VASILE LUCA - Viata unui comunist

Vasile Luca

- Viata unui comunist -

BiografiA

Vasile Luca (n. 1898, sat Catalina, Brasov- deced. iulie 1963, Aiud), secui, sase clase de scoala, invata meseria de lacatus intr-un mic atelier, iar la 17 ani lucreaza cu ziua in depoul Brasov, apoi ca hamal in gara. In timpul primului razboi mondial este inrolat in armata austro-ungar, unde obtine gradul de sergent si doua decoratii. Dupa cum povesteste: " Primul razboi mondial a avut o influenta dezastruoasa asupra moralului meu. Devenisem un betiv si un destrabalat in relatiile cu femeile. In orasul Lugoj, unde divizia mea a stationat cateva luni in anul 1916, in Volhinia (frontul rusesc) in contact cu prostituatele m-am imbolnavit de sifilis. Aceasta viata decazuta eu am continuat s-o duc si dupa reintoarcerea mea acasa, nu cautam sa ma intorc la munca cinstita".

A fost casatorit cu Elisabeta Luca, nascuta Birman, activista comunista , de nationalitate evreica, veterana a Razboiul Civil Spaniol

Din anii de agitatii revolutionare 1918-1919 prinde gustul liderului de mase si al adunarilor la care sa tina cuvantari mobilizatoare la ceva.

In anul 1919 este voluntar in Garda nationala si in Divizia secuiasca, ambele desfiintate de autoritatile romane dupa infrangerea revolutiei bolsevice de la Budapesta. Demobilizat, revine la vechea lui meserie de lacatus la depoul Brasov. Munca nu-i prea place, in schimb viata o traieste din plin: carciumi, bordeluri, chefuri, femei. "Munca" sindicala, cu gura, i se potriveste cel mai bine. Dispretuia lumea marginala, a muncitorului abrutizat de alcool, de trasul la saiba, gasind in "miscarea revolutionara" (terorista) pluta de salvare de la o viata "de betie si destrabalare".

In anul 1922 devine membru al PCdR, iar in 1924 era secretar regional de partid peste sase judete transilvanene. Cunoaste multe din secretele partidului si ale activitatii sale subversive. La o actiune mai severa a Sigurantei din 1925 nu rezista presiunilor si devine informator al acesteia. " (Comisarul).mi-a promis bani, scotand din sertarul biroului un teanc de bancnote. Mi-a promis un serviciu bun dupa eliberarea mea sau daca vreau sa intru in slujba Sigurantei cu leafa buna etc. Am cedat."

Inchisoarea si Exilul

A fost arestat de 3 ori, in 1924, 1933 si 1938 si condamnat la inchisoare.

In anul 1928, dup ace este achitat intr-un alt process anticommunist, Vasile Luca se refugiaza in URSS si participa la al IV-lea "Congres" al PCdR. Lucrarile acestuia aduc schimbari in conducerea partidului, trotkistii (Elek Koblos-n secretarul general, David Fabian-Finkelstain ) fiin inlocuiti cu activisti fideli lui Stalin. Ucrainianul Vitali Holostnko este noul lider al partidului, caruia i se alatura si Vasile Luca, desi fusese sub protectia trotkistilor. Face parte din noul Birou Politic si din Secretariatul partidului.

Pe linia actiunilor "revolutionare", Vasile Luca este unul din organizatorii grevei minerilor de la Lupeni din august 1929, dar este acuzat de lasitate, parasindu-i pe grevisti in punctul culminant al acesteia. Amestecat in "luptele fractioniste" din partid (sustinand pe Marcel Pauker) este inlaturat din toate functiile si trimis "la munca de jos".

Daca pe linie de partid nu prea are mare influenta, isi face, in schimb, o anume autoritate in activitatea sindicala. In anii 1931-1932 il cunoaste pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe care il promoveaza in ierarhia sindicala de la CFR si il sprijina in luptele greviste din februarie 1933. Si in acest moment apar mari semen de intrebare cu privire la rolul pe care l-a avut in timpul grevelor: informator sau organizator. Cert este ca autoritatile nu-l trec cu vederea la judecarea grevistilor si primeste cinci ani si jumatate de inchisoare, pe care ii executa pana in aprilie 1939.

Gheorghe Gheorghiu

Dej

Emblema PCR

Dupa 1944 a fost membru in secretariatul CC al PCR, vicepresedinte al Consiliului de Ministri in cabinetul Petru Groza (pe care l-a ajutat sa ajunga la putere in 1945)si ministru al finantelor (1947-1952). A fost implicat in toate conflictele majore intre PCR si partidele din opozitie(Partidul Taranesc Roman si PNL); a tinut discursuri care au inflamat spiritele referitoare la problema returnarii partii de nord a Translivaniei catre Romania (recomandand amanarea acestui demers), si la proiecte precum instituirea dictaturii proletariatului si a colectivizarii.

Spre sfarsitul anului 1945, problema colectivizarii l-a adus intr-un conflict intens cu Frontul Plugarilor (grup condus de Petru Groza )care ameninta retragerea sprijinului pentru partid daca proprietatea privata nu era garantata. Incercarea introducerii rapide a colectivizarii a creat tensiuni si in interiorul partidului (Lucretiu Patrascu -cel mai cunoscut opozant).

