se va organiza cancelaria domneasca, vom avea acele documente ce sa arate transferul de proprietate, drepturile proprietarilor, etc. Voievodul acelgea din toti acestia un numar de consileri. Consilierul era independent de El incearca sa schimbe structura acestui consiliu Curtea voievodala nu mai este doar o curte regala, ea este compusa din acestia. Cei care au impulsionat acest proces au fost tatarii.

Test din Romanizare si Formarea Statelor Medievale Romane.