Prelucrarea metalelor si prelucrarea aurului si aramei

PRELUCRAREA METALELOR

La nivelul neoliticului este confirmata de descoperirile arheologice folosirea sau chiar prelucrarea unor metale, mai ales a aurului si cuprului. Se cunoase chiar si o piesa de plumb la Salcuta, dar acesta este un metal folosit doar accidental.

PRELUCRAREA AURULUI

Cea mai veche piesa din aur, o banala sarma, dateaza din eneoliticul timpuriu si a fost descoperita la Boian. Cele mai multe piese de aur se dateaza in eneoliticul final si apartin culturilor Bodrogkeresztúr, Gumelnita si Cucuteni. Este vorba de circa 130 de piese, dintre care 110 apartin tezaurului de la Moigrad al culturii Bodreogkeresztúr. Tezaurul a fost descoperit in imprejurari necunoscute si a fost achizitionat de Muzeul din Cluj in 1912 de la un negustor. El este eterogen, cuprinzand piese din mai multe epoci. Au fost atribuite neoliticului 105 margele care au forma bitonconica sau de butoias, doi idoli en violon si 4 idoli antropomorfi, cu bratele in cruce. Unul dintre cei 4 idoli este de mari dimensiuni si cantareste 750 g. Piesele din aur sunt, in marea lor majoritate, cum era si de aseptat, podoabe: ace, pandantive de tip saltaleoni sau alte tipuri care reprezinta foarte schematic silueta umana. Majoritatea pieselor gumelnitene sunt pandantive en violon, care seamana pana la identitate cu piesle din aceeasi arie culturala din Bulgaria, spre exemplu cu cele de la Hotnica. Analiza metalografica a pieselor din Romania dovedeste ca la confectionarea pieselor s-a folosit aur nativ, cules din albiile raurilor, cu un procent scazut de argint. Avand in vedere ca aurul din Apuseni are un continut ridicat de argint (25 %), fapt care-i confera o culoare alba, este foarte probabil ca aurul sa provina din Tracia sau Macedonia. Identitatea de forma cu piesele din Bulgaria ar incuraja chiar ideea ca sunt piese provenite din ateliere sudice. Trebuie remarcata marea cantitate de piese de aur din doua necropole din Bulgaria, prima de la Durankulak, a doua de la Varna. Necropola de la Varna apartine culturii Karanovo VI, pandantul culturii Gumelnita de la sud de Dunare. In necropola au fost descoperite in jur de 3000 de obiecte din aur, care cantaresc in jur de 6 kg. Pe langa pandantive, se remarca foarte multe aplici pentru imbracaminte si foitele de aur folosite pentru acoperirea unor parti ale trupului:ochi, fata, maini. Pentru piesele de la Moigrad nu exista o analiza metalografica, dar nu este exclus ca ele sa provina din ateliere locale si sa fie realizate din aur transilvanean.

In ceea ce priveste tehnicile de prelucrare, trebuie remarcat ca aurul este prelucrat la rece, prin ciocanire, in urma careia se obtine o foita subtire, care este decupata in forma dorita. Urmeaza o lustruire a piesei. Cele mai multe piese sunt nedecorate, exista insa si piese decorate cu puncte sau cerculete in relief, cu ajutorul unui poinson, tehnica numita au repoussé.

METALURGIA ARAMEI

Arama este atestata pentru prima data in spatiul nostru in neoliticul timpuriu, in aria culturii Startevo-Cris prin descoperirea unei sule la Balomir, jud. Hunedoara. Initial minereurile de cupru erau colectionate pentru culoarea si luciul lor si folosite pentru confectionarea margelelor. Nu este exclus ca minereurile frumos colorate sa fi fost colectionate si pentru tatuaje sau in scopuri cosmetice. Este cazul malachitului sau azuritului Pana in eneolitic, piesele din cupru sunt foarte putine si de obicei de mici dimensiuni, majoritatea piese de podoaba: ace cu dubla voluta, inele de bucla, margele, mai rar strapungatoare sau carlige de undita. Este clar deci faptul ca raritatea acestui metal il face sa aiba mai degraba regimul unui metal pretios si exclusiv un rol ornamental.