La o conferinta de partid, cand echilibrul stabilit dupa caderea secretarului general Stefan Foris, Luca a avut un punct de vedere opus celui al ramurii interne a lui Gheorghiu-Dej, prounand ca acesta din urma sa ramana liderul de forma al partidului, iar puterea executiva sa fie preluata de catre Ana Pauker. Gheorghiu-Dej (care obtinuse sprijinul lui Stalin) se concentreaza asupra eliminarii rivalilor sai. Astfel incepe declinul lui V. Luca.

Declinul

Inceputul razboiului ii aduce noi "avansari" in cariera de luptator communist, se refugiaza in URSS unde este facut cetatean sovietic, membru al PCUS si chiar deputat in Sovietul Suprem al URSS. Merge si pe front si, impreuna cu Ana Pauker, face propaganda bolsevica printer prizonierii romani de razboi.

Apo pleaca de pe front, si vine in Romania odata cu tancurile sovietice si cu Ana Pauker, cei doi formand un "cuplu" hotarat sa bolsevieze tara. Ocupa inalte functii in partid si in Stat, este ministru de Finante, calitate in care face reforma monetara din anii 1948 si 1952. Portretul sau este purtat la marile demonstratii comuniste, iar numele sau deine subiect de lozinci razboinice: " Ana, Luca si cu Dej/ Baga spaima in burgheji!". Trecerea de care se bucura pe langa Gheorghiu-Dej nu-l apara de arestarea sa in 1952 si de acuzatia de "deviationism". Cunostea prea multe din viata de revolutionar a lui Dej si acest fapt devenise separator pentru liderul PMR. ^{Ana Pauker}

Demiterea a fost justificata prin opozitia lui Luca la reforma monetara a leului, masura impusa de Uniunea Sovietica. A fost acuzat prin intermediul lui Miron Constantinescu de "deviatii grave"si de adoptarea unei"linii oportunistice de dreapta, indepartandu-se de clasa muncitoare". In mai 1952 a fost arestat la cateva zile de la destituire.

Timp de doi ani este anchetat, I se imputa intreaga activitate de pana atunci, nu I se recunoaste nici un merit, semn ca era pe lista eliminatilor din ierarhia de partid. In toamna anului 1954 este judecat si condamnat la moarte pentru sabotajul economiei. Marea Adunare Nationala ii comuta insa pedeapsa la munca silnica pe viata.(unii considera ca aceasta alternativa la pedeaspa cu moartea a fost obtinuta prin eforturile sale de a interveni pe langa lideri PCR).O alta moarte, dar mai lenta!Este incarcerat la inchisoarea din Ramnicu-Sarat.

Memoriile trimise lui Dej in anii de detentie nu l-au ajutat cu nimic, liderul ramanand insensibil la amintirile "luptei comune" impotriva "exploatatorilor". "Am suferit prea mult si sufar si astazi atat din punct de vedere moral, cat si fizic, inchis deja de cinci ani si tinut sub un regim groaznic, izolat de toata lumea, singur inchis zi si noapte in celula, izolat cu desavarsire, n-am cu cine schimba o vorba, sunt izolat de famile, de rude, de prieteni, n-am corespondenta cu ei, sufar de foame si frig, sunt bolnav de inima si expus ca sa mor ca un caine al nimanui parasit in bezna puscariei." ii scria Vasile Luca lui Gheorghiu-Dej in 1957. Printre memoriile trimise lui Dej in acelasi an, a existat si una prin care a explicat imprejurarile devenirii sale ca informator. Eu credeam ca am fost parasit de partid si am cautat sa ma salvez prin tradare, adica prin angajament ce am facut fata de inspectorul Zahiu.In sa adevarul este ca eu nu am provocat nici o cadere si nu am indeplinit dorinta Sigurantei, ci am folosit ragazul castigat prin compromisiuni cu Siguranta pentru activitatea pe linie revolutionara" (Sfera Politicii)

Acesta si-a prezis propria moarte, o previziune cu totul acurata de altfel; in iulie 1963 moare in inchisoarea Aiud, acolo unde isi sfarsisera zilele si unii din ofiterii de elita ai armatei romane si multi dintre intelectualii sau politicienii cei mai cunoscuti ai Romaniei interbelice.   

Reablitarea

In septembrie 1965, la doi ani de la moartea sa si la 6 luni de la cea a lui dej, schimbarea ersectivei semnalata de Ceausescu(noul secretar general) a condus la reevaluarea cazului lui Luca. Investigatia a condus la descoperirea unei tendinte de aplicare a unor masuri abuzive in timpul procedurilor, incluzand implicarea directa a lui Dej, a lui Iosik Chisinevschi si a sefului securitatii, Alexandru Draghici, cat si a tratamentului inuman la care Luca a fost supus. Aceasta investigatie a avut ca rezultat reabilitarea lui Luca in 68, in ciuda faptului ca a fost confirmat ca Luca si-a tradat o parte din aliati in timpul incarcerarii sale la Jilava in anii 20.

^{Inchisoarea de la Aiud}