Dinastiile macedonenilor si comnenilor. secolele ix-xii (arta ambiantei bizantine)

DINASTIILE MACEDONENILOR SI COMNENILOR. SECOLELE IX-XII (ARTA AMBIANTEI BIZANTINE)

In timpul dinastiilor macedonenilor si comnenilor. intre secolele IX-XII a avut loc maturizarea culturii bizantine, fiind vorba nu numai de Bizant, ci si de tarile si popoarele din Balcani, precum si de Armenia si Georgia. In aceasta perioada s-au inregistrat, de la Caucaz pana in Peninsula Balcanica, vii interferente culturale si o remarcabila circulatie de valori estetice si valori ale ideologiei bizantine, care au creat asa-numita arta a ambiantei bizantine. Cultura epocii a fost marcata de ctitorii imperiali, suveranii diferitelor tari, si de biserica.

Datorita populatiilor eterogene si traditiilor proprii ale acestora, aflate in cadrul Imperiului Bizantin, s-a constatat o extraordinara circulatie a formelor plastice, influentele reciproce si importul bogat de obiecte.

Perioada coincide cu misiunile pentru crestinarea slavilor, finalizate cu crestinarea sarbilor si bulgarilor (864) precum si cu crestinarea rusilor (988). Populatia slava a fost in epoca respectiva un important mediator care a transferat, de la o zona geografica la alta, categorii variate de conceptii si forme artistice. In afara slavilor, numerosi calugari din Asia Mica, de la manastiri din Mesopotamia, Armenia de sud, Capadocia, au calatorit spre Apus si au purtat cu ei semnele culturii bizantine.

Arhitectura acestor secole se caracterizeaza prin marea varietate a tipurilor de plan si a sistemelor de acoperire.

In arhitectura civila faima palatelor imperiale ajunge pana in Apusul Europei. Calatori straini consemneaza fastul si luxul capitalei bizantine.

Construirea complexului rezidential continua traditia "Casei lui Justinian'. Una dintre resedinte, transformata in palat, a fost Palatul Blachernelor. devenit si acesta celebru.

Arhitectura religioasa. Tipurile caracteristice de monumente ecleziastice au fost ridicate in toata zona ambiantei bizantine, respectiv la Constantinopol, in i Peninsula Balcanica (in Macedonia, Tracia, Serbia. Bulgaria, Grecia), in Italia, in Armenia, in Asia Mica Tipurile caracteristice ale constructiilor ecleziastice

raspandite pretutindeni in acest zone sunt: 1) biserica-hala (cu inaltimea egala a navelor), ca exemplu amintim, Biserica Sfanta Sofia din Ohrida (Macedonia) : 2) biserica-sala (cu nava dreptunghiulara sau nava patrata) raspandita in Bulgaria ; 3) planul in cruce greaca. raspandit in Grecia si Macedonia, este planul care din acest motiv a fost numit "tip macedonean'. El este prezent si in Italia, la Venetia, la vestita Bazilica San Marco; 4) tipul de plan catolicon-athonit, adus de calugari din Iberia la Athos, a fost raspandit in Grecia ; 5) tipul central cu cupola este intalnit in Peninsula Balcanica, Grecia, Arhipelagul egeic, Armenia.

Bisericile din aceasta epoca au in general dimensiuni mici, diametrul cupolei nedepasind 10 m. Monumente numeroase sunt datorate tot mai mult nobilimii. Populatia satelor din zona Balcanilor a fost de asemenea interesata sa construiasca biserici proprii Constatam deci existenta cladirilor pretentioase ca si a celor modeste, respectiv, bisericile de sat.

Pictura murala a fost arta care a impodobit monumentele de mari si mici dimensiuni ale arhitecturii ecleziastice.

Zonele specifice acoperite de pictura erau: cupola centrala, in care era prezentata "biserica cereasca', in calota fiind Iisus Pantocrator (atotputernic). Pandantivele erau rezervate prezentarii celor patru evan-ghelisti.

Altarul avea bolta pictata cu scena Mariei cu pruncul Iisus in brate, inconjurata de ingeri.

Distributia iconografica a scenelor a fost precizatii treptat.

Mozaicul a atins in aceasta epoca un apogeu. In secolul al Xl-lea, Scoala constantinopolitana si-a impus autoritatea artistica, alaturi de ea aflandu-se Scoala greaca, de la care s-a pastrat cel mai insemnat complex de mozaicuri la Dafni, realizate la sfarsitul secolului al Xl-lea.

Din secolul al XII-lea au ramas, de asemenea, impresionantele mozaicuri din Sicilia, la catedralele din Chefalu si Monreale. Noutatea acestora consta in marea sobrietate, si mai ales, in expresia maximei tensiuni a privirii.

Obrazul ascet, privirea intrebatoare sunt cu toiul diferite de figurile senine ale mozaicurilor de la Ravenna din secolele IV-VI ; lisus din absida catedralei de la Chefalu pare un simbol al constiintei supreme care invita la verificarea severa a constiintei privito-

rului. Coloritul retinut inlocuieste fastul stralucitor al mozaicurilor ravennate. Culorile sunt reci, fondul este de aur. Seductia optica a fost abandonata pentru tensiunea trairii spirituale si pentru severitatea morala. Icoanele erau destinate impodobirii peretilor locuintelor particulare sau interioarelor bisericilor. Realizate in tehnica encaustica, tempera si mozaic, icoanele au cunoscut o dezvoltare deosebita. Manuscrisele au continuat traditia secolelor anterioare avand caractere specifice in cadrul diferitelor scoli.

Ilustrarea textelor de catre miniaturisti are amprenta originalitatii autorului. In aceste secole sunt realizate evangheliare, psaltiri, manuscrise cu continut religios, dar si profan, ca Tratatul medical texte ale autorilor antici (literati filozofi), manuscrise imperiale care prezinta imparati in costumele epocii sau in costume antice.

ARGINTARIA

Argintaria din secolele X - XI, impodobita cu smalturi, a creat un domeniu important al culturii Bizantului feudal. Medalioane, plachete, ca cele daruite bisericilor bizantine de imparatul Ioan Com-nen in secolul al XII-lea, diademele regale, cutiile pentru bijuterii au ramas probe ale somptuozitatii epocii imparatilor macedoneni si comneni si ale tehnicilor artistice ajunse la virtuozitate