In mileniul al 5-lea, in eneolitic, are loc o evidenta dezvoltare a metalurgiei cuprului in spatiul sud-est european, dovedit de aparitia unui numar destul de mare de piese masive din cupru in ariile culturilor Cucuteni, Salcuta, Gumelnita, Bodrogkeresztúr-Gornesti si Tiszapolgár-Romanesti. Un fenomen asemanator se constata si in nordul Bulgariei, in timp ce in statiuni celebre din Grecia, precum Dikili Tash, Dimini, Sesklo, piesele masive din cupru sunt o raritate. Sunt mai frecvente 4 categorii de piese: toparele plate (pana sau ic), 2 tipuri de topoare cu gaura transversala, topoarele- ciocan si topoarele cu brate in cruce si tarnacoapele (a se vedea ilustratia adiacenta). Cu privire la functionalitatea acestor piese au existat mai multe supozitii. Childe credea ca tarnacoapele si topoarele au fost utilizate la exploatarile de minereu si de sare, Marton Roska credea ca au fost folosite la taierea si prelucrarea lemnului, Ion Nestor a emis ipoteza ca topoarele cu brate in cruce au fost, mai degraba, topoare de lupta, iar restul pieselor, avand in vedere ca arama este foarte moale, ar fi putut fi, mult mai probabil, insemne de demnitate, de putere, apanaje ale unor persoane cu un statut social inalt. Nu este exclus nici chiar ca ele sa fi fost lingouri folosite in schimburile dintre comunitati. O cercetatoare din Bulgaria, Todorova, a analizat 200 de piese masive din cupru si a constatat ca 90 % dintre ele sunt noi, nu au nici o urma de intrebuintare, doar 10% avand vagi urme ca ar fi fost utilizate. Supozitia ca piesele masive din cupru nu ar fi unelte se bazeaza si pe faptul ca majoritatea pieselor provin din morminte, mai ales de barbati, doar foarte putine au fost descoperite in asezari. Cel mai adesea piesele descoperite in asezari sunt banale strapungatoare. Pe langa aceste 4 categorii de piese mai apar, dar destul de rar, pumnale sau strapungatoare. Topoarele si tarnacoapele din piatra descoperite pe teritoriul Romaniei au facut obiectul unui studiu complex, fiind adunate si incadrate tipologic, cele cunoscute pana in 1974, in volumul Axte und Beile aus Rumänien II, din seria PBF, nr. IX/5, publicat de A. Vulpe. Se cunosc peste 300 de piese, cele mai multe provenite din Transilvania, Crisana si Banat Cele mai multe sunt descoperiri izolate (peste 200 de piese). Urmeaza piesele descoperite in depozite, asezari si morminte. O descoperire de exceptie a fost facuta pe teritoriul Rep. Moldova, in aria culturii Precucuteni, faza III. Este vorba de depozitul de topoare de la Carbuna care continea 343 de piese. Analiza metalografica a unor piese din din Oltenia si Muntenia, din ariile culturilor Salcuta si Gumelnita, au dus la concluzia ca aceste piese sunt facute din cupru provenit din Tracia, poate chiar piesele finite provin din ateliere sudice. Deocamdata este dovedita producerea locala doar a topoarelor de tip pana prin descoperirea a doua valve de turnare (tipare) in asezarea de la Cascioarele. Indicii pentru o productie locala ar mai fi pentru toparele cu brate in cruce de tip Targu Ocna, care reprezinta o varianta tipologica originala atestata doar in spatiul Transilvaniei si Moldovei. Ar mai fi si alte indicii care duc spre supozitia ca ar fi existat ateliere in spatiul nostru, ca de exemplu o descoperire din nivelul Salcuta de la Ostrovu Corbului unde au fost descoperite vase arse secundar care aveau in interior urme de zgura de cupru, probil erau creuzete folosite la turnarea metalului. In plus teritoriul Romaniei este si foarte bogat in zacaminte de cupru, precum cele din sudul Banatului, Oltenia -Baia de Arama, Maramures, Nordul Dobrogei, SE Transilvaniei-Balan. Este foarte probabil ca atelierele de prelucrare a aramei, date fiind posibilitatile de transport ale minereului foarte rudimentare, s-au aflat in imediata vecinatate a locurilor de extractie, de obicei locuri cu relief inalt, motiv pentru care ele sunt mai greu de depistat. Nu avem dovezi de exploatare a resurselor interne de minereu de cupru. Este posibil ca multe din piesele finite sa provina din ateliere sudice. La vremea aceasta exista dovezi de exploatare a minereurilor de cupru doar la Rudna Glava, in Serbia si la Aibunar, in Bulgaria. Minele de la Aibunar, aflate intr-o zona de dealuri cu altitudini de 300-400 m, au forma unor santuri. In aceste santuri a fost descoperita ceramica neolitica care sugereaza ca ele functioneaza deja pe la 5100/5000 i.e.n. Pentru exploatarea minereurilor s-au utilizat topoare masive din piatra, mai putin tarnacoapele din cupru. Nu au fost descoperite locurile de reducere, ceea ce este sigur reducerea nu s-a realizat in asezarile din apropiere. In jurul minelor de la Aibunar au fost cercetate 7 asezari neolitice. In toate au fost descoperite piese din cupru, dar in nici una nu s-au aflat instalatii de reducere a minereului, fapt care intareste ipoteza ca reducerea se facea foarte aproape de locul de extractie. Este sigur ca in Bulgaria au existat si alte locuri de extractie, caci analizele metalografice au dovedit ca arama provine din cel putin 4 locuri de extractie diferite.

Datele pe care le avem cu privire la prelucrarea aramei arata ca acest metal a fost folosit pentru prima data in mileniul 7 la Ali Kosh si Çatal Huyuk, Ergani in Anatolia. Este vorba de arama nativa care a fost prelucrara prin ciocanire. Probabil ca in aceeasi tehnica au fost prelucrate si piesele timpurii de la noi. Ulterior s-a ajuns la reducerea aramei din minereuri complexe de cupru, prin procese nu foarte complicate, caci reducerea presupunea temperaturi destul de scazute de circa 700-800 de grade. Primele tipare apar in Orient in mil. 6. Arama prezinta avantaje si dezavantaje. Printre avantaje: se reduce usor, se prelucreaza usor, se topeste la 1085 de grade, este maleabila. Dezavantajele majore sunt ca este foarte vascoasa in stare incandescenta, drept pentru care se toarna destul de greu in tipare si exista riscul sa se formeze bule de aer in interiorul pieselor.Totodata arama este foarte moale si se deformeaza foarte usor. Pentru obtinerea pieselor din arama au fost folosite doua proceede de turnare: ceara pierduta, care prezenta dezavantajul ca modelul de ceara putea fi utilizat o singura data si turnarea in tipare monovalve sau bivalve din piatra. Dupa turnarea si racirea pieslor se mai faceau operatii de retusare. Este neindoielnic ca prelucrarea aramei la nivelul eneoliticului s-a facut de catre mesteri specializati, procesul tehnologic fiind destul de complicat. Probabil ca ritualuri magice insoteau acest proces.